Creeaza.com - informatii profesionale despre
Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » legislatie » drept
Drept international privat

Drept international privat





Particularitatile dreptului international privat fata de alte ramuri de drept

Ceea ce particularizeaza raporturile de drept international privat fata de celelalte raporturi juridice care fac obiectul al celorlalte ramuri de drept este faptul ca intervine un element de extraneitate, strai.

Dreptul international privat este un drept civil in sens larg civil-civilul propriuzis+ celelalte materiii care s-au desprins din acesta: familiei, muncii, comercial, proprietate intelectuala, procedura civila cu un element de extraneitate.

Elementul de extraneitate este acel element strain care apare intr-un raport juridic atunci cand un element al raportului juridic este plasat in alta tara sau sub incidenta legii straine.

Elementul de extraneitate nu este un al patrulea element al raportului juridic civil (subiecte, continut si obiect), ci el se poate regasi in oricare dintre cele trei elemente ale raportului juridic civil.

Exemplu: - in ce priveste subiectele, elementul de extraneitate poate consta in cetatenia straina, domiciliul sau resedinta in strainatate a uneia sau ambelor parti ale raportului juridic, in cazul persoanelor fizice. In cazul persoanelor juridice, elementul de extraneitate poate consta in sediul, nationalitatea, fondul de comert din strainatate a uneia sau ambelor parti.

-        In ce priveste obiectul (obiectul derviat, bunul), cand raportulu juridic priveste un bun aflat in strainatate. Poate fi si un bun din Romania, dar care se afla sub incidenta legii straine (bunul unei ambasade).

-        In ce priveste continutul (drepturile si obligatiile) intalnim cele mai multe elemente de extraneitate. Insa trebuie facuta distinctia intre acte sau fapte juridice stricto sensu.

Acte sunt de pilda: locul incheierii contractului in strainatate, locul executarii contractului in strainatate.

Fapte juridice stricto sensu: locul savarsirii delictului, producerii prejudiciului, nationalitatea faptuitorului sau victimei, instanta competenta poate fi straina (situatia cand se cere executarea unei hotarari judecatoresti straine in Romania).

Conflictul de legi

Daca intr-un raport juridic apare un element de extraneitate, in legatura cu acel raport juridic se pune o problema specifica (nu se intalneste daca nu exista element de extraneitate): conflictul de legi.

Intr-o definitie stiintifica este situatia care apare daca intr-un raport juridic exista un element de extraneitate si care consta in aceea ca acel raport juridic devine susceptibil de a i se aplica doua sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.

Definitia metaforica: Conflictul de legi reprezinta acea intrebare, indoiala, problema care apare in mintea judecatorului sau arbitrului in cazul in care are de solutionat un litigiu cu un element de extraneitate si anume care anume dintre sistemele de drept in prezenta va trebui sa il aplice raportului juridic respectiv.

Exemplu de lucru: contractul de vanzare-cumparare incheiat intre o firma romaneasca (vanzator) si o firma germana (cumparator). Contractul s-a incheiat la Bucuresti, dar marfa urmeaza sa se livreze in Germania. Intre parti izbucneste un  litigiu datorat neexecutarii obligatiei de una din parti. Este un raport juridic cu element de extraneitate avand in vedere natonalitatea si locul executarii contractului.

Romania va spune ca se aplica dreptul roman, iar Germania ca se aplica dreptul german, aparand pentru judecator problema, ce sistem de drept va aplica, dreptul roman sau dreptul german?

Aparent ambele sisteme au indreptatire egala de aplicare, astfel aparand conflictul de legi.

Cauza aparitiei conflictului de legi sunt diferentele sistemelor de drept, neavand aceeasi solutie juridica pentru aceeasi problema de drept (ex: in dreptul roman termenul general de prescriptie este de 3 ani, terme scurt, pe cand in dreptul german termenul de prescriptie este de 10 ani in materia contractelor sau alte sisteme au termene mai lungi).

Actiunea a fost intentata la 4 ani dupa incheierea contractului, ceea ce face ca prin aplicarea sistemului de drept romanesc  actiunea sa fie prescrisa, pe cand in sistemul german actiunea este valabila.

Importanta: in functie de aplicarea unuia sintre sisteme se pronunta alta solutie, se da alta hotarare.

Conflictele de legi nu apar in toate raporturile juridice.Ce raporturi juridice sunt compatibile, susceptibile de conflicte de legi? Conflictele de legi pot apare numai in raporturile juridice de drept privat si anume numai in raporturile juridice de drept civil in sens larg, pentru ca numai in aceste raporturi juridice partile se afla pe pozitie de egalitate juridica, deci si sistemele de drept carora ele apartin trebuie privite egale.

Dreptul roman sau dreptul german sunt deopotriva aplicabile de judecatorul civil, nu e la fel si in raporturile juridice de drept public, pentru ca nu sunt compatibile cu conflictele de legi incat partile se afla pe picior de subordonare juridica, exista statul ca autoritate care impune o masura (penala, administrativa, fiscala). Asadar, conflictele de legi nu apar in aceste ramuri.

Art. 1 L105/1992- privind reglementarea raporturilor de drept international privat, sunt mentionate raporturile juridice de drept international privat si sunt enumerate raporturile juridice civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte asemenea raporturi. Enumerarea nu este perfecta pentru ca intra si alte raporturi juridice de drept privat: dreptul familiei, dreptul transporturilor (contractul de transport intra,nu si elementele administrative), dreptul comertului international, dreptul proprietatii intelectuale, cand partile se afla pe picior de egalitate juridica.

In raporturile juridice de drept public (penal, administrativ, fiscal, international public, procesual penal) nu se pune problema unui conflict de legi. Judecatorul penal in raporturile juridice de drept public cu element de extraneitate nu condamna dupa legea penala straina ci se vor aplica cele trei principii de drept penal: principiul universalitatii, principiul realitatii si principiul umanitatii, ale legii penale romane (art. 3-8 C.pen) care circumstantiaza sfera de aplicare a legii penale romane (avem :un faptuitor roman,un bun romanesc si o infractiune internationala ,rezulta ca se aplica principiul universalitatii)– se aplica legea romana.

Daca apare si o latura civila (despagubiri cerute de victima italiana), atunci apare si conflict de legi – legea romana sau legea italiana ca loc al savarsirii accidentului.

Cine solutioneaza conflictul de legi?

Alegerea sistemului se face dupa norma conflictuala.

Norma conflictuala

Norma conflictuala reprezinta norma juridica specifica dreptului international privat care are o structura proprie si care are ca scop solutionarea conflictelor de legi.

Prin aceasta ni se indica care dintre sistemel de drept trebuie sa se aplice cu privire  la acel raport juridic.

Comparatie intre norma conflictuala si norma materiala

Norma conflictuallla este specifica dreptului international privat, iar norma materiala se regaseste la toate celelalte ramuri de drept existente, fie ca este vorba de norma de drept material (drept civil, familiei, muncii, comercial) sau drept procesual (drept procesual civil).

Exista doua deosebiri esentiale:

a)     Norma materiala carmuieste raporturile juridice pe fondul lui (da o solutie pe fondul litigiului),  norma conflictuala nu da o solutie pe fondul litigiului, ci ea numai arata care dintre cele doua sisteme de drept se va aplica. Deci norma conflictuala este o norma de trimitere (fixare, in doctrina).

b)    Norma conflictuala este cronologic prealabila in aplicarea ei fata de norma materiala, este anterioara.

Deci mai intai  aplic norma conflictuala, si e logic sa fie asa, dupa constatarea sistemului de drept aplicabil se termina rationamentul conflictual de drept international privat, iar ulterior va trebui sa caut in sistemul de drept care e norma materiala care reglementeaza problema in discutie (de exemplu :prescriptia extinctiva)- se pune problema de aplicare a legii straine daca se aplica sistemul de drept strain.

In hotararea judecatoreasca necesarmente daca este un raport juridic de drept international privat trebuie sa trec prin mecanismul conflictual.

Aceasta succesiune lgica norma conflictuala-norma materiala este importanta pentru ca norma conflictuala influenteaza (determina) norma materiala si implicit determina solutia pe fondul cauzei.

Structura normei conflictuale

Apartine sistemului de drept roman si este cuprinsa in legea 105/1992. Trebuie sa aiba structura generala din teoria generala a dreptului a oricarei norme civile:

-        Ipoteza (situatia de fapt la care se refera raportul juridic)

-        Dispozitia (solutia stabilita de norma)

Totusi pentru ca este o norma specifica, aceste doua elemente (ipoteza si dispozitia) poarta denumiri diferite si au un continut diferit.

Elementele din structura normei conflictuale

Elementele din structura normei conflictuale: continutul normei – ipoteza din cadrul teoriei generale a dreptului (adica raportul juridic, materia la care se refera norma) iar legatura este dispozitia normei (partea care indica sistemul de drept aplicabil)

Sistemul de drept la care se face trimitere nu face parte din structura normei,  indicarea sistemului este scopul normei. Sistemul de drept nu face parte din norma este legea cauzei (lex causae).

Norma conflictuala, art. 11

-        starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala continutul normei: starea, capacitatea, si relatiile de familie ale pers. Fizice

-        Legatura: leg. Sa nationala

-        Legatura (partea componenta a normei) este materializat printr-un punct de legatura ( elementul concret de legatura)

-         Legea nationala e legea statului a carei cetatenie o are persoana in cauza.

Punctul de legatura il reprezinta elementul concret de legatura indicat in continut; prin legea nationala se intelege legea cetateanului.

Art. 12

Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza.

Punct de legatura reprezinta elementul concret de legatura.

Norma conflictuala, art. 41

Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala (legatura) (lex causae). Legea nationala e de regula legea sediului social (sediul social – punct de legatura).

Norma conflictuala, art. 49

Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor sunt carmuite de legea locului unde acestea se afla ( bunuri imobile) sau sunt situate ( bunuri mobile). Legea locului unde acestea se afla = lex causae, locul in care sunt situate reprezinta punctul de legatura.

In materia contractelor de principiu este aplicabila legea pe care partile o indica prin vointa lor (lex voluntatis), iar daca nu si-au exprimat vointa, judecatorul va trebui sa localizeze contractul in sfera sistemului de drept  cu care el are legaturi mai stranse. Deci, in exemplul cu contractul Romaniei cu Germania,trebuie verificat daca partile au spus in contract ce lege se aplica  (de principiu ,partile pot alege si alt sistem de drept decat cele cu care contractul are o legatura).

Daca nu exista lex voluntatis trebuie localizat contractul in sfera sistemului de drept cu legaturile cele mai stranse – legea 105/1992: la vanzare, contractul are legaturile cele mai stranse cu legea unde vanzatorul are sediul sau domiciliul sau fondul de comert (legea vanzatorului). In speta, se aplica legea romana, pentru ca vanzatorul era roman.

Care este sistemul de drept caruia ii apartine norma conflictuala?

Ex: judecator roman, se cere solutionarea unei probleme de capacitate a unui cetatean englez cu domiciliul in Romania. Art. 11 trimite la legea nationala, trebuie sa vad la ce varsta dobandeste majoratul cetateanul englez in dreptul englez, dar e posibil ca in dreptul englez sa constat ca exista o alta norma conflictuala.

In sistemele de sorginte germanica de obicei,persoana fizica e localizata pe criteriul domiciliului,nu al cetateniei.

In care sistem de drept cautam norma conflictuala? Se ridica astfel problema retrimiterii.

Sistemele de drept nu sunt uniforme nici in solutiile pe drept material dar nici pe drept conflictual.

Exista o regula si mai multe exceptii:

Regula: norma conflictuala apartine sistemului de drept al instantei sesizate, adica sistemului de drept al instantei sesizate se numeste lex fori (legea forului).

Judecatorul aplica legea conflictuala a propriului sistem de drept. Judecatorul roman o cauta in L105/1992.

Argumente in favoarea ideii potrivit careia norma conflictuala apartine forului:

-          Forta juridica a normei conflictuale, normele conflictuale sunt in general norme imperative in general (cu exceptia celor din materie contractuala unde se permite lex voluntatis, pentru ca se permite autonomia de vointa si pe plan material);

-          Argumentul logic – argumentul de reducere la absurd a aplicarii legii straine: norma conflictuala nu poate apartine unui sistem de drept strain pentru ca pentru a ajunge la acel sistem strain trebuie sa aplic norma conflictuala romana, deci oricum prealabila este norma conflictuala romana.

-          Argumentul ce tine de o prezumtie de vointa a partilor (este o prezumtie simpla): se prezuma ca daca partile nu au prevazut altfel, cel ce a ales jurisdictia a ales si dreptul (qui aeligit judicem, aeligit jus).

Exceptii (doua):

1.     In materia arbitrajului international ad-hoc nu exista lex fori, se poate judeca oriunde cauza, arbitrul ad-hoc pe un rationament anume (ca acolo e marfa sa e la jumatea distantei dintre parti s-au este mai comod s.a.). potrivit conventiei de la Geneva din 1961 privind arbitrajul internationala comercial, arbitrii sunt liberi sa desemneze norma conflictuala aplicabila (norma din sistemul de drept cu legaturile cele mai stranse cu contractul).

2.     In materia retrimiterii de gradul 1.

Dreptul international privat este un drept conflictual. Alaturi de normele conflictuale exista ca norme specifice  deasemenea si norme materiale - norme de aplicatie imediata. Spre deosebire de normele conflictuale, aceste norme materiale cuprind solutii pe fondul raportului juridic.

Normele de aplicatie imediata

Normele de aplicatie imediata reprezinta norme materiale aplartinand sistemului de drept al instantei sesizate (lex fori), norme care dat fiind gradul lor inalt de imperativitate se vor aplica in mod prioritar raportului juridic cu element de extraneitate atunci cand acest raport juridic prezinta un punct  de legatura cu tara forului, excluzand conflictul de legi si aplicarea normei conflictuale. Avem o norma materiala care reglementeaza intr-un domeniu f. Important direct pe fond. ( e deja oferita de lege)

Ex: art. 19 alin. 2 din legea 105/1992 - Casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat competente, ori in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular, fie al Romaniei fie al statului celuilalt viitor sot.

Este o norma materiala, nu are structura normei conflictuale, ci ofera o solutie concreta, autoritatea competenta. Daca ar fi spus ca e determinata de legea sotului unde se incheie casatoria ar fi fost norma conflictuala.

Obisnuit, fiind vorba de incheierea unei casatorii avem cel putin un element de extraneitate (locul incheierii casatoriei), deci un raport de drept international privat. Teoretic ar fi trebuit ca pentru conditia necesara incheierii casatoriei sa determine o lege aplicabila (se include si conditia referitoare la autoritatea competenta) – intra in categoria cerintelor de forma, deci ar fi trebui sa aplice norma conflictuala referitoare la incheierea casatoriei din L105/1992 (forma e supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza).

Numai ca am aceasta norma de aplicatie imediata care se va aplica doar daca e vorba e un cetatean roman (punct de legatura relevant cu tara forului).

Ori de cate ori exista acest punct de legatura nu se aplica norma conflictuala din alin (1), ci norma materiala din alin (2). Aparitia aceastei norme inlatura mecanismul conflictual.

Ex. 2: regulamentul valutar BNR 4/2005 – exista o dispozitie care spune ca plata intre rezidenti se face in moneda nationala. Daca partile stipuleaza in contract altceva nu va produce efecte, desi potrivit normei conflictuale contractul este supus legii alese de parti, pentru ca am aceste norme materiale. Intervine, de fapt, o norma de drept public (nu este posibil conflictul de legi de aceea respectiva norma devine norma de aplicatie imediata). Caracterul constrangator al acestei norme este exprimat in terminologia franceza foarte bine “lois de police”.

Comparatie intre norma conflictuala si cea de aplicatie imediata

Asemanari

-        Ambele privesc un raport juridic cu element de extraneitate avand un punct de legatura cu tara forului

-        Ambele apartin sistemului de drept al forului

Dreptul international privat este o ramura a dreptului intern, izvoarele sale sunt norme de drept intern, roman (marea majoritate in L105/1992).

Deosebiri

-        normele conflictuale sunt norme de trimitere, de fixare, ele nu ofera solutii pe fondul cauzei ci trimit la sistemul de drept ablicabil

-        normele de aplicatie imediata sunt norme materiale care dau solutii pe fondul cauzei, ele se aplica in mod prioritar inlaturand de la aplicare normele conflictuale

Nu trebuie pus semnul de egalitate intre o norma materiala si o norma de aplicatie imediata. Nu orice norma materiala e de apicatie imediata.Celelalte norme se aplica dupa ce aplic norma conflictuala si ajung la concluzia ca lex causae este legea romana. Normele de aplicatie imediata se aplica anterior  aplicarii normelor conflictuale.

Rationamentul conflictual specific dreptului international privat

Conflictele specifice dreptului international privat (cronologic)

1.     Conflictul de jurisdictie – solutia lui inseamna raspunsul la intrebarea ce instante sunt competente sa solutioneze litigiul? (ale carui stat)

2.     Conflictul de legi aplicabile procedurii  dupa ce judecatorul raspunde la intrebarea 1, din punct de vedere procedural, potrivit carei legi va fi solutionat litigiul?

3.     instanta isi propune sa gaseasca o norma conflictuala aplicabila raportului juridic pe fond si devine incident Conflictul de CALIFICARI- se identifica o norma conflictuala aplicabila materiei care ne intereseaza

4.     Conflictul in spatiu al normelor conflictuale – trebuie sesizat faptul ca in materia respectiva exista o norma conflictuala nu numai in sistemul roman de drept dar si in celelalte sisteme de drept.- lex causae va fi diferita in functie de normele conflictuale alese

5.     Conflictul de legi materiale – conflictul de legi aplicabile pe fondul cauzei

6.     Conflictul de legi in timp si spatiu- nu are legatura cu aplicarea legii in timp

7.     Conflictul mobil de legi

8.     Conflictul in timp al normelor conflictuale

Calificarea si conflictul de calificari

Atat continutul cat si legatura normelor conflictuale sunt alcatuite din notiuni juridice.

Continutul normei conflictuale- exemple

Continutul normei conflictuale reprezinta starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanelor fizice. Statutul organic al persoanei juridice(notiune juridica de continut), statutul juridic al bunurilor, conditiile de fond si de forma ale actului juridic.

Legatura normei conflictuale- exemple

Legatura normei conflictuale – notiune juridica: cetatenia si domiciliul persoanei fizice, sediul social al persoanei juridice, locul situarii bunului, locul incheierii contractului.

Este posibil ca aceeasi notiune juridica sa nu aiba acelasi inteles in alte sisteme de drept.  Atunci judecatorul pornind de la faptul ca sistemele de drept se afla pe pozitii de egalitate se va intreba ce sens sa aplice- dupa sistemul de drept al forului sau dupa celalalt sistem de drept? acesta e conflictul de calificari.

