Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » tehnologie » criminalistica
CERCETAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE OMOR DIN CULPA

CERCETAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE OMOR DIN CULPA



CERCETAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE OMOR DIN CULPA

A. Cercetarea infractiunilor de omor din culpa in Romania:

Cercetarea criminalistica a infractiunilor contra vietii in general si a infractiunilor din culpa – mai ales cele care intereseaza tema lucrarii – in special, este hotaratoare pentru emiterea de ipoteze corecte si justa solutionare a oricarei spetei. Cercetarea criminalistica, atat in Romania cat si in Republica Moldova, se desfasoara in acelasi mod la toate categoriile de infractiuni – si la cele din culpa si la cele savarsite cu intentie.

În cele ce urmeaza, voi prezenta unele instrumente stiintifice destinate atat conturarii elementelor constitutive ale infractiunii savarsite din culpa si identificarii faptuitorului, cat si aplicarii pedepsei autorului infractiunilor conform vinovatiei sale.

Dintre numeroasele mijloace de aparare a vietii omului, amintim si mijloacele juridice, dintre acestea, un loc important ocupandu-l cele proprii dreptului penal. Astfel, este necesar sa se apeleze la termenul de investigare, in acceptiunea sa de cercetare, de ancheta penala a unor fapte penale, asa cum sunt consacrate in activitatea de urmarire penala in primul rand, pentru a-i evidentia atat complexitatea cat si dificultatile, dar si pentru a ne apropia, de o anumita terminologie devenita tot mai frecventa (de exemplu „crime investigation” sau „investigarea locului crimei”). Acest mod caracteristic de aparare a existentei persoanei are, insa, un caracter amplu, neputand fi conceputa decat in cadrul unui sistem organizat de ancheta destinata aflarii adevarului, activitatile tehnico-tactice criminalistice ocupand o pozitie deosebita.



Rolul si importanta investigatiei criminalistice in solutionarea infractiunilor impotriva vietii – ca si a celorlalte fapte penale – rezulta din aceea ca stiinta criminalisticii pune la indemana organelor judiciare metodele si mijloacele tehnico-stiintifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor omuciderii, a identificarii autorului si eventual a victimei. Totodata, prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmarire penala, precum si prin metodologia cercetarii omorului, este posibila strangerea probelor necesare stabilirii adevarului[1]. În esenta, criminalistica ofera instrumentele stiintifice destinate atat conturarii elementelor constitutive ale infractiunii si identificarii faptuitorului, cat si aplicarii unei pedepse conform vinovatiei sale. În consecinta, un element de natura a sublinia importanta cercetarii criminalistice a omorului, il reprezinta insusi rolul sau in stabilirea faptelor si imprejurarilor cauzei.

Din punctul meu de vedere, consider ca nu este lipsit de interes sa reamintesc, fara a depasi insa cadrul analizei investigarii criminalistice a omorului, cateva aspecte privitoare la problematica inceputului si sfarsitului vietii, in lumina dreptului penal, data fiind rezonanta sa practica, nu de putine ori organele juridice fiind puse in situatia de a incadra o anumita fapta dupa cum o persoana se afla sau nu in viata in acel moment.

În doctrina penala mai veche[2], se admitea ca o persoana este sau nu in viata din momentul in care, dupa nastere, are o existenta extrauterina independenta, incepand sa respire. Progresele realizate in domeniul stiintelor medicale, ca si in domeniul stiintelor juridice, au impus insa o opinie net superioara, potrivit careia aparitia dreptului la viata se situeaza in momentul declansarii procesului biologic al nasterii .

În sprijinul acestei teze, imbratisata de majoritatea penalistilor romani si moldoveni, vin argumentele medicilor anatomopatologici, care sustin ca moartea nou-nascutului se poate produce intrauterin (antepartum), deci inainte de nastere, in timpul nasterii, (perinatal) si dupa nastere (postpartum)[4].

Asadar, in actualele opinii, nu se poate discuta despre un moment exact al aparitiei vietii, decis teoretic, cum ar fi separarea copilului de corpul mamei, stabilirea etapei in care a intervenit moartea, a cauzei si a mecanismelor ei, aceasta facandu-se doar cu ajutorul expertizei medico-legale, in special in cazul delimitarii infractiunii de avort de cea de pruncucidere. La randul ei, moartea reprezinta un proces complex, caracterizat prin mai multe stari terminale, cum ar fi agonia, moartea clinica, moartea biologica, cea din urma fiind considerata ca moarte ireversibila, spre deosebire de primele doua, in care procesul tanalogic se poate intrerupe, fara urmari morfo-functionale. Moartea definitiva se instaleaza in momentul incetarii activitatii creierului si a trunchiului cerebral, refacerea celulelor nervoase fiind practic imposibila, cel putin in conditiile actuale ale dezvoltarii stiintelor medicale[5].

Stabilirea criteriilor mortii, are incidenta asupra solutionarii unei serii de probleme cu adanci implicatii social-juridice, alaturi de cele propriu-zis penale, cum ar fi de exemplu, transplantul de organe, incetarea proceselor terapeutice de reanimare[6], admisibile doar dupa ce a intervenit moartea cerebrala. Sigur ca nu se pune problema incetarii ingrijirii unui bolnav, al carui singur efect il constituie doar prelungirea suferintei (ortonasia), sau problema suprimarii vietii unei persoane suferinde de o boala incurabila (eutanasia), incompatibila cu dreptul la viata al fiintei umane.

Cercetarea omorului se individualizeaza, fata de investigarea altor categorii de infractiuni prin problematica sa specifica ce poate fi concentrata in cateva directii principale, respectiv: stabilirea naturii si cauzei mortii, a circumstantelor de mod si de timp in care a fost savarsita fapta, descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vietii victimei, identificarea autorului, a eventualilor participanti la comiterea omorului, precizarea scopului sau a mobilului infractiunii.

Enumerarea de mai sus are un caracter general, problemele ce se cer solutionate intr-un caz concret fiind mult mai numeroase, dar indiferent de particularitatile omorului, organul judiciar va trebui sa-si orienteze cercetarile potrivit formulei „celor sapte intrebari”: ce fapta s-a comis si care este natura ei?; unde s-a comis fapta?; cand a fost savarsita?; cine este autorul?; cum si in ce mod a savarsit-o?; cu ajutorul cui?; in ce scop?[7]. La aceste intrebari, adaugand inca una extrem de importanta: cine este victima?

Doar pe baza unui raspuns la aceste intrebari e posibil sa se alcatuiasca un probatoriu care sa reflecte realitatea si astfel, sa permita stabilirea adevarului. Altfel spus, problemele ce se cer rezolvate prin investigarea omorului vor constitui, fiecare in parte, obiect al probatiunii. Indiferent de modalitatile de comitere, cercetarea trebuie sa lamureasca daca in cauza este vorba de un omor, de o moarte neviolenta – patologica sau fiziologica, sinucidere sau accident[8] . În cazul in care se confirma existenta mortii violente, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca rezultatul produs este sau nu urmarea directa a actiunii de ucidere – spre exemplu moartea unei femei insarcinate ca urmare a unor manopere avortive, violul care s-a soldat cu moartea sau sinuciderea victimei, etc.

