Oscar Cisek si Tudor Vianu

In numarul din 6 decembrie 1924 al 'Miscarii Literare' Tudor Vianu va constata o asemanare intre vernisajul expozitiei 'Contimporanului' si manifestarile dadaiste de la cabaretul 'Voltaire' din Zurich, semnaland interventia jazz-band-ului, a jocurilor de lumini si uruitului de tobe in care se pierdea cuvantul de deschidere al domnului Eugen Filotti. Notand locul in care erau plasate fiecare din lucrari in cadrul expozitiei, urmate de o scurta prezentare a fiecarui artist in parte, T. Vianu zaboveste asupra lui Brancusi 'a carui faima in strainatate trezise si in publicul nostru dorinta de a-l cunoaste'. In pofida spatiului restrans in care erau plasate lucrarile lui Brancusi, Vianu remarca elogios acea 'energie unica' pe care o degaja lucrarile sale dominate de o 'misteroasa si infinita virtualitate a expresiei care te tintuieste locului⁵⁴'. In ciuda aspectului concis pe care-l pretindea de regula redactarea unei cronici expozitionale, Vianu acorda un loc important creatiei sculptorului pe care avea s-o analizeze mai amanuntit intr-un studiu referitor la sculptura romaneasca si publicat in 1938 in 'Arta si tehnica grafica'. In cadrul acestui studiu T. Vianu va analiza sculptura romaneasca de la inceputurile ei constatand neintemeierea acesteia pe o traditie cum se intamplase in cazul picturii noastre. In paginile inchinate lui Brancusi, analiza evolutiva a creatiei sale cuprinde doua faze: una naturalista intinzandu-se pana in primii ani ai instalarii sale la Paris si alta abstracta datand de mai tarziu. Caracteristice primei etape sunt acele capete de copii si 'Somnul' (Muzeul Simu) in care T. Vianu noteaza 'luptele materiei cu forma'. Tendinta abstracta care 'si-a gasit deopotriva admiratori fanatici si detractori' este considerata de Vianu ca o consecinta a celei ce a premers-o: caci 'totdeauna Brancusi a fost un cercetator al substratului, un investigator al adancimii⁵⁵'. El insusi se dovedeste un admirator al acestei etape stilistice a creatiei brancusiene in care surprinde deopotriva indepartarea aparentelor senzoriale, incercarea de a 'intalni forma tipica si simbolica', concretizandu-se in acele 'opere uimitoare' ('Eva', 'Portretul Domnisoarei Pogany', 'Pasarea maiastra' etc.). Respectul pentru materie al acestui rabdator cautator de forme este asociat de Vianu 'indepartatelor traditii si virtuti ale unui lung sir de mesteri tarani⁵⁶'. Conectand cadrul creatiei brancusiene si valorile-i expresive la arta populara, T. Vianu ii va sublinia totodata rolul de 'initiator' in stabilirea directivelor contemporane ale artei abstracte. Importanta pe care Brancusi a avut-o in evolutia sculpturii romanesti este spectaculoasa, elevii sai, dintre care ii aminteste pe Milita Patrascu, Mac Constantinescu si Irina Codreanu fiind initiatorii unei faze noi in sculptura noastra. Marturiile lui T. Vianu asupra lui Brancusi, desi se rezuma la acest studiu, denota printr-un ton admirativ, observatiile patrunzatoare si obiective ale unui estetician de marca in incercarea de a deslusi fondul de idei, tehnicile de creatie si viziunea artistica a lui Brancusi.

Revenind acum la momentul expozitiei internationale ale 'Contimporanului' voi semnala opiniile unui critic de arta ce va zabovi in nenumarate ocazii asupra lui Brancusi. Este vorba de Oscar Walter Cisek ce va fi implicat deopotriva in disputele teoretice privitoare la definirea specificului nostru national, la 1 decemrie 1928 avand a tine o conferinta pe tema identificarii caracteristicilor romanesti in artele plastice. Implicarea sa in cadrul acestei problematici este edificatoare pentru modul in care avea sa perceapa creatia brancusiana, analizandu-i deopotriva specificul ei national si interferentele drumului sau artistic cu marile curente moderne ale artei universale. Incercarea sa de a localiza demersul artei romanesti in cadrul mai larg al evolutiei artei europene poate fi sesizata inca din 1925 in articolul aparut in 'Gandirea' referitor la expozitia internationala a 'Contimproanului'. Aceasta manifestare artistica novatoare il indeamna la o reconsiderare a ceea ce va fi insemnat nouatatea in arta europeana, arta noua fiind vazuta de Cisek ca o 'arta a programelor si nu a creatorilor⁵⁷'. De fapt, opinia sa este aceea a unei continuitati pe care arta o desfasoara de-a lungul timpului, motiv pentru care considera tendinta abstracta caracteristica artei noi ca apropiata de gothic. In cadrul acestei conceptii generale avea sa aproie gruparea bucuresteana de 'idealul cubismului francez, lasandu-si insa destula libertate⁵⁸'. Cisek manifesta o retinere declarata fata de arta noua ce 'foloseste realitatea doar pentru simbolizarea spiritului' fapt pentru care o considera 'daunatoare' prin relativismul astfel arborat. In finalul acestui studiu avea sa faca o serie de consideratii extrem de sumare la adresa lui M. Iancu, Milita Patrascu si Brancusi a carui arta, afirma el, este dominata de 'simtamantul suveran pentru forma ce se desprinde din toate sculpturile sale⁵⁹'. aceasta fugara constatare cu privire la arta brancusiana va fi dezvoltata ulterior in conferinta din 1 decembrie 1928 intitullata 'Sufletul romanesc in artele plastice' - conferinta ce avea sa fie publicata pentru prima oara abia in 1971 in 'Manuscriptum' II, 3(4) - in care Brancusi avea sa fie, alaturi de Luchian, un exponent al spiritului romanesc. Cisek propunea de fapt intelegerea artei tinand cont de creatiile culturale si dispozitiile spirituale generale ale unui popor. Pentru el nu forma era cea care definea acest specific, acest spirit romanesc, ci structura psihica a unui popor adica materia prima spirituala⁶⁰. Inaintea lui Blaga ('Spatiul mioritic' 1933) Cisek retine 'dorul' ca element esential al psihologiei nationale. Daca insa, la Blaga notiunea de 'dor' era asociata 'plaiului', la Cisek ea capata o anume generalitate. Incercand a identifica componentele nationale in operele unor artisti romani se opreste cu precadere asupra picturii lui Luchian si a sculpturii lui Brancusi pe care le considera exemplare in acest sens. De fapt, aceasta conferinta a stat sub semnul lui Brancusi, intr-o vreme in care acesta avea sa fie insultat de compatriotii lui 'dornici de zaharicalele lui Kimon Longhi⁶¹. Cisek insusi va caracteriza critica de arta din perioada interbelica intr-un capitol special intitulat 'Lamuriri' - publicat pentru prima oara in 'Sufletul romanesc in arta si literatura' - ca apartinand unor 'cronicari improvizati' semnaland in continuare deficienta criticii in intelegerea operei lui Brancusi vazut ca 'cea mai autentica intruchipare a geniului romanesc in sculptura⁶²'.

