Management: Stiinta si Practica

Continutul activitatii de management

Managementul stiinta, practica sau arta?

Principalele scolii de management

Continutul activitatii de management

Din cele mai vechi timpuri, omul a sesizat ca pentru satisfacerea nevoilor proprii cu cheltuieli de munca cat mai reduse, trebuie sa se asocieze cu alti semeni si sa desfasoare activitatea in comun si sa se organizeze.

Activitatea de management a aparut odata cu primele forme de organizare si s-a dezvoltat concomitant cu procesul material si spiritual al omenirii.

Activitatea de management constituie o componenta a oricarei activitati colective, si are rolul de a asigura conexiunea si unitatea tuturor activitatilor umane desfasurate in colectiv, de a le coordona si dirija in conformitate cu cerintele functionarii intregului sistem social.

Asa cum a aparut si s-a manifestat conducerea este o actiune practica, tot atat de veche ca si civilizatia umana. SE regaseste peste tot in societate, acolo unde este de natura sociala, economie, in politica, in armata, in justitie etc

Aceasta actiune practica este cunoscuta astazi sub denumirea de management, iar specialistii in derularea ei, manageri.

Cuvantul "management" deriva din latina "manus" , adica mana si sugereaza ideea de "manevrare", "pilotare". Apoi in italiana"mannegio", franceza "manège", care inseamna a administra, a conduce. De aici cuvintele derivate "manager", si "management" ce inseamna conducator si respectiv, conducere.

Etimologic, management = "a tine in mana", "a conduce in mod eficient"

Termenul s-a impus acum peste 50 de ani, in sferea economica, datorita lucrarii lui James Burnham "The Managerial Revolution", publicata la New York in 1941. El a impus notiunea de manager ca vector al inovatiei si progresului, precum si cea de management. Ideea noua si de mare valoare si actualitate pusa in circulatie de Burnham este aceea ca orice societate, indiferent de regimul ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri daca vrea ca economia ei sa prospere in ritm novator si creator

Sensul conceptului de management se desprinde din definitiile:

A.      Mackensie arata ca"managementul este procesul in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale - idei, lucruri si oameni, realizand obiectivul prin altii".

B.      Willian Newman defineste managementul ca "importanta tehnica sociala, ca directionare, conducere, si control al eforturilor unei grupe de indivizi in vederea realizarii unui scop comun. Este evident ca un bun conducator este acela care face ca grupa sa-si atinga scopurile, in conditiile unui minim de cheltuieli de resurse si eforturi."

C.      Jean Gerbier arata ca "managementul inseamna organizare, arta de a conduce, de a administra".

D.      H.johannsen si A.B.Robetson aratau ca "management este arta sau stiintade a directiona, dirija, si administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite, procesul de luare a deciziilor si de conducere.

E.       H.Koontz si H.Weihrich defineau managementul drept " un process de proiectare si mentinere a unui climat in care indivizii, muncind impreuna in colectiv, realizeaza efficient scopurile stabilite". Daca analizam acesta definitie:

ca manageri, oamenii indeplinesc functii de conducere, de planificare, de organizare, de a organizare, de antrenare si de control.

managementul se aplica la toate tipurile de organizatii;

se aplica la toate nivelurile organizatiei

scopul principal este crearea profitului;

managementul este corelat cu productivitatea, ceea ce inseamana eficienta.

Dintre specialistii romani care au contributii in definirea managementului"

Prof. Ovidiu Nicolescu si Prof. Ion Verboncu prezinta ca: "managementul intreprinderilor rezida in studierea procesului si relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de natura sa asigure ridicarea eficientei."

Gheorghe Macovei arata ca "managementul desemneaza un sistem de principii, de cerinte si reguli, precum si talentul de a le aplica".

Dan Anghel Constantinescu & altii subliniaza ca "managementul reprezinta procesul de planificare, organizare, antrenare si control al utilizarii resurselor in vederea indeplinirii obiectivelor stabilite"

Prof. Viorel Cornescu & altii considera ca "managementul reprezinta un complex de actiuni desfasurate cu scopul de a asigura functionalitatea normala, eficienta, a colectivitatilor umane organizate, (intreprinderi economice, organizatii politice, unitati de invatamant etc) in ansamblul lor cat si a fiecarei verigi structurale componente."

Managementul are ca scop atingerea obiectivelor organizatiei, in conditiile utilizarii cat mai judicioase a resurselor materiale, umane, financiare de care dispune.

