Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » literatura romana
EPOPEILE

EPOPEILE


EPOPEILE

Ramayana

" Pentru milioane de barbati, femei si copii din India, Ramayana nu-i numai o poveste. Epopeea cuprinde mai mult adevar decat intamplarile propriei lor vieti. Asa cum plantele se inalta sorbind lumina soarelui, poporul Indiei isi trage forta spirituala si cultura sorbind inspiratie inflacarata din Ramayana."

(Ramayana povestita de Chakravarti Rajagopalachari ,

Ed. pentru literatura, Bucuresti, 1968

Povestea vietii lui Rama, printul de Ayodhya ,sintetizeaza tot ceea ce este mai caracteristic in conceptiile indienilor asupra lumii,



Asupra mortii si a vietii, tot ceea ce este mai aproape si mai scump gandirii si inimii lor. In Ramayana binele si adevarul merg impreuna

cu eroii oriunde si oricand in timp si spatiu.

Eroul simbolizeaza cele mai inalte trasaturi morale.

Se presupune ca epopeea a luat nastere aproximativ prin secolul

VI i Hr.

A cunoscut o serie de transformari pana in secolul II d.Hr. cand, datorita lui Valmiki capata forma pe care o cunoastem astazi. Autorul

a pastrat nucleul central al diverselor povestiri si balade ,centrate in jurul legendei lui Rama ,dandu-le o forma poetica.

Rama,fiul regelui Dasharatha, intrupare a zeului Vishnu, in urma

unei intrigi de curte se retrage si traieste intr-un codru, Dandaka, timp de paisprezece ani. In urma unor puternice ispite in lupta cu puterile raului, el iese biruitor. Sita, credincioasa lui sotie, biruie si ea tot felul de greutati. Ea simbolizeaza bunatatea, fidelitatea si fericirea

conjugala.

Poemul cuprinde sapte sectiuni: copilaria si tineretea lui Rama; viata de la curtea princiara pana la conflictul dintre Rama si tatal sau Dasharatha; sectiunea codrului in care se povesteste viata lui Rama in padure impreuna cu Sita, sotia sa, cu Lakshmana, fratele lui Rama si care se incheie cu rapirea Sitei de catre Ravana(regele demonilor);ultimul capitol povesteste reintoarcerea Sitei din surghiun, intalnirea lui Rama cu Sita, disparitia in vazduh.

Simbolistica

Rama - intruparea zeului Vishnu, fapt relevat prin infatisarea sa

mareata, puterea sa neobisnuita, intelepciunea si bunatatea

sa. Mai are trei frati care-l iubeau si-l respectau dar

cel mai aproape ii era Laksmana(fiul mamei sale vitrege

Sumira).Rama incordeaza arcul zeului Siva si obtine astfel

mana frumoasei Sita, fiica unui maharajah vecin. Regele

vrea sa-l proclame succesor al sau,dar Kaikey, cealalta

mama vitrega, il determina pe Dasharatha sa-i jure

ca-i va indeplini dorinta ca fiul ei, Bharata, sa devina

succesor, iar Rama sa fie exilat paisprezece ani. Regele

este obligat sa-si respecte juramantul.

- dorinta de a sti, de a cunoaste.

regele

Dhasaratha=gandirea

Kaikey=actiunea

Sita- bunatatea,fidelitatea, fericirea conjugala, linistea spiritului

.Numeroasele incercari la care este supusa nu fac decat

sa intareasca virtutea si neprihanirea ei, ca singure podoabe

care infrumuseteaza sufletul unei femei iubitoare.

Nici proba focului, nici cea a surghiunului nu-i schimba

Sentimentele fata de Rama. Surghiunul, despartirea de sotul

sau,cea mai grea proba, este suportata cu liniste si

vrednicie.

Disparitia celor doi eroi-purificarea obtinuta in urma indelungate

eforturi si incercari, prin cunoastere

si stapanire de sine.

Mahabharata

Poemul este de cateva ori mai mare Iliada si Odiseea luate impreuna. Autorul ei se presupune a fi brahmanul Vyasa. Cursul actiunii cunoaste dese intreruperi prin introducerea unor fragmente laterale (istorioare, fabule, povestiri).

Mahabharata inseamna "razboiul cel mare al fiilor lui Bharata".

Actiunea ei este aproape imposibil de expus in mod rezumativ, nefiind vorba de o singura tema(ca in cazul Iliadei-mania eroului grec, Ahile).In poem intervin mii de personaje, batalii, evenimente fantastice si miraculoase, interventii salvatoare ale zeilor, viclenii ale

oamenilor si zeilor etc. Nu are un continut unitar si omogen.

"Legenda regelui Nala si a frumoasei Damayanti"

este una din cele mai frumoase creatii inchinate virtutii feminine,

precum si fortei iubirii sincere si curate.

Regele Yodhisthira, care pierduse tot ce avea la jocul de zaruri,se

retrage in padure. Aici, un brahman ii spune povestea frumoasei Damayanti si a lui Nala.

Regele Bhima, tatal copilei, hotaraste sa organizeze o intrecere in scopul petirii tinerei fete. Desi la aceasta petrecere vin si zeii, totusi tanara fata il alege pe regele Nala, conducatorul poporului Nishada.

