Poezia filosofica Glossa de Mihai Eminescu

Poezia filosofica

Glossa

de Mihai Eminescu

• Apare in editia princeps a creatiilor eminesciene, ingrijita de Titu Maiorescu, 1884. Titlul initial: En spectateur
• "Glossa" < gr. glose = limba, avand sensul de explicatie pe intelesul tuturor pe marginea unui text, sau, in interiorul lui, a unui cuvant printr-un sinonim, a unei sintagme sau pasaj obscur;
• Glosa denumeste o poezie cu forma fixa, creata de spanioli la sfarsitul secolului al XV-lea. E alcatuita dintr-o strofa tema de patru, sase sau opt versuri, iar strofele urmatoare comenteaza cate un vers al strofei tema, reluat la finalul lor. Ultima strofa, numita strofa recapitulativa e identica cu prima, dar ii transcrie versurile in sens invers.
• (Alte poezii cu forma fixa : rondelul, gazelul, sonetul, haiku-ul).
• Amita Bhose: "Glossa este cea mai budista poezie eminesciana."
• Ideile budiste sunt trecute prin filtrul filosofiei lui Schopenhauer
• "Glossa este o satira acoperita." - Ion Rotaru

Strofa intai

"Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si noua toate;

Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate;

Nu spera si nu ai teama,

Ce e val, ca valul trece;

De te-ndeamna, de te cheama,

Tu ramai la toate rece."

Strofa tema / nucleu;

Cuprinde o serie de maxime, de adevaruri general- valabile formulate succint si memorabil;

Idei filosofice de origine budista sau schopenhaueriana:

"fugit irreparabile tempus" =timpul nestatornic

problematica etica: raul este adesea confundat cu binele;

nimic nou sub soare - idee din Ecleziastul

"panta rhei" = totul curge, idee a lui Heraclit

indemnul la ratiune, detasare superioara, contemplativa;

« Glossa » este o poezie gnomica, intrucat contine maxime, sentinte. Poezia gnomica are vechime apreciabila. A fost cultivata inca din antichitate ( « Versurile de aur » ale lui Pitagora ; « Biblia » contine pasaje de poezie gnomica).

Strofa a doua:

poetul arata ca omul este supus unui asalt de informatii, dar nu poate cunoaste si retine totul din cauza unor limite firesti : « Multe trec pe dinainte,/ In auz ne suna multe,/Cine tine toate minte/ Si ar sta sa le asculte ? »

in acest context, cel mai indicat este ca omul sa se cunoasca pe sine: "Tu aseaza-te deoparte, / Regasindu-te pe tine."

Aceste versuri reformuleaza indemnul lui Socrate "Cunoaste-te pe tine insuti!"

Ideea trecerii timpului se impleteste aici cu "vanitas vanitatum" - "zgomote desarte"

Strofa a treia

Apare indemnul de a nu abdica de la ratiune numita metaforic "Rece-a cumpan-a gandirii" spre a dobandi o fericire trecatoare, relativa, iluzorie ("masca fericirii" - metafora).

Repetarea substantivului "clipa" trimite la perisabilitatea fiintei umane

Strofele a patra, a sasea si a opta se construiesc pe motivul lumea ca teatru: "Privitor ca la teatru / Tu in lume sa te-nchipui / Joace unul si pe patru, / Totusi tu ghici-vei chipu-i."

Omul trebuie sa fie un spectator al vietii, neimplicat si doar asa va deosebi binele de rau si esenta de aparenta

"Si de mii de ani incoace

Lumea-i vesela si trista,

Alte masti, aceeasi piesa,

Alte guri, aceeasi gama."

De-a lungul timpului, lumea e la fel, joaca aceeasi piesa, dar cu alte masti

"Cu un cantec de sirena,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca sa schimbe-actorii-n scena,

Te momeste in varteje."

Motivul sirenelor sugereaza ispita, tentatia

Lumea este inselatoare, amagitoare; ea intinde capcane, dar inteleptul le poate evita.

Detasarea la care face apel poetul este o idee budista: "Lumea e ca o boaba de spuma, e ca un miraj. Prostii se pierd in ea, dar inteleptul ramane detasat"

Eminescu e influentat si de ataraxia greaca (= renuntarea perfecta, seninatatea absoluta)

Comparatia lumii cu un teatru apare in Antichitate (Antistene, Diogene, Epictet, Marc Aureliu) , la renascentistii spanioli tarzii ( Calderon de la Barca si Lope de Vega) si chiar la Shakespeare in "Cum va place". S-a descoperit ca sursa directa a constituit-o pentru poetul nostru filosoful suedez OXENSTIERNA.

Strofa a cincea:

Este prezenta si ideea schopenhaueriana a prezentului etern care contopeste trecutul si viitorul

"Viitorul si trecutul

Sunt a filei doua fete[.]

Tot ce-a fost ori o sa fie

In prezent le-avem pe toate". Sf Augustin afirma : "Exista trei timpuri: prezentul trecutului, prezentul prezentului si prezentul viitorului."

Strofa a saptea

Poetul recurge la mijloacele satirei;

Tonul e mai dur, mai vehement, mai transant

Se folosesc invective de tipul "miseii" si "nataraii" : « Nu spera cand vezi miseii/La izbanda facand punte,/Te-or intrece nataraii/De-ai fi cu stea in frunte ».

Ideea este ca in lume exista o rasturnare a valorilor

Strofa a noua

Poetul devine mai explicit in sfaturi:

tacerea in fata calomniei: "De hulesc, sa taci din gura"

neimplicarea sufleteasca

contemplatia rece, superioara

Nivelul lexical

din punct de vedere semantic, semnalam cuvinte din domeniul artei pentru a se evidentia motivul central: "scena", "piesa", "masca", "actori", "gama" etc.

Apar expresii, locutiuni si cuvinte populare care dau o oarecare simplitate textului: "ramai rece" "a nu te prinde tovaras" " a feri in laturi" "nimica" "socoate", "cata-vor".

Figuri de stil

Poezia este mai saraca in figuri de stil, deoarece contine sentinte, maxime, e un text gnomic.

Este o poezie de maturiate poetica

Apartine perioadei cand romantismul se transforma in clasicism.

Nivelul gramatical

• Cand poetul da sfaturi etice, morale unui interlocutor imaginar, sau unui alter- ego se foloseste pers aII-a ("tu")
• Cand se rostesc maxime se recurge la pers a III-a .
• Propozitiile sunt simple, juxtapuse sau coordonate prin "si", acestea conferind un stil concis.

Nivelul prozodic

• zece octave
• Masura este de 8 silabe, aceasta cifra fiind simbolul echilibrului cosmic, al justitiei;8 reprezinta de asemenea numarul petalelor florii de lotus, al directiilor cardinale si intercardinale.
• Ritmul este trohaic, iar rima incrucisata