Ce este munca in echipa?

Ce este munca in echipa?

O echipa este un numar redus de persoane reunite pentru atingerea unor scopuri comune, care le tin unite si responsabile unele fata de altele.[1] Echipele au nevoie de calitati complementare pentru a-si realiza obiectivele. Acestea cuprind cunostinte tehnice sau functionale, abilitati de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor, abilitati interpersonale.

"Lucrul in echipa imparte sarcinile si dubleaza succesul!"[2]

In primul rand membrii echipei isi distribuie obiectivele in functie de ceea ce face fiecare. In al doilea rand, beneficiaza de autonomie si control reale, astfel incat pot lua deciziile necesare cu privire la atingerea obiectivelor fara a cere permisiunea altei autoritati manageriale. In plus au obligatii si raspunderi. Membrii depind neaparat unii de altii si trebuie sa interactioneze pentru a indeplini sarcinile commune.

Echipa si grupul

De multe ori numim grupuri statice echipe pentru ca suntem convinsi ca eticheta este motivanta si energizanta , dar multe grupuri nu sunt echipe si nici macar nu sunt eficiente ca grupuri

Grupurile pot fi si sunt mai eficiente cand este cazul de a impartasi informatie , idei si perspective si a lua decizii care ajuta fiecare persoana sa isi realizeze obiectivele mai bine, dar intotdeauna individul este cel vizat.

Figura 2 Grup si Echipa

Ce deosebire este intre un grup oarecare de oameni care lucreaza impreuna si oamenii aflati de aceeasi parte a baricadei, actionand ca o echipa (TEAMS - Target, Engagement - Action - Maintenance - Synergy)?[3]

Obiectiv - echipele au un tel sau un scop, catre care tind toti oamenii lor. Exista si un oarecare leadership care le ofera directie si coordonare in activitatile lor catre atingerea obiectivului. Cum tintele se pot schimba si chiar trebuie sa se schimbe, liderul trebuie sa aiba grija sa reinnoiasca energia si concentrarea oamenilor, mentinandu-I in aliniere cu telul colectiv, chiar daca circumstantele se schimba permanent.

Angajamentul - oamenii din echipa doresc sa faca parte din ea, se angajeaza fata de atingerea obiectivului si lupta active ca sa-l realizeze, prin contributie personala, prin performantele realizate si cu sprijinul celorlalti.

Actiunea - toate activitatile sunt indreptate spre atingerea tintei. Oamenii actioneaza in interdependenta, avand grija ca toate actiunile lor sa fie coordinate intr-un mod convergent. Fiecare dintre ei se concentreaza sa contribuie cu intreaga lor capacitate, in orice moment, toate actiunile lor fiid indreptate spre atingerea tintei.

Mentinerea - orice echipa are nevoie de grija si efort de intretinere care sa-i asigure dezvoltarea si sustenabilitatea, asa cum un motor de inalta performanta are nevoie sa i se schimbe uleiul ori sa i se asigure un service periodic ca sa dea cele mai bune rezultate. Membrii unei echipe pot avea astfel un rol semnificativ, pot sa aiba grija unii de altii si se pot sprijini unii pe altii. Pentru mentinerea unei echipe este important ca oamenii sa-si aprecieze reciproc contributiile, sa se pretuiasca unii pe altii, sa se bucure de succese.

Sinergia - o echipa produce, in principiu, rezultate mai bune decat cele obtinute de membrii ei, lucrand separate. Oamenii se preocupa de continua imbunatatire a muncii lor si de obtinerea sinergiei intre ei, astfel incat rezultatul lor colectiv sa fie mai bun decat suma rezultatelor individuale. Oricare dintre membrii echipei se poate plasa in fruntea unei asemenea sinergii, motivate fiind de rezultate.

Toate echipele sunt prin definitie grupuri, darn u este necesar ca reciproca sa fie adevarata, adica toate grupurile sa fie echipe. In literature exista tendinta de a folosi termenii de grup si echipa unul in locul celuilalt si nu este usor sa se faca o distinctie dintre grupuri si echipe. Echipele apar cand un numar de persoane au un obiectiv comun si recunosc ca succesul lor personal depinde de succesul altora. Acele persoane sunt interdependente. In practica aceasta inseamna ca in cele mai multe echipe oamneii vor contribui cu abilitati diferite. De asemenea inseamna ca tensiunile si comportamentele contradictorii vor fi demonstrate in echipa.