Intre timp, demonul Kala, orbit de furie pentru faptul ca Damayanti

a facut aceasta alegere, stimuleaza patima lui Nala pentru jocul de zaruri , si face in asa fel incat acesta pierde in favoarea fratelui sau Pus-kara. Nala si Damayanti parasesc regatul si ratacesc prin padure, pana cand, zdrobiti de oboseala se refugiaza intr-o casa parasita. Intro-zi, cand Damayanti dormea, Nala, deznadasnuit de a nu putea face ceva mai mult pentru sotia lui, o paraseste. Dupa o serie de peripetii, care pun la incercare curajul si taria celor doi soti despartiti unul de altul, Damayanti ajunge la curtea unui rege, iar Nala, de asemenea, la curtea regelui Rituparna, ca vizitiu si ingrijitor al grajdurilor regale. Dupa trei ani, cei doi soti se regasesc, Nala se reintoarce, recastiga tot ceea ce pierduse la jocul de noroc, si traieste fericit alaturi de Damayanti.

Nu este aici vorba de o simpla si fermecatoare poveste de dragoste.

Indienii considera aceasta scriere ca un adevarat indreptar nu numai al

familiei, ci si al devotamentului si virtutii conjugale. Ei chiar cred in puterea magica a acestei povestiri, astfel incat, recitarea unor fragmente in momente dificile ale vietii, pot ajuta si purifica sufletul. Este in povestea lui Nala si Damayantei, multa poezie si legenda, dar si profunda intelepciune budica, compasiune si intelegere pentru orice

fiinta. Este si simbolul perechii primordiale care s-a inscris pe curba ascendenta a progresului istoriei, impreuna sugerand ca numai astfel,

a fost posibil acest greu urcus, din negura vremilor si pana astazi. Damayanti il iubeste chiar daca il vede prins in valtoarea unor impejurari neprielnice. Instinctul ei stie ca toate acestea vor fi depasite, pentru ca el este puternic.

La randul lui, Nala are o suma de cunostinte care-l vor ajuta sigur sa iasa biruitor din aceasta uriasa confruntare cu oamenii si cu intreaga natura. El stie sa stapaneasca, ca nimeni altul, caii(si multa vreme, in preistorie, calul a insemnat cea mai avansata tehnica). Infratirea lui cu natura, si cunoasterea naturii, constituie sursa inepuizabilei sale puteri. Nala avea solide cunostinte de prelucrare a metalelor; tot ceea ce face el simbolizeaza infinita capacitate a oamenilor de a se adapta si de a se ridica deasupra acelor impejurari nefavorabile care pot sa-i stimuleze, dar nu sa-i invinga.

Damayanti este un simbol al iubirii si virtutii. Ea ar putea fi si o fictiune. Nu de putine ori o Damayanti imaginara stimuleaza potentele creatoare ale multor oameni. Acest cuplu masculin - feminin reprezinta o unitate care este aruncata de soarta(destin) in lume, fara ca aceasta sa-i poata diminua forta existentiala.

Nala-Damayanti simbolizeaza puterea dialecticii fortelor contrare, care-si gasesc unitatea in fluxurile neintrerupte ale ciclurilor cosmice.

In Mahabharata exista intercalat, in cartea a-VI-a, un intins episod care reda invataturile transmise lui Arjuna de catre Krasna, avatar al zeului Visnu. Acest episod intereseaza in mod deosebit, pentru marile teme filosofice prezente. El ar putea fi considerat un poem distinct in cuprinsul Mahabharatei. Este vorba de "Bhagavad-Gata".

"Bhagavad-Gata" este intercalat in acea parte a poemului unde este descrisa lupta dintre cele doua armate. Arjuna vrea sa renunte la lupta, constient fiind de gravele responsabilitati morale ale acestei actiuni. Krasna il indeamna sa lupte pentru a-si indeplini indatorirea de razboinic. In acest sens el expune o teorie a actiunii, izvorata numai din pura constiinta a datoriei. Krasna ii spune ca lumea este o suita de aparente, un joc al creatorului. El trebuie sa-si asume participarea la acest joc al aparentelor, chiar daca nu-i cunoaste regulile .Trebuie sa actionam, dar in asa fel, ca si cum n-am actiona, numai astfel suntem liberi. Nu prin indiferenta si pasivitate se ajunge la libertate, ci prin actiunea, la ale carei urmari trebuie sa renuntam. Ceea ce este important este actul in sine, nu urmarile lui. Krsna sustine aici ideea unei activitati nematerializate. Actul trebuie sa fie gratuit, joc fara finalitate personala. Procedand astfel, protagonistul din Bhagavad-Gata, Arjuna va ridica actul sau la inaltimea unui autosacrificiu, devenind un asociat al spiritului universal. Oferind drept ofranda actele sale, in asa fel incat sa nu le mai raporteze la eul sau. Arjuna capata o putere superioara, datorita careia roata cosmica a lumii isi urmeaza cursul ei.

"Bhagavad-Gata"mai intereseaza si prin puternica aspiratie spre perfectionare morala si spre cunoasterea adevarului care este ascuns.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.