In cadrul conferintei amintite, atribuindu-i sculptorului acelasi rol de deschuizator de drumuri ce-i fusese acordat in pictura lui Luchian, Cisek va caracteriza arta brancusiana prin trimiteri la arta primitiva (Tracia straveche) si respectiv la arta taraneasca gorjeana⁶³. Aceste considerente pornesc de la analiza conceptiei formale a ooperei sale in care simplificarea este asociata procesului de stilizare caracteristic artei noastre populare. Cisek aproba simplitatea in arta caci ea surprinde 'cele 1000 de fete ale lumii intr-o singura privire⁶⁴'. In ciuda instrainarii sale, Brancusi ramane, in opinia lui Cisek, una din 'cele mai rare aparitii din istoria sculpturii', apreciindu-i in desoebi 'incomparabilul sau simt pentru inchegarea sintetica a suprafetelor' si acea 'nemaipomenita siguranta pentru ritm'. Instrainarea sa este pusa pe seama 'ignorantei pseudo-criticii noastre' care obisnuia sa vada in modul sintetic adoptat in creatiile bancusiene, un insemn al nepriceperii artistului. Aplecarea acestui mare teoretician asupra operei brancusiene se contureaza in preocuparea sa intensa de a defini specificul national in cadrele cultural-artistice europene. Dovedindu-se un rafinat cunoscator al vietii culturale europene si un fidel sustinator al ideii 'romanismului' identificata in creatiile noastre culturale, Cisek se dezlantuie adesea in patima unor formule cu valoare aforistica: 'pasarea maiastra se opreste deasupra gandului, deasupra dorului romanesc de azi si de totdeauna⁶⁵'. Va surprinde coordonatele 'mitului stravechi' in acele suprafete slefuite, rod al gestului abstractizat. Aici se evidentiaza odata in plus opinia sa teoretica ce acorda un rol preponderent 'mitului' si nu mestesugului in conturarea 'celui mai curat spirit romanesc'.

Aceeasi tendinta de integrare in curentul vast al culturii universale contemporane poate fi sesizata pretutindeni in cronicile plastice ce poarta semnatura lui Walter Cisek. Asa se intampla, de pilda, in cronica redactata cu prilejul celei de-a VIII-a si de fapt ultima expozitie a societatii <<Arta Romana>> care, dupa o absenta de 3 ani, fusese reinfiintata din initiativa lui I. Theodorescu Sion, fapt a carui importanta este semnalata de Cisek. El remarca aici prezenta a 7 artisti consacrati dintre care 4 pictori (Pallady, Iser, Theodorescu Sion si Marius Bunescu) si cei trei sculptori Brancusi, I. Jalea si Cornel Medrea. In cadrul acestei cronici noteaza prezenta 'marelui sculptor Brancusi' cu lucrari mai vechi printre care 'Torsul' ii atrage in mod deosebit atentia. Remarca in cazul acestei lucrari considerata 'ca o minune dintre cele mai pretioase', unicitatea modului in care 'linia severa intareste si desteapta vraja catorva detalii plastice⁶⁶'. Desi in cadrul acestei cronici analiza se rezuma strict la aprecieri laudative la adresa sculptorului, am constatat urmarind continutul conferintei din 1928, rolul important pe care Cisek il atribuie lui Brancusi in plastica romaneasca. Fundamentandu-si analiza, in general, pe aspectul descriptiv oferit de lucrari, Cisek sugereaza in planul semnificatiei profunde a creatiei brancusiene racordarea la realitatile mitului, avand extraordinara intuitie a valorii ei universale.