Managementul stresului

Managementul stresului

Ce trebuie sa faca managerii pentru a gestiona

corect stresul?

1. Sa identifice locurile in care stresul este prea ridicat sau prea scazut: managerii buni reusesc sa recunoasca simptomele stresului, in ciuda faptului ca sindromul se manifesta diferit de la individ la individ, iar unii reusesc, un timp, sa ascunda boala. Dintre "semnele" observabile, reamintim: oboseala permanenta, irascibilitate, lipsa entuziasmului, apatie, consum de alcool si tutun, izbucniri temperamentale, bulimie sau anorexie, neatentie, stare de agitatie, panica, ingrijorare, individualism.
2. Sa urmareasca influenta stresului asupra performantelor indivizilor din organizatie: un anumit nivel de stres stimuleaza performantele profesionale, dar peste un anumit prag, propriu fiecaruia, randamentul scade vertiginos, cu impact negativ pentru institutie si dureros pentru un individ nepregatit.
3. Sa sprijine buna lui gestionare prin:

Rengineering, in sensul transformarii unui mediu organizatoric excesiv de birocratic si formal intr-un loc agreabil, personalizat;

Accent prioritar pe prevenire in domenii in care factorii de stres pot fi foarte greu, chiar imposibil, de inlaturat (sanatate, politie, armata, pompieri, centre de dezintoxicare);

Redefinirea sarcinilor cu participarea celor vizati, cresterea sentimentului de control asupra activitatii proprii, diminuarea rutinei si birocratiei, motivarea rezonabila si comunicarea autentica, cresterea autonomiei indivizilor, promovarea muncii in echipa;

Consiliere, perfectionari, specializari, schimburi de experienta, recreere si sarbatori, implicare in viata comunitatii;

Managementul oamenilor din institutie, mai ales in sensul bunei "manuiri" a recompenselor, laudelor, criticilor, sanctiunilor.

4. Sustinerea sociala (Hobbofoll, 1986) a

demonstrat importanta echipei, a colectivului

in stapanirea si diminuarea stresului profesional;

5. Gestionarea stresului de catre fiecare salariat

se poate imbunatati cu:

Optimism realist = atitudine care impiedica individul sa se lase prada apatiei, supararii, depresiei etc. in momente dure. Lucrurile se pot rezolva, in pofida frustrarilor, obstacolelor, iar cu minimum de "voie buna", ele se amelioreaza mai curand decat cu pesimism. Optimismul este un mare factor motivant; nu-l minimalizati!

Speranta = credinta ca poate fi mai bine, cu vointa, flexibilitate si incredere. Este o imagine luminoasa, fezabila si rezonabila a unui viitor apropiat sau previzibil.

Este cel mai "greu" remediu pentru nefericire, esecuri, dezamagiri, acceptarea de pierderi. Este singurul dar, oprit de Pandora, printesa care a eliberat nenorocirile in lume - bolile, relele, nebunia;

Transa = moment de inteligenta emotionala maxima, atins cand se actioneaza intens si se obtin performante superioare celor anterioare. La succes apare o bucurie spontana, o stare de bine, desprinsa de timp si spatiu (un politist, de exemplu, solicitat intr-o misiune grea, intra in transa, se identifica cu misiunea si actioneaza "la turatie maxima"). Este hotarul dintre plictiseala si frica;

Invatarea, dupa modelul inteligentelor multiple este axata pe identificarea profilului fiecarui individ, accentuand punctele lui forte, stimulandu-l spre dezvoltarea lor si ajutandu-l la cele mai putin "tari".

Mai realist, invatarea continua trbuie sa fie umbra fiecarui individ care doreste sa aleaga in viata. Invatare si mereu invatare, istetime, curaj, meditatie si deschidere sunt cuvintele ce insotesc indivizii care vor sa-si cunoasca si sa-si exercite drepturile. Managerii, mai presus de orice, trebuie sa influenteze, sa fie rezonanti, sa inspire. Managerii trebuie sa se implice spre obiective, concentrandu-se pe oamenii din subordine si nu pe recompensele postului. Ei trebuie sa fie emotional-rationali in lupta cu stresul angajatilor, sa le creeze conditii ergonomice de munca, sa le evalueze stresul, sa ii sprijine in lupta cu dezechilibrele mari.