"In spatele unui om destoinic se afla intotdeauna alti oameni destoinici".[4]

Belbin arata ca pe masura ce munca in echipa devine un termen la moda, a inceput sa inlocuiasca tot mai mult referirea la grupuri si orice activitate este descrisa acum ca "munca in echipa". Tot el pune sub semnul intrebarii daca este utila distinctia dintre grupuri si echipe si ofera cateva caracteristici care sa realizeze diferenta dintre echipe si grupuri.

Figura 3 Diferente intre echipa si grup

1.1.2. Componenta echipei

Daca scopurile si sarcinile echipei sunt complexe si necesita aptitudini considerabile, echipele mici(de la 6-12 oameni) sunt cele mai eficace. Daca sarcinile sunt relativ simple si redundante, echipele pot fi suficient de mari pentru a se concretiza in ceva ce poate fi condus. Daca echipa este responsabila pentru o sarcina ce necesita mult know-how tehnologic, marimea echipei trebuie sa fie destul de mare pentru a include oamenii care pot efectua munca, precum si pe cei care conduc - si chiar proiecteaza - produsul.

Decizia cu privire la marimea echipei trebuie sa se bazeze in parte pe cat de mult sunt dispusi membrii sa ajute echipa sa functioneze eficient. Membrii unei echipe mari (15-25 membri) trebuie sa fie destul de intelepti incat sa nu discute despre fiecare chestiune si sa fie de acord cu delegarea anumitor sarcini unor subgrupuri.

1.1.3. Stagiile de formare a unei echipe

Modelul cel mai cunoscut si mai raspandit de evolutie a echipei (Tuckman, 1965)[6] presupune 5 stadii :

1. formarea
2. etapa de agitatie
3. normarea
4. etapa de functionare
5. intreruperea activitatii

Succes

Intreruperea activitatii

Etapa de functionare

Normarea

Etapa de agitatie

Formarea

Timp/Efort

Figura 4  Modelul Tuckman de dezvoltare a echipelor

Formarea - membrii echipei pun intrebari care reflecta interesul cu privire la rolurile atribuite si la resursele care le stau la indemana. Indivizii din cadrul echipei cauta informatii despre alti membri, mai ales legate de background-ul acestora si experienta in tipul de sarcina pe care echipa trebuie sa o execute. In acest stadiu incipient, participantii pot fi relativ precauti cu privire la informatia pe care o divulga. Cea mai importanta sarcina este stabilirea clara si de comun acord a obiectivelor.

Etapa de agitatie - in timpul acestui stadiu apar conflicte intre indivizi si subgrupuri. Membrii pun sub semnul intrebarii relevanta si practicabilitatea sarcinii impuse. Aceasta etapa se caracterizeaza prin onestitate si deschidere in rezolvarea divergentelor. Liderul trebuie sa incurajeze aplanarea neintelegerilor pentru a obtine concentrearea tuturor participantilor asupra obiectivelor comune. De asemenea trebuie sa creeze incredere, sa stabileasca rolurile in echipa si strategiile de rezolvare a conflictelor.

Normarea - in cadrul acestei etape are loc rezolvarea conflictelor ; echipa incepe sa abordeze sarcina din perspectiva unei cooperari pozitive. Se intocmesc planuri si se stabilesc standarde. Apar norme sau reguli acceptate si moduri de lucru referitoare la comportamentul individual si colectiv. Este important sa se impuna norme in conformitate cu nevoile organizatiei, pentru ca echipele ar putea stabili si reguli impotriva unei functionari eficiente (de ex. Tolerarea lipsei de punctualitate la lucru).

Etapa de functionare - membrii echipei incep sa vada rezultatele date de concentrarea constructiva a energiei asupra sarcinii comune. Se stabileste o structura de lucru eficienta, in mijlocul careia indivizii se simt bine si incep sa colaboreze mai relaxati. La acest nivel trebuie organizate sisteme de revizuire regulata pentru ca echipa sa dea randament in continuare si sa fie in legatura cu mediul in care actioneaza.

Intreruperea activitatii - la acest stadiu nu ajung, de regula, toate echipele, dar, in timp, membri importanti vor parasi grupul, iar proiecte majore vor fi finalizate sau intrerupte.

Nu toate grupurile urmeaza schema propusa de Tuckman. Putem constata, in unele cazuri, reluarea unro etape pentru a le incuraja gradat, la diverse niveluri. Conducatorii pot incuraja acest lucru prin introducerea uni proce de dezvoltare eficient, stabilirea unui scop bine definit, obtinerea unor consecinte satisfacatoare de pe urma rezolvarii conflictelor, impunerea unor roluri clare si a unor norme pozitive, asigurarea unei bune functionari a echipei si a unei despartiri constructive si moderne dupa indeplinirea sarcinii.