Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » afaceri » agricultura
NOTIUNI PRACTICE DE SERICICULTURA - Cresterea viermilor de matase

NOTIUNI PRACTICE DE SERICICULTURA - Cresterea viermilor de matase



NOTIUNI PRACTICE DE SERICICULTURA

Cresterea viermilor de matase

Sericicultura este o ramura a zootehniei care se ocupa cu studiul biologiei si tehnologia cresterii si exploatarii speciilor de fluturi care produc gogosi din care se obtine firul de matase. Dintre acestia cel mai raspandit este “viermele de matase” al dudului Bombix mori. De asemenea se mai pot exploata specii semisalbatice de viermi de matase ca: viermele de matase al ricinului (Phylosomia ricini) sau viermele de matase al stejarului (Autheraea perny).

Rasele de viermi de matase se pot clasifica astfel:

A. In functie de caracterele biologice (voltinism):

- rase monovoltine;



- rase bivoltine;

- rase polivoltine

B. In functie de zona geografica de provenienta:

- rase emogene;

- rase chineze;

- rase japoneze;

- rase tropicale

C. In functie de forma gogosilor:

- rase care produc gogosi sferice;

- rase care produc gogosi eliptice;

- rase care produc gogosi centurate (strangulate la mijloc).

D. In functie de culoarea gogosilor:

- rase care produc gogosi albe;

- rase care produc gogosi galbene;

- rase care produc gogosi aurii;

- rase care produc gogosi roz;

- rase care produc gogosi verzi

Rasele si hibrizii de viermi de matase crescuti in romania

Rasa Galben centurat de Baneasa, creata la Statiunea centrala sericicola Baneasa, printr-o selectie indelungata, dintr-o rasa galbena importata din Italia. Este bine adaptata la conditiile climatice si de crestere din tara noastra. Culoarea gogosilor este galbena-roz de dimensiuni medii (3,8/1,75 cm), cu peretele gros, uniform si rezistent, foarte bogat in matase. Larvele sunt destul de rezistente la imbolnaviri, consuma cu mare pofta frunzele de dud si urzesc un fir de matase subtire, lung si uniform. Productia de gogosi la un gram de samanta este de 2,5-3 kg. Este una din rasele galbene cele mai rapandite.

Rasa Galben centurat 118, creata la fosta statiune sericicola Orsova intre anii 1946 si 1949 este crescuta, fie in stare curata, fie sub forma de incrucisari cu o rasa aurie chineza.

In practica cresterii actuale sunt preferate din ce in ce mai mult rasele care produc gogosi de culoare alba, pentru faptul ca in industria textila se da in prezent intaietate firului de matase de culoare alba, care se preteaza mai usor la colorarea tesuturilor respective in diferite nuante, in timp ce firele galbene mai pastreaza o nuanta galbuie persistenta din culoarea initiala.

In ultimul timp, rasele albe reprezinta aproape 90% din cantitatea de matase naturala produsa in tara noastra. In acest scop au fost create urmatoarele rase albe:

Rasa Alb de Orsova 1, provine din incrucisarea unei rase albe chineze, cu o rasa alba europeana si o selectie dirijata timp de 6 ani. Are o durata de crestere larvara de 26-27 de zile, produce in medie 3 kg gogosi la 1 g de samanta si un fir uniform, rezistent si cu o lungime de 900-1000 m. Se creste in rasa curata cat si in diferite hibridari cu alte rase.

Rasa Alb de Cislau. Rezulta din incrucisarea rasei Alb japonez cu Auriul chinez. Este adaptata la conditiile de mediu din zonele colinare subcarpatice si se remarca printr-o mare vitalitate. Durata stadiului larvar – de crestere – este de 28-30 zile. Productia medie este de 2,9 kg gogosi la 1 g de samanta; lungimea firului de matase este cuprinsa intre 900 si 1000 m. Gogosile sunt albe si au forma ovala. Se folosesc cu bune rezultate la hibridari cu unele rase rusesti.

Rasa alb de Baneasa a fost creata intre anii 1956 si 1960, prin selectia si cresterea dirijata a unei rase albe japoneze importata din Franta.