Pentru stabilirea naturii mortii, atat a cauzelor cat si a mecanismului de producere, un rol extrem de important ii revine medicinii legale. Cu toate acestea, apreciem ca si organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca un minimum de date pentru a face diferentierea dintre o moarte violenta si una neviolenta, dintre leziunile produse prin actiunea diferitelor obiecte, sa diferentieze leziunile prin impuscare, de exemplu, de cele produse cu obiecte taioase, intepatoare. Cu siguranta ca prin constatarea sau expertiza medico-legala, problemele in discutie vor fi rezolvate in baza argumentelor stiintifice. Însa, pana la aflarea concluziilor specialistilor, organul de urmarire penala, are obligatia de a interpreta o serie de urme, de a explica mecanismul de formare al acestora, la acestea adaugandu-se si elaborarea versiunilor, in raport de acestea, desfasurandu-se activitati in scopul identificarii si prinderii faptuitorului.

Astfel, in cazul mortii consecutive leziunilor produse prin obiecte contondente – plane (scandura, caramida, muchia toporului, etc.), in unghi obtuz (drug de fier in patru muchii, ciocan cu suprafata patrata sau rotunda, etc.), cu suprafata sferica, (bila, piatra), sau cu suprafata cilindrica (baston, teava) – urma obiectului se reflecta complet sau partial in leziune, depinzand de regularitatea ei si de unghiul de inclinare la care se adauga greutatea obiectului si energia cinetica, precum si regiunea corpului, unde actioneaza factorul mecanic. Ranile contuze au marginile neregulate, zdrentuite, adesea fiind intrerupte prin punti de piele intacta si nu trebuie confundate cu ranile taiate ce au marginile absolut netede. Acest gen de rani se caracterizeaza prin hemoragie redusa. În cazul leziunilor mortale consecutive traumatismelor prin obiecte ascutite – despicatoare, taietoare, intepatoare – in general, ranile taiate au lungimea mai mare decat adancimea. Sinucigasul se injunghie stand in picioare sau sezand si atunci sangele se scurge in siroaie paralele pe partile anterioare ale corpului si picioare, producand mici balti – pete de sange prin scurgere . La infractiunea de omor, atat miscarea victimei cat si actiunile savarsite de aceasta pentru a se apara, vor avea ca rezultat numeroase pete de sange, de diferite forme si marimi si imprastiate in campul comiterii infractiunii. Ranile produse prin obiecte intepatoare se caracterizeaza prin existenta unui orificiu de patrundere si a unui canal. De cele mai multe ori acest orificiu reflecta latimea minima a instrumentului iar uneori, unele particularitati ale acestuia. Toate cele aratate se constituie in elemente ce pot dirija cercetarile inca din faza initiala.

Spre exemplu, in cazul sesizarii despre producerea unui accident de circulatie, avand urmari mortale, se pot descoperi pe corpul sau imbracamintea victimei, urme din cele mentionate mai sus, care coroborate cu lipsa unor leziuni specifice evenimentelor rutiere duce si la formularea versiunii privind disimularea omorului intr-un accident.

Organele de urmarire penala, in dovedirea existentei infractiunii de omor, trebuie sa stabileasca daca intre activitatea desfasurata de catre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si rezultatul produs, exista sau nu o legatura de cauzalitate. Altfel spus, daca modalitatile concrete in care a actionat si actiunile ori inactiunile celui in cauza constituie cauza mortii sau erau susceptibile de a produce acest rezultat. Fiind vorba de o legatura de cauzalitate si nu de o cauzalitate exclusiva, acesta nu este conditionat de suficienta actiunii de ucidere, de a produce prin ea insasi moartea victimei. De asemenea, nu prezinta relevanta, sub aspectul raportului de cauzalitate, daca actiunii de ucidere i s-au adaugat si alte cauze preexistente – concomitente sau survenite – cum ar fi: boala victimei ori complicatiile survenite ca urmare a renuntarii la tratamentul medical prescris sau neglijentei in aplicarea acestuia .

În acest sens s-a pronuntat si practica judiciara. Astfel, faptul ca victima – lovita cu pumnii si picioarele peste tot corpul pana ce aceasta, cazand la pamant nu a mai putut sa se ridice, fiind in stare de inconstienta – nu a fost internata de urgenta intr-un serviciu de specialitate – ceea ce daca s-ar fi intamplat ar fi oferit „sanse de supravietuire”, asa cum se arata in actele medico-legale – nu constituie cauza mortii victimei si nu intrerupe raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului si rezultatul survenit. În aceste conditii, inculpatul a comis infractiunea de omor, si nu infractiunea de loviri cauzatoare de moarte[11].

Inculpatul a aplicat victimei, in cap, mai multe lovituri cu un corn de caprior. Victima a fost imediat internata in spital, iar dupa 8 zile de spitalizare a fost externata, considerandu-se ca este vindecata. Peste o saptamana insa, ea a fost reinternata in spital in stare de coma, decedand a doua zi. Din actele medicale a rezultat ca plaga frontala prezentata de victima – varful de corn se rupsese si ramasese in cavitatea craniana – era de la inceput extrem de grava, fiind prin ea insasi, direct mortala, chiar in conditiile unui tratament prompt si corespunzator. În atare situatie, nedecelarea de catre organele medicale de specialitate a corpului strain din craniu si, ca urmare, a neaplicarii unei terapii adecvate, nu constituie cauza mortii victimei si nu intrerupe raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului si rezultatul survenit, atata vreme cat se constata ca fara activitatea inculpatului, moartea victimei nu s-ar fi produs . Neaplicarea, de catre organele medicale, a unei terapii complete nu poate constitui cauza mortii persoanei si nu poate fi interpretata ca o intrerupere a raportului de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs .

Identificarea locului unde a fost savarsit omorul este o problema importanta pentru solutionarea cazului, acesta fiind, de regula, cel mai bogat in urme si date cu privire la imprejurarile in care s-a comis fapta[14].

De multe ori, pentru a ingreuna activitatea de cercetare a organelor de urmarire penala, faptuitorii transporta cadavrul victimei de la locul savarsirii infractiunii, pentru a face mai dificila descoperirea acestuia, sau pentru a disimula omorul intr-o alta parte – accident de circulatie, sinucidere, moarte accidentala datorata atacului unor animale salbatice, etc. Din acest punct de vedere, locul in care a fost savarsita infractiunea prezinta o deosebita importanta prin posibilitatea descoperirii, fixarii, tuturor categoriilor de urme si mijloacelor materiale de proba, care, prin interpretare si valorificare stiintifica, vor duce la identificarea faptuitorului. Astfel, in functie de urmele si modul lor de amplasare in campul comiterii infractiunii se poate prefigura desfasurarea actiunii inainte de savarsirea infractiunii, in timpul si dupa comiterea agresiunii, reactia victimei, modul de operare folosit de faptuitor, mobilul si scopul urmarit, etc., toate acestea ducand la elaborarea celor mai plauzibile versiuni si desfasurarea celor mai eficiente masuri de verificare a lor.

Pe timpul desfasurarii cercetarii, dar mai ales cu ocazia cercetarii locului faptei, trebuie sa se lamureasca daca locul unde a fost descoperit cadavrul coincide sau nu cu cel in care faptuitorul a desfasurat activitatea ilicita. La lamurirea acestui aspect contribuie, deopotriva, natura leziunilor existente pe corpul victimei, modul lor de amplasare, forma – in raport cu obiectele folosite – lipsa unor urme ce trebuiau sa existe in contextul dat, existenta unor urme care nu se justifica, etc.[15]

Stabilirea certa a momentului in care a fost savarsita infractiunea ajuta organele de urmarire penala sa stabileasca activitatile si traseul inaintea comiterii faptei desfasurate de victima, persoanele care au vazut-o ultima data, bunurile si valorile pe care le avea in momentul atacului, eventualele incidente avute, starea in care se afla, s.a.

