Profilaxia drogdependentei la adolescenti

PROFILAXIA DROGDEPENDENTEI LA ADOLESCENTI

Summary

The prevention of drug addiction in adolescents

Literature data that provide information about the issue of prevention the drug addiction, acohol, drugs or nicotine consume in teenages must be considered a serious problem. Thus, it suggests the necessity of taking measures towards an eventual abuse of psychoactive substances or an addiction syndrome. Chooseing of the recovery methods it will be the individualy considerated according to the behavioral characteristics, the type of abuse, the personal and familial problems.

Rezumat

Studiul datelor de literatura, privind profilaxia drogodependentelor a evidentiat ca, orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema, care necesita anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau a sindromului de dependenta. Alegerea programului de recuperare, se va face strict individual tinand cont de caracteristicile comportamentale, tipul abuzului, problemele personale sau familiale.

Actualitatea temei

Prin dimensiunea sa, problema narcomaniei a devenit un univers patologic cu radacini culturale, biologice si ontogenetice, cu consecinte psihopatologice, somatopatologice, familiale, profesionale, sociale, economice si foarte frecvent criminogene. Dependenta de substante psihoactive (SPA) se pare logic sa devina astazi una dintre directiile prioritare de activitate ale politiei, justitiei, educatorilor, pedagogilor, psihologilor, asistentilor sociali, medicinii intregi, dominant a psihiatriei si narcologiei, deoarece reprezinta o serioasa si extrem de dificila problema de sanatate publica. Cresterea numarului de adictivi coreleaza proportional cu majorarea diferitor infractiuni si raspandirea HIV-infectiei. Atacarea fenomenului adictiv presupune profilaxia nu doar in aspect medical, dar obligator si in aspect social, individual, psihologic, politic, pedagogic, legal, etc [2; 3].

Actualmente, utilzarea de SPA manifesta tendinte de crestere impunatoare, in special evidnte, printre reprezentantii tinerii generatii - adolescenti si chiar copii. Abuzul de substante psihoactive in adolescenta, a devenit una dintre cele mai dificile si stringente problemele cu care se confrunta psihiatrii, narcologii, psihoterapeutii, psihologii din intreaga lume.

Datele de statistica [1; 3; 7], demonstreaza raspandirea epidemica a dependentei de substante psihoactive, nu numai in Republica Moldova, ci si la nivel mondial, concomitent constatandu-se si tendinta de "intinerire" a acestei patologii.

In literatura de profil accesibila [1; 4; 5] este stipulat, ca sindromul de dependenta narcomanica la copii si adolescenti, comparativ cu adultii, se formeza considerabil mai rapid, fenomenul fiind explicat prin instabilitatea proceselor metabolice, imaturitatea si insuficienta dezvoltarii fiziologice a sistemului nervos central, celui vegetativ, endocrin si alte particularitati specifice organismului uman in aceasta perioada de evolutie. Initierea consumului de sbstante psihoactive, adeseori reprezinta un pattern comportamental patologic, elaborat in procesul de formare a personalitatii umane si determinat frecvent de ereditatea cu semnificatie psihiatrica si/sau narcologica, de particularitatile psihologiei adolescentului, de relatiile interpersonale in cadrul familiei, institutiei de invatamant, mediului microsocial ambiental, etc. [4; 6]. Din aceste motive, profilaxia dependentei de substante psihoactive, ar fi rational sa includa, atat lupta apriga cu traficantii de droguri, cat si evidentierea factorilor, care favorizeaza dezvoltarea patologiilor respective, pentru ca ulterior sa fie exclusa influenta lor asura organismuli in crestere.

Obiectivele lucrarii constau in studierea, elucidarea si trecerea in revista a datelor, reflectate in literatura de profil, ce se refera la metodele de profilaxie primara, secundara si tertiara a drogdependentei la adolescenti.

