Creeaza.com - informatii profesionale despre
Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice


Acasa » afaceri » agricultura
Oameni care au scris despre apicultura

Oameni care au scris despre apicultura




Istoria apiculturii nu a consemnat numele primului om care, mirator de tot ceea ce se petrecea in jurul sau a observat si s-a invrednicit ca din tumultumul padurilor terestre, din scorburi si pesteri sa aduca si sa gazduiasca pe langa casa sa, prima familie de albine.

Totusi, numeroasele izvoare istorice au pus si continua sa puna in valoare faptul ca multi din cei lasati sa stapaneasca Pamantul s-au preocupat fara incetare si de viata neprihanitelor insecte care produc mierea.

Mai mult, de-a lungul timpului, unii au fost haraziti de Dumnezeu sa le inchine viata si toata priceperea.

Altii au socotit ca marea si curata bucurie a cautarilor lor a fost aceea sa constate ca, ceea ce stiu sa stapaneasca din impresionantele lucrari ale naturii foloseste in bine la ceva.

Oricum, de-acolo, din salasul demiurgic sufletele apicultorilor inaintasi continua sa poarte ecouri ascunse pentru multe din durerile si suferintele lumii.

Pe de alta parte, inca din antichitate viata neobositelor insecte care produc mierea a reprezentat model de studiu pentru biologi, subiect de cugetare si inspiratie pentru filozofi si poeti.




Randuiti de destine pe tot uscatul Pamantului si chemati la Cer de catre Dumnezeu, semeni stiuti si nestiuti ai planetei s-au ocupat de existenta tainica a albinelor si ne-au lasat din spiritul libertatii lor interioare parti inegalabile din viata unei specii, coborata spre a contempla parca grandoarea nemuririi.

Dragostea si pasiunea fiecaruia pentru lumea albinelor au facut ca natiunile carora apartin sa-i respecte si sa le cinsteasca memoria.

Iata de ce este si de datoria noastra sa-i cunoastem si sa nu-i uitam !

Sa nu-i uitam, deoarece in trecatoarele framantari ale existentei pamantesti cu toti au slujit albinele si ne-au lasat in timp nenumarate adevaruri despre tainele si ispravile invaluite de intunericul cald al stupului.

Poate asa vom reusi sa fim mai buni, mai ingaduitori …

Pentru ca “sunt pline cimitirele cu oameni de neinlocuit” – dupa cum spunea admirabilul general Charles de Gaulle – lumea apicola stie sa-si omagieze inaintasii ale caror suflete descatusate in umbre se amesteca cu duhul luminii, al libertatii spre cunoastere si al dragostei pentru albine.

Fie ca zumzetul harnicelor fapturi sa le aline somnul si sa mangaie florile ce le impodobesc mormintele, in tarile lor !

Iata-i pe cativa dintre corifeii Apiculturii Universale:

Aristotel

invatat grec

(384-322 i.e.n.)

A fost omul care domina intreaga stiinta greaca de la acea vreme.

Prin celebra lucrare “Istoria animalelor”, “acest modern pierdut in timpurile antice” – cum l-a numit Raymond Billard – a deschis izvorul din care s-au “adapat” toti invatatii vremurilor sale, precum si acei care s-au ocupat de apicultura si au scris despre albine.

Publius Vergilius Maro

invatat roman

(70-19 i.e.n.)

Contemporan cu renumitul si ambitiosul imparat roman Octavian Augustus, marele invatat al lumii antice a dat culturii universale epopeea “Eneida”, “Bucolicele” si “Georgicele”.

In “Georgicele” poetul canta viata si truda apicultorilor de la acea vreme, recomandand: “Inainte de toate, trebuie cautata pentru albine o locuinta adapostita de vanturi, caci vantul le impiedica de a aduce la stup rodul muncii lor, ceea ce au cules din flori; un loc unde nici oile, nici iezii zburdalnici sa nu sara prin flori; unde junca ratacind pe camp sa nu scuture roua si sa calce florile si iarba, pascand”.

Una din cele patru carti ale poemului a fost dedicata apiculturii, indeletnicire cu ajutorul careia, la acea vreme, chiar tatal sau avea sa-si sporeasca averea.

Totodata, ilustrul carturar antic intelegea si preciza ca la baza vietii umane ar trebui sa predomine inteligenta, ordinea, munca si virtutea.

Shi-zhen Li

farmacolog chinez

(sec XIV e.n.)

Renumit specialist al dinastiei Ming, la vreme sa a descris aspectul si calitatea mierii de albine.

In lucrarea “Compendium de Materia Medica”, el confirma efectele medicinale ale puietului de albina, al mierii in faguri si al polenului.

Jan Olandet Schwammerdan

naturalist olandez

A fost primul invatat care a dat la o parte intunericul din practica apiculturii empirice si a deschis ochii contemporanilor sai pentru studierea realista a familiei de albine.

Folosindu-se de un microscop construit dupa propria-i imaginatie a cercetat pentru prima data indivizii familiei de albine si le-a schitat anatomia prin desene valabile si astazi.

Renumitul naturalist a fost cel dintai apicultor care a pus in evidenta faptul ca matca familiei este o femela fecunda, cu doua ovare voluminoase formate din oviducte in care se formeaza ovule.

Fin observator, la vremea sa a constatat pentru prima data ca din ouale depuse de matca in celulele mai mici se “nasc” albine lucratoare, iar din cele mari, trantori.

Toate cercetarile referitoare la anatomia indivizilor familiei de albine le-a adunat in lucrarea sa de capetenie “Biblia Naturii”.

Réne Antonie de Réaumur

biolog si fizician francez

De numele marelui apicultor sunt legate primele proiecte necesare confectionarii stupului de observatie cu pereti de sticla.

Prin studii si cercetari migaloase a fost cel dintai invatat care a stabilit ca, in mod normal, intr-un stup nu traieste decat o singura matca.

Tot el a constatat pentru prima data producerea mierii de mana de origine animala si prezenta laptisorului de matca in celulele cu puiet larvar.

Cu talent deosebit, in valoroasa lucrare “Memorii asupra insectelor” (1742) a scris un tom intreg despre albinele care produc mierea.

Carl Linné

naturalist suedez

Supranumit “nasul naturii”, cunoscutul om de stiinta a pus bazele taxonomiei, a clasificat si a ordonat sistematica regnului vegetal si animal, generalizand folosirea denumirilor binare.

In ceea ce priveste albina, in anul 1758 a “botezat-o” stiintific Apis mellifera, iar in 1761 i-a schimbat numele in Apis mellifica.

Anton Janscha

invatat austriac

A fost primul director al celei dintai Scoli de Apicultura infiintata la Viena in anul 1769.

Ideile marelui invatat al timpului au condus la incurajarea apicultorilor si la progresul apiculturii europene de la acea vreme.

Prin faptul ca spunea: “Eu nu omor albinele ca sa le scot mierea si ceara, ci le intretin vioaie si sanatoase, ca si la anul sa-mi faca miere si ceara”, preocuparile sale vizau modernizarea apiculturii in ansamblul sau.

La interventiile sale, in anul 1775, Cancelaria Imperiala din Viena a emis o “Patenta” prin care, apicultorilor li se recunosteau anumite privilegii (scutiri de dari, acordarea pe termen lung de terenuri pentru stupine, etc).