O problema deosebit de importanta o constituie stabilirea momentului suprimarii vietii victimei. Rezultatele cercetarilor trebuie sa duca pe de o parte la stabilirea datei exacte la care moartea a survenit iar pe de alta parte, la incadra-rea in timp a activitatii infractionale desfasurata de autor. Astfel, o serie de date pot conduce la delimitarea unei perioade (de timp) in care autorul a efectuat diverse acte de pregatire, acestea fiind de natura sa permita incadrarea faptei in categoria omorului cu premeditare. De asemenea, cunoscand timpul comiterii faptei, se vor putea face verificari in ceea ce priveste modul cum si-au petrecut timpul in perioada critica persoanele banuite, daca au fost vazute la locul faptei ori in imprejurimile acestuia, posibilitatea ajungerii in acel loc – in raport cu alibiurile invocate – interesul imediat pe care l-ar fi avut la descoperirea cadavrului, si altele[16].

Luand in considerare faptul ca infractiunile de omor sunt atat fapte comisive, cat si materiale, conditionate de producerea unui rezultat, acestea sunt susceptibile de o desfasurare in timp, organele de urmarire penala trebuie asadar sa lamureasca metodele si mijloacele care au dus la consumarea faptei. Stabilind problema metodelor si mijloacelor utilizate pentru comiterea infractiunii, organele de cercetare trebuie sa depuna toate eforturile necesare, pentru identificarea instrumentelor folosite pentru atingerea scopului propus – arma de foc, topor, cutit, substanta toxica – sa stabileasca daca in executarea rezolutiei infractionale s-au folosit mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane, ori daca autorul faptei a apelat la cruzimi pentru a pune capat vietii victimei. Agravanta folosirii unor mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane (art. 175, alin.1, lit.e C.pen.) nu presupune doar ca rezultatul sa fie moartea altor persoane, ci fiind suficient ca viata acestora sa fie pusa in pericol de mijlocul utilizat de catre faptuitor.

De asemenea, in cadrul cercetarii trebuie sa se lamureasca activitatile certe desfasurate de catre faptuitor pentru a se sustrage de la urmarirea penala, arestarea ori executarea pedepsei, actiunile intreprinse pentru derutarea cercetarilor, cum ar fi dezmembrarea, distrugerea sau desfigurarea cadavrului, precum si ingroparea acestuia ori disimularea omorului intr-o forma de moarte violenta sau neviolenta.

În cele mai multe cazuri, punctul de plecare in derularea celorlalte activitati de urmarire penala ori cu caracter operativ il constituie stabilirea identitatii victimei. Pentru a lamuri aceasta problema, organele de urmarire penala au posibilitatea de a aduna date in scopul prefigurarii mobilului si scopului infractiunii, pentru a fixa in mod cat mai corect cercul de banuiti si negresit, sa desfasoare activitatile impuse pentru urmarirea si prinderea faptuitorului.

Autor al faptei – indiferent de modalitatile concrete de savarsire ori de elementele de circumstantiere ce duc la agravarea faptei – poate fi orice persoana, responsabila penal, care savarseste o actiune sau inactiune ce are drept urmare imediata suprimarea vietii unei persoane[17]. La savarsirea faptei pot contribui si alti subiecti activi – in calitate de instigatori, coautori, complici, organelor de urmarire penala revenindu-le sarcina de a stabili calitatea si gradul de participatie al fiecaruia. Pe langa gradul de participatie al fiecarui faptuitor, care se stabileste in functie de imprejurarile cauzei, organul de urmarire penala trebuie sa acorde atentie si aspectelor referitoare la conduita acestuia inainte de savarsirea infractiunii si, in principal, antecedentelor penele in materie, cunoscandu-se faptul ca pentru retinerea agravantei de catre o persoana care a mai savarsit un omor – fapta care constituie „alt omor” trebuie sa fi fost comisa inainte, sa fie infractiune consemnata si realizata printr-o actiune separata.

Pe parcursul cercetarii este necesara lamurirea motivului sau mobilului care a determinat activitatea ilicita a faptuitorului.

Prin pericolul social deosebit pe care-l prezinta, infractiunile de omor, presupun din parte organelor de urmarire penala actiuni indreptate in directia prevenirii savarsirii unor asemenea manifestari antisociale. Cunoasterea cauzelor ce genereaza astfel de fapte, a mediilor propice unde se comit, a persoanelor aflate in stari conflictuale, precum si a celor predispusi la savarsirea acestor tipuri de infractiunii, sa conduca la masuri preventive eficiente, caracteristice organelor de politie. În alta ordine de idei, descoperirea operativa a celor ce au comis asemenea fapte grave, administrarea tuturor probelor si tragerea la raspundere penala a celor ce se fac vinovati, la un moment dat cat mai apropiat de cel al comiterii faptei contribuie in mare masura la restrangerea criminalitatii in materie si la protejarea eficienta a vietii unei persoane[18].

Conform art. 114 C.pr.pen. roman, in caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste, ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului sau persoanei vatamate pentru a se constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare. Problemele la a caror rezolvare expertiza medico-legala are un aport substantial sunt, in principal urmatoarele[19]:



- stabilirea cauzei si naturii mortii, precum si a datei la care a survenit aceasta;

- diferentierea leziunilor vitale de cele survenite dupa moarte si explicarea mecanismelor de producere a lor;

- determinarea agentului vulnerant, a directiei, intensitatii si succesiunii loviturilor;

- descoperirea eventualelor urme de substante toxice sau a stupefiantelor;

- stabilirea sexului, varstei, grupei sanguine, a taliei, in cazul cadavrelor dezmembrate, cat si a unor particularitati ce pot ajuta la identificarea victimei.

Referitor la expertiza medico-legala efectuata in infractiunile contra vietii, precizam ca ea insasi este guvernata de reguli metodologice generale si speciale, puse in evidenta in literatura de specialitate. Aceasta vizeaza, spre exemplu, identificarea cadavrului, stabilirea naturii mortii, cercetarea cauzelor, modului si conditiilor in care s-a produs, etc.[20]. Stabilirea cauzei mortii se face cu ajutorul datelor puse la dispozitie de medicina legala, constarea facuta de catre medicul anatomopatolog fiind hotaratoare pentru clarificarea „diagnosticului juridic” al decesului; moartea violenta sau moartea patologica .

Daca datele obtinute indica o moarte violenta, care poate fi consecinta unei omucideri, a unei sinucideri sau a unui accident, va fi necesara lamurirea tuturor imprejurarilor capabile sa serveasca la incadrarea juridica a faptei in mod corect. Stabilirea acestor elemente se face, in mod firesc, prin coroborarea tuturor datelor obtinute pe baza expertizelor medico-legale, a celor criminalistice, cat si a actelor de urmarire penala efectuate in cauza. Aceasta cerinta este mai mult decat evidenta, mai ales in conditiile insuficientei datelor necesare stabilirii cauzei reale a mortii. În acelasi timp, se evita posibilitatea aparitiei unei erori de ordin subiectiv in aprecierea situatiei de fapt. În cazul mortii violente prin traumatisme mecanice, medicul legist va fi solicitat sa lamureasca:

- felul mortii;

- leziunea sau leziunile cauzatoare de moarte;

- efectele leziunii cauzatoare de moarte asupra organismului;

- cauza imediata a mortii;

- mecanismul de producere al leziunilor - cu precizarea naturii agentului vulnerant, a legaturii de cauzalitate dintre traumatism si efectele sale .