Premizele studiului

Incidenta crescuta a adictiilor in structura morbiditatii umane;

"Intinerirea" drogdependentei;

Esecurile terapeutice si dificultatea readaptarii sociale, familiale, profesionale a persoanelor drogdependente.

Rezultate si discutii

Drogdependentele adeseori se formeaza la adolescentii cu nivel intelectual inalt, fara particularitati premorbide de dezvoltare, cu relatii interpersonale satisfacatoare. Este vorba de cazurile de narcomanie, care s-ar parea ca se dezvolta pe fondal nedeteriorat in aspect psihologic si/sau psihiatric. Se considera ca, in asemenea situatii, una dintre cele mai importante cauze ar putea fi lipsa de informatii veridice convingatoare, referitor la consumul de droguri si consecintele nefaste ale acestuia. Mecanismele psihologice ce stau la baza initierii consumului de SPA constau in primul rand in absenta posibilitatii indivizilor intelectual dezvoltati de a-si satisface necesitatile intelectuale si emotionale. Viata este privita subiectiv de aceasta categorie de adolescenti ca ceva "plicticos", lipsit de sens, de colorit afectiv. Procesul de cautare conduce adeseori la consumul de asa-numite "stupefiante intelectuale" (mai frecvent este vorba de opiacee, cocaina). Persoanele mentionate sunt adesea calificate de catre specialistii psihiatri-narcologi drept "narcomani plini de idei, de filosofie", care considera consumul de drog drept "prioritate", "bunastare suprema" [2].

In ultima perioda de timp la radiou, televizor, tot mai frecvent sunt difuzate emisiuni cu tematica antialcoolica si antidrog, dar ele adeseori reprezinta comercializarea metodelor de tratament existente si mai rar au aspect profilactic. Probabil este logic de implicat specialistii de profil pentru a pregati niste informatii in mass-media (emisiuni televizate, poate chiar sub aspect de seriale, publicatii in presa periodica, etc.), care ar reflecta veridic atat situatia epidemiologica la moment, cat si simptomele diferitor tipuri de narcomanie, acordarea primului ajutor in caz de intoxiacatii cu SPA s.a. Profilaxia consumului de toxice trebuie sa inceapa la o varsta relativ mica (chiar din scoala primara) si consta in educatia familiala corespunzatoare, incurajarea obiceiurilor sanatoase si promovarea unei bune comunicari familiale. Deoarece adolescentii cu parintii care fac abuz de diferite toxice (alcool, tutun) sunt mai predispusi sa devina la randul lor dependenti, este recomandat ca un astfel de comportament sa fie evitat in prezenta copiilor.

Respectul fata de sine, relatiile familiale apropiate si exemplele pozitive, cresc increderea adolescentilor si ii incurajeaza pe acestia sa-si stabileasca prioritatile si sa ia deciziile corecte in tot ceea ce fac. Trebuie sa se retina ca pana la varsta de 9 ani, copiii isi formeaza o anumita atitudine asupra folosirii toxicelor. Studiind, datele de literatura [3; 5; 6], venim cu cateva sfaturi in educarea copiilor, care sunt recomandate pentru a evita consumul de droguri (profilaxia primara):

- oferirea unui model pozitiv de viata.

Ca parinte, exista o mare responsabilitate in felul cum este educat copilul, consumul in prezenta acestuia a alcoolului, tigarilor sau eventual al drogurilor, pot influenta negativ optiunile viitoare ale acestuia. Daca unul dintre parinti sau ambii parinti au o problema legata de consumul de SPA, este recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie).

- impartasirea convingerilor proprii.

Este foarte important ca parintii sa aiba incredere in alegerile pe care le fac copii lor, de asemenea parintii nu trebuie sa contrazica convingerile acestora. De multe ori exista o anumita influenta a parintilor asupra tuturor activitatilor adolescentului. Parintii pot utiliza diferite metode prin intermediul carora pot sa explice copiilor pericolul si consecintele utilizarii toxicelor.

- implicarea activa in educarea copilului.

