ARHETIP STILISTIC. UTOPIA STILULUI PUR

ARHETIP STILISTIC. UTOPIA STILULUI PUR

Perspectiva din care abordam termenii: clasicism, romantism, manierism, baroc, modernism este stilistica si spirituala; ne intereseaza evolutia semantica, structurile textuale, retorica lor, dar si arhetipurile umane care configureaza o stilistica "abisala Astfel, la Eugenio D'Ors (Le Baroque, l935 si Teoría de los estilos, l945) barocul este o categorie universala, eonul baroc existand in diferite forme istorice, in gotic, in manierism ori in romantism. Distinctia dintre clasicul etern si barocul etern, multiplicat stilistic, exista si la B. Croce, pentru care barocul are o acceptie negativa, ca decadentism al secolului al XVII-lea. In descendenta lui Croce, persista dilema: categorie spirituala si stilistica sau curent literar strict limitat si determinat istoric ?

Pe langa functia periodizanta, clasicism, romantism, baroc sunt categorii permanente ale spiritului, stiluri arhetipale. In calitate de coduri retorice supraindividuale, termenii cumuleaza o functie caracterizanta, fiind perceputi ca Maniere. Dinamica lor este o problema de poetica diacronica, rezumata fie in celebra cearta dintre Antici si Moderni, fie, mai exact, ca principiu al mostenirii "de la nepot la unchi", lansat de formalistii rusi.

Din motive de relevanta, teoria literaturii si stilistica au prezentat aceste suprastiluri in forma lor pura, utopica - "metafizica": ca tipuri universale, desprinse din contingentele lor istorice. In realitate, spune G. Calinescu, "nu exista un fenomen artistic pur, clasic ori romantic. Racine e si clasic si romantic. Clasicul elin e si clasic, e si romantic. Romanticul modern e si romantic, e si clasic, si nu e vorba de vreun amestec material de teme, influente, traditii, caci nu ne punem pe teren istoric, ci de impuritati structurale. Clasicism, romantism sunt doua tipuri ideale inexistente, practic, in stare genuina, reperabile numai la analiza in retorta"