Lamurirea problemelor multiple si diverse pe care le ridica solutionarea legala si temeinica a cauzelor privind infractiunea de omor, in toate formele sale, impune valorificare stiintifica a urmelor si mijloacelor materiale de proba, descoperite si ridicate de la fata locului, prin intermediul constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice. Urgenta dispunerii constatarilor tehnico-stiintifice criminalistice este data, fie de pericolul disparitiei unor mijloace de proba ori de schimbarea unor situatii de fapt, fie de necesitatea lamuririi fara intarziere a unor fapte sau imprejurari ale cauzei[23].

Regula de baza dupa care trebuie sa se orienteze organele judiciare in cercetarea infractiunilor impotriva vietii o reprezinta organizarea judicioasa a anchetei si planificarea urmaririi penale, atunci cand se impune, incat sa fie determinate cu precizie directiile si intinderea acestor cercetari, in scopul clarificarii complete a imprejurarilor savarsirii omorului si al identificarii autorului.

În cadrul planificarii, o pozitie centrala o detine elaborarea versiunilor de urmarire penala, referitoare la natura mortii violente, la persoana autorului, la mobilul si scopul infractiunii si la imprejurarilor sau conditiile in care a fost savarsita. Prin elaborarea versiunilor, organul de urmarire penala, care conduce ancheta, va trebui sa dispuna de un minim de date precise si concrete, referitoare la fapta. Aceste date sunt obtinute atat pe cale procesuala (cercetarea la fata locului, efectuarea de constatari tehnico-stiintifice, ascultari de martori, etc.), cat si din izvoare extraprocesuale (investigatii, zvonuri, scrisori, anonime)[24].

B. Cercetarea infractiunilor de omor din culpa in Republica Moldova:

Investigarea infractiunilor contra persoanei se particularizeaza, fata de cercetarea altor categorii de infractiuni, prin problematica sa specifica care poate fi concentrata in cateva directii principale: stabilirea cauzei si naturii mortii, circumstantele de timp si de mod in care a fost savarsita fapta, descoperirea mijloacelor folosite la suprimarea vietii sau lipsirea de viata a victimei, identificarea autorului si eventual al coparticipantilor la comiterea faptei, precizarea scopului infractiunii.

Primind informatia despre depistarea cadavrului sau a unor fragmente de corp uman, ofiterul de politie din Unitatea de garda a Comisariatului de politie, este obligat sa trimita la fata locului inspectorul de sector, care verifica in cel mai scurt timp majoritatea circumstantelor cazului si informeaza serviciul de garda, care inregistreaza sesizarea respectiva in Registrul nr.1.

Totodata, ofiterul de serviciu convoaca de urgenta grupul operativ de urmarire penala, care se deplaseaza la locul depistarii cadavrului. În echipa de cercetare trebuie sa participe ofiterul de urmarire penala, medicul legist, ir in caz ca nu este posibil – un medic specialist in chirurgie sau traumatologie, expertul criminalist in calitate de specialist, inspectorul politiei criminale, inspector chinolog cu cainele dresat, alte persoane responsabile din comisariat. Se mai practica participarea procurorului de urmarire penala.

Ofiterul de urmarire penala din cadrul Ministerului Afacerilor Interne este obligat sa-si organizeze activitatea la aceasta etapa in conformitate cu prevederile ordinului MAI nr.97/10.03.2004 „Instructiuni privind organizarea activitatii subdiviziunilor de urmarire penala si conlucrarii lor cu alte servicii ale organelor de politie”.

La fata locului primul trebuie sa soseasca inspectorul de sector, sesizat in conditiile mentionate anterior, care, pana la sosirea grupului operativ de urmarire penala este obligat sa intreprinda cu maxima urgenta urmatoarele actiuni:

- stabilirea faptului ca victima mai este in viata sau nu, pentru un eventual prim ajutor si transportarea imediata la o institutie medicala;

- determinarea locului savarsirii infractiunii, punerea sub paza, protejarea urmelor – inclusiv a zonelor adiacente;

- fixarea tuturor imprejurarilor care, pe parcurs, se pot modifica sau disparea;

- identificarea martorilor, stabilirea persoanelor care pot oferi informatii despre victima, retinerea eventualelor persoane suspecte.

Membrii grupului operativ de urmarire penala sosind la locul savarsirii infractiunii, vor proceda la:

- identificarea victimei si a persoanelor implicate in savarsirea faptei, daca aceasta nu a putut fi stabilita de la inceputul cercetarii;

- cercetarea locului incidentului;

- efectuarea examinarii medico-legale a cadavrului;

- conservarea tuturor urmelor;

- ascultarea imediata a martorilor oculari sau a persoanelor care au cunostinta despre fapta sau despre victima;

- urmarirea operativa a persoanei suspecte, efectuarea perchezitiei la domiciliu si a celei corporale pentru descoperirea urmelor, instrumentelor folosite, fragmentelor de cadavru, daca initial au fost descoperite numai unele parti ale lui.

Ofiterul de urmarire penala este persoana responsabila de organizarea si conducerea procesului de efectuare corecta a tuturor actiunilor la locul infractiunii sau la presupusul loc al crimei. Ofiterul de urmarire penala, luand cunostinta de primele informatii privind imprejurarile cazului, inainteaza anumite versiuni preventive referitor la cele intamplate, la motivul si scopul omorului, la autorul si victima infractiunii, etc.

De asemenea, ofiterul de urmarire penala este obligat sa procedeze la indeplinirea unei reguli de baza a efectuarii cercetarii incidentului precum este inlaturarea de la locul savarsirii infractiunii de omor a tuturor persoanelor care nu au nicio atributie la cercetarea cazului, la locul infractiunii trebuie sa ramana ofiterul de urmarire penala, procurorul, medicul legist, inspectorul criminalist si, dupa caz, inspectorul de sector si inspectorul politiei criminale. Lucratorii de politie vor primi datele necesare si vor incepe imediat masurile de investigatie operativa pentru identificarea si retinerea fizica a autorului crimei, stabilirea martorilor, cautarea probelor.

În cadrul cercetarii infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, ofiterul de urmarire penala trebuie sa efectueze actiunile de urmarire penala in asa mod incat sa poata administra probe vizand urmatoarele circumstante:

- daca a fost savarsit un omor intentionat, un omor in stare de afect, o pruncucidere, sau victima a fost lipsita de viata prin eutanasie, din imprudenta, ori ea a fost determinata la sinucidere;

- in cazul lipsirii de viata din imprudenta, se vor stabili actiunile autorului, prin care se va determina forma de vinovatie – imprudenta, adica lipsa motivului si a scopului acestei fapte.

Ofiterul de urmarire penala va organiza si efectua actiunile de urmarire penala prevazute in Codul de procedura penala a Republicii Moldova, cu respectarea tacticii si metodicii de executare a lor.

Cercetarea la fata locului

Ofiterul de urmarire penala va efectua cercetarea la fata locului in stricta corespundere cu prev. art.118 C.pr.pen. moldovean, avand ca scop descoperirea urmelor infractiunii, a mijloacelor de proba, pentru a stabili circumstantele cazului si alte imprejurari care au importanta pentru cauza penala. Cercetarea locului infractiunii la domiciliu fara permisiunea persoanei care este responsabila de locuinta, se efectueaza in baza ordonantei motivate a ofiterului de urmarire penala, cu autorizarea judecatorului de instructie.

La cercetarea locului, in cazurile de sesizare privind savarsirea unui omor (in toate formele acestuia, prevazute de codul penal al Republicii Moldova), se clarifica daca a avut loc un omor, o sinucidere sau un accident.