Johan Ludowig Christ

apicultor german

Impatimit apicultor al vremurilor sale s-a ocupat de popularizarea celor mai progresiste sisteme de intretinere si exploatare a familiilor de albine.

Lucrarile comunicate de catre ilustrul apicultor german l-au facut pe preotul roman Ioan Tomici sa le prelucreze si sa le traduca in cartea “Cultura albinelor sau invatatura despre intretinerea stupilor in magatinuri, pentru toate partile”.

Christian Kondrad Sprengel

naturalist german

Datorita pasiunii si daruirii in munca a fost primul cercetator care a pus in evidenta rolul albinelor si importanta lor in polenizarea plantelor cu flori.

Marturia pasiunii si preocuparilor sale stau inscrise in lucrarea “Taina descoperita a naturii in structura si fructificarea plantelor” (1793).

Recunoscandu-i meritele deosebite de la acea vreme, celebrul naturalist englez Charles Darwin l-a considerat ca fiind unul dintre marii fondatorii ai biologiei plantelor.

In lucrarea “Despre foloasele albinelor si necesitatea apiculturii dintr-un punct de vedere” (1811), ilustrul naturalist mentiona: “Albinaritul merita o mare atentie, caci productia de miere si ceara nu este scopul principal al apiculturii, o importanta deosebita avand-o polenizarea florilor si favorizarea unor recolte bogate”.

Francois Huber

naturalist elvetian

Atras de viata si organizarea sociala a familiei de albine si-a dedicat intreaga existenta slujirii apiculturii.

Desi isi pierduse vederea de tanar (la 18 ani) a lamurit multe lucruri legate de intimitatile albinelor.

In anul 1786 a demonstrat pentru prima data in mod stiintific procesul de secretie a cerii de catre albine, iar in anul 1789 a inventat stupul “carte” (era prevazut cu rame care se desfaceau si se alaturau asemenea filelor unei carti).

Celebrul apicultor a demonstrat pentru intaia oara ca matca se imperecheaza numai in zbor, iar la reintoarcerea in stup poarta in partea terminala a abdomenului asa numitul “semn al imperecherii”.

In anul 1792 publica cartea “Noi observatii asupra albinelor”- lucrare de capetenie in care prezinta o serie de aspecte legate de modul de organizare a albinelor, de comportamentul si de relatiile lor de nutritie.

In aproape tot ce-a realizat pe taramul apiculturii, un ajutor deosebit l-a primit din partea sotiei Marie-Aimée Lullin.

Dupa moartea acesteia, marele iubitor de albine avea sa spuna: “cata vreme a trait n-am stiut ce inseamna sa fii orb”.

Piotr Ivanovici Prokopovici

ofiter ucrainian

Inspirat dupa modelul de stup creeat de catre celebrul Francois Huber, in anul 1814 a prezentat contemporanilor arhitectura stupului care avea sa dea o noua orientare apiculturii planetei si sa ridice albinaritul la rangul de stiinta.

In anul 1800 a organizat o stupina care, spre sfarsitul vietii sale, numara circa 3000 de familii de albine.

Marele apicultor slav este socotit ca fiind inventatorul stupului sistematic cu rame mobile.

Isprava sa avea sa schimbe si sa imbunatateasca pentru totdeauna munca apicultorilor din toate colturile lumii.

Felix Dujarin

naturalist francez

Impresionat si pasionat de viata si munca familiei de albine, prin numeroase observatii si cercetari, naturalistul francez considera ca aceste dumnezeiesti vietati dispun de o impresionanta inteligenta.

Chiar daca creierul albinei reprezinta doar a 174–a parte din masa ei corporala, celebrul cercetator situeaza inteligenta harnicelor insecte imediat dupa inteligenta umana.

Charles Darwin

naturalist englez

Autor al celebrei lucrari “Originea speciilor” (1859) cunoscutul savant de renume

mondial a fost preocupat si de viata albinelor.

El a stabilit insemnatatea polenizarii incrucisate in sprijinul cresterii vitalitatii si fertilitatii plantelor.

Totodata, marele invatat a remarcat unitatea biologica a indivizilor care alcatuiesc familia de albine si legatura stransa dintre floare si albine.

Fondator al teoriei cu privire la evolutia speciilor si a variabilitatii acestora, cercetarile pe care le-a efectuat in domeniul biologiei albinelor prezinta un interes deosebit pentru baza teoretica a selectiei in apicultura.

Lorenzo Langstroth

apicultor american

Preocupat toata viata de optimizarea tehnologiilor de intretinere si exploatare a albinelor a gandit si a conceput numeroase modele de stupi sistematici.

Datorita dragostei si grijii pe care a purtat-o inteligentelor insecte, in anul 1851 a prezentat lumii apicole mondiale stupul sistematic multietajat – adapost care ofera albinelor confortul pe verticala - asemanator celui din scorburile copacilor sau crapaturile stancilor.

Un an mai tarziu (1852) avea sa publice lucrarea de referinta “Albina si stupul”.

Johannes Dzierzon

apicultor german

Supranumit “parintele albinelor”, numele sau a ramas in literatura apicola gratie descoperirii pentru prima data a fenomenului de partenogeneza la albine (partenos – fecioara, genesis – nastere).

Practic, el a explicat acea insusire pe care o poseda unele specii de animale de a se reproduce fara imperecherea cu elementul mascul.

In acest sens este cazul trantorilor care provin din ouale nefecundate pe care matca le depune in celulele mai mari de pe suprafetele fagurilor de cuib.

Pasionat de practica apicola si de popularizarea ei, “parintele albinelor” se inscrie in apicultura universala cu lucrari memorabile (“Cresterea rationala a albinelor”, “Teoria si practica noului prieten al albinelor”, “Stupul german”, etc).

Johan Mehring

apicultor german

Inteligent, priceput si cu bogate cunostinte de specialitate a fost corespondent al multor reviste stiintifice internationale de la vremea sa.

Preocupat de imbunatatirea si conceperea de noi utilaje apicole, in anul 1858, la a VIII-a Adunare a apicultorilor germani de la Stuttgart a prezentat in premiera mondiala presa necesara confectionarii fagurilor artificiali.

Inventia sa a revolutionat intreaga tehnica apicola din secolul al XIX-lea, socotit pe buna dreptate, secolul de aur al Apiculturii Universale.

Charles Dadant

apicultor american de neam francez

Pasionat si iscusit practician este cunoscut in lumea apicola mondiala ca fiind inventatorul stupului sistematic care-i poarta numele.

Intreaga preocupare si activitate desfasurata pe taramul apiculturii s-a materializat intr-o puternica fundatie pe care, in timp a fost ridicat edificiul firmei “Dadant & Sous” condusa cu aceiasi pasiune de fii, nepotii si stranepotii sai.

Prin dragostea pentru albine, celebrul apicultor a reusit sa puna bazele unei moderne industrii apicole pe pamantul american.

Franz Edher Hruska

ofiter ceh

Daca pana la vremea sa mierea produsa de catre albine se obtinea prin presarea (stoarcerea) fagurilor si implicit distrugerea lor, in anul 1865, la Brno a prezentat lumii apicole mondiale functionarea extractorului pentru miere, pe baza fortei centrifuge.

Imprejurarea din care s-a nascut ideia bravului apicultor a fost una hazlie.

Astfel, intr-o zi un baietel care se juca cu o cutie de lemn legata la capatul unei sfori a primit de la celebrul inventator o bucata de fagure cu miere.

Entuziasmat de dar, baiatul a pus bucata de fagure in cutie si-a inceput s-o invarta cu ajutorul sforii.

Cand a incetat rotirea, ilustrul apicultor a observat ca toata mierea din celulele necapacite ale fagurelui iesise in cutia de lemn.

Alaturi de presa pentru confectioanrea fagurilor artificiali, inventarea extractorului centrifugal a revolutionat pentru totdeanuna apicultura mondiala.

Gregor Mendel

naturalist austriac

Savant celebru care a pus bazele cercetarii experimentale fundamentale cu privire la ereditatea fiintelor vii.

El a demonstrat stiintific ca transmiterea caracterelor ereditare se face in conformitate cu legile dominantei, segregarii si asortarii independente a caracterelor.

Marele naturalist este considerat ca fiind intemeietorul geneticii clasice si precursor al aplicarii statisticii matematice in biologie.

Pe langa aceste preocupari, in premiera mondiala la acea vreme, renumitul savant a fost si proprietarul unei stupine cu 50 de familii cu diferite rase de albine din Europa, Africa si America.

Totodata a tinut o permanenta legatura de colaborare stiintifica cu “parintele albinelor”.

George Layens

naturalist francez



Pasionat de viata harnicilor insecte, renumitul apicultor s-a preocupat permanent de asigurarea conditiilor optime necesare dezvoltarii si perpetuarii familiilor de albine.

In anul 1880 a prezentat contemporanilor sai stupul “fara etaje”, in forma de lada si in care familia putea lucra pe 20-24 de rame cu faguri claditi.

Precursor al apiculturii sistematice, in colaborare cu alti iubitori de albine a publicat lucrarea “Curs complet de apicultura”.

Amos Ives Root

apicultor american

Inzenstrat cu multa imaginatie, in anul 1876, renumitul apicultor a conceput si a realizat pentru prima oara presa cu valturi necesara confectionarii fagurilor artificiali.

Dispozitivul prezentat la acea vreme avea sa revolutioneze practica apicola si sa contribuie la progresul apiculturii pe plan mondial.

Desi a devenit crescator de albine pornind de la un singur stup, a lasat literaturii apicole impresionanta lucrare enciclopedica “A,B,C and X,Y,Z of Bee Culture”, opera tradusa in multe limbi de circulatie internationala.

Nicolai Nasonov

naturalist rus

Pasionat de cercetarea stiintifica din domeniul apiculturii, in anul 1883 a descoperit ca fiecare albina lucratoare prezinta pe partea dorsala a abdomenului o glanda care emana mirosul specific fiecarei familii de albine.

Autor al unui numar insemnat de lucrari stiintifice, intre anii 1872-1885, renumitul savant rus a condus prima stupina experimentala oficiala din lume.

Henri Bergson

filozof francez

Laureat al Premiului Nobel in anul 1928 a contribuit la studierea unor importante probleme de psihologie etica si estetica.

Sustinator al evolutiei creatoare considera ca toate fiintele se diferentiaza in trei directii divergente: “toropeala vegetativa”, “instinctul” si “inteligenta”.

Mare iubitor de albine, cunoscutul filozof sustinea ca “instinctul” este adevarata intuitie a desfasurarii cunoasterii vietii, iar intre om si albina vedea doua culmi ale lumii animale: primul in domeniul inteligentei, celalalt in domeniul instinctului.

Maurice Maeterlinck

scriitor belgian

Pe numele adevarat de Polydore Bernard si Laureat al Premiului Nobel, a fost unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai simbolismului.

Considerat de istoricii literaturii ca fiind scriitorul magician al misterului, in fermecatoarea sa lucrare 'Viata albinelor' (1901), el insusi aprecia: “Omul, devenit intr-adevar stapanul albinelor, va ramane totusi stapanul ascuns si nestiut, care actioneaza pe furis, fiind ascultat fara a fi cunoscut”.

Referitor la constructia fagurilor de catre albine, marele invatat scria: “De mii de ani albinele cladesc fagurii acestia uimitori carora n-ai putea sa le adaugi nimic si nici sa le iei ceva si in care se unesc intr-o desavarsita masura, stiinta chimistului cu cea a geometrului; ingeniozitatea arhitectului cu cea a inginerului”.

Din scrierile ilustrului iubitor de albine se mai remarca lucrarile: “Inteligenta florilor” (1907), “Viata termitelor” (1927), “Viata furnicilor” (1930).

Enoch Zander

naturalist german

Apicultor cunoscut si considerat ca fiind principalul initiator al criteriilor folosite in selectia albinelor si a legislatiei apicole germane.

De numele sau sta legata descoperirea parazitului Nosema apis (1909) care provoaca boala parazitara cunoscuta sub numele de nosemoza.

Ilustru cercetator pe taramul apicol a lasat in urma sa lucrari de mare valoare teoretica si practica (“Cresterea albinelor”, “Anatomia albinei”, “Bolile si daunatorii albinelor”, etc).

Karl von Frisch

naturalist german

Laureat al Premiului Nobel in anul 1973 s-a facut remarcat prin numeroase lucrari de ecologie.

De numele sau sta legata semnificatia “dansului” pe care albinele lucratoare il fac pe suprafetele fagurilor din cuib, cu scopul comunicarii intre ele a surselor de hrana.

Pasiunea pentru albine l-a facut pe marele savant, ca in memoriile “Amintiri ale unui biolog” sa mentioneze: “Aceste fiinte erau pentru mine un izvor de bucurii si fara sa-mi dau seama era o minunata scoala de observatie”.

In cei peste 40 de ani din viata dedicati observatiilor atente asupra familiilor de albine, celebrul cercetator a contribuit la progresul apiculturii mondiale cu lucrari ca: “Viata si obiceiurile albinelor”, “Viata unei albine”, “Limbajul si orientarea albinelor”, etc.

Antonio Zappi Recordati

Conte italian

Cunoscut si recunoscut ca un mare pasionat de viata albinelor, prin intreaga sa munca stiintifica si activitate organizatorica a contribuit la dezvoltarea apiculturii mondiale.

Una dintre lucrarile sale importante, “L’ape e l’apicoltura” – un tratat practic si complet de apicultura a fost recenzata chiar in revista “Romania Apicola” (1933) de catre cunoscutul invatat roman Dumitru Stamatelache.

La vremea sa, Presedinte al Federatiei apicultorilor italieni, Secretar general al Apimondia si chiar Ministru al Agriculturii italiene a amplificat legaturile dintre apicultorii italieni, romani si nu numai.

Karl Kehrle

naturalist german

Calugar benedict (Fratele Adam) si iscusit apicultor s-a remarcat in directia selectionarii si

ameliorarii familiilor de albine.

Principalele sale directii de lucru in munca de imbunatatire a materialului biologic apicol au fost: selectia si cresterea in linii pure, inmultirea liniilor pure, realizarea si inmultirea prin incrucisari intre liniile pure, realizarea si inmultirea prin combinari diverse.

Pe timpul cautarilor de material biologic apicol valoros, in insula Creta (Grecia) a descoperit o rasa de albine careia, mai tarziu renumitul Friedrich Ruttner i-a dat denumirea stiintifica de Apis mellifica adami.

Nicolai Gluskov

agronom rus

Personalitate remarcanta a apiculturii europene si mondiale.

Timp de 23 de ani a condus Institutul de Cercetari Apicole al fostei Uniuni Sovietice aducand contributii deosebite in problematica sporirii dimensiunilor corporale la albine prin utilizarea de faguri cu celule marite.

Recunoscut prin preocupari stiintifice deosebite, la vremea sa a condus si activitatea Comisiei de flora melifera si polenizare din cadrul Apimondia.

Veceslav Harnaj

Prof. dr. ing. roman

Desi profesia aleasa nu avea nici o legatura cu apicultura, dragostea sa pentru albine a fost una patimasa.

Intre anii 1965-1985 a fost ales, reales si considerat ca fiind personalitatea numarul 1 a apiculturii mondiale, in calitate de Presedinte al Apimondia (Fedratia Internationala a Asociatiilor Crescatorilor de Albine).

Datorita respectului pe care l-a purtat permanent tarii sale, numele marelui savant isi va gasi locul meritat si in galeria ilustrilor inaintasi ai apiculturii romanesti pe care i-a iubit si i-a pretuit cu toata dragostea sa.

Friedrich Ruttner

medic austriac

Datorita unei grave poliartrite, incepand cu anul 1948 isi dedica intreaga viata albinelor.

Impreuna cu fratele sau Hans a facut numeroase cercetari in domeniul geneticii si ameliorarii albinelor; cresterii si insamantarii artificiale a matcilor; comportamentului imperecherii reproducatorilor, etc.

Cu pasiune si dragoste pentru albine, ilustrul om de stiinta a elaborat lucrari de mare insemnatate pentru apicultura (“Selectia la albinele melifere”, “Biogeografia si taxonomia albinelor melifere”, “Cresterea matcilor”, “Insamantarea instrumentala”, “ etc).

Iata iubite cititor, ca albinele care produc mierea au fost si continua sa fie raspandite peste tot, acolo unde exista dragoste si pasiune omeneasca.

Alaturi de numele vrednicilor inaintasi ai apiculturii mondiale pe care i-am pomenit in aceasta carte mai pot sta multe altele.

Cu toti la un loc au inteles, fiecare la vremurile lor, ca spiritele omenesti nu sunt altceva decat mici licariri schimbatoare ale luminii eterne.

Si … tot la un loc au slujit albinele si chiar pacea pe Pamant.

Cat ii priveste pe romani, datorita conditiilor deosebite de clima si sol, de bogatie floristica si spirituala pe care teribilele fapturi le-au gasit in aceasta parte de glob – tara lor a devenit demult, una respectata in lumea apicola mondiala.

Aici, pe intinderea acestui colt de Pamant, Dumnezeu a randuit zumzetul micilor vietati inaripate ca pe-o duioasa soapta cu puterea de a lucra fluidic in sensul sarguintei necontenite catre desavarsire.

Poate de-aceea, la vremea sa, “parintele istoriei”, marele invatat Herodot (484-420 i.e.n.) vroind sa calatoreasca spre Scitia si trebuind sa treaca Istrul (Dunarea de astazi) a aflat de la tracii de pe malul drept al batranului fluviu, ca tinuturile de dincolo de ape nu pot fi calcate cu usurinta din cauza numeroaselor familii de albine.

Poate de-aceea, marele preot Deceneu, colaborator si povatuitor al regelui Burebista, a poruncit dacilor sa consume in loc de vin, miedul preparat din mierea de albine.

Poate de-aceea, de sus, de pe zidurile cetatii de la Sarmisegetuza, cosnitele pline cu albine erau folosite de catre daci, drept arme de lupta impotriva navalitorilor.

Poate de-aceea, pe semetia Columnei de la Roma, albinele au ramas incrustate ca semn al legaturii dintre neamuri.

Poate de-aceea, din nemurirea Martisorului, un chip invrednicit de destin se tot intreaba si astazi: “Ce duh ai si ce putere,/ Sa-mpletesti ceara cu miere/ De la floarea din gradina/ Ostenita de albina ?”

Poate de-aceea, tinuturile romanesti au fost si raman in pecetea timpului, garantul datator de “lapte si miere”.

Asadar, la fel ca toate natiunile Pamantului si romanii au avut permanent, in mijlocul lor, nenumarati iubitori si vrednici slujitori ai albinelor.

Pentru a fi mai aproape de realitatile trecutului si de priceperea lor iata-i pe cativa:

Dimitrie Cantemir

La vremea sa a fost membru al Academiei din Berlin.

Autor al celebrei lucrari “Descriptio Moldavie”, marele carturar al timpului avea cunostinte solide despre viata familiilor de albine si implicatiile acestora in traditiile romanesti.

Astfel, in frumoasa monografie a Moldovei din acea vreme, mentiona: 'La cununie, preotul da la urma celor doi cununati sa guste de trei ori paine intinsa in miere, semn al dragostei si unirii vesnice”.

Ioan Piuariu Molnar

Prestigios inaintas al apiculturii romanesti si stralucit exponent al iluminismului transilvanean a fost autorul primei carti de apicultura in limba romana, grafiata cu caractere

chirilice (“Economia stupilor” - publicata la Viena in anul 1785).

“Economia stupilor, acum intai izvodita si data de Ioan Molnar, doftorul de ochi in marele printipat al Ardealului', reprezinta cuvantul de deschidere al celebrei lucrari cu toate adevarurile sale.

In continuare, autorul reproduce chiar un citat din Pildele lui Solomon: “Mergi la albina si vei cunoaste cat iaste de lucratoare si ce agoniseala cuvioasa face, a carei osteneala imparatii si prostii le aduc spre sanatate, iubita fiind de toti si pentru intelepciunea cistind-o o au luat inainte”.

In anul 1808 cartea marelui carturar roman a fost reeditata la Sibiu sub titlul: “Povatuire catre sporirea stupilor”.

Ioan Tomici

Recunoscut ca ilustru invatat si apicultor, la vremea sa a fost protopresbiterul Caransebesului si asesor la consistoriului Virsetului.

Pasionat de lumea albinelor a sprijinit apicultura din zona Banatului si a contribuit la progresul apiculturii romanesti.

Gheorghe Asachi

Scriitor atras de viata si munca familiilor de albine.

In anul 1829, la Iasi a scos primul ziar din Moldova – “Albina Romaneasca”.

In cuvantul premergator mentiona: “Se va impartasi de vrednici scriitori povatuitori despre economia campului, lucrarea pamantului, a pomatului, a viilor, a stupilor”.

Ion Ionescu de la Brad

Academician roman si personalitate proeminenta a stiintelor agricole moderne in Romania.

In anul 1846 a organizat primele ferme model si a elaborat primele manuale de agricultura.

Lucrarile marelui invatat cuprind si lungi capitole legate de cresterea si ingrijirea albinelor.

Mai mult, in anul 1865, in proiectul de organizare a mosiei Pantelimon, de langa Bucuresti, renumitul om de stiinta scria: “Apicultura este un ram de producere atat de lesne de facut si atat de banos…pentru care nu este de trebuinta a face nici plugarie, nici a avea izlazuri si fanete. Un ulei (stiubei = stup) poate sa aduca un venit atat de mare, cat este capitatiunea unui satean”.

Astazi, numele reputatului inaintas al stiintelor agricole moderne romanesti este purtat de Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Iasi.

Vichentie Schelejan

Renumit apicultor cu o educatie aleasa si bun cunoscator al satelor romanesti si-a adus o contributie deosebita la progresul apiculturii.

Plin de imaginatie si daruit muncii cu albinele a fost cel dintai practician care a inventat si a folosit gratia despartitoare pentru matci.

Preocuparile de popularizare a practicii apicole il aseaza printre ilustrii inaintasi ai apiculturii nationale.

Nicolae Grand

Fire agila si vioaie a imbratisat apicultura timpurilor sale ca pe o nobila indeletnicire aducatoare de satisfactii spirituale si materiale.

Posesor al unei stupine de peste 100 de familii de albine si-a inchinat viata muncii de popularizare a cresterii albinelor, indeosebi pe tinuturile din partea de vest a Romaniei.

Prin perseverenta si tenacitatea ce-l caracteriza a reusit sa infiinteze, sa consolideze si sa conduca “Reuniunea Apicultorilor Banateni” (1873).

Svetoniu Petrovici

A avut initiativa conceperii si scrierii cu alfabet latin a primei reviste de apicultura in limba romana.

Primul numar al acestei reviste intitulata “Apicultorul si economul roman” a aparut in orasul Sanicolaul Mare, la data de 1 septembrie 1889.

Ion Kalinderu

A fost administrator al Domeniilor Coroanei, Membru al Academiei Romane si omul de inceredere al regelui Carol I, in probleme de politica externa.

Documentat in strainatate si pe probleme de apicultura, la acea vreme mentiona: “Asemenea societati apicole ar fi de dorit sa le vedem si la noi, ca ele ar indeplini foarte bine rolul scoalelor normale agricole si ar raspandi cunostintele si incurajarile in acest domeniu” (1891).

M

ihai Eminescu



Desi scurta sa viata nu i-a mai permis sa practice cu adevarat apicultura, cea mai autorizata voce poetica romaneasca din toate timpurile a imbratisat cu sfintenie si respect universul albinelor.

Parca si azi, zumzetul harnicilor fapturi de altadata se lasa cuprins de apa lacului pazita de nuferii galbeni, de murmurul padurilor ce i-au inobilat copilaria, pana dincolo de prisaca lui mos Miron.

Coplesit de miracolele stupului, in momentele de profunda si sincera tandrete, marele poet remarca adesea ca si iubita sa avea “par de miere arsa”.

Teribil indemn la dragoste si cumintenie !

Nicolae Martinovici

A prezidat prima adunare de constituire a Societatii Centrale de Apicultura (1925).

Cunoscut ca apicultor priceput, la Baile Herculane detinea o stupina proprie care numara circa 200 de familii de albine.

Alexandru Bulighin

Cu privire inteleapta si patrunzatoare, cu dragoste si pasiune pentru albine a fost primul presedinte al Societatii Centrale de Apicultura din Romania, intre anii 1925-1928.

La vremea sa a indeplinit functia de redactor sef al revistei de specialitate “Romania Apicola”.

Preocuparile pe care le-a dovedit in practica cresterii albinelor au contribuit la progresul si dezvoltarea apiculturii romanesti.

Remus Begneascu

Mare iubitor de albine si ilustru apicultor roman care si-a adus numeroase contributii la dezvoltarea practicii apicole moderne.

Neobosit in munca de popularizare a cresterii albinelor a indrumat multe generatii de apicultori amatori si profesionisti.

Preocuparile sale pe taramul apiculturii au fost sustinute mai tarziu de fiul Florin Begnescu.

Nicolae Nicolaescu

Inca din tinerete s-a dovedit a fi un stralucit practician in cresterea si exploatarea familiilor de albine.

In prima sa lucrare “O stupina dintr-un roi” descrie pe larg metode de crestere a albinelor punand un accent deosebit pe fenomenul de roire.

Din anul 1897 activeaza in Comitetul de readactie al revistei “Albina”, iar in 1935 Comitetul Societatii Centrale de Apicultura din Romania l-a declarat decanul apicultorilor din Romania.

Constantin N. Ionescu

Personalitate stiintifica romaneasca cu merite deosebite in ceea ce privesc studiile de anatomie asupra creierului celor trei categorii de indivizi care alcatuiesc familia de albine.

Rezultatele cercetarilor sale de la acea vreme au contribuit la afirmarea apiculturii romanesti pe plan european si mondial.

Eracle Iovanescu

De-a lungul vietii s-a ocupat de cresterea si selectia matcilor, contribuind astfel la imbunatatirea si consolidarea insusirilor morofologice si productive a ecotipurilor de albine care traiesc si se cresc pe teritoriul Romaniei.

Indragostit si pasionat de viata albinelor a contribuit la imbunatatirea bazei melifere prin plantarea padurilor de salcam din sudul Olteniei.

Ion Vicoveanu

Pasionat si renumit apicultor a initiat si a organizat in nordul tarii (Moldova) stupine model cu stupi sistematici Dadant.

Cu dragoste pentru albine a reusit sa popularizeze apicultura prin noi metode de crestere a familiilor de albine.

La vremea sa a fost un publicist activ in revistele apicole romanesti “Buletinul apicultorului”, “Romania Apicola”, etc.

Posesor al unei impresionante biblioteci (peste 2000 de carti, brosuri si reviste) a fost apreciat si stimat de generatii intregi de apicultori romani si straini.

Florin Begnescu

Ilustru promotor al apiculturii moderne romanesti.

Autor de monografii si lucrari stiintifice, numele sau ramane legat de numeroase proiecte si acte normative privind stimularea apiculturii la acea vreme in Romania.

“Cultura albinelor” (1915), “Regatul albinelor” (1915), Albinaritul si bogatia sateanului” (1916), “Caminul albinelor” (1924), “Abecedar al stuparului” (1944) sunt doar cateva din cartile si brosurile lasate literaturii apicole de catre apreciatul si recunoscutul apicultor roman.

In calitate de sef al sectiei de apicultura din cadrul Institutului National de Cercetari Zootehnice a organizat cursuri apicole anuale care au fost frecventate de sute si sute de romani dornici sa se initieze si sa imbratiseze indeletnicirea de apicultor.

Mihail Sadoveanu

Aproape de oameni, de suferintele si bucuriile lor, marele scriitor roman a fost pasionat si de apicultura.

Zeci si chiar sute de pagini din lucrarile sale sunt dedicate vietii si trudei albinelor.

Marele prozator spunea despre apicultura: “Fara indoiala ca asta-i cea mai frumoasa si nobila indeletnicire”.

Exemplar indemn la util !

Alexandru Tzaicu

In paralel cu dragostea pentru albine, preocuparile sale au fost indreptate spre cercetarea si utilizarea produselor apicole in scop profilactic si apiterapeutic la om.

Pe langa studiile legate de rolul pe care il indeplineste laptisorul de matca asupra diferentierii functionale a indivizilor care alcatuiesc familia de albine, marele invatat a contribuit la indicarea drumului ce trebuie urmat pentru folosirea valorosului produs in vederea cresterii longevitatii la om.

Alexandru T. Atanasiu Albina

Pasionat de zumzetul plapandelor si harnicilor albine, vreme de 33 de ani a desfasurat o impresionanta activitate de popularizare a stuparitului modern.

La acea vreme “maestru de apicultura” a fost preocupat de ideia imbunatatirii inventarului apicol, realizand “Stupul popular romanesc Atanasiu-Albina”.

Marturia dragostei sale pentru albine se regaseste in numeroase lucrari de mare valoare teoretica si practica pentru apicultura (“Viata albinelor – notiuni generale”, “Curs complet despre scoala metodica a albinaritului”, etc).

Pseudonimul de “Albina” i-a fost atribuit de catre Spiru Haret (1851-1912) in semn de recunoastere prieteneasca a meritelor in apicultura romaneasca.

Liviu Rebreanu

Marele romancier a fost si un intelept iubitor al albinelor.

Pasiunea pentru viata si munca neprihanitelor fapturi era intim legata de structura sa sufleteasca mostenita de la tatal sau, invatatorul Vasile Rebreanu, care aduna satenii sa le arate si sa le vorbeasca despre “stupul cu fereastra”.

Dumitru Harnagea

Apicultor practician si bun pedagog si-a inchinat viata ingrijirii familiilor de albine si popularizarii apiculturii.

Numeroasele articole publicate in ziarul “Cuvantul moldovenesc”si lucrarea “Ocupati-va cu albinaritul” (1932) reprezinta doar o modesta parte din ceea ce a facut si a gandit ilustrul inaintas al apiculturii romanesti.

Grigore Giossanu

Personalitate remarcanta a apiculturii romanesti si militant pentru asocierea apicultorilor romani intr-o organizatie profesionala de interes obstesc.

In perioada 1927-1948 a fost presedintele “Societatii Centrale de Apicultura din Romania”

Activitatea sa publicistica a servit permanent la popularizarea traditionalei indeletniciri pe toate meleagurile romanesti (“Scurt istoric asupra apiculturii la noi”, “Stupul observator”, etc).

Constantin Hanganu

Desavarsit practician si pedagog s-a dedicat cu toata fiinta modernizarii apiculturii romanesti.

Multa vreme, din atelierul stupinei sale a ajutat numerosi apicultori cu faguri artificiali si diverse utilaje apicole.

A participat la infiintarea si conducerea Societatii Nationale de Apicultura din Iasi (1915-1923) si a contribuit la formarea multor generatii de apicultori.

Dumitru Stamatelache

Pedagog si iscusit apicultor a editat si difuzat revista “Buletinul apicultorilor” (1922-1944).

Intre anii 1928-1948 a activat in Comitetul Societatii Centrale de Apicultura si a contribuit la formarea de numeroase generatii de apicultori, atat pe taramul practicii, cat si al cercetarii stiintifice in domeniul apicol.

Constantin Hristea

Titan al apiculturii sistematice romanesti, blajin si comunicativ s-a remarcat ca un apicultor indemanatic si plin de imaginatie.

Cu un autentic talent oratoric si posedand o deosebita abilitate de manuire a condeiului s-a facut remarcat prin numeroase lucrari ca: “Stupii sistematici” (1933), “Cresterea albinelor” (1935), “Stuparitul” (1935), “A.B.C….ul apicol” (1967), “”Stuparitul nou” (1979), etc.

Pentru meritele sale, Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania i-a acordat diploma cu numarul 1 ca membru de onoare, iar la Congresul Apimondia din anul 1975 i-a fost conferita diploma si medalia de aur pentru activitatea publicistica in directia dezvoltarii apiculturii moderne.

Emilian Volcinschi

Inaintas al apiculturii romanesti pe plaiurile bucovinene si-a dedicat viata si priceperea muncii cu albinele.

In perioada 1921-1940, in gradina scolii unde functiona ca invatator a organizat o stupina demonstrativa in care s-au instruit multe generatii de apicultori.

Dragostea pentru albine i-a cultivat-o mai tarziu si fiului sau Traian Volcinschi.

Nicolae Romanescu

Interesat de biologia familiei de albine si de problemele complexe ale selectiei specifice, prin activitatea sa a contribuit la promovarea unei tematici stiintifice necesara imbogatirii cunostiintelor apicole in vederea practicarii unui stuparit modern si eficient sub aspect economic.

Autor a numeroase articole publicate in revista “Romania Apicola” de la acea vreme (“Apicultura sistematica”, “Comunicari stiintifice despre secretul longevitatii matcii”, “Pagubele de razboi in apicultura romaneasca”, etc) au inobilat literatura apicola nationala cu noi si pretioase informatii necesare apicultorilor profesionisti si amatori.

Adelina Derevici

Ilustra personalitate a stiintelor medicale romanesti care s-a ocupat cu studiul mecanismelor de actiune a produselor apicole in apiterapie, indeosebi a veninului de albine.

Marturia preocuparilor sale se regaseste in lucrari de mare valoare stiintifica (“Modificari umorale provocate de veninul de albine”, - 1938, “Studii asupra veninului albinei Apis mellifica carpatica” – 1940, etc).

Pentru meritele sale stiintifice, in anul 1971 a fost distinsa cu medalia “Albina de Aur” a Apiculturii Sloveniei.

Valeriu Petrus

Pasionat si vrednic apicultor, in perioada 1949-1960 a fost secretarul de redactie al revistei

“Apicultura” din cadrul Ministerului Agriculturii.

Autor si coautor a numeroase lucrari (“Manual de apicultura”, “Cum crestem si ingrijim albinele”, “Apicultura si baza melifera”, etc) a facut parte din Comitetul fondator al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (1957).

Stefan Popescu

A indragit apicultura si a fost un neobosit animator printre numerosii apicultori de pe meleagurile valcene.

Experienta teoretica si practica a impartasit-o in mod generos multor iubitori de albine.

Ion Mateescu

Apicultor desavarsit, fost membru in primul Comitet al Filialei Asociatiei Crescatorilor de Albine Bucuresti (1957).

Prin activitatea practica si publicistica a contribuit cu sarguinta la popularizarea apiculturii in Romania.

Nicolae Fotii

Dragostea statornica pentru albine si dorinta de aprofundare temeinica a modului lor de viata l-au facut remarcat in apicultura nationala si mondiala.

Cercetator tenace, realist si cu o deosebita viziune stiintifica a reusit sa infiinteze o stupina experimentala langa Bucuresti.

Timp de aproape 28 de ani a condus pe plan national cercetarea stiintifica in apicultura.

Ilustrul cercetator si practician a stabilit ca albinele care traiesc si s-au adaptat pe teritoriul Romaniei prezinta o entitate sistematica de sine statatoare cu indici si insusiri biologice – in fapt o rasa cunoscuta si apreciata pe toate continentele sub numele de Apis mellifica carpatica, Fotii.

Fost director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, vicepresedinte al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania si Membru de Onoare al Apimondia a lasat apicultorilor romani numeroase adevaruri legate de viata si munca albinelor.

Nicolae Topor



Eminent meteorolog roman, colaborator de exceptie al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.

Prin activitatea sa profesionala a sprijinit din plin si munca apicultorilor in toate anotimpurile.

Zaharia Voiculescu

Generos si altruist, iubitor de albine si de frumos, prin daruirea sa a contribuit la progresul apiculturii romanesti.

Cu diverse responsabilitati in cadrul Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, ani de-a randul si-a dedicat viata optimizarii muncii stuparilor.

Imre Texe

Deschis si comunicativ, reputatul practician in apicultura a utilizat pentru prima data stupul multietajat in Transilvania.

Serios si constiincios in munca cu albinele si apicultorii a detinut functia de secretar tehnic al Filialei Judetene Cluj a Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.

Sfaturile si priceperea sa in albinarit au fost si raman de real folos multor generatii de apicultori.

Constantin Antonescu

Pasionat si indragostit de lumea albinelor

si-a daruit intreaga pricepere practicarii si popularizarii apiculturii pe tinuturile romanesti.

Marturia preocuparilor sale nestinse ramane inscrisa in lucrari remarcabile, ca: “Lumea albinelor” (1947), “Calauza achizitorului de produse apicole” (1957), “Ingrijirea familiilor de albine” (1966), “Catalog apicol” (1976), “Albinele si noi” (in doua editii – 1979 si 1984).

Apreciat pentru ideile novatoare aduse in apicultura romaneasca, la vremea sa a fost decorat cu numeroase ordine si medalii de stat.

Ioan Cirnu

Reputat cercetator si apicultor roman s-a preocupat toata viata de evolutia resurselor melifere si de valorificarea superioara a acestora de catre albine.

Inzestrat cu simtul cercetatorului riguros si meticulos, o atentie deosebita a acordat-o lucrarilor de selectie a plantelor melifere.

In timp a stabilit capacitatea nectaro-polenifera la peste 200 de specii de plante din flora spontana si cultivata.

Rezultate remarcabile a avut in studiul stiintific al mierii de mana, iar lucrarile sale intregesc pe deplin literatura apicola romaneasca (“Mierea de mana”-1973, “Plante melifere”-1973, “Sporirea productiei vegetale prin polenizare cu ajutorul albinelor”-1982, etc).

Francisc Szöverdi

Personalitate proeminenta a apiculturii romanesti care a contribuit la promovarea progresului tehnic in practica cresterii albinelor si polenizarea culturilor agricole entomofile.

In calitate de redactor sef a condus ani de-a randul revista “Meheszeti közlöny”, organ de presa apicola destinat apicultorilor romani de etnie maghiara.

Dornic sa impartaseasca cat mai mult din cunostiintele sale apicole, in anul 1946 a scris in limba maghiara cartea intitulata “Sök mezet” (“Miere multa”) si a fost cadru didactic universitar.

Sarguincios si pasionat de miracolele naturii s-a preocupat continuu de pregatirea teoretica si practica a multor generatii de apicultori.

Nicolae Iliesiu

A fost practician si cercetator de frunte al apiculturii romanesti.

Ani de-a randul s-a preocupat in mod constant de popularizarea apiculturii pe plan mondial si national.

Articolele publicate in revista Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania raman marturia unei pasiuni fara margini pentru lumea albinelor.

De numele sau sunt legate numeroase brevete privind utilizarea produselor apicole in apiterapie si punerea la punct a produsului Apilarnil.

Stefan Roman

A contribuit la organizarea si functionarea laboratorului medical de apiterapie al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.

Intr-una din numeroasele sale lucrari, marele om de stiinta mentiona: “Produsele stupului au constituit pentru om, din cele mai vechi timpuri, nu numai o sursa de alimentatie ci si remedii impotriva numeroaselor boli. Aceasta lasa sa se inteleaga ca apicultorii au fost aceia care in baza faptelor de observatie au fost si primii apiterapeuti. Cu trecerea vremii, albinaritul s-a extins si perfectionat, iar utilizarea produselor albinei, in combaterea suferintelor omului s-a diversificat”.

Francisc Donstauder

Apicultor de frunte al meleagurilor banatene, a fost un recunoscut crescator de matci selectionate.

Toata viata s-a daruit muncii si popularizarii apiculturii romanesti.

Teodor Bogdan

Omenos si mare iubitor de albine s-a remarcat ca un cerceator sirguincios in cadrul Statiunii Centrale de Apicultura si Sericicultura.

A facut parte din Comitetul de initiatori si membrii fondatori ai Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (1957).

Autor al cartii “Cresterea albinelor” si coautor al lucrarii “Cartea stuparului” si-a adus o contributie exemplara la modernizarea apiculturii romanesti.

Prin nenumarate conferinte si prelegeri apicole a format multe generatii de apicultori.

Inteligenta, constinciozitatea si darul de vrednic cercetator le-a lasat mostenire fiului sau Alexandru T. Bogdan, cadru didactic universitar de prestigiu pe plan national si mondial, membru al Academiei Romane, Doctor in Medicina Veterinara.

Alexandru Partheniu

Fascinat de viata si munca albinelor a avut preocupari deosebite in studiul produselor obtinute de la familia de albine.

La inceputul profesiei de medic uman a facut parte dintre putinii specialisti din lume care s-a ocupat cu studiul veninului de albine.

Veceslav Harnaj

Eminent om de stiinta, renumit specialist pe plan national si mondial in domeniul hidraulicii a indragit apicultura de la tatal sau – un distins apicultor si propagator al acestei stravechi indeletniciri pe tinuturile romanesti.

Vreme de 20 de ani a condus destinele Apimondia si a dorit sa stabileasca sediul acesteia in capitala Romaniei.

Cunoscut de catre intreaga lume apicola a planetei numele “Profesorului” a ramas incrustat in istoria apiculturii asemenea plapandelor si harnicilor insecte pe care le-a iubit si le-a pretuit pana in ultima clipa a vietii sale.

Pedagog daruit si organizator desavarsit a revolutionat din temelii apicultura romaneasca si a coordonat intreaga arhitectura a Platformei Apicole de la Bucuresti Baneasa unde continua sa functioneze si astazi primul liceu cu profil apicol din Romania (1971).

S-a stins asemenea florilor toamnei dupa ce si-au scuturat samanta peste nemarginirea vesniciei.

Din partea Apimondiei, pe mormantul ilustrului inaintas, intr-o placa de marmura sta

scris: “El ramane in inimile apicultorilor din lumea intreaga”.

Din partea Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, pe o alta placa incastrata pe zidul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura din Bucuresti sta scris: “ Nu titlurile si functiile i-au adus autoritatea spirituala ci el le-a conferit tuturor acestora prestigiul unei opere si al unei vieti de om care au dobandit o valoare perena”.

Eugen Muresan

Mare iubitor de albine si iscusit apicultor a fost cadru didactic de prestigiu al Facultatii de Zootehnie si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca.

Multi ani, in calitate de presedinte s-a aflat in fruntea Filialei Judetene Cluj a Asociatiei Crescatorilor de Albine si a detinut numeroase functii si responsabilitati in apicultura romaneasca.

Cercetator inteligent si sobru a studiat viata albinelor si baza melifera din zona Transilvaniei.

A facut parte din Comitetul de initiativa al infiintarii Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (1957).

In semn de recunoastere a meritelor profesionale, cu cateva luni inainte de a pleca dintre pamanteni, Senatul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca condus de catre Domnul, Rector Prof. Dr. Ing. Liviu Alexandru Marghitas i-a conferit Titlul de “Doctor Honoris Causa”.

De-a lungul anilor a format numeroase generatii de specialisti in domeniul Zootehniei si Medicinii Veterinare – multi dintre ei imbratisand si indeletnicirea de apicultor.

A fost omul care m-a ajutat si m-a facut sa inteleg ca lumea albinelor este o stiinta plina de mistere.

Nicolae Nicolaide

Indragostit de albine si cercetator constiincios a vietii lor, in perioada 1957-1959 a fost secretarul stiintific al Statiunii Centrale de Cercetari pentru Apicultura si Sericicultura Bucuresti-Baneasa.

Dupa ce a indeplinit diferite functii tehnice in cadrul Ministerului Agriculturii, din 1973 si pana la pensionare a lucrat ca specialist in serviciul tehnic al Comitetului Executiv al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.

In colaborare cu ilustrul specialist in apicultura Eugen Marza, in anul 1990 a publicat lucrarea “Initiere si practica in apicultura”.

Numeroasele articole si lucrari publicate in revista nationala de specialitate “Romania apicola” raman marturia preocuparilor sale de mare inaintas al apiculturii romansti.

Ion Berenghi

Practician de prestigiu al apiculturii nationale care si-a adus un deosebit aport la popularizarea acesteia in Romania.

Cercetator pasionat a fost membru in Comitetul Asociatiei Crescatorilor de Albine si a participat la numeroase manifestari organizate de catre Apimondia.

Ionel Barac

Iubitor de albine, inca din frageda copilarie s-a straduit sa le cunoasca viata si toate ispravile.

Cercetator constiincios in cadrul Institutului de Cercetari Zootehnice si al Statiunii Centrale de Apicultura si Sericicultura a facut numeroase investigatii in domeniul ameliorarii populatiilor de albine romanesti.

Prin activitatea sa publicistica (“Metode pentru sporirea productiei de miere si ceara”, “Cresterea albinelor”, “Manualul apicultorului”) numele marelui apicultor roman ramane de referinta in literatura de specialitate.

Ilie Ograda

Mare iubitor de animale si-a dedicat o buna parte din viata, apiculturii.

In calitate de inspector tehnic principal al Comitetului Executiv al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania a tinut o permanenta legatura cu apicultorii si a contribuit la popularizarea cresterii albinelor in Romania.

A daruit literaturii apicole romanesti numeroase lucrari si o carte de mare valoare teoretica si practica privind patologia apicola (“Bolile si daunatorii albinelor”).

Traian Volcinschi

Politicos, respectuos, cinstit si corect si-a daruit viata si inteligenta, muncii in apicultura.

Membru fondator al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, director al Combinatului Apicol de la Bucuresti-Baneasa, sef al Serviciului tehnic al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, de-a lungul timpului a reusit sa initieze si sa duca la bun sfarsit numeroase actiuni tehnice, organizatorice si de propaganda apicola pe plan national si mondial.

Cu o bogata activitate publicistica pe taramul apicol, a participat direct la elaborarea de manuale pentru elevii Liceului apicol de la Bucuresti-Baneasa si a scris monumentala lucrare “Ceara” (1988).

Numeroasele sale brosuri si articole de specialitate raman dovada daruirii exemplare in domeniul apiculturii nationale si mondiale.

Eugen Marza

Stralucita personalitate a apiculturii romanesti care a trait permanent cu pasiunea de a fi alaturi de apicultori si de nevoile lor.

Datorita dragostei sale pentru albine a imprimat apiculturii romanesti un remarcabil prestigiu pe plan mondial.

Cu privirea blanda dar exigenta, a pregatit si indrumat zeci de generatii de apicultori care l-au iubit si l-au stimat.

Devotat cercetarii stiintifice si riguros in munca a urcat pe rand treptele consacrarii profesionale detinand functiile de: secretar general al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura, presedinte al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, Membru de Onoare al Federatiei Internationale a Asociatiilor Crescatorilor de Albine (Apimondia).

Puterea cuvantului sau a imbratisat albina romaneasca si a purtat-o pana spre cele mai indepartate flori ale planetei.

A fost specialistul care, in mod voluntar m-a incurajat sa-mi strunesc vointa si sa cred in virtutile profesiei pe care mi-am ales-o.

Mircea Marin

Meticulos si sarguincios profesional a fost, poate, cel mai renumit patolog al apiculturii romanesti.

Cercetator si cadru didactic universitar, studios si dedicat muncii de laborator a creeat si a pus la punct numeroase tipuri de medicamente utilizate in combaterea bolilor la albine (Sineacar, Protofil, Varachet, Micocidin, etc).

In cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura al Romaniei a format si a lasat in urma sa o adevarata scoala de patologie apicola.

Alexandru Sabau

Pasionat de lumea albinelor, dupa terminarea studiilor agronomice a lucrat ca cercetator in cadrul Statiunii de Cercetari Zootehnice de la Rusetu, judetul Buzau.

A fost cadru didactic al Facultatii de Zootehnie si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca – multi ani, seful discipinei de Apicultura-Sericicultura.

Activitatea sa stiintifica si publicistica se inscrie ca o contributie valoroasa la mentinerea prestigiului apiculturii romanesti.

Discretia si omenia valorosului dascal m-a facut sa pricep si sa iau lumea asa cum este facuta.

Mihaela Serban

Personalitate de prestigiu a apiculturii nationale si mondiale.

Inteligenta si omenoasa, alaturi de numerosi cercetatori formati la scoala Profesorului Harnaj si-a inchinat viata biologiei albinei.

Prin seriozitate si munca asidua a urcat treptele consacrarii profesionale (Redactor sef la revista “Apiacta”, Sefa de serviciu in cadrul Institutului International de Tehnologie si Economie Apicola al Apimondia din Bucuresti).

Datorita daruirii sale profesionale si meritelor deosebite, ilustra cercetatoare Mihaela Serban poate fi considerata pe buna dreptate “Marea Doamna a apiculturii romanesti”.

Ilie Schinteie

L-am lasat la urma, deoarce a fost bunicul meu – primul om pe care l-am vazut “in carne si oase” cercetand stupul si viata albinelor.

Copil fiind, el a fost cel dintai apicultor care mi-a intins prima bucata de fagure incarcat cu miere, acolo, in coltul gradinii umbrite de pruni si corcodusi.

Lui ii datorez multe din lucrurile pe care aveam sa le vad si sa le invat mai tarziu despre lumea albinelor.

Intelept si rabdator, toata viata sa a stiut sa sufere si sa se bucure de tot ceea ce i-a dat Dumnezeu pe Pamant.

Fie-i memoria binecuvantata !

Alaturi de albine, semenii pe care i-am pomenit in aceasta carte sunt doar cateva nume, care, pe drumul anevoios al progresului omenirii au facut din apicultura o indeletnicire respectata si chiar ravnita pe toate meridianele Pamantului.

Alaturi de neprihanitele insecte, vietile lor s-au scurs asemenea picaturilor dulci de miere, in nemurire.

Inteligenti si comunicativi, harnici si chibzuiti, indiferent de nationalitate, pregatire si convingeri pamantesti, slujitorii albinelor au fost si continua sa ramana acea categorie de oameni, anume harazita sa vegheze la multe din vesnicele frumuseti ale Pamantului.








Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Oameni care au scris despre apicultura
Instalatii si utilaje pentru industrializarea laptelui si a produselor lactate
Instalatii pentru extractia cu dizolvanti;(asigura proces de difuzie moleculara si prin convectie)
Filtrare ulei brut
Vestejirea in masa a cartofului – Colletotrichum atramentarium
BOLILE ORZULUI
Rhizoctonioza cartofului -Rhizoctonia solani
HETEROZISUL – IMPORTANTA LUI IN AMELIORARE SI PRODUCEREA DE SAMANTA





Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu