Aspecte psihologice ale comportamentului aparent in psihologia comunicarii - mersul

ASPECTE PSIHOLOGICE ALE COMPORTAMENTULUI APARENT IN PSIHOLOGIA COMUNICARII - MERSUL

MERSUL furnizeaza, de asemenea, numeroase indicatii asupra insusirilor psihice ale oamenilor.

Principalele criterii prin prisma carora poate fi categorisit mersul sunt: viteza, elasticitatea si fermitatea. Pe baza acestora se disting urmatoarele tipuri de mers: lent si greoi; lent si nehotarat, timid; rapid, energic, suplu si ferm. Aceste tipuri de mers au semnificatii psihologice distincte.

In general, se poate spune ca mersul reprezinta unul dintre semnalele importante ale dinamicii neuropsihice. Mersul rapid denota o mobilitate mare pe plan neuropsihic, tot asa dupa cum mobilitatea redusa, neuropsihica se exprima, printre altele si printr-un mers lent. Desigur, prin calificativele 'rapid' si 'lent' utilizate aici se inteleg caracteristicile naturale ale mersului si nu nivelurile de viteza ce pot fi imprimate mersului in mod voluntar (corelatia se pastreaza insa pana la un punct si, in acest ultim caz, chiar daca este determinata voluntar, viteza sporita a mersului corespunde unui tempo psihic marit si invers).

Totodata, mersul exprima fondul energetic de care dispune individul. Dimineata, cand omul este odihnit dupa somnul de noapte, mersul este mai vioi si mai elastic decat in cea de a doua jumatate a zilei. Aceste diferente sunt resimtite si subiectiv atunci cand oboseala acumulata in timpul zilei este mai accentuata. De asemenea, diminuarea resurselor energetice ale organismului, ca urmare a unor stari maladive, se traduce si prin modificarea ampla a caracteristicilor mersului.

In sfarsit, mersul constituie si un semn al coloraturii afective a trairilor individului. Buna dispozitie, optimismul, increderea in sine au drept corespondent mersul rapid, vioi, ferm, cu pasi largi, in vreme ce tristetea, starile depresive determina un mers lent, cu pasi mici. Chiar in vorbirea curenta se intrebuinteaza expresia 'mers abatut'. La randul lor, emotiile determina perturbari ale mersului. Astfel, la unii indivizi simpla senzatie ca sunt urmariti cu privirea de catre cineva este suficienta pentru a le perturba automatismul mersului si a-i face, de pilda, sa se impiedice. Starile emotionale deosebit de puternice, socurile, pot avea ca efect incapacitatea, momentana sau de durata mai lunga, de a merge.

In continuare, mentionam cateva dintre semnificatiile psihologice posibile ale principalelor tipuri de mers pe care le-am denumit mai sus.

Mersul lent si greoi (la definirea lui ca atare tinandu-se seama si de sexul si varsta individului) indica o redusa mobilitate motorie - si adesea chiar mintala (in special cand este insotit de vorbire si gesturi lente, aspecte care apar mai frecvent la constitutiile mai masive). Daca acest gen de mers este observat la un individ apartinand constitutiei astenice, el poate constitui fie expresia, fie efectul unei stari maladive. Iar la persoanele de varsta inaintata el constituie o caracteristica naturala, semnificand scaderea ampla a resurselor de energie psiho-fizica.

Dintre tipurile temperamentale, acest tip de mers se intalneste mai frecvent la flegmatic - intrunind in plus caracteristica unor reduse modificari de viteza si ritm, chiar atunci cand astfel de modificari ar fi obiectiv necesare. Este vorba de categoria de oameni care se spune ca 'nu-si ies din pas, orice s-ar intampla!'.

Mersul lent, nehotarat, timid indica dupa cum se poate deduce chiar din termenii utilizati pentru definirea sa, in special lipsa de incredere in sine datorita unei emotivitati excesive. In legatura cu aceasta, este util ca prin confruntarea cu alte date, sa se precizeze daca starea de emotivitate reprezinta o caracteristica structurala a individului sau ea este legata de o anumita conjunctura (de exemplu, constiinta unei stari de inferioritate - datorita nepregatirii, comiterii unei greseli in activitate etc. - in raport cu cerintele situatiei date).

Acest tip de mers indica, in mod sistematic si fara nici un dubiu, amplasarea individului pe pozitii defensive - din motive ce ar urma sa fie clarificate prin alte mijloace, daca situatia o cere.

Dintre tipurile temperamentale, cel melancolic intruneste in mod frecvent caracteristicile acestui tip de mers.

Mersul rapid, energic, suplu si ferm se intalneste la adultul tanar, sanatos, dispunand de insemnate resurse energetice si care manifesta o deplina incredere in posibilitatile sale (cel putin in legatura cu atingerea scopului concret pe care il urmareste in momentul respectiv). El indica, de asemenea, echilibrul emotional, promptitudinea in decizii si perseverenta.

Acest tip de mers este caracteristic tipului sanguinic. Daca insa proprietatile mentionate apar exagerate, este probabil ca individul in cauza sa apartina structurii colerice.