Pasalac sau tara autonoma cu domni straini?

Pasalac sau tara autonoma cu domni straini?

Aceste doua momente cruciale in desfasurarea rapor­turilor noastre cu Poarta Otomana, tradarea lui Dimitrie Cantemir in 1711 si destituirea si taierea capului lui Brancoveanu in 1714, au avut drept urmare o inasprire a controlului otoman asupra Principatelor. Nemaiavand incredere in domnii pamanteni pe care si-i alegeau boierii nostri, turcii au hotarat de-acum sa numeasca ei domni­torii, alegandu-i printre marii lor slujitori greci proveniti din acea oligarhie - aristocratie a banului si a nasterii - care se reconstituise in cartierul Fanar al Constantinopo-lului. De-atunci incepe ceea ce s-a numit la noi in tara "Epoca fanariota' - de la 1711 in Moldova, de la 1716 in Muntenia, dupa ce turcii au taiat si pe succesorul lui Brancoveanu, pe varul sau Stefan Cantacuzino, im­preuna cu tatal sau, invatatul stolnic Constantin Can­tacuzino, si cu unchiul sau, marele spatar Mihai Cantacuzino. Daca-i adevarat ca ei uneltisera caderea Brancoveanului, atunci au platit la randul lor.

Pentru a intelege mai bine situatia Principatelor si dilema care se ridica, trebuie spus in doua cuvinte ce era un pasalac turcesc si ce era un tinut sub protectoratul Portii Otomane.

Am vazut cum au cazut rand pe rand tarile crestine din jur: doua tarate bulgaresti, regatul sarb dupa faimoasa batalie de la Kossovo, ramasitele Im­periului Bizantin, in cele din urma si regatul ungar - toate prefacute in provincii ale Imperiului Otoman, guvernate fiecare de un pasa, general si guvernator turc, de unde numele de pasalac pe care-l dam fiecarei mari impartiri administrative (turcii le numeau mai curand vilayef). in aceste pasalacuri, deci in Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Serbia, Bosnia, turcii puteau stabili colonisti turci, puteau cladi moschei, puteau face, prin tot felul de metode, prozelitism musulman - ceea ce a avut urmari durabile, perceptibile si azi in mai multe zone din Balcani: doua treimi din Albania, jumatate din Bosnia, o parte din Bulgaria si din Macedonia au fost islamizate, de unde, pana azi, conflictele dramatice din Bosnia, din

Kosovo etc.

De ce au ramas Muntenia si Moldova, mai apoi si Transilvania, cu o guvernare autohtona si n-au fost trans­formate in pasalac si guvernate direct de administratori turci? Aici istoricii nu sunt toti de aceeasi parere - nu exista explicatie unica si satisfacatoare. Unii spun ca rezis­tenta indarjita a unor voievozi ca Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Stefan cel Mare sau Petru Rares e cauza. Altii, ca turcii au inteles interesul de a avea un fel de "zona tam­pon' intre ei si regatele ungar si polon, tinuturi fara prezenta militara turca directa care sa ingrijoreze acele doua state crestine, dar care, tributare Portii Otomane si silite sa-i fie credincioase, nu mai prezentau o primejdie pentru Constantinopol. O a treia explicatie originala a sugerat-o, in perioada interbelica, istoricul Petre P. Panaitescu: turcii ar fi constatat ca tinuturile administrate de ei saracisera in scurta vreme, nemaiputand fi folosite ca surse de aprovizionare a imparatiei si in special a ca­pitalei Constantinopol. in schimb, tarile romane, lasate in semiindependenta, in orice caz sub ocarmuire autohtona, puteau ramane granarul Constantinopolului, ceea ce au fost intr-adevar timp de veacuri, Poarta impunand un monopol la export pentru grane, vite, lemne, miere si ceara - la preturi stabilite de ea.

Probabil ca toate explicatiile au un sambure de adevar, dar cred ca dorinta de a avea spre nord o zona relativ neu­tra - mai intai fata de Ungaria, apoi fata de Polonia, in sfarsit fata de Rusia si Austria - trebuie sa fi fost deter­minanta. S-a adaugat, in epoca fanariota, un motiv supli­mentar, mai putin evident, si in orice caz nemarturisit, dar de mare importanta pentru turci: domnii fanarioti trimisi la Bucuresti si Iasi erau folositi ca informatori privind cele ce se petreceau in Apus, in Polonia, in Rusia. Prin cunoasterea limbilor, prin lectura si interpretarea ziarelor din Occident, prin negustori si prin agenti de-ai lor, dom­nii fanarioti au fost, timp de generatii, spionii oficiali ai Portii privind treburile apusene. Iar cand devii informator, tentatia de a face dublu joc e mare!