Prelucrarea in sistem lohn- importanta tehnica de afaceri in economia contemporana

prelucrarea in sistem lohn- importantA TEHNICA DE AFACERI in ECONOMIA CONTEMPORANA 

1. Conditiile istorice de aparitie si dezvoltare a lohn-ului ca tehnica de afaceri.

Din cele mai vechi timpuri omul a realizat ca schimburile de marfuri, de servicii reprezinta un factor unificator al societatii economice mondiale in ansamblul sau. Aparitia posibilitatii ca producatorul sa poata produce mai mult decat ii este necesar pentru supravietuire, a condus la schimbul de marfuri intre teritorii, tari si regiuni geografice, indiferent de departarea dintre ele. Inceputurile industrializarii, se situeaza in Anglia secolului XVIII-XIX. Masina cu aburi, introducerea transportului pe calea ferata, aparitia extragerii carbunelui si a prelucrarii minereului pentru obtinerea fierului au fost si s-au raspandit cu rapiditate ca semne ale unei noi civilizatii. Revolutiile industriale si tehnologice ce au urmat au dat popoarelor alte dimensiuni tehnice si industriale, deci alte dimensiuni de civilizatie.

In secolul XIX, dupa formarea statelor nationale, piata mondiala a devenit piata interstatala, internationala. Industrializarea a creat noi curente de gandire in toate planurile, tehnic, economic, social si, nu in ultimul rand in plan militar.

Globalizarea si integrarea economica internationala au devenit premisele transformarilor in planul mondial al relatiilor in toate domeniile. Intreaga omenire traverseaza o adevarata cascada a devenirii umane prin prisma noilor cuceriri ale stiintei si tehnologiei, cascada formata din salturile din tehnica, informatica. Specializarea si diviziunea sociala si internationala a muncii sunt acele elemente ce dau acestei mari dileme, un raspuns real si util. Numai prin restrangerea propriilor preocupari si activitati la un anumit numar strict necesar, omul poate creea noi valori si poate da noi dimensiuni infaptuite deja. Globalizarea cuprinde patru activitati esentiale, si anume: comertul, productia, finantele si tehnologia, care impreuna au contribuit la cresterea volumului comertului mondial in perioada 1950-1975 de peste 500 de ori, fapt ce ne demonstreaza inca o data ca aceasta activitate a patruns si a atras cele mai marginale zone ale activitatiilor si asezarilor umane .

De asemenea, asistam la o globalizare a productiei materiale, care face ca in ziua de astazi tot mai multe produse sa fie rezultatul activitatii creatoare de valori din multe si tot mai multe locuri de productie si activitate. Multe produse incorporeaza piese si subansamble, cunostinte tehnologice si stiintifice din diferite state si firme aflate uneori la mii de kilometrii departare unele de altele. Doar printr-o forma complexa de relatii dintre producatori, dintre acestia si cercetare sau dintre acestia si creatorii de servicii, se poate realiza o asemenea concentrare de eforturi, activitati, cu o eficienta sporita, acest sistem de relatii fiind activitatea de cooperare si colaborare economica internationala.

Cooperarea economica internationala, ca forma superioara de relatii economice dintre firme sau chiar state diferite, se realizeaza in cadrul unor structuri bine determinate, institutionalizate, prin acte care sa creeze premisele necesare aplicarii in practica a celor convenite si realizarii in intregime a proiectelor propuse. Trebuie retinut de la inceput ca aceasta forma de relatii economice este posibila in toate domeniile activitatii socio-economice. Nu exista activitate, fie de productie, fie de cercetare, de natura financiar-bancara, de investitie, in care sa nu fie posibila si uneori chiar necesara o cooperare intre firme, chiar aflate in tari diferite.

Aceasta forma de cooperare, prelucrarea in lohn, este legata de dezvoltarea economiei de piata de tip capitalist, de dorinta de impunere pe plan mondial a unor intreprinderi care au cautat posibilitati cat mai diversificate sa-si mareasca volumul afacerilor, sa-si maximizeze prin orice cai profitul si nu in ultima instanta, sa-si minimizeze costurile de productie. Astfel, in perioada imediat urmatoare celui de-al-II-lea razboi mondial datorita extinderii masive a ariei de industrializare s-a putut realiza atat crearea unor marci, cat si a suportului material necesar impunerii lor pe piata mondiala. Intreprinderi cu marci de prestigiu au intrevazut posibilitatea de a-si extinde afacerile economice si de a-si creste considerabil profitul, profitand din plin de dezechilibrele economice existente pe plan mondial. Astfel, in primii ani ce au urmat dupa al doilea razboi mondial  intreprinderile japoneze au lucrat o buna perioada in sistem lohn, dar au trecut apoi la productia si exportul sub marci proprii, in prezent produsele si marcile japoneze fiind recunoscute pe toata planeta. Asemanator Japoniei, si alte intreprinderi din alte tari din Orientul Indepartat au urmat strategia economica a acesteia.

Lohn-ul a cunoscut o apreciabila extindere in anii 1960-1980 intre firme din tari capitaliste dezvoltate (care au facut eforturi insemnate in sensul industrializarii) pe de o parte si intreprinderi din tari in curs de dezvoltare sau tari socialiste pe de alta parte, tari care au neglijat managementul si marketingul, prelungind nepermis de mult productia in lohn, acest fapt conducand la rezultate economice modeste sau chiar catastrofale.

2. Mecanismul si structura afacerilor economice in lohn

Lohn-ul este o forma contractuala larg raspandita in diferite sectoare industriale in cadrul relatiilor de cooperare internationala, mai ales in industria confectiilor, incaltamintei, mobilei, industriei constructoare de masini mare consumatoare de metal sau care necesita metale si utilaje special elaborate.

In definitia data de Prof. Univ. Dr. Alexandru Puiu, prelucrarea in sistem lohn "consta intr-o afacere economica internationala desfasurata pe baza contractuala intre doua firme din tari diferite in care una executa contra unei retributii in bani sau in natura un produs la comanda dupa modelele, desenele, de regula cu materiile prime si materialele celeilalte firme, care isi pastreaza dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marca proprie .

In general, prelucrarea in lohn se recomanda producatorilor situati in aceeasi zona geografica cu beneficiarii interesati sau la distante apropiate, spre a se reduce cheltuielile de transport. De altfel, prelucrarea unor semifabricate in alte semifabricate de mare tonaj ar fi de neconceput in cazul distantelor mari intre producator si beneficiar. Se pot da ca si exemple prelucrarea lingourilor de metale feroase in blumuri, a taglelor in tevi, a blumurilor in tabla groasa sau in profile. De obicei, prelucrarea in lohn a materiilor prime se face cu plata in natura, respectiv pe calea retinerii de catre producator a unei parti din materiile prime primite spre prelucrare.

Lohn-ul, productia la comanda, este o forma simpla care poate contribui la solutionarea reciproca avantajoasa a unor asimetrii internationale legate de forta de munca disponibila si costul manoperei, de disponibilul de materii prime sau capacitati de productie.

Productia la comanda prezinta doua aspecte:

a)          produsul finit se realizeaza cu materiile prime si materialele intreprinderii care executa comanda;

b)          produsul finit se confectioneaza prin prelucrarea materiilor prime si materialelor intreprinderii care solicita comanda.

Fiind vorba de produse finite executate dupa indicatiile si desenele clientului si in cantitatea ceruta de acesta, desfacerea este asigurata in proportie de 100%. Procentul de marfuri respinse se reduce considerabil tinzand practic catre "0".

Unii specialisti afirma ca aceasta forma de cooperare este rudimentara, ca ar avea un caracter limitativ. Astfel de aprecieri pot fi acceptate doar in ceea ce priveste simplitatea. Un mare avantaj al acestei forme de cooperare il constituie eficienta ridicata a operatiunilor de comercializare a produselor.

Operatiunea de prelucrare in lohn se diferentiaza de operatiunile clasice de import si export prin faptul ca obiectul operatiunii il constituie prelucrarea materialelor, materiilor prime, produselor semifinite apartinand uneia dintre parti (importatorul­) de catre cealalta parte (exportatorul).

In cadrul sau, se imbina caracteristicile operatiunilor comerciale cu cele ale productiei, intr-o anumita masura ale cooperarii internationale. Fiind denumit si "comert de monopol", "export de manopera" (din punct de vedere comercial) sau "productie la comanda" (daca ne referim la cooperarea industriala internationala), lohn-ul detine elementele necesare unor operatiuni in contrapartida, in masura in care stingerea obligatiilor dintre parteneri se face partial prin produse (materii prime, produse finite)3.

Firma care lanseaza comanda se numeste ordonator, importator sau beneficiar. Firma care realizeaza produsul indeplineste rolul de executant si, in  mod conventional este numit exportator.

Ordonatorii in lohn sunt firme care detin marci de prestigiu, bine reprezentate pe piata mondiala si care tind sa-si extinda afacerile valorificand la maximum avantajele care decurg din pozitia forte pe care o detin pe aceasta piata. Se poate afirma ca pentru ordonator principalul obiectiv urmarit prin operatiunea de lohn, il constituie valorificarea valentelor unor marci de prestigiu de care dispune, precum si a capacitatii manageriale si de marketing. Prelucrarea in sistem lohn scoate in evidenta intr-o maniera destul de elocventa, prezenta unor mari decalaje de sanse in obtinerea unor profituri ridicate si-n general, a unor performante deosebite intre firmele ce dispun de marci de prestigiu si cei care sunt lipsiti de acest privilegiu, de aceasta componenta a proprietatii industriale si intelectuale.

Firmele executante de lohn (exportatorii) se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte comerciale:

dispun de factori de productie, cladiri, masini, utilitati si cu deosebire, forta de munca cu o buna calificare;

nu au marci de prestigiu, si chiar daca produc si vand pe propria piata sub marca proprie nu dispune de management si marketing de calitate si cel mai adesea nici de fondurile necesare pentrua se lansa in programe relevante de export sub propria marca 4.

Cooperarea internationala pe baza de prelucrare in lohn prezinta pentru producator avantajul ca i se ofera posibilitatea sa angajeze integral capacitatea de productie disponibilizata din lipsa de materii prime sau materiale si sa beneficieze, totodata, de importul de materii prime si materiale realizate in contul prestatiilor de serviciu indeplinite.

La randul sau, beneficiarului i se ofera posibilitatea sa trimita spre prelucrare materii prime si materiale intr-o tara in care mana de lucru este mai ieftina decat in propria tara si sa obtina produse fabricate dupa proiectul si gustul propriu. Este de remarcat faptul ca, de multe ori beneficiarul pune la dispozitia fabricantului, cu titlu de inchiriere sau de vanzare in contul prelucrarii, anumite masini, instalatii si dispozitive care sa asigure o inalta productivitate a muncii si un nivel tehnico-calitativ ridicat al produsului final. De multe ori, o parte din materiale sau materii prime sunt furnizate de producator, iar o alta parte, de regula cea mai importanta, este asigurata de beneficiar. 

Mecanismul lohn-ului este pe cat de simplu pe atat de eficient pentru ordonator (Figura 1)

Figura 1. Mecanismul operatiunii de prelucrare in lohn

Sursa : Ioan Popa-"Tranzactii de comert exterior", Ed. Economica-Bucuresti, 2002,  pag. 427

(1): Comanda

(2a): Manopera nationala

(2b): Materii prime, materiale interne

(2c): Materii prime, materiale din import

(3): Livrari

(4): Desfacere

Astfel, beneficiarul lanseaza comanda produsului catre executant caruia ii impune modelul, ii ofera desenele necesare, de obicei si materii prime in totalitate sau partial, accesorii si eventual un anumit know-how de fabricatie. Toate aceste elemente sunt punctate in contractul care se incheie intre parti in care, de asemenea, se prevad o serie de clauze cum ar fi pretul cu care executantul ofera produsul finit ordonatorului, pret in a carui valoare locul principal este detinut de manopera la care se mai adauga ratele de amortizare si diferite taxe percepute asupra facilitatilor de productie (energie, combustibil, apa), termenele de livrare, specificatii foarte clare si in detaliu referitoare la calitatea si cantitatea produselor livrate, precum si drepturi foarte largi ale ordonatorului de a controla calitatea produselor.

Prin contract se prevede in mod expres faptul ca produsul este realizat sub marca ordonatorului care isi rezerva dreptul de comercializare pe propria piata, cat si pe cea mondiala.

Pretul de livrare catre ordonator fiind fixat prin comanda pe o anumita perioada de timp, orice spor de productivitate a muncii si reducere a cheltuielilor de productie duce la sporirea beneficiilor intreprinderii care executa comanda.  Intreprinderea producatoare este astfel interesata in perfectionarea procesului de productie, deoarece intregul profit suplimentar rezultat din productie ii revine in exclusivitate.

La eficienta unei actiuni de cooperare de tipul productiei la comanda sunt luate in considerare si cheltuielile de transport. Ordonatorul se va orienta de preferinta spre tari cat mai apropiate de pietele de desfacere pentru produsele comandate.

In functie de sensul operatiunii, se poate vorbi de lohn activ (export de manopera) si lohn pasiv (import de manopera).

In cazul lohn-ului activ, exportatorul prelucreaza materialele puse la dispozitie de catre importator si le exporta catre proprietarul acestora. De asemenea, se favorizeaza importul de tehnologie, se largeste piata, conduce la cresterea calificarii fortei de munca, se deschid perspectivele actiunilor de cooperare. Importatorul de manopera poate furniza si utilitati in vederea realizarii produselor finite, poate acorda asistenta tehnica in sensul calificarii fortei de munca, se poate favoriza diminuarea necesarului de active circulante.

Lohn-ul pasiv este opusul primului, adica importatorul trimite materialele ce-i apartin spre prelucrare in tara exportatorului si le readuce in forma finita in tara sa. Materiile prime, piesele de schimb, accesoriile, se bucura in majoritatea tarilor de tratament vamal preferential daca fac obiectul operatiunilor de prelucrare in lohn. Plata pentru munca depusa se poate face printr-o suma compensatorie stabilita in valuta sau prin livrari reciproce de marfuri (materii prime sau produse finite, in proportiile prestabilite). Exportatorul este eliberat partial de sarcina aprovizionarii cu materii prime si nu trebuie sa se preocupe de valorificarea produselor obtinute.