Este o rasa adaptata la conditiile de campie si suporta destul de bine conditiile climatice din aceste zone, cu veri secetoase. Perioada larvara dureaza 27 de zile, iar la 1 g de samanta se obtin cca 2,5 kg gogosi. Se remarca prin finetea, uniformitatea si lungimea mare a firului de matase, care ajunge si depaseste chiar 1200 m. Se creste, atat in rasa curata cat si incrucisata cu alte rase pentru obtinerea de hibrizi.

Rasa Alb de Orsova 232 a fost creata mai recent, la Statiunea sericicola Orsova, prin incrucisarea a doua rase albe: China 1 si Azerbaidjan si selectie dirijata. Este o rasa de campie, produce 2,8 kg de gogosi la 1 g de samanta, iar firul de matase are o lungime medie de 1000 m. Este destul de raspandita la noi si se foloseste mai mult pentru hibridari cu alte rase albe.

Rasa Baneasa F5 se caracterizeaza printr-o ponta numeroasa de aproximativ 700-750 de oua, cu o lungime a firului de 100-1050 m. Ciclul larvar este de 28 de zile.

Rasa S-76. La aceasta rasa perioada larvara este una din cele mai scurte, in jur de 27-28 de zile. Numarul de oua/ponta este de 600, gogosile au un continut ridicat de matase si au forma ovala, iar lungimea firului devidabil este de 1200 m.

La noi in tara cei mai importanti hibrizi creati pentru cresterea din primavara sunt:

- HD “Cislau 8xCislau 1”. Acest hibrid a fost creat in mod deosebit pentru zonele colinare ale tarii si are o lungime a firului de matase de 1150 m. Perioada larvara este intermediara rasei Cislau (in jur de 29 de zile). Numarul de oua/g este de 1960, cu o productie de gogosi de 2,5 Kg/g oua.

- HD Baneasa 76 x Baneasa 4. Durata perioadei larvare este de 29 de zile, cu un numar de oua/g de 1880 bucati cu o lungime a firului de matase devidabil de 1180 m, iar productia de gogosi este de 2,7 kg/g oua.

- HD “Baneasa 75 x Baneasa 9”. Durata ciclului larvar este de 29 de zile cu o productie de 1750 de oua/g si o lungime a firului de matase de 1050 m, in timp ce productia de gogosi este de 2,5 kg/g oua.

Ciclul evolutiv al viermelui de matase (stadii si etape)

Viermele de matase se dezvolta printr-o metamorfoza completa, parcurgand stadiile de ou, larva, crisalida si adult, in functie de voltinism avand una sau mai multe generatii pe an. Imediat dupa fecundare, incepe procesul de embriogeneza, care dureaza trei zile, ulterior instalandu-se diapauza s-au incubarea dupa ce diapauza a fost inlaturata (suprimata).

Stadiul larvar este diferit ca durata, in functie de rasa, acesta avand intre 25 si 35 de zile.

Intregul ciclu evolutiv al viermilor de matase dureaza intre 57 si 71 de zile, la care adaugam diapauza de 250 de zile la rasele monovoltine si de 120 de zile la cele bivoltine.

Stadiul de ou

Reprezinta primul stadiu al ciclului evolutiv avand o durata de 285-300 de zile la rasele monovoltine (o singura generatie pe an) si 120 de zile in cazul raselor bivoltine (cu doua generatii pe an).

Ouale depuse de o singura femela poarta denumirea de “ponta” in timp ce ouale speciei se numesc “samanta”. Numarul de oua dintr-un gram variaza in functie de marimea acestora, osciland intre 1250-2000 de oua, iar numarul de oua depuse de o singura femela variaza in functie de rasa intre 600-750 bucati.

Dupa depunere, ouale au culoarea galbena, transformandu-se ulterior in culoarea specifica pentru ficare rasa in parte (violacee, verzuie, albastruie, neagra, bruna, portocalie, rosie).



Diapauza – dureaza aproximativ 8 luni la rasele monovoltine, 4 luni la rasele bivoltine si este caracterizata printr-o stare de repaus aparent, ce survine cu stadiul de ou (metabolism scazut, consum de oxigen redus). Odata instalata diapauza, aceasta nu mai poate fi evitata decat prin utilizarea unor metode fizice, chimice si mecanice.