1.2. Managementul stiinta sau arta?

Managemntul, in zilele noastre, nu poate fi privit numai ca activitate practica, ca proces concret de rationalizare si eficientizare a muncii.

Managementul este si stiinta, in aceasta calitate reprezentand un ansamblu de concepte, metode si mijloace de solutionare a problemelor de conducere in toate domeniile de activitate din societate, si cuprinzand si toate nivelurile organizatorice ale acesteia.

Managementul ca stiinta si teorie este de data recenta, "nascut" in secolul nostru, sintetizand tot ceea ce a acumulat omenirea in gandirea si practica conducerii.

Stiinta managementului presupune activitatea de sintetizare si generalizare a experientei practice de conducere, cautarea de idei noi, formularea de legi si principii de conducere , gasirea celor mai bune cai si metode de conducere a organizatiilor umane.

Stiinta managementului este o parte a cunostintelor acumulate si recunoscute , care sunt sistematizate si formulate in conformitate cu descoperirea adevarului general sau cu actiunea legitatilor generale.

Stiinta managementului se refera la intregul sistem de management al societatii.Relatiile de conducere se intalnesc in toate segmentele societatii, campul de actiune al stiintei managementului fiind intreaga societate.

Obiectul stiintei mangementului nu poate limitat la un domeniu sau al societatii, acesta studiind relatiile de conducere la toate nivelurile atat pe orizontata cat si pe verticala.

Obiectul de studiu il reprezinta relatiile si procesele de conducere. Pe baza analizei relatiilor si proceselor de conducere , asa cum apar ele si se manifesta in fiecare organizatie, stiinta managementului sintetizeazasi formuleaza legile si principiile de conducere, descopera si elaboreaza sistemele, metodele si tehnicile cele mai eficiente de conducere.

Relatiile de conducere sunt relatii ce se stabilesc intre oameni si, ca atare ele suntputernic influentate de raporturile specifice interumane de natura psihosociala din cadrul organizatiilor, de structura si calitate elementului uman, de personalitatea managerilor, nivelul de pregatire al acestora etc.

LATURA SOCIAL - UMANA

LATURA TEHNICO-MATERIALA

LATURA CREATIVA

LATURA APLICATIVA

Managementul stiintific presupune existenta unor conditii:

Existenta pentru fiecare organizatie a unor obiective de viitor bine precizate;

Organizarea rationala a organizatiilor si a structurii aparatului de conducere;

Transpunerea in viata a deciziilor;

Controlul activitatii desfasurate in vederea realizarii deciziilor;

Consultarea larga a specialistilor, crearea cadrului organizatoric si juridic pentru participarea lor la conducere.

Managementul stiintific se prezinta cu un complex de actiuni desfasurate cu scopul de a asigura functionalitatea normala eficienta, atat a organizatiei in ansamblul ei, cat si a tuturor structurilor organizatorice componente.

Oare pe langa teorie si practica, managementul este si arta?

Trebuie stiut ca pe langa cunoasterea riguroasa a principiilor, regulilor si metodelor elaborate de stiinta managementului pentru conducerea unei colectivitati este necesar existenta unei doze de talent si a unor aptitudini pe care trebuie sa le posede managerii.

Frederic W.Taylor, inginer american, considerat unul din parintii managementului stiintific, spunea ca cunostintele exacte formeaza stiinta, iar aplicarea lor in practica, pentru atingerea unui scop anume formeaza arta.

Indiferent de formele concrete pe care le imbraca, "arta inseamna viata", dar definitorie este forta talentului artistului, urmare a sensibilitatii si experientei lui.

Arta de a conduce se bazeaza, inainte de toate, pe cunoasterea stiintei managementului, a realitatii concrete si apoi pe talentul si aptitudinile managerului de a aplica pricipiile, regulile, metodele etc puse la dispozitie de stiinta managementului.

De altfel, Fr.Taylor a definit arta conducerii intreprinderii in urmatorii termeni: "Sa stii exact ceea ce doresc sa faca oamenii si sa vezi daca aceasta se face in chipul cel mai bun si mai ieftin."

A conduce in conditiile contemporane dupa principiul "vazand si facand", bazandu-te numai pe asa-zisul talent si pe bunul simt al individului este un lucru de neconceput.

In toata lumea, astazi, cercetatorii,oamenii de stiinta care se ocupa de problemele managementului, cauta sa stabileasca aptitudinile strict necesare pentru ca o persoana sa devina cadru de conducere. Dictonul "omul potrivit la locul potrivit" se aplica.

