Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » referate » psihologie psihiatrie
Stadiie invatarii

Stadiie invatarii




Stadiie invatarii

Comportamentul unui copil - cum reactioneaza in anumite situatii si fata de alte persoane - furnizeaza informatii importante despre cum si-a dezvoltat capacitatile mentale pentru a interactiona cu lumea.

Inca de la nastere si in timpul copilariei, procesele noastre de gandire se dezvolta rapid. Insa aceste procese - care include invatarea, memoria si intelegerea - nu sunt vizibile. Stim doar ca ele exista observand comportamentul. La fel cum alimentele asigura substantele necesare dezvoltarii fizice, experientele pe care le avem produc modificari in comportament. Aceste schimbari indica faptul ca a avut loc invatarea.

Pentru ca invatarea sa fie posibila, trebuie sa existe si memorie o inregistrare a experientelor din trecut. Atat invatarea cat si memoria sunt strans legate de structurile mentale destinate intelegerii experientelor noastre. Cu alte cuviinte, suntem capabili sa retinem sau sa invatam doar lucrurile pe care le intelegem.

Studierea copiilor



Cunostiintele despre modul de dezvoltare a capacitatilor de invatare ale copilului sunt datorate in mare parte lui JEAN PIAGET (1896 - 1980), un psiholog elvetian care a efectuat un studio cuprinzator asupra dezvoltarii functiilor cognitive ale copiilor - adica, modurile prin care chiar si bebelusii ajung sa devina constienti de lumea care ii inconjoara.

Nascut la Neuchatel (Elvetia), fiind cel mai mare copil a lui Arthur Piaget, profesor de literatura medievala la Universitate, si al Rebeccai Jackson. La varsta de 11 ani, cand era elev la scoala latina de la Neuchatel a scris o scurta nota despre o vrabie albinoasa. Aceasta scurta nota este considerata ca inceputul unei stralucitoare cariere stiintifice, constand in peste saizeci de cartii si cateva sute de articole.

Interesul sau pentru moluste s-a amplificat in timpul adolescentei tarzii, pana la punctul in care, la terminarea scolii, a devenit un malacolog bine cunoscut. A publicat numeroase articole in acest domeniu, care a continuat sa-l intereseze de-a lungul intregii vieti.

Dupa absolvirea scolii, a studiat stiintele naturale la Universitatea din Neuchatel. In timpul acestei perioade, a publicat doua eseuri filosofice pe care le-a considerat drept "lucrari de adolescenta" dar care au fost importante pentru orientarea generala a modului sau de gandire.

Dupa un semestru petrecut la Universitatea din Zűrich unde a aratat un deosebit interes pentru psihanaliza, a parasit Elvetia pentru a pleca in Franta. Si-a petrecut un an lucrand la Ecole de la rue de la Grange-aux-Belles o institutie pentru baieti, creata de Alfred Binet si condusa de De Simon care, impreuna cu Binet a desavarsit un test de inteligenta. Acolo Piaget a standardizat testul de inteligenta a lui Burt si a facut primele studii experimentale asupra dezvoltarii inteligentei.

In 1921, a devenit director de studii la institutul J. Rousseau din Geneva la cererea lui Sir Ed. Claparéde si a lui P. Bovet.

In 1923 s-a casatorit cu Valentine Chatenay. Cuplul a avut trei copii, Jacqueline, Lucienne si Laurent, a caror dezvoltare intelectuala a fost studiata de Piaget din frageda copilarie pana cand au inceput sa vorbeasca.

Succesiv sau simultan, Piaget a ocupat cateva posturi: psihologie, sociologie si istoria stiintelor la Neuchatel din pana in ; istoria gandirii stiintifice la Geneva din 1929 pana in 1939; Biroul International de Educatie din 1949 pana in 1967; psihologie si sociologie la Lausanne din 1938 pana in 1951; sociologie la Geneva din 1939 pana in 1952, apoi psihologie genetica si experimentala din 1940 pana in 1971. In 1955, a creat si a condus pana la moarte Centrul International de Epistemologie Genetica.

Intr-o perioada de sase decenii, Jean Piaget a desfasurat un program de cercetari naturaliste, care a afectat profund intelegerea noastra asupra dezvoltarii copilului. Piaget si-a denumit lucrarea teoretica generala de baza 'epistemologie genetica' pentru ca a fost in primul rand interesat de cum se dezvolta cunoasterea in organismul uman.

Conceptul de structura congnoscibila sta la baza teoriei sale. Structurile cognoscibile sunt modele fizice sau mentale de actiuni care subliniaza acte specifice de inteligenta si corespund unor stadii ale dezvoltarii copilului. Conform teoriei lui Piaget, exista patru stadii de dezvoltare: senzomotor, preoperatii, operatii concrete, si operatii formale. In stadiul senzomotor (0-2 ani), inteligenta ia forma actiunilor motoare. In perioada de preoperatii (2-7 ani), inteligenta este intuitiva. In timpul stadiului de operatii concrete (7-11 ani), structura cogniscibila este logica, dar depinde de referinte concrete. In stadiul final de operatii formale (11-15 ani), gandirea implica notiuni abstracte.

In timp ce stadiile cunoasterii indentificate de Piaget sunt asociate cu diferentele caracteristice varstei, ele variaza de la individ la individ. Ba mai mult, fiecare stadiu are mai multe forme structurale distincte.

Piaget a fost un scriitor prolific si a publicat carti ca Biologia si cunoasterea, Conceptia copilului asupra lumii, Limbajul si gandirea copilului, Epistemologie genetica.

Opera lui Piaget este cunoscuta peste tot in lume si constituie inca o sursa de inspiratie in domenii ca psihologie, sociologie, educatie, epistemologie, economie si drept. El a fost rasplatit cu numeroase premii in toata lumea.

In cursul studiilor sale asupra proceselor de gandire ale copilului, Piaget a ajuns la concluzia ca un copil trece prin patru perioade de dezvoltare mentala, foarte diferite si usor de identificat.

Perioada senzoriomotorie



Prima perioada, denumita de Piaget perioada senzoriomotorie, cuprinde primii 2 ani de viata. In aceasta etapa de dezvoltare, copilul receptioneaza cel mai bine lumea inconjuratoare prin intermediul simturilor: gust, pipait, vedere, auz sau miros. Odinioara se considera ca starea mentala a copilului era una de confuzie constanta, un asalt de senzatii neobisnuite si inexplicabile. In present, in urma numeroaselor experinete si observatii, se stie ca nu este asa. La nastere, copii poseda structuri mentale care le dau posibilitatea de a stabili contactul cu lumea prin actiuni ca privitul si suptul. Bebelusul incearca sa suga orice obiect, acesta fiind una din putinele metode de a intelege si asimila lumea care-l inconjoara. In primele luni de viata un copil poate recunoaste obiecte pe care le-a mai vazut, insa memoria nu il ajuta inca sa si le aminteasca atunci cand acestea nu sunt prezente. Aceasta capacitate se dezvolta intre 6 - 12 luni. In primele 18 luni de viata, cresterea intelegerii copilului se regasteste in cresterea capacitatii de a reactiona si de a cerceta unele obiecte in diferite situatii. Copilul este acum capabil sa perceapa la fel acelas obiect, chiar si atunci cand il vede din unghiuri diferite, in pozitii diferite si la diferite intervale de timp. Urmatorul stadiu de dezvoltare a copilului definit de Piaget, este perioada pre - operationala. In aceasta perioada, care acopera varsta de 2 - 7 ani copilul dobandeste aptitutdini de vorbire si o capacitate motorie mai precisa, cum ar fi desenatul sau scrisul.

Perioada pre - operationala

Aceasta etapa implica intelegerea si memoria. Acestea permit copilului sa decodeze si sa perceapa obiecte si evenimente, chiar si atunci cand sunt absente, atat la nivel de gandire cat si de actiune. In timp ce un copil mai mic de 18 luni se joaca manipuland obiecte, cel trecut de 18 luni va fi capabil sa simuleze. Cand un copil asterne o haina pe jos, spunand: 'aceste este patul meu, acum voi dormi', el stie ca haina nu este de fapt un pat si nici nu va dormi cu adevarat pe aceasta. Copilul isi dezvaluie noua capacitate de a intelege natura unui obiect sau a unei actiuni, chiar si in absenta obiectului sau actiunii respective. Putin mai tarziu, acest stadiu de dezvoltare va implica imagini ale obiectelor vazute si localizarea lor in spatiu. Un copil de 3 - 4 ani poate invata drumul de acasa la un magazin sau la gradinita, dar daca este intrebat cum se ajunge acolo el va descrie drumul pe baza unor actiuni si va spune: 'Ma intorc asa, merg asa' etc; iar descrierile vor fi insotite de multe gesturi explicative. Daca i se arata o schita a zonelor invecinate si i se va cere sa indice drumul, acest lucru va fi imposibil pentru copil. El nu are o schita mentala, sau o 'imagine' a drumului, asa cum va avea un copil mai mare. In perioada pre - operationala, intelegerea copilului se elibereaza treptat de necesitatea impresiilor sau actiunilor cu semnificatie directa. Mai are insa mult pana sa devina adult. De exemplu, daca unui copil de 5 ani i se arata un peisaj cu animale de jucarie, iar apoi i se cere sa selecteze acelas aspect al scenei dintr-o serie de imagini in care este prezentata scena din diferite unghiuri, copilul va fi capabil sa faca acest lucru. Insa daca i se cere sa selecteze o imagine reprezentand ceea ce ar vedea o persoana aflata in partea opusa a desenului, copilul va alege aceeasi imagine. Pana la varsta de aproximativ 6 ani, copiii se bazeaza in totalitate pe ceea ce vad si accepta un singur punct de vedere - al lor. In aceasta etapa copilul nu poate intelege insusirile abstracte ale obiectelor, ca numarul, greutatea sau volumul. Aceste concepte implica o intelegere care adesea contrazice impresiile senzoriale imediate. Piaget a demonstrat acest lucru printr-o experienta clasica. Copilului i s-a aratat un pahar mic si lat, plin cu apa. Apoi, copilul a urmarit cum apa este varsata intr-un pahar mai lung si mai ingust. Copilul a spus ca in al doilea pahar este mai multa apa, crezand ca volumul se modificase, deoarece nivelul apei crescuse, desi nu s-a mai turnat apa in pahar.

Operatii concrete

Pe masura ce copilul incepe sa isi dea seama ca notiunile intuitive sunt inadecvate, va incepe sa-si dezvolte structuri mentale, sau operatii concrete, se dezvolta in perioada cuprinsa intre 7 si 11 ani. In aceasta terta etapa de dezvoltare, copilul este capabil sa execute in minte unele activitati desfasurate cu anumite obiecte - el le poate numara, clasifica si ordona dupa anumite criterii cum ar fi marimea acestora. Dezvoltarea capacitatii de clasificare este ilustrata de comportamentul copilului fata de un buchet de flori. Daca, inaintea acestei perioade, unui copil i se arata 6 primule si 6 margarete, si daca este intrebat care sunt mai multe: flori sau margarete? , acesta va raspunde adesea ca sunt atatea flori cate margarete. Copilul va fi derutat daca va fi intrebat daca primulele nu sunt si ele flori. Copilul stie ca atat primulele cat si margaretele sunt flori, insa nu poate percepe simultan toate florile ( primule plus margarete) si o parte din ele (margaretele). Cand se dezvolta capacitatea de clasificare a copilului, el incepe sa inteleaga conceptul unor obiecte dispuse in serii. Daca in perioada de operatiuni concrete, unui copil i se cere sa ordoneze un set de betisoare diferite, el se va descurca destul de bine. El poate sa inteleaga ca daca primul betisor este mai mare decat al doilea, al doilea mia mare decat al treilea, atunci primul betisor trebuie de asemenea sa fie mai mare decat al treilea. Comparative, copilul mai mic, care nu are inca aceasta capacitate numita gandire operationala, nu poate intelege aceasta relatie complexa, asadar poate forma o serie doar comparand fiecare betisor cu fiecare celalalt betisor. Gandirea operationala este baza gandirii logice asupra lumii. Probabil ca nu este intamplator ca scoala incepe la varsta de 5 sau 6 ani, cand copilul incepe sa gandeasca logic. La fel cum copilul nu poate fi invatat sa mearga pana nu atinge un anumit nivel de maturitate fizica, un copil nu poate intelege conceptele numerice pana nu parcurge toate etapele invatarii care precede acest punct. Copilul este ca  un om de stiinta cu o teorie inadecvata despre lume. Pentru a-i accelera dezvoltarea intelectuala, copilul trebuie implicat in experiente care sa ii provoace propriile teorii. Vorbirea are un rol deosebit in aceasta dezvoltare. Prin aceasta adultii pot sa ii spuna copilului cand teoriile lui nu sunt compatibile cu ale lor. In acest fel copilul poate invata si beneficia de pe urma experientelor celorlalti.



Perioada operationala formala

Ultima perioada a dezvoltarii mentale, perioada operatiilor formale, incepe la varsta de aproximativ 11 ani, o data cu dezvoltarea gandirii logice. In aceasta perioada copilul dezvolta o capacitate de a gandi despre lucruri si evenimente care sunt posibile, chiar daca nu sunt prezente in lumea concreta. Copilul poate mai mult decat sa gandeasca logic despre obiecte - el se poate gandi la gandurile lui. Acest fapt este demonstrat de capacitatea copilului de a interpreta anumite lucruri, fie ca argumentele sale sunt logice sau nu.

Atingerea scopurilor

Facultatile mentale nu se dezvolta in izolare. Anumite examinari si teste variate de inteligenta pot determina capacitatea copilului de a intelege si de a gandi, insa o performanta scazuta nu indica neaparat un potential scazut. Intre dezvoltarea mentala, emotionala si fizica exista o legatura puternica ce nu este inca pe deplin inteleasa, iar motivele pentru care un copil nu reuseste sa-si puna in valoare intregul potential mental, in orice stadiu de dezvoltare, sunt numeroase si complexe. Emotiile sunt strans legate de motivele pentru care facem anumite lucruri, fie ca aceste motive sunt determinate de necesitati sau scopuri. Ambele elemente sunt modificate de experientele prin care trecem. Succesul in invatare ne incurajeaza sa invatam mai mult, insa daca dam gres se intampla contrariul devenind atat de nelinistiti incat nu putem invata eficient. Copilul mic are o curiozitate innascuta si dorinta de a invata, dar aceste atitutdini necesita sprijin din partea adultilor pentru a persista. Stabilirea unor scopuri greu de atins pentru copii ii plaseaza in situatii in care esecul este inevitabil. Stabilirea telurilor trebuie sa tina seama de nivelul intelectual al copilului; daca scopurile depasesc aptitutdinile copilului, el va invata mai putin. Sau, si mai grav, copilului ii poate disparea dorinta de a invata.

Personalitate si comportament

Copilul in curs de dezvoltare afla nu doar lucruri despre lumea care il inconjoara, ci si despre el insusi. Descoperirea propriei persoane se dobandeste in mare parte prin observarea reactiilor persoanelor din jur. Forme variate ale comunicarii prin gesturi se dezvolta inaintea vorbirii, astfel copii mici sunt capabili sa isi dea seama cand un adult este suparat pe ei, chiar daca acesta din urma declara ca este multumit de performantele lor. In acest fel, copilul poate ajunge sa se considere un ratat si va crede ca este incapabil sa invete, o atitutine care ii va putea marca viata si relatiile cu cei din jur .

Bibliografie :

Revista ARBORELE LUMII

Internet: enciclopedia libera - Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Piaget







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.