Semnele care arata ca a fost savarsit un omor sunt: prezenta pe corpul victimei a unor vatamari corporale grave, periculoase pentru viata, a maselor de voma care indica faptul ca persoana a fost otravita, la decesul persoanei se sufera grave boli cardiace rezultat al influentei criminale din partea faptuitorului, etc. Cel mai complicat este depistarea circumstantelor de inscenare a suprimarii vietii victimei prin sinucidere sau accident. În calitate de semne care denota inscenarea omorului, sunt:

- prezenta la locul crimei a urmelor altor persoane in afara de cele ale victimei, urme de lupta , urme de autoaparare ramase pe corpul victimei;

- caracterul leziunilor corporale care denota ca victima nu si le putea face singura;

- lipsa de la locul crimei a mijloacelor de suprimare a vietii victimei;

- date care arata ca fapta de privare de viata s-a savarsit in alt loc, iar cadavrul a fost adus in locul unde a fost inscenata sinuciderea sau accidentul;

- necorespunderea petelor cadaverice postmortale pozei cadavrului.

Survenirea mortii din cazuri accidentale, poate fi de ordin criminal (decesul persoanei in urma unui accident rutier cu vinovatia conducatorului auto, in urma unui accident de munca, in urma consumarii unor produse contrafacute, etc.) si de ordin neinfractional – cum ar fi caderea victimei de la o anumita inaltime in caz de suicid sau din imprudenta, etc.

stabilirea timpului savarsirii infractiunii

Pentru stabilirea timpului savarsirii infractiunii de omor, trebuie sa se cerceteze toate probele depistate la locul crimei si totodata sa se apeleze la ajutorul medicului legist care, in urma examinarii detaliate a cadavrului, sa aprecieze aproximativ durata de timp care s-a scurs de la momentul functionarii organismului uman. Unele date care pot indica momentul parasirii locului infractiunii de catre persoana vinovata, pot fi indicatoarele ceasornicului deteriorat in urma luptei dintre faptuitor si victima, urmele proaspete umede, temperatura instalatiilor de incalzire, starea bucatelor sau a urmelor de sange, etc.

Locul savarsirii actului de suprimare

În majoritatea cazurilor, cadavrele sunt depistate in locul sau in apropierea locului unde a fost savarsita infractiunea de omor, ceea ce rezulta din caracterul psihologic al faptuitorului. Practica judiciara cunoaste insa cazuri cand victima, in procesul de incetare a vietii, sau dupa survenirea mortii ei, este transportata sau tarata in alta parte, unde este si depistata. Ofiterul de urmarire penala poate sa stabileasca aceasta schimbare a locului prin lipsa unei cantitati esentiale de sange, a mijloacelor de transport, a urmelor de incaltaminte ale altor persoane decat cele ale victimei, care logic, nu au ce cauta in locul cercetat.

Identificarea victimei

Este o procedura care incepe imediat si concomitent cu parvenirea informatiei despre depistarea cadavrului. Date despre victima pot oferi rudele apropiate, cunoscutii, colegii de serviciu sau de scoala, actele de identitate gasite asupra victimei, recunoasterea victimei de catre rude sau apropiati, informatii referitoare la persoanele disparute, etc. Daca victima nu poate fi recunoscuta de nimeni, atunci se examineaza minutios toate semnalmentele cadavrului care ar demonstra ocupatia persoanei si se efectueaza fotografierea si filmarea cadavrului, conform regulilor criminalistice. Se taie unghiile cu tot cu masa de substanta de sub ele, se ridica cerceii si inelul de casatorie sau alte inele, se ridica mostre de par de pe capul victimei din 5 locuri. Hainele, incaltamintea si obiectele gasite asupra cadavrului se impacheteaza in pungi de polietilena, se sigileaza si se ridica pentru a fi examinate si cercetate in laborator.

Identificarea faptuitorului

Daca faptuitorul nu este cunoscut pana la sosirea grupului de urmarire penala, atunci, in procesul de cercetare la fata locului se intreprind masuri pentru a depista urme si obiecte lasate de faptas. E verifica in primul rand versiunea daca omorul a fost savarsit de unul sau mai multe persoane si daca autorul face parte sau nu din anturajul victimei. Depistarea urmelor lasate de faptuitor la locul savarsirii infractiunii are o importanta primordiala pentru a stabili anumite trasaturi fizice si psihologice.

- dupa urmele de incaltaminte se poate aprecia sexul si inaltimea faptuitorului si se poate face o idee despre particularitatile fizice ale sale – ritmul de mers, cadenta mersului sau alergarea lui, despre marimea si modelul incaltamintei;

- dupa urmele mainilor se pot trage concluzii despre amprente palmare si digitale, despre defecte ale degetelor, despre faptul ca individul actioneaza cu mana dreapta sau este stangaci;

- daca pe corpul victimei au ramas urme de muscatura, dupa acestea se poate face mulajul dintilor;

- daca la locul savarsirii infractiunii au ramas unele obiecte de vestimentatie care sa-i apartina faptuitorului, se poate conchide despre inaltime si greutate corporala.

- caracterul vatamarilor de pe corpul victimei si a deteriorarilor cauzate pe obiectele din apropierea acesteia, pot oferi indicii privind statura faptuitorului (inalt sau scund) sau masa corporala (puternic sau slab);

- grupa de sange a faptuitorului poate fi determinata din analiza ADN a altor probe, cum ar fi mucurile de tigara, urmele de sperma sau de sange ramase la locul savarsirii infractiunii.

Metoda savarsirii omorului, mijloacele si procedeele aplicate pentru privarea de viata a persoanei

Ofiterul de urmarire penala insarcinat cu cercetarea la fata locului, dupa specificul leziunilor corporale ramase pe victima, dar si dupa analiza tuturor indiciilor, trebuie sa poata stabili daca:

- omorul a fost savarsit prin utilizarea unei arme albe sau a altor obiecte intepatoare, taietoare, despicatoare;

- omorul a fost savarsit prin asfixie. Moartea violenta savarsita prin aceasta metoda se realizeaza prin: spanzurare, strangulare, ocluzia cailor respiratorii, comprimarea toracico-abdominala sau inecare.


- omorul a fost savarsit prin utilizarea unei arme de foc;

- omorul a fost savarsit prin metoda otravirii.

Motivul si scopul infractiunii

În procesul de cercetarea la fata locului, ofiterul de urmarire penala si membrii grupului operativ de urmarire penala, sunt obligati sa caute si sa depisteze probe care ar putea usura stabilirea motivului si scopului savarsirii omorului:

- daca din locuinta victimei au disparut anumite obiecte sau lucruri;

- daca pe corpul victimei apar urme de violenta caracteristice unui viol;

- daca pe corpul victimei au fost depistate leziuni care denota savarsirea infractiunii de omor prin cruzimi sau tortura;

- daca de pe corpul victimei au disparut obiecte din metale pretioase;

- daca victimei i-au disparut bani sau documente;

- daca cadavrul este despicat si din corpul victimei lipsesc organe interne, atunci omorul a fost savarsit in scopul de a preleva organe;

- daca victima a fost ucisa intr-o ambuscada cu utilizarea de materiale si dispozitive explozive sau prin impuscare de la distanta mare.

Urmele lasate la fata locului de catre victima sau infractor trebuie atent analizate si prelevate. Actiunea se desfasoara in doua faze: faza statica si faza dinamica.

Pe parcursul fazei statice ofiterul de urmarire penala incepe investigatiile cu:

- inconjurarea locului infractiunii de omor, astfel cum este prevazut in art.118 alin.3 C.pr.pen. moldovean;

- constatarea mortii victimei de catre medicul legist;

- examinarea generala a locului faptei pentru formarea viziunii de ansamblu despre granitele locului incidentului;

- obtinerea datelor preventive cu privire la persoana victimei;

- stabilirea eventualelor modificari survenite la locul savarsirii incidentului, dupa comiterea infractiunii de omor;

- determinarea punctului de unde se va incepe cercetarea, de regula, pornind de la cadavru spre marginea locului infractiunii;

- adoptarea masurilor de eliberare a locului crimei de persoane straine si curioase pentru prevenirea deteriorarii campului infractional.

Faza statica se finalizeaza prin fotografiere si inregistrare pe banda video a datelor mentionate anterior, si prin descrierea lor in procesul verbal de cercetare la fata locului.

În faza dinamica sunt cercetate toate obiectele vizibile si se executa masuratori, se intocmesc desene, mulaje, schite si tipare de pe urme de sine statatoare, cu ajutorul specialistului criminalist. Cercetarea incepe de la cadavru si se continua cu spatiul si terenul din jurul acestuia.

Descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor

Potrivit art.118 alin.4 din codul de procedura penala al Republicii Moldova, obiectele descoperite in timpul cercetarii la fata locului se examineaza la locul efectuarii acestei actiuni si rezultatele examinarii se consemneaza in procesul-verbal al actiunii respective. Daca pentru examinarea obiectelor se cere un timp mai indelungat, persoana care efectueaza urmarirea penala le examineaza in sediul organului de urmarire penala. Pentru aceasta, obiectele se impacheteaza, se sigileaza, pachetul se semneaza si despre aceasta se face mentiune in procesul-verbal.

Pentru cercetarea infractiunilor de omor, caracteristic este depistarea urmelor cu caracter biologic sau a obiectelor purtatoare de asemenea urme, fixarea, impachetarea si ridicarea lor corecta. În acest caz, se solicita ajutorul specialistului criminalist sau a medicului legist. Pentru depistarea urmelor, in general, si a celor cu caracter biologic, in special, este necesar ca ofiterul de urmarire penala si specialistii respectivi sa dispuna de surse de lumina dotate cu filtre speciale de culoare rosie si/sau vede. În practica se folosesc lanterne cu sursa autonoma de energie electrica. De asemenea, este necesara folosirea lampilor speciale cu radiatie ultravioleta, alimentate de la o sursa autonoma de energie.

Vor fi efectuate fotografii in detaliu si se va efectua schita locului. Toate rezultatele cercetarii se consemneaza intr-un proces-verbal.

Urmele digitale si palmare se fixeaza pe foi adezive si se impacheteaza in plicuri, care se sigileaza si pe care se indica locul de unde au fost ridicate si continutul lor. Urmele de incaltaminte se ridica dupa felul constructiei lor: in caz de stratificare – pe foi adezive, pe cele in forma de relief – dupa mulaje din gips. Particulele microscopice – fire de par cu dimensiuni foarte mici, fibrele de substante naturale sau artificiale, se ridica pe foi adezive de culoare alba sau neagra, se impacheteaza in pachete de polietilena separat, apoi se introduc in plicuri, pe care sunt facute inscrierile necesare si semnaturile persoanelor responsabile de cercetarea la fata locului.

În general, cercetarea locului omorului va debuta cu examinarea cadavrului – conform art.120 C.pr.pen. moldovean – care se va efectua de catre ofiterul de urmarire penala cu concursul medicului anatomopatolog si al specialistului criminalist cu prioritate si maxima atentie, aceasta fiind activitatea esentiala a cercetarii la fata locului si are o importanta deosebita la desfasurarea ulterioara a urmaririi penale, in solutionarea cazului. Examinarea cadavrului va incepe numai dupa ce medicul legist a constatata decesul, diagnostic pe baza semnelor cadaverice specifice instalarii mortii biologice. Examinarea cadavrului parcurge – la fel ca cercetarea la fata locului – faza statica si faza dinamica, rezultatele fiind consemnate in procesul-verbal si fixate prin fotografiere si prin inregistrare video-magnetica, in ordinea in care au fost efectuate.

În faza statica se determina urmatoarele:

- locul unde a fost descoperit cadavrul, amplasarea in raport cu urmele de obiecte din jurul sau (mobila, elemente de constructie, vegetatie, etc.), distanta pana la acesta, sexul, talia si varsta aproximativa a victimei;

- pozitia corpului privit in ansamblu, precum si pozitia membrelor si a capului;

În faza dinamica se vor examina urmatoarele:

- imbracamintea si incaltamintea victimei (starea imbracamintei) si se va preciza lipsa unor parti din imbracaminte care in mod normal trebuia sa existe (pantofi, fusta, lenjerie), inclusiv lipsa unor obiecte care lasa semne specifice (ceas, verigheta);

- se va verifica cu atentie fiecare buzunar si se va consemna continutul acestuia;

- se examineaza corpul victimei plecand de la elemente generale (constitutia fizica, culoarea pielii, semne particulare), urmat de examinarea in detaliu a intregului corp (de la cap, gat, torace, abdomen, regiune dorsala, membre superioare si membre inferioare), apoi mainile si unghiile, orificiile naturale ale cadavrului.

Elaborarea versiunilor de urmarire penala

Regula de baza dupa care trebuie sa se orienteze organele de urmarire penala in cercetarea infractiunilor de omor, o reprezinta organizarea si planificarea urmaririi penale in scopul clarificarii complete a imprejurarilor savarsirii infractiunii si identificarii faptuitorului. Un loc central il ocupa elaborarea versiunilor de urmarire penala referitoare la moartea violenta, la persoana autorului, scopul si motivul infractiunii si imprejurarile in care a fost comisa fapta.

Pentru elaborarea versiunilor, organul de urmarire penala trebuie sa dispuna de un minim de date precise si concrete referitoare la fapta, obtinute pe cale procesuala si extraprocesuala (investigatii, zvonuri, scrisori anonime). Primele date concrete in anchetarea omorului sunt desprinse pe baza cercetarii la fata locului, a examinarii cadavrului, care permit elaborarea versiunilor cu privire la natura mortii (violenta sau patologica), care pe parcurs sunt confirmate prin expertiza medico-legala si simplifica tabloul infractional.

Punctul initial al elaborarii versiunilor il va reprezenta victima, intrucat ea furnizeaza cele mai pretioase elemente pentru elucidarea cazului. Regula metodologica de care trebuie sa se conduca organul de urmarire penala in investigatia omorului, este pornirea de la fapta la faptuitor. Cunoasterea victimei reprezinta o sursa importanta de date utile identificarii faptuitorului, potrivit careia stabilim raportul victima-agresor.

Verificarea versiunilor este o alta activitate obligatorie ce tine de esenta cercetarii omorului. În cadrul fiecarei versiuni se procedeaza la clarificarea problemelor specifice, prin efectuarea activitatilor de urmarire penala (ascultarea martorilor, reconstituirea). Versiunile sunt verificate concomitent, indiferent de gradul lor de verosimilitate, pana la eliminarea celor neconforme cu realitatea. La verificarea versiunilor se va acorda prioritate martorilor, care prezinta o credibilitate mai mare sau in privinta carora exista mai multe date certe.

Efectuarea unor actiuni de urmarire penala

audierea martorilor

Audierea martorilor, a persoanelor care au descoperit cadavrul si a rudelor victimei, este o activitate care se cere realizata cu maxima urgenta. Persoanele care au descoperit cadavrul si martorii oculari pot fi ascultati inca de la momentul cercetarii la fata locului. Aceasta actiune se efectueaza in stricta conformitate cu prevederile art.90, 105, 109 C.pr.pen. moldovean, iar in cazul minorilor si potrivit cerintelor art.481 C.pr.pen.

În procesul de audiere a martorilor oculari sunt necesare de clarificat urmatoarele chestiuni:

- cate persoane au participat la savarsirea omorului;

- cu ce nume se adresau ei unul fata de altul si daca victima se cunostea cu ucigasul;

- care erau semnele fizice exterioare si cum era imbracat banuitul;

- in ce limba vorbea;

- cu ce arma, instrument, unealta sau obiect a lovit victima producandu-i trauma mortala;

- ce lucruri avea asupra sa infractorul;

- ce evenimente au avut loc inainte de comiterea omorului;

- daca a avut infractorul la dispozitie vreun mijloc de transport, ce marca era;

- daca infractorul a luat vreun obiect de la victima si in caz afirmativ, cand anume;

- daca indeplinea vreo obligatie de serviciu;

- cate persoane au fost supuse violentei si cate au decedat;

- prin ce metode infractorul a provocat victimei vatamarile.

În procesul audierii martorilor care au depistat cadavrul trebuie clarificat:

- locul depistarii victimei;

- calea pe care a parcurs-o martorul pana la gasirea decedatului si daca s-a intalnit cu persoane care ar putea fi banuite a fi implicate in savarsirea infractiunii;

- care era pozitia cadavrului si daca aceasta a fost modificata pana la venirea organelor de urmarire penala.

În cadrul audierii rudelor, colegilor sau apropiatilor victimei, in calitate de martori, ofiterul de urmarire penala va incerca sa obtina raspunsuri la urmatoarele intrebari:

- cum s-a comportat victima in ultimul timp;

- cu ce persoane s-a intalnit si cu cine preconiza sa se intalneasca;

- cine il solicita sau il cauta mai des;

- daca a primit scrisori, colete, cadouri, de la cine si cand;

- cand a fost vazuta victima ultima data, unde si ce facea;

În privinta persoanelor banuite se mai pot pune intrebari referitoare la faptul daca au fost vazute tulburate, murdare de sange sau incercand sa evite contactul cu alte persoane sau sa se ascunda.

audierea invinuitului/banuitului;

Audierea acestuia se efectueaza in stricta conformitate cu prevederile art.78 si 104 C.pr.pen. moldovean, iar in cazul unui minor cu respectarea prevederilor art.479 si 480 C.pr.pen. Audierea se face in prezenta aparatorului, iar in cazul minorului – cu participarea pedagogului (psihologului) si a reprezentantului legal. Nu se admite audierea banuitului, invinuitului in stare de oboseala, precum si pe timpul noptii, decat la cererea persoanei audiate in cazurile care nu sufera amanare, care vor fi motivate intr-un proces-verbal al audierii.

Audierea banuitului/invinuitului minor nu poate dura mai mult de 2 ore fara intrerupere, iar in total nu poate depasi 4 ore pe zi. Audierea banuitului dupa identificarea lui din cercul de suspecti, permite cunoasterea pozitiei lui fata de fapta savarsita, motivele si scopul care l-au determinat sa comita infractiunea. Pentru aceasta, va fi intrebat:

- care a fost natura relatiilor sale cu victima, daca a cunoscut ca victima este minora, in stare de graviditate, in stare de neputinta (unde este cazul);

- care a fost motivul infractiunii – daca a urmarit vreun interes material, daca infractiunea s-a produs din intentii huliganice, din cauza maniei, urii sociale, rasiale sau religioase, din motive de razbunare, gelozie, sadice, josnice;

- care a fost scopul crimei – pentru a ascunde o alta infractiune, pentru a preleva organe, pentru a indeplini porunca altei persoane;

- care a fost modul de suprimare a vietii victimei;

- daca a mai comis vreo fapta penala anterioara acesteia pentru care este cercetat;

- care este starea lui psihica actuala.

În cazul in care banuitul neaga comiterea faptei, i se va cere sa explice:

- ce a cautat la locul infractiunii;

- cum si-a petrecut timpul inainte si dupa comiterea infractiunii;

- cum explica prezenta urmelor sale la locul savarsirii acelei infractiuni;

efectuarea perchezitiei si ridicarii de obiecte si documente;

Perchezitia si ridicarea documentelor se efectueaza conform dispozitiilor art.125-132 C.pr.pen. moldovean. Aceste actiuni de urmarire penala au o importanta deosebita pentru cercetarea ampla a circumstantelor crimei savarsite si urmareste scopul de a depista la locul de trai al persoanei banuite a unor probe materiale care ar confirma sau infirma participarea lui la savarsirea infractiunii. În timpul perchezitiei sau ridicarii obiectelor:

- se depisteaza si se ridica arma sau obiectele care au fost folosite in savarsirea infractiunii;

- se ridica documente care ar putea stabili motivul si scopul savarsirii infractiunii;

- se ridica alte obiecte care pot avea importanta pentru cercetarea in concret a cazului;

- se mai pot ridica alte obiecte care nu au legatura cu fapta pentru care este cercetat, dar care sunt detinute in mod ilegal (substante narcotice, arme, substante scoase din circulatia civila, bani falsi).

Obiectele, lucrurile si documentele depistate trebuie trecute intr-un proces-verbal al actiunii efectuate, impachetate si sigilate separat fiecare.

colectarea probelor;



Ofiterul de urmarire penala este obligat sa colecteze mostrele necesare pentru efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice. Aceasta actiune se efectueaza conform dispozitiilor art.156 C.pr.pen.

Se colecteaza de la faptuitor urmatoarele probe:

- sange, sperma, par, secvente de unghii, microparticule de pe corp, saliva, sudoare, alte eliminari ale organismului;

- amprente digitale, mulaje ale dintilor si falangelor;

- obiecte si piese vestimentare, alte materiale de imbracaminte.

efectuarea confruntarilor;

Aceasta actiune se efectueaza conform art.113 C.pr.pen. numai in cazurile strict determinate de necesitatile urmaririi penale. Confruntarea se efectueaza in cazurile in care exista divergente intre declaratiile persoanelor audiate in cauza penala, pentru aflarea adevarului si inlaturarea divergentelor. Aceasta actiune de urmarire penala se poate efectua in doua situatii:

- cand victima a supravietuit tentativei de omor;

- cand apar divergente intre banuit/invinuit, pe de o parte, si martori, pe de alta parte, sau intre banuiti si invinuiti.

prezentarea persoanei banuite spre recunoastere victimei sau altor martori oculari;

Aceasta actiune de urmarire penala se efectueaza in limitele art.116 C.pr.pen. Persoana care trebuie recunoscuta este prezentata celui care urmeaza sa o recunoasca in afara spatiului vizibilitatii celui care urmeaza a fi recunoscut, impreuna cu cel putin inca 4 persoane asistente de acelasi sex, asemanatoare la exterior. Prezentarea pentru recunoastere se utilizeaza in scopul stabilirii identitatii persoanei banuite/invinuite de savarsirea infractiunii cu ajutorul victimei sau a unor martori oculari, in conditiile in care acestia au retinut semnalmentele ori caracteristicile ce permit identificarea.

verificarea declaratiilor la locul infractiunii;

Actiunea de urmarire penala se efectueaza conform art.114 C.pr.pen. pentru a verifica sau preciza declaratiile persoanei banuite/invinuite, a victimei, a unor martori despre evenimentele infractiunii de omor savarsite intr-un loc concret. Verificarea declaratiilor la locul producerii infractiunii pot ajuta la descoperirea unor obiecte si documente ce ar putea servi ca probe in cauza penala.

reconstituirea faptei;

