Scrierea si amplasarea denumirilor pe harti

Scrierea si amplasarea denumirilor pe harti

Aceasta problema constituie o permanenta preocupare pentru specialisti, in momentul de fata fiind in atentia forurilor internationale. Acest aspect fiind necesar deoarece in o serie de publicatii, una si aceeasi denumire apare sub forme diferite. Hotarari de principiu au fost luate de catre Directia Topografica Militara in sensul ca denumirile sa fie scrise in alfabetul latin si sa se foloseasca forma oficiala a fiecarui stat. In statele unde se foloseste un alt alfabet se utilizeaza tot alfabetul latin, prin transliterarea oficiala, recunoscuta pe plan international. Exemplele ar fi: Athinai pentru Atena, Hellas pentru Grecia, Anadolu pentru Anatolia.

Sunt cazuri in care denumirile apar pe hati in forma lor oficiala, iar in paranteza, alaturi sau sub aceasta, denumirea intrata in uz in limba romana, de exemplu London iar in paranteza Londra.

Un rol deosebit de important il reprezinta diferitele caractere de litere utilizate pentru scrierea denumirilor. In acest sens se pot deosebi 5 grupe de denumiri:

centrele populate ( orase, sate), caractere romane capitale drepte si aplecate spre dreapta, romane majuscule drepte si aplecate spre dreapta, majuscule si minuscule;

denumiri de mari si oceane, romane majuscule aplecate spre stanga; pentru golfuri si stramtori, romane minuscule aplecate spre stanga sau bloc filiform aplecat spre stanga; pentru fluvii, bloc filiform majuscul aplecat spre stanga; iar pentru lacuri roman aplecat spre stanga;

pentru formele de relief, bloc drept si aplecat spre dreapta, minuscul sau majuscul;

pentru diviziuni administrative si culturi, bloc drepte majuscule si minuscule;

pentru cote se folosesc cifre arabe drepte si aplicate spre dreapta.

In ceea ce priveste ortografia denumirilor, trebuie mentionat faptul ca scrierea denumirilor se incepe cu litera majuscula numai pentru numele proprii. Numele generice ca: deal, fluviu, insula lac, munte, etc., cand nu fac parte din nume se scriu cu litera mica.

In general, trecerea denumirilor pe harti se are in vedere ca ele sa nu supraincarce harta, sa fie amplasate pe locuri cat mai libere, sa nu intersecteze desenul sau conturul altor elemente, folosindu-se cu precadere scrierea tehnica (cu sablonul).

Amplasarea denumirilor pe harti se face dupa anumite norme la baza carora stau citirea usoara si comoda a hartii si precizarea obiectului la care se refera inscriptia.

Astfel, denumirile de localitati sau oiconimele sunt plasate de preferinta in partea dreapta sus a semnului conventional respectiv pozitia 1 din figura 1. Daca totusi, din anumite motive de forta majora, nu se poate plasa astfel, se alege una din celelalte solutii date in figura 1, in ordinea indicata.

Fig. 1 Amplasarea denumirilor de localitati in raport cu semnul conventional de localitate.

Denumirile de localitati situate la granita trebuie astfel amplasate incat sa fie in intregime pe teritoriul statului caruia ii apartin. In ceea ce priveste orientarea denumirilor de localitati, acestea sunt scrise intotdeauna pe directia vest – est, constituind astfel un element util pentru orientarea hartii.

Denumirile pentru hidrografie (hidronimele) se scriu deasupra fluviilor, raurilor, pe portiunea lipsita de alte detalii. Denumirile urmaresc sinuozitatile cursurilor de apa, iar directia de scriere nu concorda totdeauna cu directia de curgere a apei.

Denumirile oceanelor ti marilor, ca si ale lacurilor mari, vor fi dispuse dupa o linie usor curbata si orientata dupa axa de cea mai mare intindere. In cazul lacurilor mici, denumirile se vor plasa in dreapta acestora.

Denumirile de insule mari si mijlocii se vor scrie, ca orientare, la fel ca in cazul marilor si oceanelor; la insulele mici denumirile se trec in dreapta acestora, pe directia paralelelor. In cazul unor arhipelaguri scrierea se face dupa o linie curba, deasupra sau dedesubtul lor.

In cazul denumirilor referitoare la formele de relief (oronime), acestea se amplaseaza pe linia de cea mai mare panta, cu litere legate, cand suprafata este mica, sau litere egal distantate cand suprafata este mare. Denumirile vailor, pasurilor, valcelelor se inscriu pastrand indicatiile de la hidrografie.

Inscriptiile de tari vecine se vor amplasa pe portiunea de harta corespunzatoare, iar literele nu trebuie sa acopere alte elemente ale hartii.

Cotele sunt orientate totdeauna in pozitie orizontala, iar denumirile varfurilor se vor trece pe o directie paralela cu aceasta, insa in partea dreapta. Valorile curbelor de nivel se inscriu astfel incat baza cifrelor sa fie catre piciorul pantei.

Scriere romana ( dupa L. Gagea si V. Iacobescu, 1993)

Scriere bloc ( dupa L. Gagea si V. Iacobescu, 1993)

Scriere bloc filiform( dupa L. Gagea si V. Iacobescu, 1993)

Bibliografie:

Nastase A.,(1983), Cartografie – Topografie, Edit. Didactica si pedagogica, Bucuresti

Gabriela Osaci – Costache, (2006), Topografie – Cartografie, Editura Universitara, Bucuresti