Managementul modern cauta raportul optim dintre stiinta si arta. Astfel el reprezinta sinteza dintre stiinta, practica si arta. Totodata este si ostare de spirit specifica, reflectata de un fel anume de a vedea, a dori, a cauta, si a accepta progresul.

Deci managementul cuprinde intr-un tot unitar urmatoarele activitati fundamentale:

previzionare - orientarea spre viitor: previziune, planificare, marketing;

inovationale - dinamica sistemului: inovatie, risc, creativitate, dezvoltare;

operationale- stabilitatea sistemului: organizare, adaptare optimizare;

de gestiune eficienta sistemului: informatii, decizii, strategii, tactici, control

de personal - calitatea umana: animare, motivare, comunicare, participare

1.3 SCOLI DE MANAGEMENT

Dezvoltarea stiintei managementului presupune:

managementul empiric

inceputurile managementului stiintific

managementul stiintific

1)Managementul empiric este etapa in care functia de management era indeplinita de proprietar si se baza mai mult pe intuitie si bun simt, are cea mai mare intindere.

2) Frederic W.Taylor, ing american , conceptia "maximei prosperitati"= principalul obiectiv, ceea ce presupune dezvoltarea tuturor laturilor activitatii intreprinderilor "la cel mai inalt grad de eficienta", iar pentru salariati, "dezvoltarea fiecarei persoane la o stare de maxima productivitate".

La baza organizarii muncii si conducerii, Fr.Taylor a pus urmatoarele idei:

• imaginea clara despre fiecare element
• crearea unui fundament stiintific care sa inlocuiasca metodele vechi, traditionale de munca;
• studierea stiintifica a fiecarui element
• alegerea celor mai potriviti muncitori pentru fiecare activitate
• separarea muncii de conceptie de cea de executie
• repartizarea uniforma a muncii si a responsabilitatilor.

Sistem la baza caruia trebuie sa stea aceste idei prin realizarea unui set de principii:

stiinta in loc de deprinderi traditionale;

colaborare in loc de lucru individual

armonie in loc de contradictii

productivitate maxima in loc de una limitata

dezvoltarea aptitudinilor fiecarui muncitor pana la maximum de productivitate admisibila.

Henri Fayol a realizat saltul de la nivelul locului de munca la nivelul intreprinderii in ansamblul ei, reusind sa largeasca continutul si sfera conceptului de management.

Abordand problemática managementului intreprinderii intr-un sens larg, pentru H.Fayol a conduce inseamna a prevedea, a organiza, a da dispozitii, a coordona si a controla.

Inceperea studierii factorului uman , a relatiilor si comportamentului in productie a determinat evolutia conceptului de management, etapa managementului stiintific in care ne gasim.

Scoala clasica traditionala, reprezentanti: Fr.Taylor, H. Fayol, Frank si Lillianne Gilberth, H.Emerson, H.Grant, se remarca prin rolul pe care l-a avut in aparitia managementului stiintific, prin contributia la contituirea stiintei conducerii unitatilor economice.

Scoala Resurselor Umane, reprezentanti: Elton Mayo, H.J.Leavit, C. Argyris, D.McGregor, W.H. Whyte, F.Herzberg, acorda atentie individului, pun accent pe comportamentul omului in cadrul rupelor de munca, pe relatii de natura psihosociala ce se dezvolta in grupele de munca, etc. Apar concepte din domeniul sociologiei si psihologiei.

Scoala cantitativa, reprezentanti: C.W.Churchman, R.Raiffa, S.Beer, J.Lesourne s-a afirmat la sf celui de al II-lea razboi mondial prin utilizarea aparatului matematic pentru conducerea activitatilor formalizate ale intreprinderilor ca programare, planificare, gestionarea stocurilor. Se pune accentul pe folosirea unor metode si tehnici cantitative in vederea fundamentarii stiintifice a deciziilor.

Scoala neoclasica (anii 1975-1980), reprezentanti E.Dale, P.Drucker, O.Gelinier, A.Sloom jr., dezvolta tezele clasice punand accent pe eficienta, pe definirea profitului, a activitatii inteprinderii prin intermediul unui sistem de indicatori precisi, prin existenta unui sistem riguros de control si autocontrol.

Scoala sistemica, reprezentanti C.I.Barnard, H.A.Simons, J.G.March, J.Melase, are ca trasatura definitorie faptul ca priveste organizatia ca un sistem, iar managemntul stiintific ca o functie de sistem. In cadrul acestei scoli se inscriu orientarile moderne, multidisciplinare din domeniul managementului, concepte si metode provenite din matematica, cibernetica, statistica, sociologie, psihologie, economie politica, finante