În conformitate cu prevederile art.122 C.pr.pen., moldovean, organul de urmarire penala, in cazuri strict determinate de necesitatile de cercetare, poate efectua reconstituirea faptei, cu participarea partilor interesate. Reconstituirea la fata locului serveste la precizarea afirmatiilor banuitului/invinuitului, cu privire la posibilitatea savarsirii unor anumite activitati, in anumite conditii concrete de timp si loc, fara ajutorul altor persoane si are ca scop verificarea imprejurarilor in care un omor sau episoade ale acestuia au fost realmente percepute in conditiile indicate de martor.

dispunerea efectuarii constatarilor tehnico-stiintifice si medico-legale;

Constatarea tehnico-stiintifica si medico-legala se efectueaza in limitele prevederilor art.139-141 C.pr.pen. moldovean., in cazul in care exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba si se efectueaza de catre specialistii criminalisti din cadrul comisariatelor de politie sau de catre specialistii din cadrul altor institutii. Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala se refera la depistarea urmelor de violenta, de sange, sperma, a substantelor narcotice sau toxice, a medicamentelor neambalate, a documentelor, a urmelor de lupta ramase pe haina victimei sau agresorului, urme de par, etc.

dispunerea expertizelor;

Potrivit art.143 C.pr.pen. moldovean, pentru constatarea cauzei mortii, gravitatii si caracterului vatamarii integritatii corporale, varstei banuitului sau a partii vatamate, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei expertize si cere organului medico-legal competent realizarea acesteia.

Avand in vedere multiplele genuri de expertize efectuate in caz de omucideri, ma voi limita numai la a le enumera:

- expertiza medico-legala,

- expertiza dactiloscopica (se efectueaza in scopul identificarii autorului omorului),

- expertiza balistica (se efectueaza in scopul stabilirii tipului de arma si studiaza urmele de pe imbracamintea victimei),

- expertiza bio-criminalistica si genetica (se efectueaza in scopul studierii profilului ADN)

- expertiza biologica a urmelor de sange (se efectueaza in scopul stabilirii elementelor sangvine),

- expertiza biologica a urmelor de sperma si a firului de par (se efectueaza in scopul identificarii unei persoane),

- expertiza grafoscopica (se efectueaza in scopul descoperirii unor date de pe inscrisuri),

- expertiza criminalistica a tesaturilor si confectiilor din ele (se efectueaza in scopul stabilirii prezentei microparticulelor),

- expertiza psihiatrica (se efectueaza in scopul constatarii starii psihice),

- expertiza complexa psihiatrica-psihologica in privinta victimei (se efectueaza in scopul stabilirii unor boli si dereglari psihice la victima infractiunii).



E. Stancu, op.cit., pag. 158.

S:R: Difalco, Nuovo Codice Penal Comentato, vol. IV, U.T.E.T., Torino, 1940,p.232

C. Bulai, Curs de drept penal, Partea speciala, Editia a II-a, T.U.B. 1976, pag. 96; George Antoniu, in lucrarea colectiva Codul penal al Romaniei comentat si adnotat - Partea speciala, vol. I, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, pag. 70; Stanoiu, R.M., Explicatii teoretice ale codului penal roman, vol. III, supra cit., pag. 181; Stoica, O.A., Drept penal, Partea speciala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 64.

Gheorghe Scripcaru si Moise Terbancea, Medicina legala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag. 163.

V. Belis, V. Panaitescu, G. Eugen, Medicina legala, Ed. Teora, Bucuresti, 1992, pag. 18; M. Kernbach, Medicina judiciara, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958, pag. 433; I. Moraru, Medicina legala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1967, pag. 62-66.

Referitor la reanimare, Gheorghe Scripcaru si M. Terbancea, op.cit., pag. 54, precizeaza ca, in cazul readucerii la viata prin mijloace de reanimare, doar a unor automatisme primare si a evolutiei unui individ spre un comportament „penal” uneori foarte periculos, se pune problema responsabilitatii acestuia fata de faptele sale, problema care se realizeaza dupa regulile expertizei medico-legale psihiatrice.

Referitor la aceste probleme, a se vedea Le Moyne Snyder, Homicide investigation, Ed. Charles Thomas, California, S.U.A., 1958, pag. 3-13; Rene Lechat, La techinque de l’enquete criminelle, vol. I, Edition Moderna, Bruxelles, 1959, pag. 181; M. Le Clere, Manuel de police technique, ed a 2-a, Ed. Police-Revue, Paris, 1974; Suciu, Camil, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 601; Mircea, I., Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, pag. 176.

Ministerul de Interne, coordonatori Costantin Aioanitoaie si Vasile Berchesan, Tratat de metodica criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1994, pag. 23.

M. Kernbach, Medicina judiciara, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958, pag. 126-128, pag. 187. Beles Vasile, s.a., Medicina legala, Ed. Teora, Bucuresti, 1992, pag. 41-46.

Vintila Dongoroz s.a., op.cit, pag. 183.

T.S. - Sectia Penala, decizia nr. 352/1981 in Repertoriu de practica judiciara in materie penala, pag.114.

T.S. - Sectia Penala, decizia nr. 72/1981 in Repertoriu de practica judiciara in materie penala, pag.116.

T.S. - Sectia Penala, decizia nr. 1642/1974 in Repertoriu de practica judiciara in materie penala, pag.118.

E. Stancu, op.cit., pag. 161.

Ministerul de Interne, op. cit., pag. 25.

Gheorghe Vintila, op. cit., pag. 435.

Ibidem, pag. 437.

G. Vintila, op.cit., pag. 439.

V. Belis, op.cit., pag. 52 si G. Scripcaru si M. Terbancea, op.cit., pag. 82-83.

M. Terbancea, I. Quai, C. Petrescu, I. Saroiu, Obiectivele expertizei medico-legale in infractiunile contra vietii. Reguli metodologice generale si speciale in rezolvarea lor, limitele si motivarea concluziilor medico-legale, in Rev. P.C.C., nr. 3-4/1986, pag. 124 si urm.

N. Kernbach, op.cit., pag. 433; I. Moraru, op.cit., pag. 63 si urm; G. Scripcaru si M. Terbancea, op.cit., pag. 67 si urm, Viorel Panaitescu, op.cit., pag. 33.

G. Vintila, op.cit., pag. 459.

Ibidem, pag. 461.

E. Stancu, op.cit., pag. 189.





loading...




Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




PRIMELE MASURI CARE TREBUIE LUATE LA FATA LOCULUI ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI EVENIMENT - dresaj caini serviciu patrulare
LOCUL SI ROLUL CUPLULUI CHINOTEHNIC IN PREVENIREA SI COMBATEREA FAPTELOR ANTISOCIALE
OPINII CU PRIVIRE LA LOCUL SI ROLUL JANDARMERIEI ROMANE IN SOCIETATE SI IN SISTEMUL FORTELOR DE ORDINE
FOLOSIREA CÂINILOR DE ÎNSOTIRE - PATRULARE PENTRU PAZA PERSOANELOR AFLATE ÎN STARE LEGALA DE RETINERE SAU DETINERE, PE TIMPUL ESCORT
INFRACTIUNEA DE OMOR
FOLOSIREA CÂINILOR DE ÎNSOTIRE - PATRULARE ÎN CAZUL INFRACTIUNILOR FLAGRANTE SI PENTRU RETINEREA SAU IMOBILIZAREA PERSOANELOR CARE N
REGLEMENTARI INTERNE SI INTERNATIONALE REFERITOARE LA ACTIVITATEA CU CAINII DE SERVICIU
FOLOSIREA CÂINILOR DE ÎNSOTIRE - PATRULARE ÎN CAZUL PARTICIPARII LA ACTIUNI DE MENTINERE A ORDINII PUBLICE




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu