AGRICULTURA SI ALIMENTATIA PE PLAN MONDIAL

AGRICULTURA SI ALIMENTATIA PE PLAN MONDIAL

1. Dezvoltarea productiei si a pietelor de produse agroalimentare

2. Politicile agrare si principalele tendinte ale acestora

3. Functiile organismelor mondiale in domeniul agriculturii si alimentatiei

1. Dezvoltarea productiei si a pietelor

de produse agroalimentare

Pe parcursul evolutiei societatii umane, agricultura a reprezentat un domeniu de activitate de importanta majora.

La ora actuala importanta sectorului de productie agricol nu s-a diminuat, cu toate ca dezvoltarea acestuia prezinta diferentieri - zonale, sau regionale, chiar in conditiile unui grad ridicat de industrializare si urbanism.

Oportunitatea practicarii agriculturii deriva din importanta de ordin alimentar, furajer, industrial, ocuparea fortei de munca, ca sursa de devize convertibile. In aceasta directie trebuie subliniat rolul agriculturii in constituirea unor ratii alimentare echilibrate sub raport al proteinelor de natura vegetala si animala. In acelasi timp, practicarea judicioasa a agriculturii creeaza premisele desfasurarii unui proces productiv care asigura un grad - cel putin convenabil de profitabilitate atat la nivelul fermierilor cat si la nivelul procesatorilor de materii prime agricole.

Productia agricola, se constitue intr-un factor stimulativ de dezvoltare a industriei, a serviciilor, pentru reducerea decalajului dintre tarile puternic dezvoltate si cele slab dezvoltate, a comertului exterior, cat si in echilibrarea balantei de plati.

Productia agricola poate contribui la mentinerea echilibrului ecologic, in directia mentinerii conservarii si a asigurarii unui mediu de viata adecvat pentru populatie.

Dezvoltarea productiei agricole este analizata distinct pentru sectorul vegetal si cel animal.

Plecand de la un termen de raportare, reprezentat de media perioadei 1999-2001, dinamica acestui sector de activitate este prezentata in tabelele urmatoare:

1. Productia totala vegetala

a. nivel general

b. pe locuitor

2. Productia zootehnica

a. nivel general

b. pe locuitor

3. Productia agricola totala

a. nivel general

b. pe locuitor

4. Productia de cereale

a. nivel general

b. pe locuitor

5. Productia agricola utilizata in scopuri nealimentare

a. nivel general

b. pe locuitor

5. Productia agricola utilizata in scopuri alimentare

a. nivel general

b.pe persoana

Factorii care contribuie, in general, la evolutia pozitiva a productiei agricole si a productiei alimentare sunt:

- progresul inregistrat in ameliorarea plantelor si animalelor;

- modernizarea elementelor de capital atrase in circuitul productiv;

- imbunatatirea si modernizarea tehnologiilor de productie si prelucrare, aspecte reliefate sub aspect economic;

- optimizarea procesului managerial din agricultura si industria alimentara;

- gradul mai ridicat de favorabilitate a conditiilor climatice pentru desfasurarea proceselor productive, la nivelul anumitor regiuni geografice.

Stocurile de produse, formate pe diferite cai la nivelul unor anumiti "actori" economici, pot acoperi - in general - cererea manifestata la nivelul pietei. Referitor la stocuri principalul impediment care actioneaza, in acoperirea cererii de catre acestea este repartitia lor neuniforma.

Dificultati reale apar la niveul tarilor mai putin dezvoltate economic (20 % din total), cu toate ca acestea detin peste 50 % din rezervele de teren agricol si concentreaza majoritatea populatiei active.

De exemplu, la cereale, SUA si Canada detin circa 62 % din stocuri, ele realizeaza aproximativ 60 % din produsul agricol mondial brut.

2. Politicile agrare si principalele tendinte

ale acestora

Politicile agrare prezinta deosebiri importante in functie de nivelul lor de aplicabilitate - mondial, zonal, continental, regional.

Diferentele care apar intre politicile agrare sunt dotate de:

- gradul diferit de dezvoltare economico-sociala;

- diferentele manifestate in ceea ce priveste proprietatea asupra pamantului.