Calificarea – definitie

Definitie : calificarea – exista doua posibilitati de a efectua calificarea:

1.o calificare pornind de la norma conflictuala catre situatia de fapt

2.o calificare inversa: de la situatia de fapt catre norma conflictuala

1.     Calificarea este operatiunea logico-juridica de determinare a interesului exact si complet al notiunilor care formeaza continutul si legatura normei conflictuale pentru a vedea daca un raport juridic se incadreaza intr-o norma conflictuala sau nu.

Trebuie luata norma conflictuala si determinata semnificatia notiunii din continut si legatura pentru a vedea ce situatii concrete se includ in respectiva norma.

Aceasta califcare este facuta de catre legiuitor sau de catre doctrina. Uneori lege spune in ce materie se aplica respectiva norma conflictuala:

 Ex: art. 41 L105/1992 – statutul organic al persoanelor juridice este carmuit de legea sa nationala, calificarea notiunii de statut organic al ei se realizeaza in Art. 42 – enumera diversele aspecte pe care legea le califica in sensul includerii in continutul normei conflictuale.

Uneori legea nu face o asemenea enumerare, astfel revenindu-i acest rol doctrinei. In practica se face calificarea potrivit definitiei 2.

2.     Prin calificare se intelege interpretarea unui raport juridic pentru a vedea in continutul si in legatura carei norme conflictuale intra.

Notiunea de autoritate competenta sa incheie casatoria am calificat-o ca tinand de cerintele de forma,am inclus aceasta problema in norma conflictuala respectiva (exemplul-trimite la locul incheierii casatoriei).

Daca o calific gresit ca tinand de cerinte de fond, deci as fi introdus notiunea in norma conflictuala referitoare la fond trimite la legea nationala a fiecaruia din soti.

In practica se face aceasta modalitate de calificare.

Conflictul de calificare

Definitia 1. este mai usor de inteles.

Daca diferitele sisteme de drept califica in mod diferit acelasi raport juridic, deci ii confera un inteles diferit acelorasi notiuni ale normei conflictuale.

Conflictul de calificare este situatia care apare atunci cand notiunea din continutul sau legatura normei conflictuale au intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica unui raport juridic.

Speta lider – speta de la care s-a pornit, s-a fundamentat aceasta teorie a calificarii si conflictului, testamentul olandezului – solutionata de o instanta franceza la sfarsitul secolului XIX.

Spetele DIP sunt in general pe filiera franceza.

Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf: scris, semnat, datat de mana sa. Codul civil olandez de atunci interzicea cetatenilor olandezi sa faca aceste gen de testamente si prevedea ca interdictia se va aplica si testamentelor olografe realizate in strainatate.

A izbucnit un litigiu in legatura cu valabilitatea acestui testament in fata instantelor franceze, iar acestea au considerat ca notiunea de testament olograf era interpretata in mod diferit in dreptul francez si cel olandez. Astfel, in dreptul francez, notiunea de testament olograf era calificata ca o problema de forma testamentara si in consecinta urma sa i se aplice legea locului incheierii testamentului: locus regit actum.

Cum locul incheierii testamentului era in Franta, daca se califica testamentul olograf ca o problema de forma era aplicabila legea franceza potrivit careia acesta este valabil. In dreptul olandez, insa, testamentul olograf era calificar ca o problema de capacitate civila a cetateanului olandez de a face un asemenea act – o problema personala, de capacitate a persanei. Ca urmare a unei asemenea calificari testamentul ar fi urmat sa fie supus legii olangeze, caci testatorul avea cetatenia olandeza. In aceasta calificare, testamentul ar fi fost declarat nul.

Dupa aceasta speta care a deschis teoria conflictului de calificari, au aparut si alte situatii iar astazi, cea mai simpla situatie este aceea a calificarii prescriptiei extinctive.

In dreptul roman (in special cel romanist), prescriptia extinctiva este calificata ca o problema de drept material, de continut al actului, de aceea se invata la dreptul material (dr.civil anul 1 ) In dr.englez  (anglo-saxon), este o problema de procedura.

Consecinta foarte importanta – daca o calific ca o problema de fond (de drept material) ii aplic legea care reglementeaza fondul cauzei (a contractului sau a delictului care guverneaza materia). In dreptul englez sunt supuse legii instantelor sesizate (lex fori), deci poate fi diferita de legea aplicabila fondului. Se poate ajunge la o solutie diferita pe fond.

Aceste exemple privesc calificarea notiunii din continutul normei conflictuale (primul element). Pot aparea conflicte de calificare si in legatura cu notiunile din legatura.

Ex: 1) legea aplicabila statutului persoanei juridice – statutul organic al persoanei juridice este reglementat de legea sediului social. Notiunea de sediu social este calificat diferit:

-          Sediul statutar (indicat in statut de fondatori);

-          La noi este sediul real (unde se afla organele de conducere ale societatii).

2) momentul si locul incheierii unui contract – calificare diferita:

- in dreptul roman: teoria informatiunii : momentul incheierii:cand acceptarea ajunge la cunostinta ofertantului iar locul:sediul ofertantului.

- in  dr.anglo-saxon  :teoria expeditiunii – momentul: cand acceptarea este expediata (e pusa la posta), iar locul: sediul acceptantului care o pune la posta.

Importanta conflictului de calificari

-          De modul lui de solutionare poate diferi solutia fondului cauzei:

Ipoteza 1: daca acest conflict priveste continutul normei conflictuale, in functie de calificare vom include acel raport juridic in sfera uneia sau alteia dintre normele conflictuale in prezenta. Deci,  se schimba insasi norma conflictuala (cum este la testamentul olandezului, se aplica lex patriae/locus regit actum).

Ipoteza 2: conflictul priveste legatura, atunci nu se schimba norma conflictuala, dar se poate schimba legea aplicabila. Ex: sediul statutar in Romania si sediul real in Bahamas.

Problema: cum solutionam conflictul de calificare daca el exista? Dupa ce lege (sistem de drept) se face calificarea?

Exista o regula si mai multe exceptii.

Regula: calificarea se face dupa legea instantei sesizate (lex fori).

Art 3 L105/1992: cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza a fi data unei institutii de drept sau raport juridic, se ia in considerare calificarea stabilita de legea romana (presupune ca instanta sesizata este cea romana).

Argumente: doctrina:

a)         Normele conflictuale apartin sistemului de drept al instantei sesizate, este  a forului;

Interpretarea normei se face dupa sistemul de drept din care face parte. L105/1992 este o lege din sistemul de drept roman, este firesc sa fie interpretat dupa sistemul de drept roman. Este un principiu: apartine interpretarea celui ce a edictat norma (eius et interpretatis cuius est condi ).

b)        Argumentul logic, de reducere la absurd a alternativei calificarii dupa legea forului si cum califica dupa legea cauzei (lex causae). Calificarea dupa lex causae nu se poate face, ar fi absurd, deoarece legea cauzei (la care trimite norma conflictuala) nu e inca stiuta, cunoscuta in momentul in care se face calificarea.

Din punct de vedere logic aceasta calificare este o etapa prealabila determinarii normei conflictuale si implicit a legii aplicabile fondului, pentru ca in functie de calificare determinam norma conflictuala aplicabila, iar norma conflictuala e cea ce trimite la lex causae. Deci, nu pot califica dupa ceva ce urmeaza a fi determinat ca urmare a operatiunii de calificare.

Exceptii:

1.         Calificarea dupa vointa partilor (potrivit ei) –in contractele mari,ample,partile califica institutiile importante la care contractul face referire,mai ales in preambul.In acest caz instanta tine cont de acea calificare

2.         Calificarea legala, orincipiu in care legea mai ales conventia internationala califica o institutie (in preambul se califica notiunea).

3.         Calificarea secundara – nu e mai putin importanta, ci e secundum, dupa calificarea principala. Este cea care se face dupa legea aplicabila cauzei (lex causae)pt ca se face dupa ce norma conflictuala a trimis la lex causae

L105/1992 furnizeaza exemple de calificare secundara:

1)        Art. 12 – determinarea cetateniei se face in functie de legea statului a carei cetatenie se invoca. Daca cetateanul roman invoca aceasta calitate a lui in SUA, determinarea ei se face dupa legea romana.

2)        Art. 50 – natura mobiliara sau imobiliara a unui bun (cum il calificam pe bun) se face in conformitate cu legea locului unde bunul se afla sau este situat. Lex causae (legea aplicarii regimului real), dupa ea se vede daca bunul este mobil sau imobil.

4.         Calificarea institutiilor pe care legea forului nu le cunoaste.

Speta veche: o hotarare provenita din Anglia care aplica institutia “trust”– recunoastem sau nu acea hotarare? Cum o calificam? Se califica de legea care o cunoaste (sistemul de drept englez).

5.         Calificarea pe care arbitrii o fac in arbitrajul international ad-hoc.  Nu exista lex fori pentru ca arbitrii ad-hoc judeca unde considera ei ca e mai potrivit: dupa plasarea partilor,a marfii sau domiciliul dumnealui -nu este neaparat relevant locul, nu exista lex fori.

Conventia de la Geneva (privind arbitrajul international)-in cel ad-hoc, arbitrul este liber sa faca acea calificare a institutiei de drept cu care se confrunta dupa sistemul de drept pe care el il considera a fi cel mai potrivit in speta.

Dreptul international privat este un drept al conflictelor.

Conflict nr. 2: conflictul de norme conflictuale pune problema retrimiterii.

Determinarea sistemului de drept aplicabil

Conflictul in spatiu al normelor conflictuale si retrimiterea

Exista conflict in spatiu al normelor conflictuale atunci cand sistemele de dr in prezenta contin norme conflictuale cu puncte de legatura diferite.

“ in spatiu” – datorita coexistentei sistemelor de drept.

Daca normele conflictuale au acelasi punct de legatura nu se poate naste conflict de norme conflictuale.

Ex: psp ca avem o pb legata de capacitatea pers fiz, cet francezi cu dom in Romania

       Art 11 – legea nationala

Daca problema capacitatii se ridica in fata instantei romane, instanta vede art. 11, 12 => va fi carmuita de legea cetateniei = legea franceza.

Daca aceeasi pb se ridica la instanta franceza, se cauta norma conflictuala in materia capacitatii. Aceasta norma trimite tot la legea nationala => norma conflictuala franceza + norma conflictuala romana au acelasi punct de legatura, nu exista conflict, ambele trimit la legea cetateniei.

      Clasificare conflictului in spatiu al normelor conflictuale:

a)     pozitiv

b)     negativ

a)     exista atunci cand norma conflictuala din fiecare sistem de dr in prezenta trimite la propriul sistem de drept. ( norme conflictuale cu punct de legatura diferit )

 ex: norma conflituala romana in materia capacitatii trimite la legea cetateniei

       ( art. 11, 12 )

       norma conflictuala engleza in materia capacitatii pers fiz trimite la legea     domiciliului.

=> in cazul in care avem de-a face cu o pb a cetatenilor romani cu dom. in Anglia iar pb capacitatii se ridica la instantele romane, acestea ar aplica norma conflictuala romana -> legea cetateniei; daca problema ar fi fost ridicata la instanta engleza, aceasta ar fi aplicat norma conflictuala din sistemul de dr englez -> legea domiciliului; => fiecare dintre normele conflictuale a trimis la propriul sistem de drept.

b)     exista atunci cand fiecare dintre normele conflictuale trimite la un alt sistem de drept

   ex: problema capacitatii pers. fiz.

         capacitatea unui cetatean englez cu dom. in Romania

Daca pb capacitatii s-ar ridica la instantele romane, se aplica norma conflictuala romana in materia capacitatii => legea cetateniei (legea engleza); daca aceeasi pb apare la instantele engleze, ele aplica norma conflictuala engleza => legea romana (legea domiciliului).

!!!!  Conflictul negativ de norme conflictuale constituie prima conditie a retrimiterii.

 

      A doua conditie: sensul retrimiterii.

In functie de sens, o norma conflictuala poate sa trimita la un sistem de drept strain in ansamblul sau ( adica inclusiv la norme conflictuale din acel sistem de drept strain) sau trimiterea sa se faca numai la norme materiale din dreptul strain.

   Concluzie intermediara -  conditii:

        - conflict negativ de norme conflictuale;                      

        - sensul trimiterii -> la intregul sistem de drept strain 

=> exista retrimitere.

Def. “retrimitere” : situatia juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului            

                               trimite la un sistem de drept strain in intregul sau (inclusiv norme

                               conflictuale) iar sistemul de drept strain contine o norma conflictuala

                               care nu primeste trimiterea, ci trimite la randul sau fie inapoi la 

                               sistemul de drept al forului, fie la sistemul de drept al unui stat tert.

!!! Nu constituie o declinare de competenta; e o simpla operatiune care se desfasoara in mintea unui judecator sesizat cu un litigiu cu element de extraneitate.

 Exista o speta lider (jurispr. franceza):

 Speta Forgo: cetatean bavarez (Bavaria este stat de sine statator) care isi petrecuse cea mai mare parte a vietii in Franta, unde avea un domiciliu de fapt dar nu a depus documentele pt domiciliu legal la moarte, avea bunuri mobile foarte valoroase; instanta franceza a fost sesizata in vederea dezbaterii de catre rude colaterale dupa mama defunctului ( singurele persoane cu vocatie succesorala); instanta franceza a identificat din dr forului norma conflictuala din materia mostenirii mobiliare care spunea ca materia mostenirii mobiliare e carmuita de legea nationala a defunctului => trimitea la sistemul bavarez care avea sa se aplice pe fond ?????. Potrivit dr bavarez, rudele aveau vocatie succesorala, dar in dreptul bavarez exista o norma conflictuala care supune mostenirea mobiliara legii domiciliului defunctului (domiciliul de fapt); judecatorul a facut o observatie inovatoare in sensul ca trebuie luata in considerare si norma conflictuala bavareza (legea domiciliului) => se aplica legea franceza; potrivit legii franceze, rudele colaterale dupa mama nu aveau vocatie succesorala -> succesiunea  este declarata vacanta si bunurile culese de statul francez.

Speta a ridicat problema de a aplica si norma conflictuala din sistemul de drept la care legea forului trimite.

    Felurile retrimiterii (rezulta din definitie):

1. retrimitere de gradul I : atunci cand norma conflictuala a forului trimite la un sistem 

                                          de drept strain, iar acest sistem de drept strain prin norma

                                          sa conflictuala trimite inapoi la dreptul forului;

  - se mai numeste si “trimitere inapoi”;

2. retrimitere de gradul II: “trimitere mai departe”; norma conflictuala a forului trimite

                                          la un sistem de drept strain, iar acesta prin norma sa

                                          conflictuala trimite la un sistem de drept tert.

Retrimiterea in dreptul roman

 

 - potrivit art. 4(1), daca legea straina determinata potrivit normei conflictuale romane retrimite la dreptul roman, se aplica legea romana afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel (lege) => retrimiterea de gradul I e admisa in dreptul nostru;

  Prevedere contrara -  art. 85, L. 105: legea straina aplicabila contractului cuprinde dispozitiile sale de drept material in afara de normele ei conflictuale; cand norma conflictuala a forului roman nu a trimis la o lege straina, nu iau in considerare normele conflictuale din legea straina.

  Consecinta: nu a indeplinit una din conditiile retrimiterii (sensul) => nu exista retrimitere.

Ex: vanz.-cump. , norma conflictuala trimite la legea vanzatorului (doar dispozitii de drept material) => in material contractelor nu e admisa retrimiterea de gradul I.

   In ce priveste retrimieterea de gradul II, avem art. 4: “retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara effect”.

Presupunem ca norma conflictuala romana trimite la sistemul francez, iar norma conflictuala franceza trimite la dreptul englez; ce lege se va aplica pe fond?

 -> FRANCEZA;

Art. 4 -> considerente practice, celeritatea actului de justitie;

          - > atunci cand norma conflictuala a forului trimite la sistemul de drept strain, ii face sistemului de drept strain doar o oferta de aplicare. Sistemul de drept al forului nu impune aplicarea sistemului de drept strain.     

Ca atare, daca norma conflictuala straina trimite inapoi la dreptul roman, se va aplica dreptul forului (deci dreptul roman) -> argument pt retrimiterea de gradul I.

      Daca se aplica legea straina:

- in materia contractelor, cand norma conflictuala romana a trimis la legea straina;

- daca norma conflictuala straina pastreaza trimiterea;

- daca norma conflictuala straina trimite la un sistem tert care e ineficient si atunci se aplica sistemul la care a trimis norma conflictuala straina.

Aplicarea legii straine ca lex causae

1.     Aplicarea legii straine de instanta romana e obligatorie atunci cand norma conflictuala a trimis la ea (normele conflictuale sunt imperative).

2.     Aplicarea legii straine e independenta de conditia reciprocitatii (situatia in care legea romana impune aceasta conditie – art. 43(2)); ca principiu nu e conditionata de reciprocitate;

Titlul cu care e aplicat dreptul strain in Romania

           Distingem intre:

- sisteme de drept in care dreptul strain e privit de catre judec. forului ca un element de fapt (cele mai multe sisteme: englez, francez, american);

- sisteme de drept in care legea straina e privita de judec. forului ca element de drept;

-> nu supui cenzurii sistemul de drept al forului; trebuie privit asa cum a fost construit in strainatate; ii aplicam acelasi regim pe care il aplicam sistemului nostru de drept (dr roman)

Consecintele distinctiei

1) invocarea legii straine in fata instantelor forului;

    Cine o poate invoca?

In cazul in care e privita ca element de fapt, invocarea revine exclusive partilor pt ca e ceva aflat exclusiv in sarcina partilor.

Daca e calificat ca element de drept, invocarea ei se poate face atat de parti cat si de instante din oficiu (art. 129 Cpc).

Atunci cand norma conflictuala nu are caracter imperativ ( 1 sg situatie -> material contractelor art. 73 ) partile pot sa renunte la invocarea ei, iar instanta nu o poate invoca impotriva partilor.

Ex: contract intre rom. + turc – legea poloneza aleasa de parti; daca reclamantul s-a intemeiat pe dreptul roman si la fel si paratul rezulta ca partile au inteles sa renunte la aplicarea legii straine. Instanta, chiar daca in general poate invoca legea straina privita ca element de drept, in materia contractelor nu poate trece peste vointa partilor.

2) sarcina probei legii straine;

     1. daca legea straina = element de fapt, sarcina probei revine exclusive partilor;

     2. daca legea straina = element de drept, sarcina probei e partajata intre parti si instanta;

    Art. 7 (1),(2) -  Legea 105

Instanta : in dreptul intern exista o prezumtie de cunoastere a legii de catre instanta ( iura novit curia + nemo consetur ignorarem legem ); acestea nu se mai aplica in privinta cunoasterii legii straine, de aceea apare problema probarii legii straine.

3) interpretarea legii straine;

    De principiu, se face potrivit legii straine care contine normele respective – consecinta a faptului ca sistemul de drept e luat in considerare ca element de drept incluzand astfel norme + reguli de interpretare;

4) caile de atac in cazul gresitei aplicari sau interpretari a legii straine;

    Legea straina = element de drept => caile de atac prevazute de legea procedurala romana ( art 159. (1) – procedura de judecata e carmuita de legea romana ).

Recurs in interesul legii – se refera la legea romana, nu avem competenta in material legii straine;

5) mijloacele de proba a legii straine;

    Datorita faptului ca legea straina e element de drept, avem mijloace de proba specifice prevazute de art. 7 (1).

Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin:

- atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o;

- avizul unui expert;

- alt mod adecvat.

( enumerarea nu e limitativa)

!!! Legea nu instituie o ierarhie.

Procedura standard a instantelor e cea a atestarilor.

Clasificarea mijloacelor de proba

A)   directe

B)    indirecte

A)   texte de legi, culegeri de jurisprudenta, daca jurisprudenta e izvor de drept;

Se pune pb daca mai sunt sau nu in vigoare avand in vedere fluctuatia legislativa.

 

B)    B¹ - provine de la autoritati straine;

      B² - provine de la autoritati din Romania;

B¹ - certificate eliberate de Min. Justitiei din strainatate sau alte autoritati competente in materie ( ex: instanta judecatoreasca daca are competenta ).

     - atestari proveind de la avocati, notari, Camera de Comert si Industrie din strainatate ( alte asemenea autoritati straine ).

B² - certificate emise de ambasade, consulate straine in Romania

     - certificate provenind de la organisme religioase straine din Romania ( impletirea sistemului religios cu cel juridic), ar trebui coroborate cu alte mijloace.

     - atestari legale de la experti locali: avocati, profesori universitari.

Consecintele imposibilitatii de probare a legii straine

 

   Imposibilitatea trebuie sa fie efectiva, sa rezulte din acte ale dosarului, sau  sa nu existe dovada ca s-a incercat probarea prin Min. Justitiei etc.

Art. 7(3) – Legea 105 -> solutia : se aplica legea romana.

Daca nu e cazul, hotararea va fi casata.

La alte sisteme de drept se aplica sistemul de drept cel mai apropiat.

     Argumente:

  1. litigiul nu poate ramane nesolutionat pt motivul ca legea straina nu prevede/ nu s-a putut afla continutul legii straine;
  2. prezumtie: cine alege instanta romana, alege in subsidiar si aplicarea legii romane.

Mecanismul logic pentru aplicarea normelor conflictuale

Cand legea romana trimite la legea straina pot exista cazuri cand legea straina, desi competenta sa se aplice, totusi nu se va aplica. Acestea sunt cazurile de inlaturare de la aplicare a legii straine.

Cazuri de inlaturare de la aplicarea legii straine

Legea 105/1992 in art. 5 reglementeaza 2 cazuri:

-        Incalcarea ordinii publice de drept international privat roman

-        Legea straina a devenit competenta sa se aplice prin frauda

Ordinea publica in dreptul international privat roman

Notiune

Definitie:  este formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman aplicabile in raporturile juridice cu element de extraneitate.

Sub aspect procedural, ordine publica se invoca de regula sub forma unei exceptii, anume exceptia de ordine publica – mijlocul procesual prin care (de principiu, la solicitarea uneia dintre parti) instanta de judecata poate inlatura efectele unei legi straine normal competente sa se aplice acelui raport juridic deoarece acele efecte contravin principiilor fundamentale de drept ale statului forului.

Continutul notiunii de ordine publica il constituie, asadar, principiile fundamentale de drept ale statului forului.

Comparatie intre ordinea publica de drept intern si ordinea publica de drept international privat

Intre cele doua notiuni exista atat asemanari cat si deosebiri.

Asemanari

Amandoua formele de ordine publica inlatura de la aplicare o lege, adica limiteaza principiul autonomiei de vointa a partilor.

Deosebirile

Rezida in mai multe aspecte:

1.     Cele doua concepte au functii diferite, anume ordinea publica de drept intern este formata din ansamblul normelor si principiilor imperative din dreptul intern care limiteaza asadar principiul autonomiei de vointa a partilor, pe cand ordinea publica de drept international privat are ca scop de a impiedica producerea pe teritoriul Romaniei a efectelor unei legi straine. Inlatura efectele legii straine iar nu legea straina ca atare pentru ca legea straina nu poate fi influentata din afara, dar efectele ei pot fi impiedicate sa se produca pe teritoriul Romaniei.

2.     Au sfere de aplicare diferite, anume ordinea publica de drept intern este mai larga decat ordinea publica de drept international privat, sau altfel spus, elementele imperative (normele imperative) din dreptul intern sunt mai numeroase decat cele din dreptul international privat pentru ca in raporturile internationale, atunci cand sistemul de drept roman interfereaza cu un sistem de drept strain, legiuitorul roman este mai putin interesat in blocarea efectelor legii straine decat pe plan intern. In relatiile cu alte state, legiuitorul roman este mai clement decat in raporturile de drept intern.

Exemple:

1.Situatia in care o norma este imperativa in dreptul intern dar nu este imperativa in dreptul international privat:

-        Termenele de prescriptie extinctiva;

Decretul 167/1958 – sunt norme de ordine publica in dreptul intern, partile nu pot deroga de la ele insa in dreptul international privat, daca norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain si acel sistem de drept contine un alt termen de prescriptie decat cel din decretul 167/1958, acel termen de prescriptie va fi recunoscut.

-        Nemotivarea apararilor judecatoresti.

 Motivarea unei hotarari reprezinta, in dreptul roman, regula (exista putin exceptii in care o hotarare poate fi nemotivata).

Daca insa, eu judecator roman, ma aflu in situatia de a recunoaste o hotarare pronuntata intr-un stat strain in care nemotivarea este admisa, nu voi putea sa refuz recunoasterea acelei hotarari pentru simplul motiv ca ea este nemotivata. Asadar, daca motivarea este de ordine publica in dreptul intern, ea nu este de ordine publica in dreptul international prvat, iar daca provine dintr-un stat in care nemotivarea pentru speta respectiva este admisa, acea hotarare nu va fi nula din punctul de vedere al dreptului nostru.

Caracterele ordinii publice de drept international privat

Ordinea publica de drept international privat prezinta urmatoarele caractere:

a)   Sub aspect spatial, ea are un caracter national, in sensul ca este ordine publica de drept international privat roman – se interpreteaza potrivit legii statului forului.

b)  Din punct de vedere temporal, ordinea publica are un caracter actual in sensul ca instanta de judecata sau de arbitraj trebuie sa tina seama intotdeauna de ordinea publica din momentul pronuntarii hotararii, chiar daca ele s-au schimbat din momentul in care actiunea a fost introdusa.

c)   Din punct de vedere material (al fondului ei), ea este o exceptie de la aplicarea legii straine normal compentete, caci atunci cand norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain acela ar trebui sa se aplice; pentru ca nu se aplica acest fapt este o exceptie, trebuie facuta o interpretare stricta.

Efectele aplicarii ordinii publice de drept international privat

Sunt 2 efecte:

1.     Unul negativ – inlaturarea de la aplicare a legii straine; art. 8 din legea 105/1992: aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea pblca de drept international privat roman. Asadar, efectul negativ este acela de inlaturare

Ex: daca legea straina prevede un impediment la casatorie, de exemplu interzice casatoria intre persoane de rase sau cetatenii diferite, un asemenea impediment este contrar principiilor fundamentale de drept ale statului roman si desi legea straina poate fi legea unuia sau ambilor soti, ea va fi inlaturata de la aplicare si acele persoane vor fi casatorite in Romania

2.     Unul pozitiv, care se regaseste tot in art. 8 alin (2) din legea 105/1992: in cazul inlaturarii legii straine se aplica legea romana. Aplicarea legii romane se face pur si simplu prin faptul ca legea straina este inlaturata ca urmare a contradictiei ei cu legea romana (situatie implicita). Dar exista si situatii cand legea roamna se aplica explicit in golul ramas prin inlaturarea legii straine.

Ex: daca legea straina face o discriminare intre copilul din casatorie si copilul din afara casatoriei si copilului din afara casatoriei, de ex, nu ii acorda pensie de intretinere de la parintele sau, este contrar ordinii publice din Romania (egalitatea dintre copii) si vom inlatura discriminarea si vom aplica legea romana privind drepturile acelui copil pentru a i se putea acorda pensie. In acest caz, legea romana se aplica la modul direct.

Sferele notiunii de ordine publica de drept international privat

Am stabilit ca ordinea publica de drept international privat, adica cea aplicabila in raporturile cu element strain, este mai restransa decat cea din dreptul intern. Acum discutam pe planul ordinii publice pe dreptul international privat. Sunt doua situatii in care ordinea publica poate aparea, in cadrul ordinii publice de drept international privat:

a)     Ordinea publica in cazul conflictului de legi in spatiu

b)    Ordinea publica in cazul conflictului de legi in timp si spatiu

a)     Ordinea publica, in cazul conflictului de legi in spatiu, este cea care apare si care se pune ca problema in momentul nasterii, modificarii sau stingerii unui raport juridic. In acest caz, notiunea de ordine publica este mai larga decat in cazul conflictului de legi in timp si spatiu.

b)    In cazull conflictului de legi in timp si spatiu problema conflictului de legi se pune atunci cand un raport juridic s-a nascut intr-un sistem de drept valabil potrivit acelui sistem de drept iar apoi efectele acelui raport juridic se cer a fi recunoscute in Romania.

Ex: casatoria poligama. La oficiul de stare civila se depune o cerere de chemare in casatorie a unui cetatean din arabia saudita si o cetateana romana iar din acte rezulta ca cetateanul din arabia saudita ar fi la a 3-a casatorie (poate pana la a 4-a) inseamna ca ar fi o casatorie poligama. O astfel de casatorie nu se va incheia (cetateanul din Arabia Saudita -  Casatoria este o problema de stare civila iar potrivit legii 105/1992, aspectele de stare civila sunt supuse lex causae, asadar starea si capactitatea civila a unei persoane sunt supuse legii nationale. Daca cetateanului strain i se aplica legea din Arabia Saudita, lui ii este permis sa se casatoreasca insa efectele acestei legi nu vor fi recunoscute pe teritoriul Romaniei pentru ca incalca principiile fundamentale de drept pe teritoriul statului roman.

Astfel, ne aflam in situatia conflictului de legi in spatiu deoarece sunt in conflict doua legi care coexista in spatiu ( norma conflictuala trimite la legea straina, dar aceasta lege contravine principiilor fundamentale).

Ex. 2: doi cetateni din Arabia Saudita, sot si sotie, vin studenti la Facultatea de Drept si sotia este a doua sotie a cetateanului. Acestia se despart in Romania iar sotia cere pensie de intretinere de la sot. I se va acorda sotiei aceasta pensie de intretinere pentru ca nu se pune problema ordinii publice in momentul incheierii casatoriei (nasterii raportului juridic), deci nu avem conflict de legi in spatiu ci in ipoteza unei casatorii valabile in Arabia Saudita, astfel ne aflam in fata unui conflict de legi in timp si spatiu. In spatiu pentru ca este intre sistemul de drept roman si cel din Arabia Saudita dar si conflict in timp si spatiu (legea din Arabia Saudita si legea din Romania), pentru ca raportul juridic s-a nascut in trecut intr-un sistem de drept, valabil potrivit acelui sistem de drept si apoi efectele lui se cer a fi recunoscute peste o perioada de timp (o luna,doua) in alta tara.

Conflictul de legi in timp si spatiu – problema drepturilor castigate – de aceea se acorda pensie de intretinere, deoarece are un drept castigat.

Al doilea impediment:

Frauda la lege

Notiune

In art. 8 din legea 105/1992 legea straina se inlatura de la aplicare daca ea a devenit competenta prin frauda.

Modalitatile de fraudare a legii in dreptul international privat

1.     Intr-un raport juridic de drept intern, care prin natura lui nu a trebuit sa aiba nici un element de extraneitate; se introduce in mod fraudulos un element de extraneitate. Ca urmare a introducerii acestui element se creeaza un raport juridic de drept international privat, punanadu-se problema conflictului de legi. Si datorita normei conflictuale normal aplicabila pentru acea situatie, devine aplicabil un sistem de drept strain care altfel nu ar fi trebuit sa se aplice si care  de principiu, este mai favorabil partilor.

Ex situatia clasica a societatii comerciale, isi stabileste  sediul social intr-un stat paradis fiscal, toate elementele societatii aflandu-se in Romania, asociatii sunt romani, organele de conducere sunt romane. Norma conflictuala romana statueaza ca regimul juridic este cel al sediului social, iar sistemul de drept s-ar aplica cu toate consecintele ce decurg: fiscalitate, etc.

Ex. 2: un bun din patrimoniul cultural national (tabloul de valori), care potrivit legii este in circuitul civil restrans, putand fi instrainat numai in anumite conditii, sau in circuitul civil strain (numai dupa un anumit control). Acesta este deplasat intr-un alt stat unde asmenea conditii nu se cer. Astfel, in raportul juridic se introduce un element strain: locul situarii mobilului.  Norma conflictuala romana statueaza ca regimul jruidic al bunurilor este supus locului situarii mobilului. In aceasta situatie insa nu se poate aplica regimul strain pentru ca elementul de extraneitate s-a realizat prin frauda.

2.     Intr-un raport juridic avand deja un element de extraneitate se schimba punctul de legatura, dintr-un sistem de drept strain intr-un alt sistem de drept strain.

Conditiile fraudei la lege in dreptul international privat

1.     Sa existe un act de vointa al partilor in sensul deplasarii punctului de legatura privitor la un raprt juridic. Trebuie sa existe, de principiu, o vointa concordanta privind deplasarea punctului de legatura (de ex in cazul societatilor comerciale- toti asociatii convin sa stabileasca sediul in Bahamas).

Frauda la lege implica o activitate volitiva, frauduloasa, a partii. Bineinteles, aceasta deplasare a punctului de legatura poate sa se produca numai daca este vorba de puncte de legatura mobile sau, altfel spus, variabile. Nu se va putea realiza o frauda la lege cu privire la un imobil sau regimul unui delict (s-a produs unde s-a produs). Dar, se poate aplica la cetatenie (de ex, in cazul divortului), locul incheierii sau executarii contractului, jurisdictia. Acestea sunt puncte de legatura mobile asupra carora se poate actiona prin vointa partilor operandu-se, astfel, o fraudare.

2.     Partile sa foloseasca un mijloc de drept international privat care prin el insusi este licit. De ex: nu te impiedica nimeni sa iti schimbi cetatenia, stabilirea sediului social al unei societati in alta tara, transportarea unui bun in alta tara.

3.     Scopul urmarit de parti (care este ilicit). Asadar, frauda la lege presupune esentialmente un element subiectiv – intentia frauduloasa a partilor(schimb cetatenia ca sa evit o situatie, locul situarii bunului pentru a-l scoate de sub aplicarea unor impedimente). Apare astfel o incalcare indirecta a normei conflictuale (legea este normal aplicabila, dar este incalcata prin deturnarea de la scopul sau firesc).

4.     Rezultatul sa fie ilicit, adica sa fie ceea ce s-a urmarit.

Frauda la lege pune mari probleme de sanctionare pentru ca trebuie dovedita intentia frauduloasa, elementul subiectiv, in acest raport juridic: scopul in care partile au realizat ceva.

Sanctiunea fraudei la lege

Sanctiunea fraudei la lege se analizeaza pentru doua situatii:

1.     Pentru situatia in care este fraudat dreptul roman in favoarea dreptului strain. Art. 8 alin. 1 din legea 105/1992 stabileste ca aplicarea legii straine se inlatura daca a devenit competenta prin frauda si in cazul aplicarii legii straine se aplica legea romana. Asadar, textul se refera la o singura ipoteza, anume atunci cand este fraudata legea romana. In acest caz, neindoielnic exista o sanctiune prevazuta de text: inopozabilitatea actului efectuat in strainatate fata de autoritatile romane.

Cel mai frecvent exemplu este in materia actelor de stare civila. Un act de stare civila care se cere inregistrat in Romania, daca a fost intocmit in mod fraudulos, nu va fi inregistrat; efectele actului intocmit nu ii sunt opozabile autoritatii romane. Poate exista ca sanctiune si anularea actului intocmit in strainatate (care presupune posibilitatea de a-l anula printr-o hotarare judecatoreasca,deregula,  iar aici se pune problema competentei sau lipsei competentei pentru instanta romana, daca se poate dovedi fraudarea legii, trebuie cerut de o parte).

2.     Fraudarea dreptului strain in favoarea dreptului roman. Poate exista si aceasta posibilitate cand dreptul roman  sub anumite reglementari este mai favorabil. Legea 105/1992 nu acopera aceasta posibilitate pentru ca legiuitorul roman s-a preocupat cu aplicarea legii romane sanctionand numai fraudarea legii romane. Bineinteles, daca s-ar interpreta restrictiv textul prin prisma nationalismului juridic, nu am putea extinde efectele astfel cum o fac doctrina si jurisprudenta. Ubi eadem ratio, ibi solutio essem debet. Astfel, cand se fraudeaza legea straina solutia trebuie sa fie aceeasi, adica de regula anularea actului, ceea ce acum este mai usor sau inopozabilitatea lui fata de autoritatile romane.

Argumente in favoarea acestei solutii:

a)   Dreptul strain fraudat in favoarea celui roman este un element de drept ca si dreptul roman si trebuie respectat in aceeasi masura;

b)  Aplicandu-se prin frauda un alt sistem de drept decat cel normal competent, impunandu-i-se sistemului de drept roman sa se aplice desi nu ar fi trebuit sa se aplice, se incalca, in utlima instanta, dreptul roman.

c)   Fraus omnia corrumpit. In caz de frauda, actul este anulat pentru frauda, indiferent de circumstante.

Domeniile in care poate aparea frauda la lege in dreptul international privat

Sanctiuni si dispozitiile legale sanctionatorii

Frauda la lege

     - exista domenii predilecte in care apare in dip;

1) in materia starii civile, capacitatii, relatiilor de familie ale pers fizice (statutul pers fizice)

- frauda  consta in faptul ca o pers fizica isi schimba cetatenia, domiciuliul, resedinta, in scopul de a se plasa sub incidenta unui alt sistem de drept care ii permite sa efectueze un act juridic pe care celalalt sistem nu il permitea.

- in acest domeniu a aparut si :

Speta lider – speta Bertale: 2 soti italieni, domiciuliul in Bucuresti, au introdus in perioada interbelica o actiune de divort la instanta romana; instanta a aplicat norma conflictuala lex patriae – art. 2 alin. 2 C.civil de atunci -> a judecat dupa legea italiana -> divortul nu era permis => cei 2 soti au renuntat la cetatenia italiana – apatrizi, din nou actiune de divort la instanta romana, domiciliul in Romania -> s-a aplicat legea romana si au fost divortati.

- Legea 105 a adoptat o masura de reprimare a unei asemenea posibilitati, frauda nu mai e posibila pt ca art. 20 prevede ca legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei inclusiv divortul chiar daca sotii isi schimba cetatenia sau domiciliul.

- deci situatia juridical e aceea a unui conflict mobil de legi, sotii isi schimba pe perioada casatoriei cetatenia sau domiciliul, iar solutia e ca in aceasta situatie se aplica legea veche (continua sa se aplice); frauda e practic mult mai limitata in aplicare.

2) statutul organic al pers juridice

- o soc com care are elemental constitutiv pe teritoriul statului roman, isi fixeaza sediul statuar in alt stat paradis fiscal=> scopul de a scuti-o de impozit/profit, ea continuand sa desfasoare activitatea unde are organele statuare.

- Legea 105 nu adopta o solutie directa de reprimare a acestei situatii, dar are o prevedere care poate fi folosita – art. 40 alin. 2,3 – ipoteza in care  pers jur cu sediul in mai multe state- in aceasta situatie se  tine seama de sediul real, e localizat unde are centrul principal de conducere si gestiune.

- alte domenii

3) regimul juridic al bunurilor mobile

-> transferul unui bun mobil care intra intr-un stat nu e in circuitul civil/ e in circuitul civil restrans – bunuri din patrimoniul national care e transferat in alt stat si se aplica lex rei sitae – sunt supuse altei legi decat cea normal sa se aplice.

- Legea 105 nu are o prevedere directa de sanctionare, dar exista o conventie internationala care e aplicata in materie, e o conventie adoptata la nivel ONU (“Conventia asupra masurilor pt interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import-export si transferurile de proprietate ale bunurilor culturale” –nu acopera toata gama de bunuri mobile totusi); e “Conventia de la Paris 1979” la care Romania a aderat in 1993;

Exista si o Conventie adoptata sub egida UNIDROIT (“Conventia privind bunurile culturale furate sau exportate  ilegal”- Roma 1995).

4) in materia formei exterioare a actului juridic -> legea romana cere forma autentica a actului;

5) alte domenii

Comparatie intre frauda la lege si ordinea publica    in dip

Frauda la lege si simulatie in dip

 

A. Comparatie cu ordinea publica

Asemanari :

-amandoua sunt cazuri in care un sistem de drept statal normal competent sa se aplice unui raport juridic (deoarce norma conflictuala romana trimite la el) nu se va aplica -> e vb de 2 situatii de neaplicare a legii straine;

Deosebiri :

1.     in ce priveste cauza – cauza e diferita

a) la ordinea publica nu aplicam legea straina pt ca ea incalca principii de drept ale statului forului

b) pt frauda la lege nu o aplicam pt ca exista o manopera frauduloasa a partii.

2.     sub aspectul sanctiunii:

a)     ordinea publica = sanctiunea e impiedicare producerii efectelor unei legi straine pe teritoriul Romaniei (nu recunosc hot straina, actul facut in strainatate e discriminatoriu)

b)     frauda la lege =  inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane sau daca e posibil anularea acelui act

3.     sub aspectul rolului judecatorului ( instanta de judecata )

a)     ordinea publica – judecatorul care e sesizat cu exceptia de ordine publica trebuie sa verifice, sa cerceteze continutul legii straine pt ca numai in acest fel isi poate da seama daca acea lege straina e contrara sau nu principiilor de drept ale forului -> trebuie facut o analiza de fond a sistemului de drept strain cu sistemul de dreptul roman.

b)     frauda la lege –o asemenea comparatie ca la ordinea publica nu trebuie neaparat facuta, daca se constata frauda, actul fraudulos va deveni inopozabil chiar daca sistemul de drept strain pe care partile l-au facut aplicabil prin frauda nu ar fi neaparat contrar ordinii publice romane.

 

 

B. Comparatie cu simulatia

   Asemanari:

a)     in ambele cazuri trebuie sa existe un act de vointa comuna a partilor;

b)     in ambele cazuri prin acest act de vointa se creeaza sau se modifica in mod artificial un conflict de legi;

c)     mijloacele folosite sunt prin ele licite;

d)     sanctiunea poate fi inopozabila actului fraudulos.

          Deosebiri:

a)     frauda la lege presupune un singur act juridic (actul juridic fraudulos) in timp ce simulatia implica 2 acte juridice (un act ascuns dar real, contrainscrisul, si un act aparent dar mincinos);

b)     la frauda la lege exista o deplasare efectiva, materiala a punctelor de legatura dintr-un sistem de drept in altul (dintr-un stat in altul) -> EX. soc com care deschide un sediu intr-un paradis fiscal -> pers care doreste sa divorteze, isi schimba cetatenia;

- simulatia presupune un act fictiv spre deosebire de frauda la lege care implica   un act material;

c) frauda la lege are intotdeauna un scop ilicit si un rezultat ilicit, la simulatie nu neaparat, scopul nu e intotdeauna ilicit.

Conflict de legi in timp si spatiu ( problema a respectarii drepturilor castigate in alta tara)

Definitie:

Exista conflict de legi in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport  

juridic nascut, modificat sau stins, sub incidenta unui sistem de drept se

cere ulterior a fi recunoscut intr-un alt sistem de drept (adica in alt stat).

Este un conflict de legi in spatiu deoarece sunt in incidenta 2 sisteme de drept care coexista in spatiu dar esentialmente e faptul ca e un conflict in timp deoarece raportul juridic se naste sub incidenta unui sistem de drept, iar ulterior efectele acelui raport juridic se cer a fi recunoscute intr-un alt stat.

Ex de comparatie intre conflicte de legi in spatiu (a) si conflicte de legi in timp si spatiu (b):

         (a) apare in momentul nasterii unui raport juridic;

ex: daca o pers din Romania si una din Arabia Saudita doresc sa se casatoreasca in fata autoritatii romane (daca pers se poate casatori sau nu => momentul nasterii rap juridic)

    (b) cei 2 cetateni straini casatoriti in Arabia Saudita in conditiile in care sotul e poligam si vin in Romania si unul dintre ei cere sa se recunoasca efectele acestei casatorii (pensie de intretinere) -> nu se pune pb numai de conflict de legi in spatiu ci si in timp pt ca raportul e nascut -> efecte secundare.

Forme conflictului de legi in timp si spatiu

- 2 forme:

       A) raportul juridic se naste sub incidenta unui singur sistem de drept strain (cele 2 pers sunt resortisanti in Arabia Saudita -> in momentul in care s-au casatorit nu exista un element de extraneitate, apoi vin in Romania sa li se recunoasca acest efect).

      B) raportul juridic a avut un element de extraneitate in chiar momentul nasterii lui, iar apoi efectele lui se cer a fi recunoscute in Romania.

         Ex: e posibil ca elementul de extraneitate in momentul incheierii casatoriei sa fie roman (unul dintre soti) sau dreptul roman sa fie tert.

Domenii in care pot aparea conflicte de lege in timp si spatiu

 

- cu privire la un drept material (subiectiv) sau pe plan procesual (si foarte frecvent se intampla acest lucru -> cand se pune pb recunoasterii si executarii unei hotarari straine in Romania);

- Legea 105 in art. 9 spune “drepturile castigate in tara straina sunt recunoscute in Romania” -> totusi practica si literaura de specialitate au decelat anumite conditii ale recunoasterii dreptului strain.

Conditiile recunoasterii in Romania a unui drept dobandit in strainatate (2)

1. dreptul sa fie corect, legal nascut sub incidenta legii straine care e aplicabila, adica dreptul sa fie valabil in tara straina in care s-a nascut, in momentul in care s-a nascut.

- exista si o serie de reguli aplicabile efectelor unui drept dobandit legal sub incidenta legii straine (2):

a) un drept valabil dobandit in strainatate, de principiu, produce in Romania toate efectele admise de legea straina sub incidenta careia s-a nascut;

b) un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat produce in tara sub incidenta careia s-a nascut;

- aplicatie a acestei reguli la DCI- sucursalele si reprezentantele firmelor straine- capacitatea lor in tara- o sucursala a societatii mama din strainatate nu poate face in Romania mai multe acte juridice decat poate face societatea mama in propiria ei tara.

           2. dreptul dobandit in strainatate sa nu fie contrar ordinii publice de DIP roman.

Problema prezinta importanta mai ales in cazul in care se pune o problema de stare civila sau capacitate a unui cetatean roman caruia i se aplica o alta lege decat cea romana.

Potrivit Legii 105, cetateanul roman e urmarit de legea romana oriunde s-ar afla, asadar in exemplul anterior, daca 2 cetateni din Arabia Saudita ,casatoria poligama valabila in tara lor, vin sa li se recunoasca efectele in tara -> aceste efecte vor fi recunoscute daca e vb de un cetatean roman + cetatean din Arabia Saudita, desi casatoria a putut fi incheiata in Arabia, efectele nu vor fi recunoscute in Romania -> sunt norme de ordine publica.

               Conflictul mobil de legi

Definitie

Exista conflict mobil de legi atunci cand un raport juridic e supus succesiv la 2 sisteme de drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura a normei conflictuale aplicabile.

Ex de lucru:

2 cetateni italieni soti, casatoria se desfasoara in Italia 5 ani, apoi isi schimba cetatenia si se muta in Romania ->devin cetateni romani si mai raman casatoriti 4 ani dupa care divorteaza -> pb? –efectele casatoriei dupa ce lege vor fi reglementate? Cea italiana sau romana?

             Comparatie intre conflict mobil de legi si conflict de legi in timp si spatiu

Asemanari:

- ambele presupun existenta in spatiu a 2 sisteme de drept ( ex: italian + roman) si incidenta succesiva (ele nu apar deodata, mai intai e unul si apoi celalalt) in timp a acestor sisteme de drept cu privire la acelasi raport juridic.

Deosebirea esentiala:

- la conflictul de legi in timp si spatiu nu se pune problema schimbarii punctului de legatura al raportului juridic ( in ex. sotii din Arabia Saudita nu-si schimba cetatenia ci cer a fi recunoscute in Romania anumite efecte ale acelui raport juridic)

  In cazul conflictului mobil se schimba in cursul existentei ( trebuie sa fie o existenta temporala cu executare in timp) acelui raport juridic punctual de legatura?

- institutia conflictului mobil de legi din DIP se aseamana mult cu conflictul in timp al legii interne - cu acea situatie frecventa cand o lege se aplica, este abrogata si inlocuita cu alta lege -> pt un raport juridic sub legea veche care exista cand apare si legea noua -> unele principii se aplica la conflictele de legi din DIP numai ca exista o deosebire esentiala: in dreptul intern e vb de 2 legi interne pe cand in DIP e vb de 2 sisteme (m-am deplasat de sub incidenta unui sistem de drept (cet roman) in alt sistem (cet italian).

Domenii in care poate aparea conflictul mobil

 

-acolo unde sunt puncte de legatura mobile, nu in legatura cu regimul juridic al imobilelor deoarece nu se deplaseaza, sau in legatura cu delictele (o data ce se produc sunt bine produse);

- in ce priveste domiciliul, cetatenia, religia unei pers fizice, sediul unei pers juridice, locul situarii unui bun mobil.

Solutionarea conflictului mobil

- conflictul mobil de legi se solutioneaza in mare parte a cazurilor potrivit unor prevederi legale adica mai ales potrivit Legii 105;

- daca avem text in Legea 105 sau in alta parte vom aplica dispozitiile legii.

In ce priveste solutia pe care Legea 105 o prevede nu exista o regula, ci toate cele 3 variante posibile, toate se pot aplica sau una dintre ele intr-un caz sau celalalt.

1)     in unele cazuri Legea 105 prevede aplicarea legii vechi;

2)     in alte cazuri Legea 105 prevede aplicarea legii noi;

3)     in alte cazuri Legea 105 prevede aplicarea legii vechi pana la schimbarea punctului de legatura si legii noi dupa schimbarea punctului de legatura.

Ex:

1.     Art. 20 din Legea 105 -> legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei si in cazul in care unul dintre ei isi schimba cetatenia sau domiciliul (in acest caz se da prioritate legii vechi).

Art. 25 din Legea 105 -> filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care la data nasterii copilului carmuieste efectele casatoriei parintilor sai (chiar daca parintii isi schimba cetatenia, filiatia e supusa legii pe care parintii au avut-o in momentul in care copilul s-a nascut ( 2 cetateni italieni -> s-a nascut copilul, apoi si-au schimbat cetatenia in cea romana => copilul ramane catatean italian); filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii lui nationale de la data nasterii.

2.     Art. 66 – mostenirea e supusa in ceea ce priveste bunurile mobile legii nationale pe care pers decedata o avea la data mortii. (oricate cetatenii as avea pe durata vietii mele, succesiunea e guvernata de legea cetateniei pe care am avut-o cand am decedat).

3.     Art. 34 – legea aplicabila obligatiei de intretinere este legea nationala a creditorului. In caz de schimbare a cetateniei, noua lege nationala se aplica numai pt prestatiile ulterioare schimbarii. ( daca eu sunt creditorul obligatiei de intretinere, aceasta e supusa legii mele nationale iar daca mi-am schimbat cetatenia, prestatiile ulterioare merg dupa noua lege a cetateniei creditorului- prestatiile vechi raman sub legea veche).

4.     In unele cazuri Legea 105 nu adopta nici unul dintre cele 3 sisteme, ci aplica principiul legii mai favorabile (meior lex).

         De ex: art.15 din Legea 105

 - apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu aduce atingeri majorarului dobandit potrivit legii care era anterior aplicabila.(daca am 19 ani – major potrivit legii romane- si imi schimb cetatenia in a unui stat in care major devii la 21 ani => raman major);

               art. 28 din Legea 105

 -filiatia copilului din afara casatoriei, se aplica legea nationala din momentul nasterii, dar textul continua cu o ipoteza mai complexa, cand in momenntul nasterii a avut mai multe cetatenii ( a fost si cetatean roman si cetatean american ) I se aplica legea cea mai favorabila dintre cele 2 cetatenii (sau cate a avut in momentul nasterii);

Daca legea nu prevede nimic, trebuie facuta o analogie a legii; si de principiu aplicam regulile conflictului de legi din dreptul international ?.

Partea speciala a DIP

Principalele ramuri ale DIP

- familiei, civil, comercial, muncii, putin procedura.

Norme conflictuale in diferitele ramuri ale dreptului privat

A)   Norme conflictuale in materia dreptului civil

1)     privind starea civila si capacitatea persoanelor fizice

        - exista o regula si reglementari speciale;

        - regula – art. 11 din Legea 105: starea civila, capacitatea si relatiile de familie a pers fizice sunt carmuite de legea nationala a acelei pers cu exceptia cazului in care prin dispozitii speciale se prevede altfel; (textul se refera la starea civila + capacitate +relatiile de familie) noi vom vb deocamdata doar de primele 2. E aplicabila legea nationala. Art. 12 ne spune ce inseamna legea nationala -> legea statului a carui cetatenie o are pers in cauza. In aceasta situatie se aplica lex patriae -> este legea aplicabila starii civile si capacitatii civile.

     Prin exceptie acele dispozitii speciale cum spune art. 11 sunt reglementate in diferite texte, dar mai ales in art. 12 alin. 4 si se refera la apatrizi. Daca o pers nu are nicio cetatenie se aplica legea domiciliului, in lipsa legea resedintei -> se aplica lex domicilii si in subsidiar legea resedintei.

    Normele conflictuale privind statutul pers fizice sunt imperative (nu se deroga de la ele) -> lex voluntaris isi gaseste incidenta in sfera contractuala, nu in sfera in care vointa partilor e limitata.

Domeniul de aplicare a legii statutului (stare civila + capacitate + relatii de familie ale pers fizice)

Domeniul unei normei conflictuale

- e o pb de calificare a continutului normei conflictuale, adica a primului element din structura normei conflictuale;

Aceasta calificare consta in determinarea institutiilor de drept, raportul juridic care intra in continutul acelei norme conflictuale.

Normele conflictuale sunt exprimate in notiunea juridica, in cazul nostru, starea civila + capacitatea civila + relatiile de familie ale pers fizice sau – prescurtat- regimul statutului pers fizice. Ceea ce trebuie sa stabilim e sa calificam aceasta notiune si sa vedem ce institutii intra in notiunea de statut al pers fizice -> aceasta e o operatiune logica de calificare a continutului normei conflictuale si trebuie facuta de judecator in momentul in care aplica norma conflictuala(se pune problema conflictului de calificari) -> domeniul de aplicare a legii statutului pers fizice.

Normele conflictuale in materia dreptului civil

Legea statutului persoanelor fizice (principiul lex patriae)

Carmuieste urmatoarele institutii juridice:

1)    Starea civila a persoanelor fizice:

In principiu, dupa legea statutului civil se vor determina urmatoarele elemente:

-        filiatia (daca persoana este cu filiatia stabilita sau nu, daca este copil din casatorie sau nu);

-        casatoria (daca persoana este casatorita sau nu, divortata);

-        regimul juridic a adopitiei (calitatea de adoptat, adoptator);

-         rudenia;

-        afinitatea.

Ce nu se va stabili conform legii statutului personal este problema intocmirii si inregistrarii actelor si faptelor de stare civila care fundamenteaza o problema de forma, este supusa legii locului unde actul este inctocmit potrivit principiului  locus regit actum sau va fi guvernata de legea autoritatii care realizeaza inregistrarea (legea care guverneaza institutia de stare civila).

2)    Capacitatea civila a persoanelor fizice.

Distinctie intre capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu

Capacitatea de folosinta

In ce priveste capacitatea de folosinta, aceasta este supusa legii personale atat in ceea ce priveste inceputul capacitatii de folosinta, continutul (drepturile si obligatiile la care persoana respectiva are vocatie) precum si incetareal capacitatii de folosinta.

In cazul in care este vorba de un strain (persoana fizica sau persoana juridica) daca el isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii, cumulativ cu legea care guverneaza capacitatea, se va aplica legea romana privind conditia juridica a strainului.

O problema se ridica in ce priveste continutul capacitatii de folosinta si anume incapacitatea de folosinta (adica interdictiile generale si abstracte pentru o persoana de a face acte juridice).

Pentru a determina legea aplicabila , se face urmatoarea distinctie :

a)     Incapacitati cu caracter de sanctiune civila (exemplu : decaderea din drepturile parintesti sunt o sanctiune civila, este supusa legii nationale a persoanei fizice in cauza).

b)    Incapacitati cu caracter de masuri de ocrotire a persoanei.

In acest caz se face o subdistinctie:

1.     Incapacitati de folosinta absoluta;

2.     Incapacitati de folosinta relativa.

Incapacitati de folosinta absoluta

Sunt cele care opereaza erga omnes (sunt opozabile oricarei persoane nedeterminate) sunt supuse legii nationale a incapabilului deoarece sunt dispuse de legiuitor in considerarea situatiilor (calitatilor) personale ale individului in cauza (aici intra de pilda:

- incapacitatea minorului mai mic de 16 ani de a dispune prin donatie sau testament , art. 806 C.civ., pentru a vedea daca un minor are o anumita incapacitate vom vedea dupa legea lui personala

- incapacitatea minorului de 16 ani de a dispune de mai mult de jumatate din ce ar fi putut dispune daca ar fi fost major, art. 807 C.civ.).

Incapacitati de folosinta relative

Sunt cele care opereaza intre persoanele incapabile si o alta persoana determinata; acestea nu sunt calificate ca fiind probleme de capacitate ci ca fiind aspecte ce tin de actul juridic ce se incheie, si de aceea acestea sunt supuse legii actului care poate fi lex contractus (daca este vorba de un contract) sau lex succesionis (incapacitatea este legata de succesiune).

Exemple:

  - incapacitatea minorului de a dispune prin testament sau donatie in favoarea tutorelui sau (art. 809 C.civ.) si incapacitatea relativa – nu se aplica legea personala a tutorelui sau minorului ci legea raportului  lor juridic;

- Incapacitatea medicilor, farmacistilor, preotilor de a primi donatii sau legate de la persoanele pe care le au ingrijit sau le-au acordat asistenta religioasa in boala din cauza careia a murit (art. 810 C.civ.);

- Incapacitatea sotilor (art. 1307 C.civ) de a incheia intre ei contracte de vanzare-cumparare este o incapacitate relativa supusa legii contractului iar nu legea personala a sotilor.

Incapacitatea de exercitiu

Este supusa legii nationale sub toate aspectele sale.

 L105/1992 reglementeaza o exceptie de la aplicarea legii personale normal competente cu privire la capacitatea persoanei fizice. Exceptie cunoscuta  in doctrina si practica sub denumirea teoria interesului national (art. 17 din L105/1992 prevede astfel: persoana care potrivit legii nationale sau legii domiciliului sau este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restransa nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate persoanei careia a socotit cu buna-credinta ca fiind deplin capabila in conformitate cu legea locului unde actul a fost intocmit).

 Aceasta teorie a interesului national este retinuta si in Conventia de la Roma (1980) cu privire la legea aplicabila obligatiilor contractuale. Romania a aderat o data cu intrarea in U.E., aceasta aderare la Conventie este mentionata in Tratatul de aderare  din 25 aprilie 2005 de la Luxemburg, ratificat prin  Legea nr. 157/2005.

Conventia de la Roma a fost publicata tarziu in limba romana (noiembrie) in Jurnalul Oficial al U.E. nr. 347/1/2007.

Art. 11 reglementeaza aceasta problema in urmatoarele cuvinte, intitulat incapacitatea: intr-un contract incheiat intre persoanele care se afla in aceeasi tara, o persoana fizica care este capabila in temeiul legii acelei tari, poate invoca incapacitatea sa care decurge dintr-o alta lege numai daca (aceasta este exceptia) in momentul incheierii contractului, cocontractantul cunostea aceasta incapacitatesau daca nu o cunostea ca urmare a neglijentei sale.

Din acest tect rezulta si elementele definitorii ale teoriei interesului national, care sunt urmatoarele:

a)     O persoana sa fie lipsita de capacitate de exercitiu sau sa aiba capacitate de exercitiu restransa potrivit legii sale nationale (lex patriae sau lex domicilis) dar sa fie pe deplin capabila potrivit legii locului intocmirii contractului. Este situatia unei persoane care devine majora in tara ei la 21 de ani si face un act de dispozitie la varsta de 19 ani (capabila conform legii romane si incapabil conform legii sale nationale).

b)    Actul sa fie intocmit in tara forului (spre exemplu in Romania).

c)     Cocontractantul local (adica persoana romana cu care strainul a incheiat contractul) sa fie de buna-credinta. Prin buna-credinta se intelege ca cocontractantul local sa nu fi cunoscut  si sa nu fi putut cunoaste din cauze neimputabile incapacitatea strainului.

In practica si literatura de specialitate s-a intervenit in sensul ca aceasta conditie este indeplinita atunci cand a incheiat cu strainul un act juridic care prin natura actului sau prin natura profesiei cocontractantului local nu necesita o verificare a identitatii strainului (e valabil acest lucru intr-un magazin obisnuit chiar de bijuterii – bun de valoare – unde nu este legitimat cand cumpara).

Per a contrario, nu esti socotit de buna-credinta atunci cand prin natura profesiei sale trebui e sa identifici ca este un client strain (banca, societate de asigurari).

d)    Anularea actului sa fie de natura a produce un prejudiciu nejustificat cocontractantului national.

 In cazul in care aceste patru conditii sunt intrunite desi capacitatea strainului ar trebui sa fie guvernata de legea lui nationala (legea straina) care il declara incapabil si deci actul ar fi anulabil  pentru incapacitate, totusi in aceasta ipoteza (cand conditiile sunt intrunite) ne aflam intr-o exceptie - teoria interesului national si actul va fi socotit valabil, deci nu se va aplica legea lui nationala (lex patriae) ci legea romana (ca lege a locului unde actul a fost intocmit).

Acesta teorie, pornita de la o speta din 1861, in fata instantelor franceze (speta Lizardi). Teoria s-a impus ca o exceptie de la lex patriae si la nivel international prin Conventia de la Roma.

Doctrina – care este temeiul juridic al acestei exceptii?

1)    Unii au spus ca se intemeiaza pe ocrotirea ordinii publice locale, este criticata, e prea mult.

2)    Altii spun ca este o necunoastere scuzabila a legii straine de catre cocontractantul local.

3)    Altii spun ca jusitificarea rezida in principiul reprimarii imbogatirii fara justa cauza (daca anulez actul pot sa nu redobandeasca bunul instrainat, de exemplu bijuteriile).

4)    Altii,  error communis facit jus (erorii comune si invincibile).

5)    Majoritatea  (profu’) fundamenteaza teoria pe principiul bunei-credinte a cocontractantului local, adica a faptului ca el nu a cunoscut si nu ar fi putut cunoaste ,fara a i se imputa vreo culpa, continutul legii straine.

Normele conflictuale prevazute persoanelor juridice

Art. 41 din L105/1992 spune:

Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala. Asadar, statutul organic al persoanei juridice este supus lex societatis (lex personales sub forma lex societatis)

Determinarea nationalitatii persoanei juridice

Textul spune ca statutul organic al persoanei juridice este supus legii sale nationale. Care este legea nationala?

Este o problema de calificare a celui de-al doilea element al normei conflictuale, respectiv legatura normei conflictuale.

Notiunea de lege nationala trebuie calificata pentru a vedea ce inseamna lege nationala.

Criterii de determinare a nationalitatii persoanei juridice potrivit legii romane

Fiind o problema de calificare se solutioneaza dupa lex fori (legea romana). Exita un criteriu de drept comun al notiunii si criterii speciale de determinare a notiunii.

A.    Criteriul de drept comun

Este prevazut de L105/1992 in art. 41 care spune:

Persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit potrivit actului constitutiv sediul social. Deci, criteriul de drept comun este sediul social (se determina potrivit actului constitutiv). Pentru ca sediul social sa fie un criteriu de determinare al notiunii potrivit legii si doctrinei, acest sediu social trebuie sa indeplineasca anumite conditii.

Conditii pentru ca sediul social sa fie punct de legatura:

1)    Sediul sa fie serios (sa nu fie fraudulos – problema fraudei la lege – stabilirea sediului intr-un paradis fiscal);

2)    Sediul sa fie real, sa nu fie fictiv, simulat (exemplu: art. 1 L31/1990 si alte conventii la care Romania este parte).

B.    Criterii speciale

Care se gasesc in anumite reglementari speciale

Exemplu: criteriul controlului – reglementat in art. 25 din Conventia de la Washinghton din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii ratificata de Romania in 1975. Acest art. spune:

O persoana juridica care poseda nationalitatea statului parte la care litigiul cu privire la o investitie poate fi considerata de partile litigante ca apartinanad unui alt stat din cauza controlului exercitat asupra ei de catre interese straine.

Exemplu: asdar, o persoana juridica cu sediul pe teritoriul Romaniei, dar la care toti actionarii sunt straini, organele de conducere sunt in strainatate (nu ne gandim la frauda la lege).

In principiu controlul se aplica in zonele sensibile, cand statul  urmareste sa nu se realizeze acte de persoane dintr-un stat inamic.

Conventia Romaniei cu statul Israel (la zonele sensibile) – este gasit in aceasta conventie criteriul.

-        L105/1992 reglementeaza si o situatie aparte. Situatia persoanelor care isi au sediile in mai multe state. Art. 40: pentru o persoana juridica cu sediile in mai multe state determinant pentru identificarea nationalitatii ei este sediul real. Prin notiunea de sediu real se intelege locul unde societatea isi are centrul principal de conducere si gestiune  al activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit Directivelor transmise de asociatii din alte state.

-        L105/1992 reglementeaza regimul juridic aplicabil sucursalelor si filialelor. Art.41: statutul organic al sucursalei infiintate de catre persoana juridica dintr-o alta tara este supusa legii nationale a acesteia. Deci, se aplica legea societatii mama.

Pentru filiale art. 41 prevede: statutul organic al filialei este supus legii tarii pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei mama (persoana juridica care a infiintat-o)

-        L105/1992 reglementeaza aplicarea legii in cazul fuziunii unor persoane juridice de nationalitate diferita. Art. 46: fuziunea unor persoane juridice de nationalitati diferite poate fi realizata numai daca sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de ambele legi  nationale. Asadar, fuziunea intre o societate romana si o societate franceza se face potrivit legii franceze si romane.

Domeniul de aplicare al legii statutului organic al persoanelor juridice

L105/1992 in art. 42 enumera principalele institutii juridice calificate (socotite) care subsumeaza notiunea de statut organic al persoanei juridice:

a.     Capacitatea persoanei juridice (de folosinta si de exercitiu). Sunt supuse legii nationale, lex societatis care va determina:

-        Elementele constitutive ale persoanei juridice (ce conditii trebuie indeplinite pentru a devenii o persoana juridica);

-        Modalitatile de constituire;

-        Capacitatea de a contracta;

-        Incpacitatile (limitele capacitatii – principiul specialitatii capacitatii de folosinta); in dreptul anglo-saxon nu exista acest principui, in Romania exista;

-        Reorganizarea;

-        Incetarea capacitatii de folosinta.

b.     Moduri de dobandire si pierdere a calitatii de asociat;

c.     Drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat

d.     Competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;

e.     Reprezentarea persoanei juridice prin organele proprii;

f.      Raspunderea persoanei juridice fata de terti;

g.     Modificarea actului constitutiv si conditiile de modificare al actului constitutiv;

h.     Conditiile de dizolvare si lichidare.

Normele conflictuale privind bunurile (statutul real)

Statutul real (regimul juridic al bunurilor) este supus legii locului situarii bunului.

Ori de cate ori exsta o problema de stabilire a regimului juridic al unui bun se aplica lex rei sitae/ lex situs). Art. 49 din L105/1992: posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi asupra bunurilor inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea locului unde acestea se afla sau sunt situate, afara numai daca prin dispozitie speciala se prevede altfel.

Acest lex rei sitae este ca si  lex personalis, este o norma conflictuala veche, de traditie, C.com. de la 1864 prevedea aceasta norma conflictuala in art. 2 alin (1) – abrogat, inlocuit cu L105/1992 care a preluat norma conflictuala.

Este o norma conflictuala imperativa, partile nu pot deroga de la regula, dar legea poate dispune altfel (art. 49).

Domeniul de aplicare al legii statutului real

Ce institutii juridice si probleme de drept intra in notiunea de statut real si ce probleme sunt calificate ca probleme de statut real?

a)     Bunurile asupra carora pot exista drepturi reale si clasificarea acestor bunuri. Acest domeniu este stabilit in L105/1992 in art. 50.

b)    Drepturile reale care pot exista asupra bunurilor. Pentru a vedea daca un bun este sau nu in circuitul civil sau circuitul civil restrans, daca el poate face obiectul de apropriere, al carui obiect de drept?? sau asupra lui poate exista un dezmembramant sau garantii reale – se va vedea acest lucru dupa legea situarii bunului.

c)     Modurile si conditiile de dobandire, transmitere si stingere a drepturilor reale. Din punt de vedere al modurilor de dobandire al drepturilor reale trebuie facuta o distinctie intre: modurile specifice si modurile nespecifice.

Modurile specifice de dobandire a drepturilor reale (moduri originare)

Ocupatiunea, accesiunea, uzucapiunea, aceste fiind supuse neindoielnic Legii situarii bunului.

Daca vreau sa vad daca o persoana straina a uzucapat un bun in Romania – se vede dupa legea romana – conditiile uzucapiunii sunt cele prevazute in legea romana.

Moduile nespecifice de dobandire a drepturilor reale

Cum sunt contractul si testamentul. Trebuuie facuta o subdistinctie:

1.     Aspecte reale ale contractului si testamentului sunt supuse legii locului situarii bunului.

Exemple:

-conditii de nastere a dreptului real – conditia ca pentru a se naste un drept real sa fie inscris in Cartea Funciara- este urmarita dupa legea locului situarii bunului.

-Remiterea materiala  a bunului (ex: la imprumut – pentru ca acesta sa fie valabil trebuie sa se remita bunul – conditie re??);

-suportarea riscului lucrului;

-forma de publicitate privind lucrul.

2.     Alte aspecte ale contractului sau testamentului sunt supuse altor norme conflictuale:

-        Capacitatea – lex personalis sau lex societatis;

-        Continutul (drepturile si obligatiile partilor) – lex contractus;

-        Forma: - locus regit actum sau alte norme conflictuale

o      DAR NU DUPA LEX SITUS.

3.     Formele de publicitate privind bunurile.  Sunt supuse legii locului situarii bunului. Exista o serie de particularitati prevazute de L105/1992.

4.     Continutul drepturilor reale. Prerogativele pe care titularul dreptului le poate exercita cu privire la bunul in cauza. Am posesia, folosinta, dispozitia si dreptul de administrare (da sau nu). In ce conditii.

Care sunt elementele ce tin de continutul drepturilor reale

1)    atributele pe care dreptul le ofera titularului lor (administrare, dispozitie, culegerea fructelor, posesie);

2)    Modul de exercitare a acestor prerogative (ex: reguli privind construirea unei cladiri,instrainarea unui teren sau imparteala lui);

3)    Mijloacele de aparare a drepturilor reale (regimul juridic al actelor reale mai ales al actiunilorr in revendicare);

4)    Posesia si regimul juridic al actiunii posesorii;

5)    Obligatiile propter in rem (constituie un  accesoriu al dreptului real – obligatia de ingrijire a terenului, de granituire, prevazute prin acte normative)

Obligatiile scriptae in rem (exemplu: obligatia noului proprietar de a respecta contractul de inchiriere incheiat de fostul proprietar) sunt supuse:

 -pentru aspecte reale, legii locului situarii bunului

- pentru aspecte contractuale, legii locului incheierii contractului.

Moduri de urmarire si de executare silita asupra bunurilor

Sunt supuse legii locului situarii bunului si de obicei coincide si cu legea organului care realizeaza executarea.

Normele conflictuale privind mostenirea

Art. 66 din L105/1992 prevede ca mostenirea este supusa unor legi diferite. In functie de obiectul ei:

1.     In ce priveste bunurile mobile, mostenirea este guvernata de legea nationala pe care defunctul o avea la data mortii (se aplica lex personales/patriae); e principiul ca bunurile mobile urmeaza persoanele (mobilia secundur persona).

2.     In ce priveste bunurile imobile, mostenirea este supusa legii locului unde imobilul se afla (res rei sitae).

Notiunea generica pentru legea aplicabila succesiunilor este lex succesionis.

Domeniul de aplicare a legii succesorale

Art. 67 din L105/1992 reglementeaza urmatoarele aspecte care sunt supuse legii succesorale:

1. Momentul deschiderii succesiunii;

2. Persoanele cu vocatie de a mosteni.

Din acest punct de vedere se face o subdistinctie dupa cum este vorba de devolutiounea legala a succesiunii  si  devolutiunea testamentare a mostenirii.

Devolutiunea legala

Legea succesorala stabileste care este sfera persoanelor chemate la mostenirea legala, ordinea in care sunt chemate acestea, reprezentarea succesorala, determinarea cotelor de mostenire care revin fiecarei categorii de succesori, regimul juridic al rezervei succesorale, al cotitatii disponibile a succesiunii, dreptul succesoral al sotului supravietuitor.

Devolutiunea testamentara a mostenirii

a)     Exista o reglementare speciala privind legea aplicabila mostenirii testamentare

b)    Legea aplicabila conditiilor de fond si forma ale testamentului.

a)               Art. 68 din L105/1992 spune: „testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale legii pe care o stabileste, alta decat cea indicata de L105/1992 fara a avea insa dreptul sa inlature dispozitii imperative ale legii la care L105/1992 trimite.

Acest text consacra asadar principiul autonomiei de vointa a testatorului in stabilirea legii aplicabile mostenirii cu rezerva mentionata (in afara dispozitiilor imperative).

b)              Testamentul pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond si forma care pe planul dreptului international privat sunt supuse unor legi diferite si anume:

-        Conditiile de fond ale testamentului sunt supuse urmatoarelor legi:

-  Capacitatea de a dispune prin testament este supusa legii succesiunii;

-  Consimtamantul si cauza testamentului sunt supuse legii succesiunii;

-  Obiectul testamentului si anume legatul este supus legii succesiunii in functie de natura bunului.

-        Conditiile de forma ale testamentului sunt supuse uneia din urmatoarele legi:

-    Legea nationala a testatorului;

-    Legea domiciliului testatorului;

-    Legea locului unde a fost intocmit testamentul;

-    Legea situatiei (situarii) imobilul care formeaza obiectul testamentului;

-    Legea autoritatii (a organului) care efectueaza procedura de transmitere a bunurilor succesorale.

Daca conditiile din oricare din aceste legi sunt intrunite, testamentul este valabil.

3.     Calitatile  cerute pentru a mosteni:

- capacitatea succesorala este supusa legii succesiunii, spre deosebire de capacitatea de a dispune prin testament care este supusa legii personale a defunctului;

- tot legea succesiunii reglementeaza nedemnitatea succesorala.

4.     Exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct (regimul sezinei) este supus legii succesiunii.

5.     Conditiile si efectele optiunii succesorale (dreptul de optiune succesorala).

La conditiile optiunii succesorale legea ne va spune :

- cine are dreptul la optiune succesorala,

-  posibilitatea succesorului de a accepta pur si simplu sau sub beneficiu de inventar, de a renunta

- efectele optiunii succesorale si mai ales efectele acceptarii  succesiunii sunt supuse legii succesorale.

6.     Intinderea obligatiilor mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral. Adica daca mostenitorii sunt tinuti intra vires hereditatis sau  ultra vires hereditatis, distinctie ce o gasim in legea succesorala.

7.     Dreptul statului aupra succesiunii vacante. Sunt supuse unor legi diferite dupa cum e vorba de un bun mobil sau bun imobil.

-        Daca este vorba de un bun mobil se aplica legea nationala a defunctului de la data mortii, care va trimite la un sistem de drept, el fiind cel care va guverna pe fond drepturile statuluii;

-        Daca este vorba de un bun imobil drepturile statului vor fi supuse pe fond legii locului situarii imobilului.

Normele conflictuale privind actele juridice

Se face deosebire intre normele conflictuale privind forma actului juridic si normele conflictuale privind conditiile de fond ale actului juridic.

Nromele conflictuale privind forma actului juridic

In art. 71 din L105/1992 se reglementeaza o norma conflictuala principala si mai multe norme conflictuale subsidiare privind forma actului juridic. In principal, conditiile de forma sunt supuse legii care carmuieste fondul actului.

In continuare L105/1992 prevede ca actul juridic va fi valabil din punct de vedere al formei sale si daca intruneste conditiile prevazute de una din urmatoarele legi:

a)     Legea locului unde actul a fost intocmit, fiind astfel consacrat principiul locus regit actum.

b)    Lagea nationala (lex patriae sau lex domicilii) a persoanei care a consimtit la intocmirea actului, fiind vorba in acest caz de actele unilaterale.

c)     Legea autoritatii care a intocmit actul respectiv sau care a examinat valabilitatea actului (principiul auctor regit actum – autoritatea guverneaza actul).

 Conventia de la Roma privind legea aplicabila obligatiilor contractuale in art. 9 mai adauga la primele 3 situatii (literele a),b)c)) inca o posibilitate:

d)    Actul este valabil din punct de vedere al formei daca respecta legea locului situarii bunului la  care actul se refera (lex rei sitae).

Domeniul de aplicare a legii formei

Legea formei guverneaza urmatoarele institutii juridice legate de forma actului:

a)     Forma in care actul trebuie exteriorizat (in acest caz notiunea de „act” are sensul de negotium – acord de vointa);

Legea formei ne va spune :

-        daca actul trebuie incheiat in forma scrisa sau nu;

-        daca exista o forma scrisa (e ceruta sau nu ), cu ce titlu este ceruta (ad validitatem sau ad probationem);

-        daca pentru incheierea valabila a actului este necesara remiterea lui (cum este la depozit, imprumut, gaj in dreptul romanesc), deci daca este vorba de contracte reale sau nu.

b)    Conditiile de redactare a actului juridic ca instrumentum , daca inscrisul trebuie sa contina mentiuni speciale (bun si aprobat, multiplu exemplar). Care sunt conditiile formale ale actului autentic, solemn si cine poate intocmi un act solemn (notar, judecator, etc.).

c)     Mijloacele de proba ale actului si forta lui probanta, inclusiv admisibilitatea inscrisurilor ca mijloc de proba.

     Sunt guvernate de legea formei urmatoarele elementele:

-        Daca inscrisul are putere doveditoare pana la proba contrarie sau inscrierea in fals;

-        Care este valabilitatea datei inscrisa sub semnatura privata (cum capata data certa);

-        In ce conditii inscrisul capata caracter de inceput de dovada scrisa.

d)    Admisibilitatea probei cu martori a actului juridic. Legea formei spune:

-        Daca e admisibila proba cu martori si pana la ce valoare;

-        Daca este admisa peste sau impotriva continutului unui inscris.

e)     Durata actului juridic, adica timpul in care el isi produce efectele;

f)     Conditiile conventiilor asupre probelor;

g)    Sanctiuni aplicabile in cazul in care conditiile de forma nu au fost respectate (regimul nulitatii actului, felul nulitatii, cine poate sa invoce nulitatea).

Normele conflictuale privind conditiile de fond ale actului juridic

Exista doua posibiltati, legea permite ca partile sa desemneze legea aplicabila fondului actului (este expresia principiului autonomiei de vointa) si este reflexul firesc pe planul dreptului international privat a principiului din dreptul material, atat timp cat partile sunt libere sa stabileasca continutul actului, au posibiltatea de a alege si legea aplicabila actului:

-        In cazul in care partile nu si-au exercitat dreptul de alege legea aplicabila actului, atunci aceasta legea va fi desemnata de instanta de judecata sau arbitraj printr-o localizare obiectiva a actului respectiv;

-        Daca partile aleg legea aplicabila contractului. Art.69 (actul unilateral) si art. 73 (contract) spun: „contractul este supus legii alese prin consens de parti”. Asadar, in acest caz continutul normei conflictualae e regimul juridic al contractului (de fapt, conditiile de fond ale contractului ), iar legatura normei conflictuale este vointa partilor, iar legea la care partile trimit prin vointa lor se numeste :lex voluntatis (legea autonomiei de vointa).

Modalitati de exprimare a vointei partilor

Art. 74: „alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori  sa rezulte neindoielnic din cuprinsul contractului sau din circumstante”.

O prevedere similara este in art. 3 Conventia de la Roma, caci de fapt L105/1992 la momentul respectiv  a tinut seama de aceasta conventie.

Din text rezulta ca alegerea partilor sau modalitatile de exprimare sunt:

-        Alegerea expresa;

-        Alegerea implicita (tacita)

Alegerea expresa

Exista atunci cand partile insereaza in contract o clauza prin care spun pur si simplu: „prezentul contract este supus legii engleze”. Aceasta clauza este clauza de electio iuris sau pactum de lege utendo (conventia de alegere a legii aplicabile).

Intre clauza de alegere a legii aplicabile, aceasta clauza de electio iuris si contractul in care este inserata exista un raport de autonomie, relatiiv similar celui existent intre clauza compromisorie si contractul principal.

Asadar, clauza de electio iuris este pe de o parte autonoma fata de contractul principal, pe de alta parte este legata de el si precizam:

-        E autonoma fata de contractul principal deoarece unele cazuri de rezolutiune si reziliere (ex: rezolutiunea pentru neexecutarea contractului) si anumite cazuri de nulitate a contractului principal ( cum ar fi de exemplu necompetenta agentului instrumentator), aceste cauze de nevalabilitate a actului nu afecteaza clauza de alegere, asadar judecatorul sau arbitrul va putea sa pronunte rezolutiunea sau rezilierea contractului pentru neexecutarea sau nulitatea lui, pentru nerespectarea competentei agentului instrumentator in temeiul legii alese de parti, care va ramane valabil aleasa chiar daca contractul ramane desfiintat (altfel am intra intr-un cerc vicios);

-        Pe de alta parte exista si alte imprejurari in care soarta contractului principal influenteaza si clauza de alegere (ex: acele cauze de nulitate convergenta – anularea contractului pentru incapacitatea partii/partilor si viciile de consimtamant, eroare, dol, violenta).

Alegerea implicita

Judecatorul sau arbitrul apreciaza vointa partilor dupa anumiti indici (elemente orientative). Indicii pot fi intrinseci contractului si extrinseci contractului.

Indicii intrinseci contractului 

1. Daca partile au utilizat in contract o institutie (o notiune de drept) specifica unui anumit sistem de drept (numai unuia) este un indiciu ca partile au dorit, desi nu au exprimat in mod expres, sa localizeze contractul in sfera acelui sistem de drept.

De asemenea, atunci cand partile contractante fac trimitere la o uzanta, la conditii generale, la o lege aplicabila intr-un anumit stat, atunci rezulta ca ele doresc aplicarea legii acelui stat.

In anumite cazuri, limba in care este redactat contractul este un indiciu, dar nu in toate imprejurarile (ex: in incheierea contractului de transport maritim in limba engleza este un indiciu (este o uzanta) si deci se aplica legea engleza). Poate fi un indiciu (trebuie luat cu prudenta) si clauza de jurisdictie (cine alege instanta alege si dreptul aplicabil, dar nu este un principiu peremptoriu caci s-ar ajunge la desfiintarea dreptului international privat).

2. Trebuie avuta in vedere atitudinea partilor inainte de incheierea contractului (la negociere), atitudinea la momentul incheierii actelor aditionale (deci dupa incheierea contractului). Aprecierea ramane judecatorului sau arbitrului si trebuie sa motiveze pe ce indicii s-a bazat si de ce acele indicii l-au determinat sa ia respectiva solutie.

L 105/1992 este larga in ceea ce priveste intinderea vointei partilor la alegerea legii aplicabile. Art. 73 spune: „pot alege legea aplicabila  totalitatii sau numai unei parti a contractului. De vreme ce partile pot sa aleaga pentru o parte din contract rezulta ca legea permite ca acelasi contract sa fie supus unor legi diferite; in engleza aceasta modalitate e desemnata prin  – spletting-up –. Este admisa si de Conventia de Roma, dar este recmandat sa nu se foloseasca, pot aparea conflicte intre cele doua legi si contractul este rupt.

Art. 76: „partile pot modifica ulterior alegerea”.

Limitele libertatii de alegere

Partile sunt libere sa aleaga, insa cu anumite limite . Limitele sunt de 2 feluri:

a.      generale (frauda la lege, ordinea publica)

b.     speciale (mai ales practica le-a relevat)

a)     Limite generale, atunci cand partile au facut o trimitere la un sistem de drept care invalideaza contractul, judecatorul (arbitrul) poate inlatura vointa partilor si poate proceda la o localizare obiectiva, alta decat cea pe care au facut-o partile. Fundamentul acestei posibilitati este principiul actus interpretatus est potium su veleat (actul se interpreteaza in modul de a produce efecte juridice si nu de a nu produce efecte).

b)    Limite speciale, sistemul de drept la care partile au trimis nu contine o reglementare care sa permita judecatorului sau arbitrului sa pronunte o solutie (acest lucru se intampla extrem de rar) – pentru ca daca nu exista un text de lege expres -  se trece la analogia legii, apoi la anologia dreptului (principii generale de drept) – un sistem de drept nu are cum sa nu raspunda. Totusi pentru anumite cazuri concrete nu au existat solutii, arbitrul a transpus contractul in alte sisteme de drept.

Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criteriul obiectiv

Daca partile nu aleg legea aplicabila contractului nici expres nici tacit, judecatorul sau arbitrul trebuie sa procedeze la transpunerea contractului intr-un sistem de drept pentru a pronunta hotararea in acel sistem de drept.

Exista doua mari categorii de criterii de localizare obiectiva a actelor juridice:

I.      Criteriul principal de localizare a actului juridic este aplicarea legii statului cu care actul juridic are legaturile cele mai stranse. – principal -  

II.    Se aplica legea locului incheierii actului ( lex loci adus – lege locului inchierii contractului). In  cazul in care legea statului cu care actul are legaturile cele mai stranse nu poate fi identificat.  subsidiar -

Criteriul principal- aceasta solutie a legaturilor cele mai stranse  a fost adoptata pentru prima data in dreptul international privat prin L105/1992 si s-a realizat sub influenta Conventiei de la Roma care in art. 4 aplica acest criteriu (influenta a sistemului de drept anglo-saxon -  in acest sistem exista in mod traditional principiul legii proprii a contractului/ the propper law of the contract- de ex in materia relatiilor de familie, relatiilor de proprietate,etc).

Ce inseamna legaturile cele mai stranse

Aceasta notiune este precizata in art. 77 din L105/1992 si sunt doua situatii:

A.    Se considera ca un contract are legaturile cele mai stranse cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are la data incheierii contractului dupa caz, sediul statutar daca este persoana juridica, domiciliul sau resedinta daca este persoana fizica sau fondul de comert daca este comerciant. Aceasta notiune este definita prin notiunea de prestatie caracteristica.

B.    Contractul referitor la un drept imobiliar are legaturile cele mai stranse cu legea statului in care imobilul este situat, asadar in cazul in care contractul se refera la un drept real imobiliar se considera ca are legaturile cele mai stranse cu legea locului situarii imobilului.

Prestatie caracteristica

Art. 78 defineste notiunea de prestatie caracteristica in mod diferit in functie de diferitele catergorii de contracte (de tipurile de contracte) si mai exact art. 78 se refera la 4 categorii de contracte:

a)     In cazul contractelor translative de proprietate cum este vanzarea sau alte contracte similare, prestatia caracteristica este prestatia partii care instraineaza un bun mobil ( prestatia caracteristica a vanzatorului), asadar aceste contracte se vor localiza in sfera sistemului de drept unde vanzatorul isi adr dupa caz sediul statutar, domiciliul, resedinta sau fondul de comert.

b)    In contractele inchiriere sau alte asemenea contracte, prestatia caracteristica este prestatia partii care pune la dispozitia celeilalte parti pe o durata determinata folosinta unui bun – asadar in cazul acestor tipuri de contracte, prestatia caracteristica este prestatia locatorului (a proprietarului), a comodantului. Cu alte cuvinte contractele de acest tip si similare se plaseaza in sfera de drept unde comodantul, locatorul isi domiciliul sau fondul de comert.

c)     In contractul de mandat, depozit, antrepriza si in general contractele de prestari servicii, prestatia caracteristica e cea a partii care aduce la indeplinire, efectueaza serviciile respective. Asadar, contractul se va localiza la sediul, domiciliul, fondul de comert al mandatarului, depozitarului, antreprenorului, comisionarului, transportatorului, expeditorului, etc.

d)    In contractul de garantie prestatia caracteristica e a garantului (al debitorului care garanteaza prin gaj, al debitorului gajist si fidejusor).

Legea aplicabila contractelor in cazul in care legea nu e determinata prin vointa partilor

   Solutia subsidiara

Art. 79 din Legea 105

“Contractul care nu poate fi localizat in functie de prestatia caracteristica a uneia dintre parti, e supus cat priveste conditiile de fond legii locului unde a fost incheiat”

Asadar, aceasta prevedere consacra aplicarea a lex loci contractus (legea locului contractului).

   Domeniul de aplicare a legii contractului

Elemente ce intra in domeniul de aplicare:

1)     conditii de fond pt incheierea valabila a contractului

- e vorba despre urmatoarele precizari:

   a) capacitatea de a contracta nu e supusa legii contractului ci e supusa legii personale fiind o pb de capacitate (art. 11 pt pers fiz; respectiv art. 42 pt pers juridice);

- in schimb celelalte conditii sunt supuse legii contractului; e vb despre consimtamant si, in consecinta, legea contractului va guverna urmatoarele elemente cu privire la consimtamant :

-raportul dintre vointa interna si cea declarata, care dintre ele prevaleaza, -conditiile consimtamantului,

-viciile de consimtamant,

- mecanismul formarii consimtamantului (regimul ofertei si al acceptarii);

-legea contractului guverneaza obiectul contractului, cauza contractului; totodata legea contractului guverneaza regimul modalitatilor.

   2) legea contractului guverneaza interpretarea contractului – art. 80 alin.1 lit.a din Legea 105;

- e similar art. 10 corespunzator din Conventia de la Roma;

     3)efectele contractului:

   - legea contractului guverneaza urmatoarele elemente:

a) drepturile si obligatiile decurgand din contract

b) principiile aplicabile efectelor ( forta obligatorie, irevocabilitatea, relativitatea efectelor)

c) efectele specifice contractelor sinalagmatice

      - exceptia de neexecutare

      - rezolutiunea

      - riscul contractual ( exista o serie de divergente in literatura de specialitate )

      - riscul lucrului – e supus legii care guverneaza lucrul ( lex rei sitae)

      4) executarea contractului

- Legea 105 si Conventia de la Roma fac o distinctie intre 2 categorii de elemente:

   A. marea majoritate a aspectelor legate de executarea contractului sunt supuse legii forului actului si anume:

           - modalitatile de executare (in natura, prin echivalent),

-regimul executarii voluntare (al platii),

- problema punerii in intarziere a debitorului,

- problema daca se aplica sau nu teoria impreviziunii;

  - prin exceptie

   B. alte elemente ce tin de executarea propriu-zisa sau mai ales ce tin de modul  de executare al obligatiilor;

- aceste elemente nu sunt supuse legii contractului ci legii locului de executare -> in acest caz se aplica lex loci executionis sau daca e vb de o plata in numerar lex loci solutionis.

    Care sunt elementele supuse legii locului de executare?

        - modurile si formele cerute pt executare

        - masurile pe care creditorul trebuie sa le indeplineasca in vederea obtinerii executarii

        - receptia cantitativa, calitativa a marfurilor

        - masurile pt remedierea neexecutarii sau executarea necorespunzatoare sunt supuse legii locului de executare

      

       5) drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului

  - actiunea pauliana sau revocatorie

  - actiunea oblica sau subrogatorie                   => trebuie sa respecte insa nu

                                                                                numai legea contractului ci si

                                                                                legea creantei ocrotite.

  - actiunea in declararea simulatiei

       6) raspunderea contractuala e supusa legii contractului care guverneaza urmatoarele elemente:

          a) conditiile raspunderii contractuale

          b) consecintele neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a contractului

          c) regimul fortei majore si a celorlalte cauze exoneratoare de raspundere

          d) evaluarea prejudiciului (aici intra regimul daunelor, intinderea lor, dobanzilor, al clauzelor penale, regimul conventiei asupra raspunderii)

       7) stingerea obligatiilor contractuale (modurile de stingere)

       8) nulitatea (regimul nulitatii)

- cu urmatoarele precizari:

    a) cauzele de nulitate

    b) sfera persoanelor care pot invoca nulitatea

    c) cat timp poate fi invocata ( pb prescriptiei actiunii in nulitate )

    d) pb daca nulitatea poate fi confirmata (acoperita) sau nu

    e) efectele nulitatii ( quod nullum est; restitutio in integrum; rezolutio iure dandis)

Legea aplicabila contractului de vanzare-cumparare

- am fi in categoria normelor conflictuale privind contractele speciale (pana acum am analizat normele conflictuale aplicate in general contractelor);

- sunt 2 texte care trebuie mentionate:

   1. Art. 88

In lipsa unei legi convenite pt a se aplica vanzarii mobiliare, aceasta e supusa legii statului in care vanzatorul are la data incheierii contractului domiciliul sau resedinta daca e o pers fizica, sediul social daca e o pers juridica sau fondul de comert daca e un comerciant.

- se aplica asadar lex voluntaris in primul rand, iar daca nu exista o alegere a legii de catre parti se aplica legea vanzatorului (lex venditoris).

    2. Prin exceptie insa, Art. 89

“ Un contract de vanzare-cumparare comerciala e supus legii unde cumparatorul isi are elementele mentionate in urmatoarele 2 situatii (numai in acestea):

a)     negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de parti prezente la sediul cumparatorului (in statul respectiv);

b)     contractul prevede in mod expres ca vanzatorul trebuie sa execute livrarea marfii la sediul cumparatorului;

In aceste 2 cazuri se aplica lex emptoris (legea cumparatorului).

Norme conflictuale privind faptele juridice

- faptele juridice ilicite (norme conflictuale privind -de asta ne ocupam- delictul civil);

             Domeniul legii delictului

- Legea in art. 107 face o enumerare:

   1) legea delictului stabileste daca un fapt are sau nu caracter illicit (daca un fapt e sau nu delict);

   2) legea delictului carmuieste regimul delictului si anume:

          a) capacitatea delictuala;

          b) conditiile si intinderea raspunderii;

          c) cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si cauzele de impartire a raspunderii intre autor si victima;

          d) raspunderea comitentului pt fapta prepusului;

          e) natura daunelor care pot da nastere la reparatie;

           f) modalitatile si intinderea raspunderii, reparatiei;

          g) transmiterea dreptului la reparatie;

          h) pers indreptatite sa obtina reparatia pt prejudiciul suferit.

   In ce priveste legea aplicabila, toate aceste aspecte care intra in domeniul legii delictului vor fi supuse legii locului savarsirii delictului in cazul in care aceasta lege a locului savarsirii delictului ( numita lex loci delicti commissi) coincide cu legea locului producerii prejudiciului ( exprimata prin lex loci laesionis); in cazul in care insa fapta ilicita si prejudiciul se produc in state diferite ( si acest lucru se intampla frecvent in cazul poluarii transfrontaliere, radiatiile de la reactorul atomic din strainatate-Bulgaria-care trece Dunarea si polueaza Romania ) ,

-locul savarsirii delictului e intr-un stat iar locul producerii prejudiciului e in alt stat; in aceasta ipoteza elementele enumerate anterior (la art. 107) se impart:

 - elemetele de la punctul 1) si punctul 2) a) adica daca fapta e sau nu delict si daca eu, care am produs faptul, am sau nu capacitate delictuala -> aceste elemente sunt supuse legii locului savarsirii delictului;

- celelalte elemente, elementele de la punctual 2) b)-h) merg dupa legea locului producerii prejudiciului.     

 

Care sunt elementele care intra in domeniul legii delictului?

  1. conditiile raspunderii civile delictuale

a)     fapta ilicita: - care sunt elementele care definesc fapta ilicita;

                         - cauzele care inlatura caracterul illicit al faptei;

                         - proba faptei ilicite;

b) vinovatia si capacitatea delictuala, in acest domeniu intrand:

                         - elementele vinovatiei;

         - pb daca vinovatia trebuie dovedita sau e obiectiva      (fara culpa);

                        - formele si gradele vinovatiei;

                        - capacitatea delictuala;

                         - cauzele de inlaturare sau de exonerare de raspundere;

                         - impartirea raspunderii intre autor si victima;

   c) prejudiciul, in aceasta categorie intrand:

                         - intinderea prejudiciului (modul de determinare )

                         - natura daunelor care pot da loc la reparatie

                         - intinderea reparatiei

                         - modalitatile reparatiei

- cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere privind prejudiciul

   d) raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu

   e) conditii speciale daca exista privind raspunderea pers juridice

                         2. forme de raspundere

                       - legea delictului se aplica tuturor formelor de raspundere civila delictuala;

Norme conflictuale in materia dreptului familiei (raporturi de familie)

Legea personala (lex patriae) e cea care guverneaza starea civila, capacitatea dar si relatiile de familie ale pers fizice.

In legatura cu raportul de familie ne vom referi la urmatoarele institutii:

1)     legea aplicabila casatoriei si divortului;

2)     legea aplicabila filiatiei;

3)     legea aplicabila obligatiei de intretinere;

4)    legea aplicabila pt ocrotirea pers lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa;

1)    Legea face o distinctie intre conditiile de fond si conditiile de forma ale casatoriei;

Conditiile de fond cerute pt incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Asadar daca, prin ipoteza, sotii au cetatenie diferita se aplica pt fiecare legea lui nationala.

 Forma incheierii casatoriei e supusa legii statului pe al carui teritoriu casatoria se celebreaza.E instituit asadar principiul tempus regit actum.

Legea 105 instituie si o norma de aplicatie imediata ( art. 19 alin.2) al carei scop e de a prohibi casatoria religioasa ( de a exprima ca o casatorie religioasa nu produce efecte juridice in ce priveste cetatenia romana);

Casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei sau cel al statului celuilalt viitor sot.

Prin aceasta formula se exclude posibilitatea incheierii valabile a unei casatorii religioase a romanului in strainatate chiar daca s-ar face acest lucru (casatoria s-ar celebra) intr-un stat care confera efecte juridice casatoriei religioase (Grecia).

Relatiile personale si patrimoniale dintre soti precum si regimul divortului

- legea 105 prevede aplicarea mai multor norme conflictuale care se aplica in scara subsecvent si anume:

   Art. 20: relatiile personale si patrimoniale dintre soti precum si divortul:

a)     sunt supuse legii nationale commune a sotilor;

b)     in cazul in care sotii nu au o lege nationala comuna ( ei sunt de cetatenii diferite) se aplica legea domiciliului comun al sotilor; aceasta lege se aplica chiar si daca sotii schimba pe durata casatoriei cetatenia sau domiciliul;

c)     in cazul in care nu exista cetatenie comuna si nici domiciliu comun se va aplica legea statului unde sotii au sau au avut resedinta comuna;

d)     daca nici asa ceva nu exista, se va aplica legea statului cu care sotii intretin in comun legaturile cele mai stranse -> aplicarea legii proprii ( autoritatea competenta va aprecia legea aplicabila ) – the proper law.

2)     Filliatia

-se face o distinctie dupa cum e vorba de:

a)     filiatia copilului din casatorie;

b)     filiatia copilului din afara casatoriei;

c)     adoptia;

a)     e supusa legii statului care la data nasterii copilului carmuieste efectele casatoriei parintilor -> asadar filiatia din casatorie e supusa dispozitiilor art. 20 (acela care prevede solutia in scara).

                  Domeniul acestei legi

- sunt supuse legii casatoriei parintilor urmatoarele elemente privind filiatia copilului din casatorie:

         1. dobandirea numelui de catre copil;

         2. regimul actiunii in tagaduirea paternitatii;

         3. raportul dintre parinti si copil, inclusive in ceea ce priveste obligatiile parintilor fata de copil, adica obligatia acestora de a-l intretine, de a-l educa si de a-i administra bunurile;

b)     e supusa legii nationale a copilului de la data nasterii sale, iar in cazul in care copilul are mai multe cetatenii straine in momentul nasterii sale, i se va aplica legea care ii este cea mai favorabila (meior lex).

                Domeniul acestei legi

- aceasta lege guverneaza:

          1. recunoasterea filiatiei;

          2. efectele recunoasterii de filiatie;

          3. contestarea recunosaterii de filiatie;

          4. raporturile dintre parinti si copil (obligatia de a-l intretine, de a-l educa, de a-i administra bunurile).

    c)  legea face distinctie intre:

          1) conditiile de fond

          2) conditiile de forma

          3) efectele adoptiei

1)     sunt supuse atat legii nationale a adoptatorului cat si legii nationale a adoptatului; asadar conditia e destul de restrictiva – trebuie indeplinite conditiile din 2 sisteme de drept diferite -> poate insemna un nr mai mare de conditii decat cele dintr-un singur stat;

2)     e supusa legii statului pe teritoriul caruia adoptia s-a incheiat (locus regit actum);

3)     + relatiile dintre adoptat si adoptator sunt carmuite de legea nationala a adoptatorului -> e firesc deoarece adoptatul intra in familia adoptatorului;

 - cand adoptatorii sunt 2 soti, legea aplicabila e cea indicata de art. 20 (cele 4 variante in scara).

          Nulitatea adoptiei

- e supusa in mod diferit legii fondului adoptiei, daca e o nulitate pt conditiile de fond sau legii formei, daca e o nulitate de forma;

          Obligatia de intretinere

- legea aplicabila e in functie de situatie (persoane intre care exista obligatia de intretinere):

      a) obligatia de intretinere intre parinti si copii e supusa legii care carmuieste efectele filiatiei;

      b) in raportul dintre soti (obligatia de intretinere intre soti) e supusa legii care carmuieste efectele casatoriei (art. 20);

      c) obligatia de intretinere intre fostii soti e supusa legii care guverneaza divortul, care e aceeasi cu legea care guverneaza efectele casatoriei (art. 20);

      d) in celelalte cazuri se va aplica legea nationala a creditorului obligatiei de intretinere (legea nationala a persoanei care are dreptul la intretinere);

    Legea aplicabila obligatiei de intretinere va guverna din punct de vedere al domeniului ei :

            - ordinea de prioritate intre debitori daca exista mai multi

 - intinderea obligatiei de intretinere;

            - modurile de executare si de stingere a obligatiei de intretinere;

             Legea aplicabila ocrotirii

Ocrotirea minorului nascut din casatorie sau adoptat, in cazul in care e exercitata de parinti, e carmuita de legea care guverneaza efectele casatoriei (art.20). In cazul in care e vb de celelalte masuri de ocrotire, altele decat cea parinteasca (mai ales cand e vb de tutela, curatela) e supusa legii nationale a persoanelor ocrotite.

Norme conflictuale in materia dreptului comercial

- dreptul international privat comercial (ramura a DIP)- pt ca dci are norme materiale

   Norme conflictuale privind subiectele de drept comercial

1) Legea aplicabila calitatii de comerciant

    - art. 48 din Legea 105 prevede o solutie principala + o solutie subsidiara;

    - in principal calitatea de comerciant e determinate de legea statului unde comerciantul a obtinut autorizatie pt desfasurarea activitatii sale comerciale sau unde e inmatriculata ( influenta a sistemului anglo-saxon – teorie a locului de incorporare – incorporation);

    - in subsidiar, in lipsa de autorizatie sau incorporare sau persoana are autorizatie sau e incorporata in mai multe state, calitatea de comerciant e supusa legii statului unde functioneaza conducerea activitatii economice a acelei persoane.

     2) Legea aplicabila fondului de comert

        - art. 66 prevede: “se va aplica fondului de comert legea locului unde e situat” (lex rei sitae).

        - fondul de comert e o universalitate de bunuri -> e considerat in ansamblul sau un bun mobil incorporal.

          3) Legea aplicabila societatii comerciale

            - distinctie

            - daca e vb de societate comerciala cu personalitate juridica se aplica legea sediului societatii (lex societatis) -> art. 41;

            - daca e vb de societate comerciala fara personalitate juridica (asociatiile in participatie spre ex) ele sunt supuse legii statului pe al carui teritoriu se afla centrul local principal de conducere si de gestiune.

        In domeniul legii societatii intra:

a)     capacitatea ( de folosinta si de exercitiu)

b)     modurile de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat

c)     drepturile si obligatiile care decurg din calitatea de asociat

d)     aspecte privind organizarea si functionarea societatii

e)     aspecte privind dizolvarea si lichidarea

4) Legea aplicabila falimentului

- falimentul (insolventa in general) e supus legii locului unde se afla principala asezare comerciala a falitului -> principiul masei de bunuri supuse falimentului;

     In domeniul legii falimetului intra:

a)     conditii ca pt o pers sa fie declarata in stare de faliment ( trebuie sa fie comerciant sau nu…)

b)     conditii de fond pt intrarea in faliment ( regimul incetarii in fapt al platilor )

c)     masurile prealabile intrarii in faliment ( reorganizare judiciara de ex )

d)     categoriile de pers si organe care administreaza falimentul

e)     efectele falimentului cu privire la capacitatea de exercitiu ( i se ridica sau nu dreptul de administrare al bunurilor sale)

f)      efectele falimentului asupra actelor juridice incheiate de debitor (efectul suspensiv al falimentului asupra urmaririlor individuale impotriva debitorului, pb suspendarii curgerii dobanzilor, pb actelor incheiate de debitor in perioada suspecta, conditiile exercitarii actiunii revocatorii pt actele frauduloase facute de debitor in dauna creditorilor)

g)     efectele lichidarii (realizarea activitatii, plata pasivului, distributia beneficiului de lichidare)

h)     raspunderea organelor de conducere ale societatii falite (raspunderea lor cu privire la suportarea pasivului societatii, raspunde total, partial, nu raspunde)

Norme conflictuale in materia rapoartelor de munca

- ne intereseaza contractul de munca (ca doar aici partile sunt pe picior de egalitate juridica) => legea aplicabila contractului de munca

Art. 101 + Art. 102

   Legea aplicabila contractului de munca e in primul rand legea convenita de parti -> adica legea autonomiei de vointa ( lex voluntaris) dar e o norma de aplicatie imediata (de restrangere), aceasta lege aleasa de parti se va aplica doar in masura in care aceasta lege nu aduce restrangere ocrotirii de care salariatul ar dispune potrivit legii statului care ar fi aplicabila in lipsa unei asemenea alegeri.

In cazul in care partile nu au ales legea aplicabila contractului, acesta va fi supus:

a)     legii statului unde salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca in temeiul contractului chiar daca el este detasat temporar intr-o alta tara;

b)     legii statului unde se afla sediul intreprinderii unde salariatul e angajat, daca acesta isi indeplineste munca prin natura functiei sale in mai multe state.

Asadar, daca prin natura functiei calatoresc in mai multe state, se aplica legea angajatorului.

Textul continua -> in cazul in care totusi rezulta din imprejurari ca acel contract de munca are legaturi mai stranse cu legea unui alt stat, se va aplica legea acelui stat.

Asadar, iata, pt a 3-a oara -> aplicarea legii proprii. Aceasta prevedere din legea 105 e identica (e preluata) din dispozitiile art. 6 din Conventia de la Roma.

Procesul civil international

  1. Competenta instantei de judecata (generala)

- reglementata pe 2 laturi -> relatii cu partenerii din celelalte state membre UE: Regulament nr 44/2001 privind competenta,recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, norma de imediata aplicare;

- se aplica in materie civila si comerciala nu si in materie fiscala, vamala, administrativa si nici in cazul arbitrajului;

- prevede o serie de dispozitii generale si o serie de prevederi privind competenta in materie speciala;

- in ceea ce priveste competenta generala art. 2: “persoanele care au domiciliul pe teritoriul unui stat membru sunt actionate in justitie indiferent de cetatenia lor la instantele statului de domiciliu-> principiul de a te adresa instantei de la domiciliul paratului;

- se prevede ca o persoana care are domiciliu pe teritoriul unui stat membru poate fi actionata in justitie intr-un alt stat membru in cateva situatii:

          - in materie contractuala in fata instantei de la locul de executare a obligatiei in cauza;

          - in materie de obligatii de intretinere in fata instantei de la locul creditorului obligatiei de intretinere unde are domiciliul sau resedinta obisnuita;

         - in materie delictuala/quasidelictuala in fata instantei unde s-a produs sau risca sa se produca prejudiciul;

         - in cazul unei actiuni civile pt despagubiri ca urmare a comiterii unei infractiuni in fata instantei sesizate cu plangerea persoanei;

        - in privinta unui litigiu rezultat in urma functionarii unei sucursale/agentii/reprezentante in fata instantei unde acestea isi au sediul;

           2. Competenta speciala:

- in materie de asigurari;

- in materie de contracte incheiate cu consumatorii;

- in materie de contracte individuale de munca;

     - prevederile speciale au ca scop de a proteja asiguratul, consumatorul, salariatul => competenta apartine instantei de la domiciliul acestora;

     - art. 22 Regulament :reglementeaza cazurile de competenta exclusiva:

         - materia drepturilor reale asupra proprietatii imobiliare sau privind inchirierea unor asemenea proprietati: sunt competente instantele statelor membre pe teritoriul in care e situat imobilul;

         - actiunile care au ca obiect valabilitatea constituirii unei societati comerciale sau a altor pers juridice/asociatii sunt de competenta instantelor din statele membre pe teritoriul carora respectiva societate comerciala/asociatie/pers juridica isi are sediul;

         - actiunile care au ca obiect valabilitatea inscrierilor in registrele publice sunt de competenta instantelor din statele membre pe teritoriul carora se pastreaza registrul;

         - actiunile referitoare la dreptul proprietatii intelectuale, brevete, marci, desene, modele sunt de competenta instantelor din statele membre pe teritoriul carora au avut loc sau se solicita inregistrarea dreptului;

         - actiunile privind executarea unei hotarari: competenta statului pe teritoriul caruia executarea urmeaza a fi facuta;

  - art. 23 : prorogarea de competenta: “daca partile au convenit ca o instanta dintr-un stat membru urmeaza sa aiba competenta in solutionarea unui litigiu care a survenit sau urmeaza sa survina, instantele astfel alese de parti dobandesc acea competenta”;

  - alegerea de competenta poate fi facuta in orice mod care poate fi dovedit, in scris, in alta forma convenita de parti sau conform Regulamentului:” in comertul international intr-o forma potrivita cu uzantele;

  - instanta sesizata este obligata sa-si verifice competenta daca constata ca respectiva competenta este exclusiva si apartine instantei dintr-un alt stat membru, este obligate din oficiu sa-si declare lipsa de competenta;

  - instanta este obligata sa-si declare lipsa de competenta chiar daca competenta unei alte instante nu este exclusiva, daca paratul nu se infatiseaza inaintea instantei sesizate iar paratul are domiciliul pe teritoriul statului celeilalte instante;

  - din punct de vedere judiciar, in UE ne comportam ca o singura tara in caz de conexitate sau litispendenta;

  - art.27: in cazul in care se introduc actiunile care privesc aceeasi cauza si aceleasi parti la instante din state membre diferite, oricare instanta, alta decat cea mai intai sesizata, este obligata sa suspende din oficiu judecarea cauzei pana in momentul in care instanta mai intai sesizata isi verifica competenta, daca se declara competenta, instantele ulterior sesizate sunt obligate sa-si decline competenta in favoarea celei dintai sesizate;

 - in cazul in care actiunile nu indeplinesc cele 2 conditii (aceeasi cauza si aceleasi parti) ci ele sunt numai conexe: solutia este aceeasi ca la litispendenta; nu vb de o obligatie ci de o facultate :”poate sa”;instanta nu mai e obligata,ci poate sa suspende sau sa decline;

 - in relatiile cu statele terte se aplica reglementarile legii 105 art. 148-157 care reglementeaza competenta jurisdctionala a instantelor romane in litigiile de DIP;

 - instantele judecatoresti romane sunt competente sa solutioneze litigiile dintre o parte romana si una straina sau numai dintre straini, persoane fizice sau juridice;

Apoi urmeaza 2 pachete de regului de competenta in care in primul pachet se stabileste competenta instantelor romane pt considerente rationae personae sau loci, iar in al doilea pachet sunt competente rationae materiae.