Cresterea in comun

pe paturi suprapuse

Ciclul de viata al viermilor de matase

a-samanta; b-larva; c-pupe (gogosi); d-fluture

Larve varsta a V-a si material de ingogosat  Gogosi normale cu si fara scama

Incubatia semintei viermilor de matase

Igiena si curatenia constituie conditia de baza in cresterea viermilor de matase, de aceea in permanenta trebuie sa ne preocupe atat igiena camerei in care se face incubatia si cresterea cat si a inventarului.

Pentru incubatie avem nevoie de un local special care trebuie sa aiba un sistem eficient de aerisire, sa fie bine termoizolat, sa fie luminos si uscat, sa aiba expunere sudica.

Utilajul ce se foloseste este format din paturi pe care se aseaza cutiile cu seminte, cantar, termometre sau termohigrografe, sursa de caldura, vase cu apa, panza de tifon etc.

Primavara de timpuriu se executa controlul minutios al incaperilor, apoi se face varuirea si dezinfectia lor. Obiectele de inventar se dezinfecteaza cu lesie apoi se expun la soare (pentru uscare si completarea dezinfectiei).

Dezinfectia se executa cu paraformaldehida tablete sau cu formaldehida, cu sulf, cloramina etc.

In stabilirea si repartizarea cantitatii de samanta de viermi de matase se tine cont de disponibilul de hrana, de spatiul necesar precum si de numarul bratelor de munca.

Orientativ se apreciaza ca un dud de talie mare produce 30-40 kg frunza si aceasta este necesara pentru larvele rezultate dintr-un gram de samanta ce se dezvolta in 3 m2 de incapere.

Personalul necesar pentru ingrijirea larvelor produse din 10 g samanta este de o persoana ajutata de un copil sau batran.

In tara noastra, duzii infrunzesc intre 1-5 mai, mai timpuriu cu 4-5 zile la ses si mai tarziu in zona de deal. De aceea samanta se pune la incubat in jur de 20 aprilie, cu o variatie de 3-4 zile, adica se pune la incubat cu 2-3 zile dupa aparitia mugurilor de dud.

Tehnica incubatiei

Pe timpul iernii ouale (samanta) se pastreaza la frigider la 2-40 C, iar cu 3-4 zile inainte de inceputul incubatiei temperatura se ridica treptat pana la 120 C, aceasta constituind preincubatia. Cutiile speciale se pun deschise pe paturile de crestere. Stratul de samanta trebuie sa aiba o grosime de maximum 2 mm.

Pe intreaga perioada a incubatiei (13-14 zile) trebuie sa asiguram conditii optime de temperatura, umiditate, aerisire si lumina.

Dupa cum este reglata temperatura intalnim urmatoarele sisteme de incubatie:

- Sistemul de incubatie cu temperatura progresiva. Dupa ce in primele zile samanta se tine la 12-130C, apoi temperatura se ridica cu 10C pana ce ajunge la 230C si se mentine constanta pana la ecloziune.

- Cu temperatura constanta. In primele zile samanta se tine la 12-130C, temperatura se ridica brusc la 230C si se mentine constanta pana la ecloziune.

- Sistemul intermediar. Pe timpul incubatiei, temperatura se ridica cu cateva grade la 4-5 zile pana la 230C

In momentul in care samanta capata culoarea deschisa (inainte de ecloziune) temperatura se ridica la 240C.

Temperatura trebuie sa fie pe cat posibil constanta, fara oscilatii mai mari de 0,50C. Temperatura optima de incubatie este 25-260C atunci cand se utilizeaza metoda temperaturii constante si intre 4-260C cand utilizam metoda ridicarii treptate a temperaturii.

Umiditatea. Pe parcursul incubatiei aceasta trebuie sa fie de 65%, iar in ultimile zile se ridica la 75%. In timpul incubatiei trebuie sa asiguram o lumina difuza (perdelele la geamuri). Aerisirea se asigura natural, prin ferestre sau usi.

Lumina Regimul de lumina este de 12 ore/zi. Intunericul grabeste dezvoltarea larvelor, iar lumina (de preferat cea naturala) stimuleaza ecloziunea.

Aerisirea se asigura prin guri de ventialtie, geamuri pentru a nu creste concentratia de bixid de carbon peste limita admisa (0,03%)

Ecloziunea larvelor

Se produce dupa 15-18 zile si dureaza 3 zile; primele larve se numesc “spion”. Samanta se acopera cu hartia perforata pe care se aseaza frunze proaspete de dud. Periodic, hartia perforata se transporta pe paturile de crestere.

Larvele aparute in zile diferite se cresc separat, iar prin alimentatie si caldura se urmareste uniformizarea larvelor eclozionate mai tarziu.

Incubatia oualor poate sa se faca centralizat, iar crescatorilor sa li se repartizeze cantitatile solicitate de larve de o zi.

Transportul se asigura cu niste casete speciale de lemn sau carton, cu stelaje in care se asigura frunze proaspete de dud si aerisire, In aceasta perioada se controleaza foarte riguros temperatura, umiditatea, aerisirea si lumina.

Stadiul larvar

Se desfasoara pe parcursul a cinci varste cu o durata variabila intre 25 si 35 de zile in functie de varsta. Fiecare varsta este delimitata de o perioada de repaus numita “somn” timp timp in care are loc schimbarea tegumentului in urma naparlirilor (necesara pentru dezvoltarea larvelor, intrucat tegumentul este de natura chitinoasa si larva nu mai poate creste daca nu-si schimba tegumentul).

- varsta I este de 4-5 zile din care ultima zi o reprezinta “somnul”;

- varsta a II-a este de 3-4 zile (ultima de somn);


- varsta a III-a este de 4-5 zile (din care 1,5 zile de somn);

- varsta a IV-a este de 6-8 zile (din care 2 zile de somn);

- varsta a V-a dureaza 8-13 zile dupa care are loc ingogosarea.

Cresterea viermilor de matase

Curatenia si igiena sunt conditii de baza in cresterea viermilor de matase, de aceea in permanenta trebuie sa ne preocupe atat igiena camerei in care se face incubatia sau cresterea, a inventarului si a hranei ce se administreaza zilnic.

Localul de crestere

Poate fi construit din caramizi, placi fibro-lemnoase, polistiren, dar indiferent de materialul utilizat, el trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa mentina o temperatura constanta (termoizolant), sa fie bine aerisit, luminos, uscat, lipsit de igrasie, sa se poata usor curati, sa aiba in apropiere plantatiile de dud, sa aiba posibilitati de pastrare a frunzelor de dud (pivnite), sa aiba expozitie nordica si sa fie dotat cu sobe de teracota pentru incalzire.

Inventarul necesar cresterii viermilor de matase

In functie de posibilitati, inventarul utilizat poate fi foarte variat. In general acesta se compune din:

- paturi de crestere, hartie perforata (pentru schimbarea asternutului), saci, cosuri pentru culesul si transportul frunzelor, foarfeci, cutite, scari pentru culesul frunzelor, termometre, higrometre, vase cu apa si panza de tifon pentru mentinerea umiditatii, mese pentru tocarea frunzei,

Paturile de crestere sunt construite din lemn, cu suprafata plana, ele pot fi: simple, suprapuse, cu picioare fixe si rafturi, supendate de tavan, toate asezate orizontal, de obicei lungi de 2 m si late de 1m, asezate la inaltimea de 20-40 cm.

Paturile speciale de crestere (sistemul Bonoris si Cavallo) se caracterizeaza prin faptul ca suprafata de crestere se poate mari pe masura ce larvele cresc.

Pentru ultimele varste se folosesc urmatoarele tipuri de paturi:

- Paturile inclinate. In aceste paturi hranirea se face cu crengute de dud, excrementele cad direct pe dusumea de unde sunt usor inlaturate (sunt mai igienice).

- Paturile in forma de capre. Sunt formate din doua suprafete plane (de scanduri, sipci, nuiele, 2/1,5 m fixate la partea superioara si asezate inclinat sub un unghi de 60-800 fata de pardoseala.

Prezinta avantajul ca sunt mai economice, necesita mai putine brate de munca, materiale, asigura o buna aerisire, frunzele de pe ramurele se pastreaza mai mult timp proaspete, se reduc tainurile, sunt mai igienice, maresc suprafata reala de crestere deoarece larvele stau pe paturi in mai multe planuri; au si o serie de dezavantaje ca: ocupa suprafata mare, se manipuleaza greu, duzii trebuie taiati anual.

Paturile speciale de crestere

a) Sistem Bonoris este construit dintr-un schelet de lemn format din doua semicercuri pe care se fixeaza 5 bare in forma de evantai, pe care sunt carlige pentru fixarea barelor orizontale, suportul ramurilor cu frunze.

Prezinta avantajul maririi suprafetei pe masura cresterii larvelor prin asezarea a noi bare orizontale.

Paturile au urmatoarele dimensiuni: lungimea 3 m, lungimea bratelor verticale 1,5 m. Au dezavantajul ca sunt greu de manipulat, larvele ce cad pe dusumea se pierd.

b) Sistem Cavallo. Are acelasi principiu, se deosebeste prin faptul ca suprafata de crestere nu este in semicerc, nu se mareste pe masura cresterii larvelor.

Sistemul poate avea un singur pat sau mai multe rafturi suprapuse. Pentru schimbarea asternutului (cand acesta ajunge la 12-13 cm) se aseaza alte bare pe care se pun ramuri cu frunze proaspete. Cand larvele au trecut pe frunzele prospete, stelajul intern se inlatura.

Hartia de asternut este hartia obisnuita de impachetat.

Hartia perforata este necesara schimbarii asternutului, are orificii de cinci dimensiuni corespunzatoare celor cinci varste.

In timpul cresterii, in incapere trebuie sa se asigure urmatoarele conditii de microclimat:

a) Temperatura:

- pentru varsta I si a II-a -250C;

- pentru varsta a III-a si a IV-a -240C;

- pentru varsta a V-a -21-230C.

Larvele suporta greu variatiile termice mai mari de 20C.

b) Umiditatea:

- pentru varsta I si a III-a 70-75%;

- pentru varsta a IV-a si a V-a 60-65%.

c) Aerisirea

Aerisirea trebuie sa se faca periodic prin geamuri sau prin guri de ventilatie si este necesar ca bioxidul de carbon sa fie situat in limite admisibile de 0,03%. De aceea este bine ca camera de crestere sa fie aeristita din trei in trei ore timp de 15 minute.

d) Lumina

Durata iluminatului difera in functie de stadiul de dezvoltare larvar. La primele trei stadii larvare trebuie sa asiguram iluminatul suplimentar. Larvele din ultimele doua stadii larvare sunt mai sensibile la lumina indepartandu-se de lumina cu intensitate prea mare. Lumina difuza este necesara deoarece mareste pofta de mancare si impiedica dezvoltarea mucegaiurilor si a altor microorganisme.

e) Asigurarea igienei

Conditiile de igiena trebuie asigurate in permanenta prin inlaturarea excrementelor, a resturilor de frunze si ramuri. Vechiul asternut nu se arunca imediat pentru a putea recupera larvele ascunse printre frunze si care ies la suprafata.

Asternutul se schimba dimineata sau seara, de sus in jos, cu ajutorul hartiei perforate, astfel: in ziua a III-a si a V-a pentru varsta I, la varsta a II-a, in prima zi dupa somn si cu o zi inainte de somnul al doilea, iar din varsta a III-a, schimbarea asternutului se face zilnic. Resturile sunt arse zilnic.

Hranirea viermilor de matase

Pentru primele doua varste, larvele trebuie hranite cu frunze tinere de dud, taiate la 2-3 mm latime pentru varsta I si la 5 mm pentru varsta a II-a. Numarul tainurilor este de 8 la varsta I, 7 la a II-a, a III-a si a IV-a, iar larvele din varsta a V-a vor avea hrana tot timpul.

Pentru 1 g samanta sunt necesare 35-40 kg frunze care se repartizeaza diferit pe varste: varsta I- 0,2 kg, varsta a II-a – 0,5-0,6 kg, varsta a III-a – 1,8-2 kg, varsta a IV-a –5,5-6 kg si varsta a V-a – 27,31 kg. Pentru 1 kg gogosi, larvele consuma 10-12 kg frunze.

Frunzele trebuie administrate proaspete, de preferinta se recolteaza spre seara sa nu fie cu roua, ploaie sau praf, cu grija pentru a nu distruge mugurii, iar ramurile se taie cu foarfeci sau fierastraie.

Calitatea frunzelor de dud este influentata de varsta frunzelor, specia, soiul, varietatea, pastrarea lor si in mod deosebit de asezarea acestora pe coroana (baza, mijloc, varf). La cele din etajele superioare creste continutul in proteina, in timp ce la baza acestea au un procent mai ridicat de celuloza. De asemenea si momentul recoltarii influenteaza calitatea frunzelor, astfel dimineata frunzele au un continut mai ridicat de apa si celuloza, acesti parametrii scazand spre seara, cand procentul de proteina din frunze creste.



Pentru larvele obtinute dintr-un gram de samanta este necesar un spatiu de 2,5-3 m2. Pe masura ce larvele cresc, frunzele sunt imprastiate pe spatiile libere, asigurand raspandirea uniforma a larvelor.

Rarirea larvelor se face cu ajutorul hartiei perforate.

Asigurarea uniformitatii larvelor este necesara pentru bunul mers al lucrarilor de ingrijire, deoarece daca o parte din larve sunt in somn si altele mai consuma, lucrarile de ingrijire sunt foarte greoaie, de aceea se vor lua urmatoarele masuri:

- larvele eclozionate in zile diferite nu se vor amesteca;

- larvele ramase in urma ca si crestere li se va asigura 1-2 tainuri in plus si vor fi crescute pe rafturile superioare unde conditiile de temperatura sunt mai putin variabile;

In timpul “somnului” larvele naparlesc, deci trec printr-o criza organica; de aceea, in aceste perioade, ingrijirea este deosebita si consta din:

- larvele nu vor fi miscate;

- asternutul trebuie sa fie curat, de aceea se schimba inainte ca primele larve sa intre in somn;

- lumina va fi difuza, temperatura si umiditatea se vor mentine constante;

- larvele intarziate sunt crescute separat;

- hrana se administreaza numai cand 2/3 din larve s-au “trezit”;

- se separa larvele “trezite” mai timpuriu;

- administrarea hranei se face cu mare atentie deoarece au tegumentul foarte sensibil.

Pentru asigurarea conditiilor optime de crestere este bine ca asternutul sa se schimbe de cate ori este nevoie, dar nu se schimba inainte si dupa de naparlire pentru a nu leziona noul tegument format, care este foarte sensibil.

Ingogosarea larvelor (larva-crisalida)

La sfarsitul ultimului stadiu larvar (L. V) larvele devin mai mobile, isi pierd pofta de mancare, culoarea larvelor devine deschisa si usor transparenta, iar filiera glandei sericigene produce un fir subtire de matase.

Larvele se retrag spre locuri cu lumina difuza (slaba) unde urmeaza sa-si construiasca gogoasa in aproximativ trei zile. Durata ingogosarii este de 8-12 zile. Pentru ingogosare larvele trebuie sa aiba la dispozitie materiale (suport) de ingogosare pentru a nu-si pierde matasea. Acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie numeroase si corespunzatoare ca marime, deoarece in spatii prea mici gogoasele ies deformate;

- sa aiba o buna aerisire;

- sa nu raneasca larva;

- sa permita o buna agatare a larvei;

- gogoasa sa se desprinda usor fara corpuri straine;

- sa poata fi dezinfectate inainte de ingogosare.

Materiale de ingogosat mai des utilizate sunt:

- gratarele, confectionate din sipci de lemn situate la o distanta de 3 cm unele de altele;

- custi de carton sau placaj cu spatiu interior cuprins intre 3 si 4 cm;

- arici de paie de la cereale netreierate (se leaga cu sarma si se impletesc cu un dispozitiv special);

- arici din material plastic (asemanatoare cu o perie de spalat sticle, insa cu distante corespunzatoare intre fire);

- snopi de paie;

- ramuri cu frunze de stejar;

- rame de tip rotativ care prezinta celule de ingogosare.

Construirea gogoasei se realizeaza in patru etape:

Etapa I-a consta din fixarea pe material de ingogosare a unei impletituri mai rare numita “spelaie” sau “scama”.

Etapa a II-a se caracterizeaza prin conturarea formei gogoasei cu o alta impletitura subtire ce poarta denumirea de “struja”.

Etapa a III-a In aceasta etapa se tese un nou fir rezistent (reprezinta gogoasa propriu-zisa) ce are proprietati filabile si are forma cifrei 8.

Etapa a 4-a Larva depune din nou un fir subtire, nefiabil denumit “teleta” sau “camasa”.

Conditiile de microclimat care trebuie asigurate pentru ingogosare sunt la fel de importante ca si la celelalte stadii, deoarece in functie de acestea depinde, densitatea fibrei, desprinderea fibrei, uniformitatea firului si cantitatea de matasa filabila.

Crisalida. Larvele se transforma in crisalida dupa ce termina de tesut gogoasa si naparlesc pentru ultima data (dupa trei zile).

Forma gogosilor poate fi sferica, ovoidala, fuziforma si centurata.

Recoltarea gogosilor

Recoltarea gogosilor se face numai dupa 6-8 zile de la inceperea ingogosarii in masa pentru a permite tuturor larvelor sa-si termine urzirea si sa se transforme in crisalida. Verificarea gogosilor pentru cules consta in scuturarea acestora, cele care suna putandu-se recolta, sau prin sectionarea gogosilor cu un cutit, examinandu-se crisalida. (daca are tegumentul intarit si culoarea brun roscata, inseamna ca gogoasa este “coapta” si se poate recolta, iar cand larva este moale si de culoare galbena aceasta nu se recolteaza numai dupa 2-3 zile).

Gogosile nu trebuie lasate nici prea mult (maxim 10-12 zile) intrucat crisalida se va transforma in fluture, care pentru a iesi din gogoasa elimina un lichid alcalin care coloreaza si depreciaza gogoasa iar firul de matase nu mai este filabil.

La gogosile destinate industrializarii (pentru obtinerea matasii urmeaza procedee, de prelucrare cum sunt: etufarea (sacrificarea crisalidei), uscarea, pastrarea si devidarea firului de matase.

Gogosile destinate pentru reproductie sunt pastrate in spatii speciale pana cand din crisalide ies fluturii.

Fluturele. Crisalida se transforma in fluture, iar la iesirea din gogoasa care se produce de obicei dimineata, aceasta are corpul umed cu aripile scurte si lipite de corp. Fluturii traiesc intre 8 si 18 zile ( masculii mor mai repede) timp in care nu consuma hrana traind din rezervele proprii.

Imperecherea fluturilor are loc in prima zi de la iesirea din gogoasa, femela incepand sa depuna oua dupa imperechere.

In timpul vietii fluturii pierd mai mult de jumatate din masa corpului, insa ei nu mor de inanitie, ci mor intoxicati cu produsi de dezasimilatie neeliminati.





loading...




Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Innegrirea bazei tulpinii cartofului si putregaiul moale al tuberculilor - Erwinia carotovora pv. atroseptica si E. carotovora pv. carotovora
CUM SI CAND FACETI SEMANATUL LA MAZARE ,SOIA , FASOLE SI ARAHIDE?
Bolile la mazare
CERCETARI PRIVIND INFLUENTA UNOR FACTORI TEHNOLOGICI ASUPRA PROCESULUI DE FIXARE BIOLOGICA A AZOTULUI ATMOSFERIC LA LEGUMINOASELE FURJERE PERENE
SOLUL – resursa regenerabila
Zonarea ecologica a culturilor de camp : pp, imp.,cu exemplificare la gr., pb., fl. soarelui
Proiect de executie a unei ferme agro-zootehnice pt gaini ouatoare
UTILAJE PENTRU PRELUCRAREA LEGUMELOR SI FRUCTELOR




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu