Vasile CIHEREAN (n. 01.01.1953, Bichigiu, BN)

Absolvent al Institutului Teologic Ortodox de grad universitar Bucuresti, 1978. Preot in Parohia Lunca Ilvei.

Debut revuistic: in revista Steaua, 1972.

A mai colaborat la publicatiile: Steaua, Miscarea literara, Rasunetul etc.

Debut editorial: A saptea viziune, cu o prefata de Ioan Pintea, Editura Aletheia, Bistrita, 2003.

A mai publicat: Miercurea pe dinauntru, versuri, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2006; Manastirea Bic, cetate a biruintei, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008.

Referinte critice

"Vasile Ciherean se fereste sa foloseasca in constructia poemului evlavia dulceaga, cantabilitatea siropoasa si lacrimogena"

Ioan PINTEA

"Poezia lui Vasile Ciherean releva spatii largi populate cu elemente metafizice"

Ion MILOS

"Vasile Ciherean este un insingurat, un poet a carui privire de cuvinte, aruncata peste lucrurile din jurul sau, devine un strigat al durerii inabusite in suflet"

Ion Radu ZAGREANU

"Poezia lui Vasile Ciherean este aceea care descrie «nemiloasa lupta a vietii, nu cu moartea, ci cu sfarsitul ei»'

Virgil RATIU

'Vasile Ciherean oscileaza intre a canta bucuriile vietii in consonanta cu ritmurile naturii dumnezeiesti si presimtirea halucinanta a dezmembrarii imbracamintii trupesti'.

Emil BALAI

facsimil

de la oras am revenit prea tarziu

slabise vederea

ferestrelor

lucerna a crescut literalmente cat gardul

cu delicatete

si neverosimila strategie intesand

gradina

pierduta si ea prin larga desertaciune

cimitir parasit

intaia oara cand

au plans

crinii din cimitir

pe-acest pamant nesigur

ziua cu noaptea

ramaneau

incuiate in capela

atat

. lupii urmareau caprioarele noptilor

albe

zapada urca pe latura nordica

pana la al treielea palier

tu ai revenit in dormitor

cu spaima lunii incolacita in jurul

trupului

umbrele

se adanceau in perete

cam asta e

tot ceea ce a vazut vedenia

dupa a treia fila

iarna

a lasat chipul

la o masa de ritual

din bazilica a treia

afara

a inflorit bietul meu liliac

pe strada trec dusmani si

prieteni

urmele

nu mai degera

semnele cartii

duceam sub brat cartea a patra

purtam o sabie la brau

- sabia fusese candva clopot -

intr-o clopotnita

de grau

dangatele puneau semne cartii

si ma durea ce scrie

acolo

de la inceput pan' la sfarsit

caci toate literele erau arse

de moartea care m-a cetit.

uliul

uliul n-a existat

pana nu l-am vazut

deunazi el se napusti in gradina

cu pui

langa iaz

inca multa vreme

strigatele ramanea-vor in transa

deasupra caselor marginase

strabunii

plecand la razboi

ei ne-au lasat biserica

scoala

biblioteca muntii cu paduri fantanile

turmele de oi

distantele strabatute prin zapada

si frig

cu vremea au cazut din hartile pe pereti

noaptea tabloului

inainte ca luna sa dispara

prin tihnitul pod al morii satesti

o aud

cum sufla in felul ei

distant

un fulg cade intre lumanarile

pomului de Craciun

caderea lui aparent neinteresanta

isca prelungi valvatai in noaptea

tabloului

crang de vara

la pranz crangul era aproape

gol

deasupra cantau: ciocarlia

si vantul

noaptea visam dihanii in rau

dimineata de la florile

campului

am invatat

purificarea prin culoare

metafizica in jurul dealului

cuiburile de altadata ale platanilor cu oua

de vrabii

casuta stangace a veveritei

stau in incinta altor salbataciuni

pe masura ce imbatranesc

dealul se inalta cimitirul

e deja in cer

o cunostinta mai veche face asemanari

intre somn

si moarte

dar nimeni nu stie insinuarile acestui

deal

pur si simplu

altfel

in fiecare zi

se micsoreaza

distanta dintre lucruri

franghii de nuc

indeosebi noaptea fratele meu

nucul

- magnifica identitate -

tulbura balta

zilele care vin sunt pline de chiciura

azi din casa batrana au ramas:

zidul acoperit cu lujeri de zmeura iar chipul

din fosta fereastra ma asteapta

inca

raul

raul

arde

flacarile se exfoliaza

in noul auz

duminica promite

purificarea

o voce

dulce

iese din biserica

sa ne salveze

dincolo de strada

la vecinul din apartamentul de jos

toata noaptea latra un caine

vecinul din dreapta

de cate ori se intoarce acasa blestema

o harpa de sarma

m-am scufundat in mine insumi

si-am dat de un strain

care-i pregatit sa ia la plimbare

cainele vecinului

cobor cu legea lucrurilor sub brat

iar graba neimpartasita nimanui

se faramiteaza-n melodii

memorabile