Pastrarea unei legaturi emotionale apropiate cu copilul este destul de dificila, in special la varsta adolescentei cand acestia doresc mai multa independenta si intimitate. Este important ca orice parinte sa cunoasca prietenii din anturajul copilului si de asemenea cum isi petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui orar adecvat si petrecerea timpului liber in familie, este o optiune atunci cand se doreste supravegherea indirecta a copiilor. Parintii trebuie sa ii ingaduie copilului sa se implice in activitatile familiale si de asemenea sa se tina cont si de parerea acestuia in stabilirea anumitor decizii care privesc intreaga familie.

- perseverenta si corectitudinea fata de copil.

Extremele in educatia copilului (toleranta mare, respectiv pedepse prea aspre), pot creste riscul de consum si abuz de toxice in viitor. Nu sunt recomandate pedepsele fizice sau psihice ci mai degraba trebuie gasite alte alternative in pedepsirea copiilor (implicarea in atributiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea, atunci cand este necesar, trebuie rasplatite si laudate anumite realizari scolare sau extrascolare.

- incurajarea anumitor activitati.

Parintii trebuie sa-si incurajeze copii in desfasurarea anumitor activitati precum, sportul, activitatile religioase, cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru creste increderea in sine si ii face pe copii sa se simta utili si de asemenea sa foloseasca cat mai util timpul liber.

oferirea tuturor informatiilor necesare.

Orice parinte trebuie sa se informeze personal asupra riscurilor utilizarii toxicelor si nu trebuie sa tina cont de eventualele informatii eronate oferite de anumite persoane mai putin competente. De asemenea parintii nu trebuie sa compare experienta proprie cu cea a copilului sau, deoarece fiecare individ este unic in felul sau. Orice parinte care suspicioneaza utilizarea drogurilor in randul copilului sau, trebuie sa apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta sa rezolve singur problema, deoarece in cazul in care exista un abuz de toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat (dezintoxicare si psihoterapie). Parintii trebuie sa cunoasca si semnele fizice sau psihice care apar in abuzul de toxice, pentru a evita posibilele complicatii (tulburari de dezvoltare psihosomatica, tulburari psihiatrice, intoxicatii acute cu coma si deces).

Consultul de specialitate (profilaxia secundara) - In cazul in care se suspicioneaza consumul de SPA in randul adolescentilor, trebuie sa se ofere o importanta mare tuturor semnelor si simptomelor care pot aparea inaintea stabilirii unui consult de specialitate. Acest lucru va usura diagnosticul specialistilor. Specialistii care pot diagnostica abuzul si dependenta de substante toxice, sunt: medicul de familie, medicul generalist, medicul terapeut, medicul pediatru, psihologul, medicul psihiatru, asistentul social specializat in abordarea adolescentilor care fac abuz de substante toxice.

In cazul in care medicul suspicioneaza un eventual abuz de toxice al adolescentului, anamneza si examenul fizic general au o importanta mare in stabilirea diagnosticului. Intrebarile legate de atitudinea adolescentului fata de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al acestuia sau evidentierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea toxicelor, sunt parte a anamnezei si pot evidentia anumite semne caracteristice abuzului sau dependentei de toxice.

Deoarece unele afectiuni psihiatrice, precum sindromul de hipereactivitate asociat cu deficit de atentie, depresia, tulburarile anxioase si tulburarile de stres posttraumatic, sunt frecvente in randul adolescentilor cu abuz de substante toxice (droguri), este necesara si o evaluare corespunzatoare psihiatrica. Prezenta unor astfel de afectiuni fac tratamentul mult mai dificil, deoarece deseori este necesar si un tratament specific pentru sindroamele psihiatrice asociate.

Medicul poate sa intrebe orice copil trecut peste varsta de 9 ani, despre atitudinea acestuia in legatura cu folosirea alcoolului, tutunului sau a altor toxice. Aceste discutii trebuie continuate pe parcursul vizitelor regulate, astfel incat sa se poata diagnostica la timp un eventual abuz.

Profilaxia la varste cat mai mici este extrem de utila, deoarece majoritatea adolescentilor incep consumul toxicelor la aceste varste. Medicul de familie are obligatia sa recomande tratamentul de specialitate si parintilor care consuma diferite toxice.

Majoritatea adolescentilor nu renunta la consumul de droguri din proprie initiativa, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De aceea este foarte important ca tratamentul sa fie personalizat pentru fiecare adolescent in parte (in special cel care include consilierea psihologica). Trebuie sa se identifice de asemenea cu precizie si substanta care este folosita de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare difera de la un drog la altul.

Este de asemenea important ca adolescentul sa fie informat asupra efectelor nocive pe care toxicele le au asupra sanatatii proprii, cat si asupra implicatiilor legale si sociale legate de abuzul de toxice. La nivelul la care doar s-a experimentat un toxic, este utila implicarea adolescentului in diferite activitati scolare sau extrascolare (diferite hobby-uri, cercuri artistice, sport), care impreuna cu sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber impreuna cu familia, implicarea in responsabilitatile casnice, etc) ajuta adolescentul sa treaca mai usor peste acest impas si il ajuta sa-si dezvolte anumite aptitudini care il vor feri pe viitor de anumite tentatii nedorite.

In cazul in care exista un consum regulat de toxice la un adolescent, este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic adolescentilor cu diferite probleme de ordin emotional, astfel in aceste situatii trebuie cautata cauza pentru a trata corect abuzul. Se recomanda asocierea psihoterapiei (individuala si de grup), precum si gasirea unor activitati care sa intareasca respectul de sine si care sa-i ocupe acestuia timpul liber.

In cazul, in care este identificat un abuz sau o dependenta de SPA, este necesar un tratament indelungat, impartit pe mai multe etape si care necesita o perioada de recuperare mai indelungata. In acest caz trebuie sa se acorde o atentie speciala simptomelor de sevraj. Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia, care ajuta adolescentul sa-si controleze pornirile violente, diminueaza simptomele depresiei si elibereaza sentimentele de frustrare. In final nu trebuie sa se uite ca sprijinul familiei este extrem de important pe toata perioada recuperarii [1; 3; 4; 5].

Reabilitarea adolescentilor cu abuz si dependenta de SPA prevede mai multe tipuri de programe:

a) programe care necesita internarea pacientului - acest tip de program este extrem de bine structurat si foarte bine supravegheat. Exista diferite centre specializate dar si anumite spitale care ofera posibilitatea inscrierii intr-un astfel de program. Un astfel de program are si un tratament suplimentar de recuperare si incurajare, util in convalescenta adolescentului. Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi). Un alt tip de terapie care necesita internarea pacientului intr-un spital, sunt programele de terapie comunitara. Acesta poate dura aproximativ 2 ani, iar majoritatea adolescentilor tratati in aceasta modalitate, aleg sa lucreze la randul lor intr-un astfel de program.

b) programe care nu necesita internarea pacientului - aceste programe variaza destul de mult si implica psihoterapie asociata cu terapie familiala.

- programul pentru tratamentul zilnic, necesita petrecerea a cel putin 8 ore pe zi, in centrul de recuperare, ca apoi pacientul sa-si petreaca noaptea acasa. Aceste programe au de obicei aceleasi componente ca si programele care necesita internarea pe o perioada mai lunga (terapie individuala si terapie familiala, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt costurile mai mici;

- programele de "reabilitare in 12 pasi", sunt recomandate in cazul pacientilor care nu necesita internare si tratament intensiv. Acest tip de program are o durata variabila si necesita urmarea atenta a mai multor etape, pe parcursul a mai multor saptamani;

- programele de reabilitare ambientala, sunt de asemenea utile in tratamentul si recuperarea adolescentilor cu dependenta si abuz de toxice. Acestea constau in organizarea unor tabere cu diferite locatii geografice, unde adolescentii pot avea parte de un tratament asemanator oricarui centru de reabilitare specializat. O astfel de experienta il ajuta pe adolescent sa-si controleze furia si sa-si imbunatateasca relatiile cu prietenii si familia. Ca si majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o componenta de tratament si reabilitare psihica (terapie individuala si de grup).

Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent in parte si trebuie sa tina cont de caracteristicile comportamentale, de tipul abuzului si de problemele personale sau familiale. De asemenea tratamentul trebuie sa-i ofere adolescentului sansa de a-si continua educatia si de a avea o viata cat se poate de normala. Majoritatea adolescentilor doresc sa-si continue studiile odata cu terminarea tratamentului. In cazul in care tratamentul are o durata mai lunga, nu este recomandata intreruperea studiilor in perioada de reabilitare (dupa dezintoxicare si psihoterapie). Continuarea studiilor creste increderea in sine si ofera sansa unei realizari academice in viitor. Activitatile scolare trebuie combinate cu cele extrascolare si de asemenea cu psihoterapia de intretinere.

Abuzul de SPA este o problema care nu afecteaza doar adolescentul ci si familia acestuia. Deseori poate fi utila terapia familiala, astfel ca parintii aleg sa participe la anumite programe special concepute in acest scop. Acest tip de terapie de grup este utila, deoarece ii ajuta pe parinti sa inteleaga mai bine implicatiile consumului si abuzului de toxice si nu in ultimul rand, ii poate ajuta pe acestia sa stabileasca o relatie apropiata cu adolescentul.

Stoparea consumului de alcool, tigari sau alte droguri, este doar primul pas in reabilitarea completa a adolescentului. Deseori exista si o dependenta psihica pentru substanta respectiva, de aceea este destul de dificil sa se faca profilaxia unor eventuale recaderi (profilaxie tertiara), [3; 5].

Recaderile sunt destul de frecvent intalnite in randul adolescentilor cu abuz de toxice si nu trebuie considerate ca un esec al tratamentului. Majoritatea acestor recaderi apar in primele 3 luni dupa tratament si necesita reluarea acestuia. In acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult. Exista mai multe modalitati care il pot ajuta pe adolescent sa ramana abstinent si sa evite eventualele recaderi:

- programul de recuperare prelungit, il ajuta pe adolescent sa-si dezvolte anumite abilitati care il vor ajuta sa treaca peste situatiile de criza si il vor feri de eventualele recaderi;

- tratametul este complet daca adolescentul nu a mai consumat toxice pentru o perioada mai lunga de 1 an (2 ani), acest interval necesitand o atentie speciala din partea specialistului si a familiei, dat fiind faptului ca adolescentul are o vulnerabilitate crescuta si riscul recurentelor este mare;

- gasirea unor activitati extrascolare sau a unui hobby, pentru a ocupa cat mai util timpul liber al adolescentului;

- tratamentul psihiatric adecvat. Adolescentii care au o problema legata de abuzul de SPA, asociaza deseori si anumite afectiuni psihiatrice precum depresia, tulburarea de hipereactivitate asociata cu deficit de atentie, s.a. Toate aceste afectiuni necesita tratament de specialitate. Tratarea corecta a tulburarilor de acest fel, scade riscul recidivelor de consum si abuz de toxice.

Concluzii

Orice consum de alcool, tutun sau droguri in copilarie sau adolescenta trebuie considerat ca o adevarata problema si trebuie luate anumite masuri inaintea aparitiei unui eventual abuz sau dependente care sunt mult mai greu de tratat. Daca se suspicioneaza un eventual consum de toxice nu trebuie sa se amane prea mult consultul de specialitate.

Bibliografie selectiva

Медико-социальные проблемы наркологии и пути их решения//Вопросы наркологии. 1997. N4. С.4-11.

Спрангер Б.Е.

Тихомиров С.М.