In tarile din cadrul U.E., politicile agrare urmaresc:

- armonizarea intereselor membrilor componenti;

- concentrarea productiei care determina impunerea de praguri de productie, cresterea rezistentei la concurenta, atingerea unui nivel convenabil de profitabilitate si eficienta economica;

- redimensionarea exploatatiilor agricole;

- lichidarea stocurilor produselor animaliere;

- subventionarea activa a producatorilor;

- aplicarea unor politici speciale ale preturilor pentru anumite categorii de produse agroalimentare.

Spre deosebire de tarile U.E. in S.U.A., Canada, apar probleme cum ar fi:

- reanoirea si rationalizarea stocurilor de cereale; - reglementarea subventionarii in situatii de criza;

- intensificarea legaturilor de cooperare cu tarile U.E. in cazul problemelor de interes comun, dar si ascutirea concurentei la produsele complementare direct concurente;

- organizarea de reuniuni de conciliere intre marii producatori.

Pentru tarile in curs de dezvoltare se urmaresc, in principal, inlaturarea practicilor feudale sau semifeudale prin:

- initierea de reforme agrare;

- implementarea de politici agrare speciale, in mod oficial.

De exemplu se au in vedere:

- eliminarea sau redimensionarea sectorului intermediar;

- revizuirea sistemului de arendare a pamantului;

- consolidarea exploatatiilor individuale;

- diversificarea productiei vegetale, prin inlaturarea monoculturii;

- atenuarea deficitului financiar, prin obtinerea de ajutoare internationale;

- elaborarea de programe de dezvoltare, prin colaborarea cu organismele internationale de asistenta.

3. Functiile organismelor mondiale in

domeniul agriculturii si alimentatiei

In general gasirea de solutii, pentru problemele de baza ale agriculturii si alimentatiei, se realizeaza prin cooperare internationala, bazata pe schimburi intre doi sau mai multi parteneri.

In acest context, rolul decisiv, revine O.N.U. care prin institutii specializate autonome - FAO, FIDA, Consiliul Mondial al Alimentatiei - contribuie la orientarea dezvoltarii agriculturii mondiale.

Realizarea acestor lucruri este fundamentata prin elaborarea de programe si studii orientative, pe termene medii si lungi.

Se acorda o atentie deosebita, micsorarii diferentelor existente intre tarile cu un grad diferit de dezvoltare, prin sprijinirea ridicarii nivelului celor slab dezvoltate.

Astfel s-au elaborat programe, cum ar fi:

- de cooperare tehnica;

- schimburi de seminte;

- reducerea pierderilor de productie;

- securitatea alimentara;

- pescuitul in apele internationale;

- utilizarea substantelor de combatere;

- acordarea de imprumuturi in conditii avantajoase;

- efectuarea de donatii.

Prin programele initiate F.M.I., acorda o atentie deosebita activitatii din agricultura, prin:

- crearea de facilitati pentru asigurarea securitatii alimentare;

- echilibrarea balantelor de plati prin exportul de alimente;

- acordarea de sprijin financiar tarilor mai putin dezvoltate.

Prin actiunile intreprinse de organismele internationale, se urmareste:

- acoperirea deficitului de produse in anumite zone;

- ameliorarea calitativa a produselor, aspect care conduce la imbunatatirea ratiei alimentare;

- atingerea unui minim zilnic de 3000 calorii.

Caile posibile, care pot fi urmate, in directia sporirii productiei agricole si alimentare sunt:

- extinderea suprafetelor cultivate;

- cresterea randamentului mediu pe unitatea productiva;

- luarea in exploatare a noi resurse naturale;

- obtinerea unor alimente pe cale sintetica;

- cresterea randamentelor de prelucrare a produselor agricole.

Problema alimentatiei trebuie abordata si in functie de:

- miscarea populatiei la nivel global (cresteri, descresteri, migrari);

- utilizarea de surse diverse de energie in procesele de productie;

- mutatiile de ordin comercial - la nivel mondial;

- schimbarea gusturilor consumatorilor;

- dezvoltarea tehnica a capacitatilor de procesoare a produselor agricole.