Caracteristicile actiunilor

reprezinta parti din capitalul social al unei societati

sunt caracterizate printr-o . Valoarea nominala este o valoare conventionala ce permite impartirea CS intre actionari

sunt indivizibile

sunt instrumente financiare negociabile, adica fac obiectul tranzactiilor pe piata financiara

Clasificare

Dupa modul de identificare a detinatorului lor

a.       Nominative

Pot avea atat o forma materiala (suport hartie) cat si o forma dematerializata (prin inscrisuri in cont)

b.      La purtator

au numai forma materiala, cel ce le detine este recunoscut ca fiind proprietar

Dupa drepturile pe care le genereaza

a.       Ordinare

b.       Preferentiale. Confera posesorului lor dreptul la un dividend prioritar. Acesta este prelevat din profitul firmei emitente inaintea oricarei alte prelevari.

Valoare actiunilor

Valoarea nominala

Valoarea patrimoniala. Se exprima prin intermediul valorii contabile si a valorii intrinseci:

Valoarea contabila (VC) reprezinta partea din activul net (AN) - partea neafectata de datorii din active - ce revine pe o actiune.

Valoarea intrinseca este AN corectat cu activele latente (provizioanele pentru riscuri si cheltuieli) ce revine pe o actiune

Valoarea de rentabilitate. Se exprima prin intermediul valorii financiare si a valorii si a valorii de randament.

Valoare financiara reprezinta capitalul financiar ce se fructifica prin incasarea dividendului in comparatie cu o fructificare la rata medie a dobanzii existente pe piata.

Valoarea de randament reprezinta raportul intre profitul net ce revine pe o actiune si rata medie a dobanzii.

Valoarea de emisiune / pretul de emisiune. Este suma intre valoarea nominala si prima de emisiune. . Existenta unei prime de emisiune permite emitentului dobandirea unui capital suplimentar. Exista si prime de emisiune negative pentru a face emisiunea mai atractiva.

Valoarea de piata. Pretul la care se efectueaza tranzactiile pe piata bursiera; aceasta valoare este in fapt cursul bursier al actiunii format pe baza raportului intre cerere si oferta.

Evaluarea actiunilor

Decizia de a realiza o investitie a oricarui agent economic este influentata de informatiile pe care le poate obtine din evaluarea instrumentelor financiare. Exista doua tipuri de evaluari ale actiunilor:

Evaluarea fundamentala

Analiza tehnica

Evaluarea fundamentala

Indicatori financiari utilizati:

PPA = capacitatea firmei emitente de a obtine profit.

Rata de distribuire a dividendelor. Partea din profitul firmei emitente ce este distribuit actionarilor sub forma de dividende.

Dividendul pe actiune. Raportul intre PN repartizat actionarilor si numarul de actiuni.

Randamentul unei actiuni. Produs atat de dividendul incasat cat si de modificarea valorii pe piata a actiunii.

PER. Coeficientul capitalizarii bursiere. Cat trebuie sa plateasca un investitor pentru a obtine o unitate monetara din profitul firmei emitente. 

Daca PER are o valoare mica actiunea este ieftina si probabil subevaluata ceea ce ar justifica cumpararea ei.
Daca PER are o valoare mare actiunea este scumpa si probabil supraevaluata ceea ce ar justifica vanzarea ei.

Modelul Gordon - Shapiro (1956)

Are la baza faptul ca valoarea unei actiuni este valoare actualizata a tuturor fluxurilor financiare generate de catre aceasta. Fluxurile financiare generate de o actiune sunt dividendele deci:

. Rata de actualizare capital reprezinta rentabilitatea asteptata de actionari. Rata de actualizare se afla in aceeasi clasa de risc ca proiectul evaluat. Presupunem ca dividendele sunt cunoscute cu certitudine si capital este constanta (curba ratelor dobanzii este plata).

Daca modelul de evaluare este corect atunci V = C si putem afla pragul minim de rentabilitate dorit de actionar pentru a investi in activele firmei: .

Presupunem ca dividendele au un ritm de crestere constant (g):

Daca evaluarea a fost corecta atunci V=C. Concluzie: k reprezinta rata de crestere a dividendului plus randamentul obtinut in primul an prin incasarea dividendului.

Daca la un moment dat in viitor T, dividendele cresc cu o rata constanta g. D₁, D₂, .., D_T sunt previzionate separat iar D_T+1, D_T+2, ., D_T+n cresc cu o rata constanta g. Dividendele sunt cunoscute cu certitudine, g este constant si este mai mic decat k.

Daca evaluare este corecta atunci V = C. Se observa ca C este o functie descrescatoare de k. Pentru determinarea k^* se foloseste metoda interpolarii - Goury. Luam doua valori arbitrare k₁ si k₂ astfel incat . Pentru valori indeajuns de apropiate pentru k₁ si k₂, am putea face o aproximatie liniara.

Daca d este rata de distributie a dividendelor si 1-d_t reprezinta partea din profit reinvestita. Investitia realizata = I_t = (1-d_t)P_t. Presupunem ca investitia are rentabilitate r_t.

Analiza tehnica

Are la baza urmatoarele considerente:

Toti factorii care influenteaza evolutia cursului bursier sunt deja inclusi in acesta rezulta ca pentru a analiza valoarea unei actiuni nu mai este necesar sa fie cuantificati factorii de influenta.

Cursul actiunilor se incadreaza in trenduri

Comportamentul operatorilor pe piata este adesea irational

Trecutul se repeta

Luand in calcul aceste considerente, analiza tehnica studiaza evolutia istorica a cursurilor bursiere. Prin acest studiu se pot evidentia trei elemente:

trendul

ciclul

factorii aleatori.

Diferenta intre trend, ciclu si intamplare permite o predictie a valorilor viitoare ale cursului bursier. Analiza tehnica a fost fundamentata teoretic de catre Charles Dow (1902).

Conform teoriei lui Dow, exista trei tipuri de trend: primar, secundar si tertiar. Trendul primar este cel mai important. Trendul secundar si tertiar apar doar ca reactii in cadrul trendului primar. Trendul primar poate avea o durata de pana la cativa ani, trendul secundar poate avea o durata de maxim 1 an si cel tertiar poate avea o durata de la cateva zile la cateva luni.

Conform teoriei lui Dow, trendul primar este caracterizat de 3 faze:

1. faza de acumulare

Interesul investitorilor fata de actiune este mic. Capacitatea de reactie a cursului bursier fata de vestile proaste este mica, iar cea de reactie fata de vestile bune este ridicata.

2. faza de make-up

Cursurile bursiere incep sa-i atraga pe investitori. Piata actiunii reactioneaza inca slab la stirile despre actiuni. Vestile proaste nu sunt considerate ca fiind relevante pentru viitor. Vestile bune confirma inca o data trendul crescator al cursului bursier.

3. faza de distribuire

Apare in momentul in care piata actiunii ajunge la maturitate. Valoarea actiunilor are in aceasta faza un nivel ridicat, iar interesul investitorilor pentru actiune este maxim.

Elementele trendului

1. Suportul si rezistenta

Suportul este acel curs al actiunii caracterizat de o cerere mai mare decat oferta si de o tendinta crescatoare. Prin rezistenta se intelege acel curs al actiunii caracterizat de o cerere mai mica decat oferta si de o tendinta descrescatoare. In functie de orizontul de timp analizat, suportul si rezistenta indica cand trebuie sa fie cumparate sau vandute actiunile. 
Cursurile suport si rezistenta se pot determina atat pentru intervale foarte scurte de timp, cat si pentru intervale medii si lungi.

2. Liniile de trend

Se formeaza prin unirea punctelor de minim / maxim inregistrate in cursul bursier. O linie de trend ascendenta se obtine prin unirea punctelor de minim al cursurilor bursiere crescatoare. O linie de trend descendenta se obtine prin unirea punctelor de maxim ale cursurilor bursiere descrescatoare.

3. Rafturile de trend

Se obtin din cel putin doua linii de trend ce incadreaza intre ele fluctuatiile cursului bursier. Daca liniile de trend sunt paralele atunci raftul de trend se numeste canal de trend canalul de trend poate fi:

Orizontal

Crescator

Descrescator.

CURS 2.            marti, 5 decembrie 2006

Configuratii standard

Configuratia se formeaza pe o perioada de 4 - 5 luni. Semnal de vanzare.

Prin aceasta configuratie se obtine un semnal e cumparare.

Se formeaza pe parcursul a catorva saptamani. Cursul trebuie sa fluctueze numai intre dreapta de rezistenta si dreapta suport. Daca insa cursul depaseste dreapta de rezistenta atunci este un semnal de cumparare. Daca depaseste dreapta suport este un semnal de vanzare.

Aceasta se formeaza pe parcursul a 4-5 saptamani. De asemenea amplitudinea fluctuatiilor (variatiilor) cursului bursier nu trebuie sa depaseasca 20%.

Este configuratia inversa configuratiei in W si indica un semnal de vanzare.

Se formeaza pe o perioada de la 1 luna la 4 luni. Pune in evidenta modificarile de tendinta.

Aceasta se formeaza in urma unor cresteri si scaderi similare ale cursului bursier indicand evolutia incerta a acestora.

Metoda mediilor mobile (metoda mediilor glisante)

Pentru a fi utilizata aceasta metoda este necesara studierea cursului bursier pe o perioada de timp indeajuns de indelungata. Aceasta perioada in principiu trebuie sa fie mai mare de 20 de zile bursiere.

Daca consideram cursurile bursiere zilnice C₁, C₂,, C_t, ar trebui sa avem t observatii ale cursului bursier. Cursul bursier este cursul de inchidere al bursei pentru actiunea analizata.

Se calculeaza media acestor cursuri: . Se defineste un proces al evolutiei acestei medii a cursurilor bursiere in sensul ca se renunta la prima observatie si se trece la a doua:

Acolo unde graficul cursului strapunge media cursurilor bursiere este un semnal de vanzare.

Fundamentarea Moving Average (MA)

O variabila x urmeaza un proces de MA de ordin k: