STRUCTURA FINANCIARA A FIRMEI

Structura financiara a firmei

Structura financiara reflecta compozitia capitalurilor firmei si se exprima ca raport intre fondurile imprumutate si cele proprii.

Optiunea pentru un tip sau altul de structura financiara se ia pornind de la rentabilitatea sperata in conditii diminuate a riscurilor si tinand cont de oportunitatile si constrangerile prezente si viitoare ale mediului economic.

La nivelul intreprinderii se constituie o serie de fluxuri financiare de intrare (pozitive) sau de iesire (negative), rezultate din actele de vanzare - cumparare.

In functie de sensul lor si de decalajul in timp, fluxurile pot fi:

Fluxuri in contrapartida care pot fi fluxuri concomitente (de vanzare cash) sau fluxuri decalate (incasarea se face la un termen ulterior celui in care a aparut obligatia de plata);

Fluxuri autonome care sunt fluxuri de un singur sens (plata impozitelor si taxelor catre stat, fonduri nerambursabile, subventii, etc.).

Prin aceste fluxuri se formeaza si se utilizeaza capitalurile firmei. In general, la nivelul unei firme trebuie sa existe un capital permanent care sa asigure finantarea pe termen lung si un capital de lucru pentru finantarea pe termen scurt.

In functie de nevoile si resursele firmei apar doua principii de finantare pe baza sincronizarii duratelor:

nevoi pe termen lung (investitii) - se finanteaza din resurse pe termen lung;

nevoi pe termen scurt - se finanteaza din resurse pe termen scurt.

Modul in care este format pasivul unei firme reprezinta structura financiara a acesteia. Pentru a putea lua o decizie financiara privind modul cel mai avantajos de finantare, se apeleaza la trei criterii:

criteriul rentabilitatii care cere sa se adopte acea structura care conduce la cea mai mare rentabilitate posibila;

criteriul destinatiei resurselor care impune acordarea necesitatilor de finantare cu caracteristicile capitalurilor (fondurilor) care pot fi procurate din afara firmei;

criteriul riscului care are in vedere asumarea celui mai mic risc raportat la cea mai mare rentabilitate (intre rentabilitate si risc exista o relatie de proportionalitate directa). In practica se intalnesc cazuri frecvente in care se fac sacrificii de rentabilitate pentru diminuarea riscului.