 - se stabileste competenta instantelor romane pt considerente rationae personae/loci – art.149 daca:

      1. paratul isi are domiciliul/resedinta/fondul de comert in Romania; daca paratul din strainatate nu are un domiciliu cunoscut, cererea se introduce la domiciliul reclamantului din tara;

      2. sediul paratului pers juridica se afla in Romania; o pers juridica straina este socotita cu sediul in Romania daca pe teritoriul Romaniei are o filiala, sucursala, agentie, reprezentanta;

      3. intr-o cerere de obligatii de intretinere reclamantul isi are domiciliul in tara;

      4. litigiile nascute din obligatiile contractuale daca locul unde contractul s-a incheiat sau se executa este Romania;

      5. obligatiile extracontractuale, daca in Romania se afla locul unde a intervenit faptul sau locul unde s-au produs efectele;

      6. contractul de transport, daca in Romania se afla locul de incarcare, descarcare, tranzit al marfii;

      7. in materie de asigurari, daca in Romania se afla bunul asigurat sau aici s-a produs riscul;

      8. in materie de mostenire, daca in Romania se afla ultimul domiciliu al defunctului sau bunurile din masa succesorala;

      9. in litigiile imobiliare de natura personala, daca imobilul este in Romania;

- In al doilea pachet se stabileste competenta instantelor romane pt considerente rationae materiae (art.150) in procesele privind acte si fapte de stare civila inregistrate in Romania, daca cel putin una din parti este cetatean roman cu domiciliul in strainatate; de asemenea in materie de faliment in cazul in care societatea are un sediul fie si secundar in Romania;

=> daca litigiul este pornit in fata unor instante straine si potrivit regulilor ei este competenta, dosarul se va solutiona acolo;

- art 151: competenta exclusiva!! => daca reclamantul porneste litigiul in alta tara, instanta trebuie sa-si decline competenta in fata instantei romane, iar daca nu o face se poate refuza recunoasterea si executarea acelei hotarari pe teritoriul Romaniei;

 - cazurile art. 151: instantele romane sunt exclusiv competente:

      1) actele de stare civila intocmite in Romania care se refera la persoane domiciliate in Romania, cetateni romani sau straini fara cetatenie;

      2) pt incuviintarea adoptiei daca adoptatul are domiciliul in Romania si este cetatean roman sau straini fara cetatenie;

      3) desfacerea, anularea, nulitatea casatoriei, daca ambii soti domiciliaza in Romania, iar unul dintrei ei este cetatean roman sau strain fara cetatenie;

      4) pt litigiile reale sau actiuni reale privind mostenirile lasate de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania;

      5) actiunile reale imobiliare cand imobilul este situat in Romania;

      6) se cere executarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei.

- daca instantele romane sunt competente potrivit uneia din regulile mentionate, dar nu se poate stabili cu precizie care anume instanta este competenta: art. 155 din Legea 105 :judecatoria sectorului 1 Bucuresti sau Tribunalul Bucuresti;

- art. 156 nu admite litispendenta internationala cu state terte: “competenta instantelor romane nu este inlaturata daca exista un proces intre aceleasi parti si avand aceeasi cauza in fata unei instante straine”

Legea aplicabila procedurii in litigiile de DIP

- capacitatea procesuala a fiecarei parti este carmuita de legea ei nationala: art. 158 => capacitatea procesuala este calificata ca o pb de capacitate, nu de procedura;daca ar fi de procedura s-ar aplica legea instantei sesizate;

- pt procedura propriu-zisa (audierea martorilor, expertiza) se aplica legea procedurala a instantei sesizate: lex fori;

- mijloacele de proba pt dovedirea unui act juridic si puterea doveditoare a unui inscris care constata un act juridic: se aplica legea locului incheierii actului sau legea aleasa de parti ( art. 1191 C.civ. restrange mult proba actului juridic, pe cand alte state nu) ;daca legea straina prevede posibilitatea sa faci proba peste sau impotriva unui inscris, se admite, dar administrarea se va face potrivit legii romane;

- cerinta supralegalizarii actelor oficiale provenite din strainatate e reglementata de

Conventia de la Haga, 1961 (Romania a aderat prin O.G. 66/1999): se aplica “actelor oficiale”= cele care emana de la o instanta de judecata straina, autoritate administrativa straina, notar strain, singura formalitate care poate fi ceruta pt a atesta veridicitatea semnaturii si calitatii in care a actionat semnatarul este aplicarea apostilei eliberata de autoritatea competenta a statului din care emana documentul respectiv.

. In ceea ce priveste actele oficiale romane care urmeaza a fi folosite in strainatate, aceasta este ipoteza in care lucrurile se prezinta invers, autoritatea romana competenta pentru a aplica apostila sunt curtile de apel pentru hotararile judecatoresti, documentele administrative si pentru actele notariale si prefecturile pentru actele care intra in competenta unei autoritati administrative.

Conventia emite si formulare de apostile si instiuie conditii privind limba in care trebuie redactate, in principiu in limba autoritatii care o elibereaza.

Asadar, pentru statele care sunt parte la conventia de la Haga, aplicam aceasta conventie. Pentru celelalte state, se aplica legea 105/1992, in art. 162 statuandu-se: actele oficiale intocmite de o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate pe cale administrativa ierarhica si, in continuare, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare romane din tara respectiva.

In continuare, se supralegalizeaza de catre Ministerul Afacerilor Externe. Art. 162 din legea 105 prevede totusi scutirea de supralegalizare in temeiul unei intelegeri internationale la care Romania este parte (poate fi un acord bilateral cu statul respectiv), in temeiul legii romane sau pe baza de reciprocitate. Daca este vorba despre acte oficiale romane care se folosesc in strainatate, supralegalizarea se face de catre ministerul justitiei urmat de Ministerul Afacerilor Externe.

Aspecte privind punctul III – conditia juridica a strainului ca parte in proces

In legea 105, art. 163 si 164 reglementeaza aceasta problema.Art 163:  strainii, persoane fizice sau juridice au, in fata instantelor romane, aceleasi drepturi si obligatii procesuale ca si persoanele fizice sau juridice nationale. Este aplicat, asadar, regimul national.

De asemenea, regimul national este aplicat in ceea ce priveste scutirile, reducerile de cheltuieli de procedura, precum si in ceea ce priveste asistenta judiciara gratuita, ca si cetatenii romani. Se mai prevede, de asemenea, ca reclamantul, cetatean strain, nu va fi obligat sa plateasca nici o cautiune (nici o garantie) pentru faptul ca este strain.

Din punct de vedere istoric, atunci cand un strain apela la asistenta, se aplica cautio judicatum solvit fiind o obligatie de cautiune, de garantie, pentru simplul fapt al pornirii procesului impotriva unui cetatean roman, obligatie care nu mai exista in momentul de fata.

Tot in ceea ce priveste aspectele legate de conditia strainului si de procedura, releva doua conventii internationale la care Romania este parte si care prezinta mare importanta in cauza, si anume:

1.     Conventia de la Haga din 1965 privind notificarea si comunicarea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala, la care Romania a aderat prin legea 124/2003.

Potrivit acestei conventii, actele judiciare se pot transmite, comunica, in strainatate in mai multe moduri, si anume:

a)     In primul rand, prin intermediul unei autoritati centrale – aceasta autoritate este in Romania Ministerul Justitiei. Asadar, comunicarea se face pe baza unor formulare, prin Ministerul Justitiei iar ministerul are obligatia sa transmita actul potrivit legislatiei statului solicitat, adica potrivit legislatiei statului catre care actul se adreseaza si in limba statului solicitat.Autoritatea centrala din statul solicitat, deci omoloaga Ministerului Justitiei din Romania, are obligatia sa o transmita mai departe catre persoana careia ii este adresata si sa trimita inapoi o dovada privind indeplinirea procedurii. Operatiunea este una de durata.

b)    A doua varianta, transmiterea se face prin agentii consulari sau diplomatici romani din strainatate care vor comunica actul cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, pe plan intern, deci in tara respectiva.

c)     A treia modalitate este aceea prin agentii consulari sau diplomatici romani, dar care se adreseaza autoritatii centrale din statul solicitat.

d)    Exista si posibilitatea unei comunicari directe, prin posta, dar cu conditia ca statul de destinatie sa nu fi facut o rezerva la conventie sub acest aspect, o astfel de situatie fiind posibila. Asadar, daca se pune problema comunicarii prin posta cu un stat tert, trebuie in primul rand verificat acest lucru, daca permite transmiterea prin posta.

Transmiterea actelor de asistenta judiciara la nivel european

La nivel european functioneaza acordul european asupra transmiterii actelor de asistenta judiciara, este conventia de la Strassbourg din 1977, ratificata de Romania prin legea 356/2005. Potrivit Conventiei, transmiterea se face printr-o autoritate expeditoare din Romania, care este nominata de Ministerul Justitiei, catre o autoritate centrala primitoare din statul solicitat, care transmite mai departe cererea de asistenta judiciara autoritatii competente din statul solicitat.

IV Recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor judecatoresti pronuntate in strainatate.

Aici intram din nou pe distinctia dupa cum este vorba despre hotarari judecatoresti pronuntate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau intr-un stat tert.

1.     Pentru recunoasterea si executarea hotararilor pronuntate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene se aplica prevederile regulamentului 44/2001 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala.

Se face o distinctie, in analiza regulamentului, dupa cum este vorba de o cerere de recunoastere sau si despre o cerere de executare. Recunoasterea unei hotarari judecatoresti straine inseamna de fapt acceptarea autoritatii de lucru judecat pe teritoriul Romaniei. A recunoaste inseamna a recunoaste efectul de autoritate de lucru judecat. Cu alte cuvinte, un litigiu nu se va mai putea porni pentru aceleasi parti, pentru acelasi obiect si aceeasi cauza daca exista o hotarare straina recunoscuta pe teritoriul Romaniei.

Recunoasterea se poate face fie pe cale principala  atunci cand o parte  cere recunoasterea (art. 33 din regulamentul 44, cand partea cere recunoasterea), fie pe cale incidentala (intr-un proces deja pornit).

Recunoasterea se face fara nici un fel de formalitate, in conformitate cu prevederile regulamentului, ceea ce inseamna un singur lucru: se depune o cerere impreuna cu copia hotararii dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Instanta romana poate totusi refuza recunoasterea atunci cand exista un impediment la recunoastere. Impedimentele la recunoastere sunt clasificate in doua categorii:

1.1.          In primul rand, impedimentele de procedura propriu-zisa si de fond. Regulamentul spune ca o hotarare nu va fi recunoscuta:

1.1.1.     Daca este vadit contrara ordinii publice a statului membru unde se solicita recunoasterea. Asadar, prima este de ordine publica.

1.1.2.     Daca, parafrazand, s-a incalcat dreptul la aparare, adica daca paratul (de principu roman), nu s-a prezentat in fata instantei straine a carei recunoastere se cere. Este asa-numita sentinta in default (in lipsa). Daca este o astfel de sentinta trebuie verificat daca actul de sesizare e comunicat paratului din Romania si daca I s-a comunicat sentinta de fond pentru a putea sa exercite impotriva ei o cale de atac. Daca nu s-a intamplat acest lucru se va refuza executarea.

1.1.3.     Al treilea impediment este autoritatea de lucru judecat. Nu se va recunoaste o hotarare straina daca aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata in statul membru unde se cere recunoasterea.

Ordinea publica e in general un impediment de fond.

1.2.          Al doilea pachet de impedimente sunt impedimentele de competenta. Hotararea straina nu va fi recunoscuta daca a fost pronuntata cu incalcarea competentei exclusive a instantei statului pe teritoriul caruia se cere recunoasterea sau daca s-au incalcat normele de competenta prevazute de regulament in ceea ce priveste competenta in materie de asigurari, protectia consumatorului si contractul de munca, adica acele competente care sunt de obicei prevazute in favoarea partii slabe din relatia contractuala, asiguratul, consumatorul, salariatul.

Regulamentul subliniaza o idee pe care o intalnim si la excutare: hotararea pronuntata in strainatate nu poate fi niciodata revizuita in fondul ei. Astfel, nu se poate refuza recunoasterea decat daca apare vreun impediment, nu o pot recunoate partial sau sa schimb din ceea ce s-a spus.

2.     A doua situatie este executarea hotararilor judecatoresti straine. Se pune problema fortei executorii a hotararii straine. De data aceasta, este nevoie de o procedura speciala, conform regulamentului, si anume cererea trebuie facuta la instanta competenta a statului unde se cere executarea, instanta competenta care este indicata de fiecare stat membru si care este mentionata intr-o anexa la regulament. In aceasta anexa sunt enumerate si denumirile instantelor din cadrul Uniunii Europene.

Competenta din anexa respectiva este o competenta materiala. In Romania, printr-o lege speciala, 191/2007 s-a prevazut competenta Tribunalului pentru solutionarea cererilor de incuviintare a executarii, care tribunal, (de data aceasta punandu-se o problema de competenta teritoriala), este acela de la locul de executare. Pentru ca o hotarare straina sa fie executata in Romania, altfel spus sa ii se incuviinteze executarea, in fata instantei de fond (tribunalul), trebuie indeplinite doua conditii de fond:

-        Sa se depuna copia hotararii si

-        Un certificat emis de catre autoritate, instanta straina care a emis hotararea a carei executare se cere. Modelul certificatului este prevazut in anexa la regulament si, in esenta, in acest certificat se mentioneaza numai:

o      Autoritatea emitenta

o      Partile litigante

o      Faptul ca hotararea este definitiva si executorie in statul emitent

o      Semnatura agentului strain (poate fi un grefier, presedintele tribunalului din strainatate).

Existand aceste doua conditii, instanta de fond romana va incuviinta executarea fara posibilitatea paratului de a invoca vreo exceptie. Asadar, impedimentele acelea de la recunoastere care se aplica si la executare nu vor putea fi invocate in fata instantei de fond, instanta de fond verificand numai hotararea si certificatul.

Impotriva hotararii pronuntata in prima instanta se poate exercita o cale de atac. Calea de atac ce poate fi exercitata este anuntata de fiecare stat membru si se mentioneaza intr-o alta anexa la regulament. Cele mai multe state permit apel si apel in casare (adica ceea ce noi numim recurs). In ceea ce ne priveste, impotriva hotararii se poate face numai recurs conform legii 191/2007.

Recursul (in Romania) poate fi facut in termen de o luna, daca este vorba despre o parte care isi are domiciliul in statul de executare sau in termen de doua luni daca este vorba despre o parte care isi are domiciliul intr-un alt stat membru. Instanta de recurs, asadar, este cea care va putea sa analizeze impedimentele la executare mentionate, adica ordine publica, lipsa dreptului la aparare, autoritatea de lucru judecat sau necompetenta. Hotararea pronuntata in strainatate nu poate fi revizuita pe fond in nici o situatie. Aceastea sunt in esenta prevederile reuglamentului 44.

Prevederile privind statele terte

Pentru statele terte sunt   aplicabile art. 165 – 178 din legea 105/1992. Pana la intrarea in UE era singura iar acum a devenit aplicabila numai fata de statele terte. Sunt prevazute doua categorii de situatii:

-        Cand se cere recunoasterea

-        Cand  se cere executarea

Art. 167 – hotararile straine pot fi recunoascute in Romania daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

Prevederile acestei legi nu sunt fundamental diferite fata de cele din regulametul 44, dar neindoielnic conditiile sunt mai severe si mai multe  in lege.

a)     Hotararea sa fie definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata

b)    Instanta care a pronuntat-o sa fi avut potrivit legii ei competenta sa judece cauza

c)     Sa existe reciprocitate in ceea ce priveste recunoasterea intre Romania si statul instantei unde s-a pronuntat hotararea.

d)    Daca hotararea s-a dat in lipsa partii parate, trebuie sa se faca dovada de catre reclamant ca paratul a primit actul de sesizare a instantei, i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii.

Aceste 4 conditii pot fi clasificate ca fiind conditii pozitive, fiind si formulate ca atare in art. 168. Exista apoi un pachet de conditii negative, de impedimente, recunoasterea fa fii refuzata, spune legea 105 in art.168:

a.     Recunoasterea va fi refuzata daca hotararea este rezultatul unei fraude comise in strainatate

b.     Este contrara ordinii publice de drept international privat  roman

c.     Daca procesul a fost solutionat intre aceleasi parti, printr-o hotarare, chiar nedefinitiva a instantelor romane

d.     De asemenea, recunoasterea va fi refuzata daca s-au incalcat normele de competenta exclusiva are jurisdictiei romane.

Si legea 105 prevede ca instanta romana nu poate proceda la revizuirea pe fond a hotararii straine sub nici o forma.(nu putem readministra probe – s-a desfacut casatoria din cauza unei parti si apoi cer sa se constate vina ambelor parti)

Din punct de vedere procesual, recunoasterea se poate cere pe cale principala sau incidentala. Daca se cere pe cale principala, este de competenta tribunalului in circumscriptia caruia se afla domiciliul sau sediul paratului. La cererea de recunoastere reclamantul trebuie sa anexeze copia hotararii straine, dovada caracterului ei definitiv, copia dovezii de inmanare a citatiei si copia dovezii de comunicare a hotararii de fond pentru paratul care a fost in default, si orice act cerut de instanta romana.

In cazul in care se solicita incuviintarea executarii hotararii straine (cererea se face in majoritatea cazurilor si pentru executare, nu doar pentru recunoastere) trebuie indeplinite toate conditiile pentru recunoastere si in plus inca doua:

a.     Hotararea sa fie executorie potrivit legii statului care a pronuntat-o (pentru recunoastere este necesar doar caracterul definitiv)

b.     Dreptul de a cere executarea silita sa nu fie prescris potrivit legii romane. Avem termene scurte pentru prescriptia executarii silite, mai scurte decat in marea majoritate a sistemelor de drept, aici apare o problema pentru ca de foarte multe ori strainul cere sa i se incuviinteze executarea in Romania. Sigur, nu se poate cere executarea in Romania daca este prescrisa executarea potrivit statului in care s-a pronuntat.

Competenta de solutionare a cererii apartine tribunalului in circumscriptia caruia urmeaza a se efectua executarea. In cazul in care executarea este admisa, deci cererea este admisa, se pronunta o hotarare de incuviintare a executarii care se investeste cu formula executorie, iar ea impreuna cu hotararea straina care de asemenea se investeste, se aduc la indeplinire in romania, intocmai ca o hotarare romaneasca.




loading...


.com Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




CASATORIA
Consimtamantul in contractul electronic
Notiuni introductive privind dreptul
Analiza contintului juridic a infractiunii de interceptare ilegala a unei transmii de date informatice
PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
Evolutia reglementarilor privind protectia drepturilor omului si a drepturilor de aparare in dreptul national
EXPLICATII COMPLEMENTARE
Persoana fizica




loading...

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu