DECIZIA DE INVESTITII SI RISCUL

1. Continut si modalitati de abordare a deciziei de investitii

Element esential al procesului de conducere, decizia, reprezinta actul de trecere de la gandire la actiune. Caracteristic deciziei este faptul ca ea reprezinta expresia unui act rational, coerent, luat pe baza interpretarii judicioase a unor date si informatii ce se culeg si se prelucreaza, in scopul adoptarii unei solutii care sa conduca la realizarea obiectivului.

Decizia de investitii care precede intotdeauna realizarea obiectivelor, se fundamenteaza pe informatii complexe si exacte privind necesitatea, oportunitatea, durata de executie si de exploatare a investitiilor, volumul cheltuielilor si al resurselor financiare, fluxurile de intrare si de iesire a fondurilor pe toata durata exploatarii investitiei, asigurarea rentabilitatti si lichiditatii, durata recuperarii capitalurilor investite.

In luarea deciziei de investitii, o insemnatate deosebita o prezinta studiul de oportunitate si eficienta realizat pe seama mai multor variante de proiect din care urmeaza sa se aleaga cea care asigura rezultate maxime cu minim de efort.

Prin continutul sau si prin gradul de complexitate decizia de investitii implica o abordare profesionala, multidisciplinara de selectare a unei alternative, a unei variante rationale, oferite prin proiect, convenabila si competitiva, de realizarea unei investitii.

Elaborarea deciziei de investitii este, in cea mai mare parte, o activitate creativa, de cercetare complexa, care foloseste ca metoda de baza analiza stiintifica si sinteza informatiilor corespunzatoare. In teoria gestiunii financiare, a managementului financiar, decizia de investitii este tratata ca parte a deciziilor financiare majore, strategice, subordonate realizarii functiunilor de dezvoltare si financiare ale societatii comerciale. Toate deciziile de investitii vizeaza viitorul, cu impart pe termen mediu si lung asupra performantelor economiei firmelor investitoare.

A treia etapa a procesului de investitii, decizia de investitii se ia in functie de cererea de investitii si de capacitatea economica de investitii, fiind o decizie strategica pe termen lung

In literatura de specialitate se apreciaza ca orice proces decizional cuprinde urmatoarele etape :

- formularea si analiza problemei;

- documentarea si informarea;

- stabilirea criteriilor si obiectivelor;

- determinarea rezultatului si identificarea variantelor;

- alegerea solutiei optime;

- adoptarea strategiei de actiune.

Indiferent de natura proiectului, decizia de investitii constituie un moment sau o etapa cu caracter definitoriu in declansarea si derularea procesului investitional.

In economia concurentiala decizia de investitii are doua acceptiuni, si anume: decizia de a investi si decizia de a finanta.

Cauzele care genereaza un asemenea demers pot fi sintetizate in raport cu cateva coordonate, si anume:[3]

- investitiile constituie, pe termen lung, suportul cresterii economice si sociale a oricarei entitati organizationale, iar uneori o conditie de supravietuire, in mediul concurential;

- investitiile impun cheltuieli substantiale, deci un consum curent de resurse materiale, financiare si de munca, carora investitorul angajat trebuie sa le faca fata;

- investitiile angajeaza ireversibil consumul resurselor intr-o anumita directie impusa prin decizia luata;

- investitiile se realizeaza in timp, sub incidenta unor factori variati, generati de mediul tehnic si financiar in care investitorul isi desfasoara activitatea;

- investitiile se infaptuiesc in coordonatele procesului investitional care impune o anumita succesiune a etapelor si implicarea diferentiata a operatorilor (agentilor economici) in proces.

Prin urmare, apreciem ca decizia de investitii apartine investitorului, deci entitatii care a economisit sau a mobilizat resurse si pe care le destina scopului investitional. Faptul este usor de identificat in cazul agentilor economici, indiferent de natura capitalului. Dar, chiar in cazul institutiilor, acest fapt se verifica avand in vedere calitatea de ordonator atribuita acestora.

Decizia de investitii imbraca urmatoarele dimensiuni: tehnico - economica, strategica si financiara.

a) decizia de investitii are o dimensiune tehnico economica si se realizeaza procesual in cadrul mai multor etape succesive, corelate si interdependente astfel:

formularea optiunilor de a investi si reflectarea lor in cadrul unor proiecte, diverse ca

natura, structura, complexitate, ordin de marime, precum si argumentarea lor prin prisma necesitatii si oportunitatii de catre manager, conducatori de compartimente, sectii de productie etc.

evaluarea parametrilor fiecarui proiect prin indicatori tehnico-functionali, economico-

financiari si de eficienta economica. Avem in vedere evaluarea costului investitiilor, a volumului productiei, a costurilor si preturilor, a unor indicatori de eficienta economica statici si dinamici.

adoptarea criteriilor de evaluare si evaluarea riscului asociat fiecarui proiect de

investitii. Ne referim la riscuri generate de tehnologiile avute in vedere in raport cu nivelul progresului tehnic si tehnologic, intensitatea concurentei, mutatiile produse in structura cererii, inflatia, etc.

analiza si selectia proiectelor de investitii incluse in portofoliul de proiecte al

investitorului avand in vedere faptul ca unele sunt divergente, altele convergente, dar pot aparea si proiecte unice ca natura si scop prestabilit. Decizia de a investi nu se poate materializa fara a parcurge celelalte doua noduri decizionale.

b) decizia de investitii are nemijlocit o dimensiune strategica. O asemenea acceptiune are justificare intrucat orice investitie presupune cheltuieli actuale in speranta recuperarii lor intr-un orizont de timp strategic. Efortul de investitii se impune a fi astfel dozat si orientat incat sa se incadreze in structura tipologica a strategiilor firmei investitoare, sa favorizeze si sa contribuie la realizarea obiectivelor strategice. Ori se cunoaste faptul ca exista o structura tipologica foarte variata a strategiilor firmei (strategie de productie, strategie comerciala, strategie financiara, strategie de marketing etc.), fiecare impunand procedee si obiective specifice.

In principiu, acceptiunea strategica a deciziei de investitii presupune:

identificarea gradului in care optiunile, respectiv proiectele de investitii, se inscriu in

coordonatele strategiilor firmei sau entitatii investitoare. Ne referim la obiectivele inscrise in programele strategice pe domenii.

selectarea din portofoliul de proiecte a celor care raspund corespunzator obiectivelor

strategice, respectiv strategiei investitorului. Desigur, o asemenea operatiune nu se poate realiza distinct de acceptiunea tehnico-economica a deciziei de investitii si nici de cea financiara.

c) dimensiunea financiara a deciziei de investitii constituie cel de-al treilea nod decizional si cel mai adesea este hotarator in derularea sau blocarea procesului investitional.

In plan tehnico-economic si chiar in context strategic unele proiecte de investitii pot fi justificate, bine argumentate si fundamentate. Si totusi ele pot fi blocate, anulate sau amanate in lipsa resurselor financiare corespunzatoare.

In plan financiar decizia de investitii implica actiuni corelate privind:

estimarea bugetului de finantare ca ordin de marime, in corelatie cu parametrii tehnici si

economici ai proiectului;

determinarea structurii capitalurilor permanente necesare finantarii proiectului, deci a

resurselor de finantare interna (amortizare, cota parte din profit, etc.) si a resurselor de finantare externa (aportul actionarilor, imprumuturi bancare, imprumuturi obligatare, subventii, alocatii bugetare etc.);

c) Evaluarea costului capitalurilor permanente aferente finantarii proiectului de investitii in ideea optimizarii structurii bugetului de finantare in functie de costul fiecarei resurse.

Elementele componente ale procesului decizional:[7]

decidentul - reprezentat de individul sau multimea de indivizi care urmeaza sa aleaga varianta cea mai avantajoasa din mai multe posibile;

multimea variantelor decizionale - poate fi finita sau infinita si reprezinta alternativele posibile din care decidentul trebuie sa aleaga varianta considerata cea mai avantajoasa;

multimea criteriilor dicizionale - este reprezentata de punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul carora de izoleaza aspectele necesare rezolvarii situatiei decizionale aparute in contextul realizatii economice;

obiectivele decizionale - reprezentate de nivelurile criteriilor decizionale, care se pot realiza prin aplicarea variantelor decizionale ;

starile obiective ale naturii (mediul ambiant) - care pot fi definite ca ansamblul conditiilor interne si externe ale firmei care pot influenta luarea deciziei;

multimea consecintelor si a obiectivelor - ansamblul rezultatelor potentiale ce s-ar putea obtine potrivit fiecarui criteriu decitional prin aplicarea fiecarei variante decizionale.

Decizia de investitii este influentata de o multitudine de factori care pot fi grupati in trei

categorii: nevoia de a investi, posibilitatea de a investi si posibilitatea de a prevedea. Nevoia de a investi depinde de evolutia cererii si politica concurentei. Decizia de a investi este influentata de posibilitatea de a investi, de existenta lichiditatilor pentru investitii sau de posibilitatea de a se imprumuta.

Prin impactul pe termen lung pe care il declanseaza , decizia de investitii are un caracter strategic, de realizare a unui obiect sau obiectiv, de alocare a unor resurse curente sub incidenta riscului, de asteptare a efectelor incerte. Un alt caracter al deciziei de investitii este cel tactic, atunci cand se refera la activitati, actiuni,integrate in procesul investitional declansat.

Preocuparile pe plan teoretic cu privire la decizia de investitii subliniaza in mod deosebit caracterul de unicitate al deciziei, deoarece situatia ce se creeaza prin aducerea la indeplinire a acesteia nu mai poate fi corectata ulterior decat prin rezolvarea unei alte probleme de decizie, in cu totul alte conditii cantitative si in special calitative, decat cele initiale.

In procesul de pregatire a deciziei se identifica acei factori care au un impact determinant pentru eficienta investitiilor. Pregatirea unei decizii de investitii sau conceperea unui proiect presupune sa se actioneze pentru a se asigura succesul proiectului respectiv de investitii, executarea unor activitati si documentatii  :

cautarea de noi oportunitati profitabile de investitii ;

elaborarea de studii de fezabilitate ;

elaborarea de studii tehnico - economice detaliate de fezabilitate ;

intocmirea de studii functionale ;

alegerea unui proiect/decizia de investitii cu solutii definitive.

Pentru alegerea celei mai bune decizii trebuie sa existe urmatoarele elemente :

- un obiect economic sau un scop bine determinat care sa se poata cuntifica ;

- un volum mare de informatii care sa reflecte cat mai bine fenomenele si procesele economice, care au loc in realitate cu influente asupra adoptarii deciziei ;

- un aparat de investigare si de prelucrare a datelor bine puse la punct, pentru a permite realizarea unui proces rational de alegere.

Fundamentarea si adoptarea deciziei este un act de creatie, in care cunostintele, gandirea,

experienta, sensibilitatea, receptivitatea si imaginatia se intrepatrund armonios. Prin solutiile ce se adopta in proiecte se va asigura desfasurarea rationala a operatiilor de investitii, a proiectelor investitionale, obtinerea de performante dorite in etapa de exploatare a bunurilor ce se creeaza prin investitii.[9]

2. Decizia de investitii sub incidenta incertitudinii si riscului

In conditiile economiei de piata activitatea oricarui investitor, fie el autohton sau strain este expusa unor riscuri.

Riscul economic la modul general reprezinta un eveniment sau proces nesigur si probabil care poate fi atat obiectiv cat si subiectiv.[10] Riscul reprezinta posibilitatea de a te expune la pierderi, iar determinarea lui se bazeaza pe o experienta indelungata sau pe informatii care permit efectuarea unor estimari privind probabilitatea consecintelor acestuia. Intr-o abordare generala a rsicului inseamna hazard, probabilitatea unor eventuale pierderi sau o pierdere posibila pe care, printr-o politica economica moderna, incercam sa o prevenim ori sa o diminuam.

Riscul si incertitudinea insotesc permanent activitatea economica de pretutindeni, atat fenomenele de crestere cat si cele de recesiune se petrec sub semnul incertitudinii si al riscului.

Orice decizie de investitie presupune un risc, insa acesta nu este caracteristic numai investitiilor, ci si altor segmente de activitate. Riscul, adica unul dintre mecanismele cheie ale evolutiei economiei, reprezinta un concept care in teoria de specialitate nu a fost dezbatut indeajuns, oamenii nereusind inca sa stapaneasca tehnicile de identificare si evitare a acestuia pe parcursul desfasurarii activitatii lor. Fiecare decizie pe care oamenii o iau in activitatea lor implica riscuri cu efect pozitiv sau negativ, la fel cum putem spune ca riscul poate reprezenta, in acelasi timp, atat o amenintare, dar si o oportunitate. In sensul cel mai corect, riscul reprezinta potentialitatea ca rezultatele reale sa fie mai bune sau mai slabe decat cele asteptate.

Agentii economici percep riscul ca pe un rezultat nefavorabil a pierderii, atasata insa unui castig. In domeniul investitiilor, riscul este acceptat daca se compenseaza cu un castig aditional ce poate fi anticipat cu o anumita probabilitate.

Riscul este o notiune sociala, economica , sau naturala a carei originie se afla in posibilitatea ca o actiune viitoare sa genereze anumite pierderi din cauza informatiilor incomplete in momentul luarii deciziei sau inconsistentei unor rationamente de tip logic.

Procesul investitional este privit ca un complex de operatii sau activitati care se deruleaza pe parcursul unei perioade lungi de timp, incepand cu aparitia cererii pentru investitii si terminand cu scoaterea din functiune a obiectivului de investitii.

Caracterul de durata al procesului investitional reprezinta principala cauza a aparitiei riscului si asocierea acestuia cu orice proiect de investitii. Este important, in a cunoaste si intelege notiunea de risc si de a face distinctie intre risc si incertitudine.

Riscul este un fenomen obiectiv care insoteste orice afacere si prin risc trebuie sa se inteleaga atat probabilitatea castigului cat si a pierderii. Incertitudinea reprezinta o stare al carui ansamblu de rezultate posibile nu sunt total cunoscute si probabilitatile asociate nu sunt determinate.

Riscul si incertitudinea insotesc permanent activitatea economica de pretutindeni, atat fenomenelor de crestere cat si cele de recesiune se petrec sub semnul incertitudinii si al riscului. Spre deosebire de incertitudine, a carei cauza poate fi greu identificabila si deci , greu masurabila, riscul se refera la un lucru specificat, care poate fi estimat printr-o lege probabilistica, si deci, poate fi cuantificat prin probabilitatea producerii unui anumit eveniment.

Riscul inerent investitiei are ca principal suport evolutia tehnologica, progresul tehnic care permite firmelor realizarea unor modernizari, inlocuiri de utilaje. Incertitudinea specifica investitiei afecteaza toate elementele fluxului de trezorerie generat de un proiect de investitii. Sunt influentate indeosebi valorile asteptate ale rezultatelor economice si financiare: profitul, cash flowul, valoarea neta, care depind de costuri, de pretul de vanzare, de volumul vanzarilor.

Caracterul de unicitate a deciziei de investitie contribuie la aparitia riscului, conditii care au stat la baza luarii unor decizii de investitii care nu se mai regasesc in aceleasi forme in cazul altei decizii, fapt ce face ca procesul investitional sa se desfasoare intr-un viitor incert.

In cadrul investitiilor riscul se manifesta prin aceea ca exista permanent o nesiguranta a realizarii, o posibilitate ca rezultatele scontate sa nu fie atinse, unele evenimente legate de investitie sa evalueze intr-o asemenea directie incat cei implicati in investitie sa nu obtina profitul asteptat, iar in unele conditii sa-si piarda partial sau total sumele investite.[13]

Abordarea riscului in investitii pune, in primul rand, problema faptului daca exista un raport de corelatie intre investitie si risc. Raspunsul comporta anumite formulari graduale dupa cum urmeaza:

- investitia este generata de nevoi si trebuinte individuale si social-umane;

- investitia este o cheltuiala prezenta pentru satisfacerea unor nevoi si trebuinte viitoare;

- investitia este o cheltuiala prezenta, certa, relativa, la un viitor incert;

- investitia este o cheltuiala prezenta, reala, subiectiv sau obiectiv fundamentata pe un scop virtual - speranta satisfacerii nevoilor si trebuintelor, obtinerea unui castig, acoperirea cererii de marfuri, bunuri si servicii, reflectata pe piata de nevoia individuala si sociala;

- investitia reflecta, in fapt, o forma a ofertei care intampina cererea manifestata pe piata;

- investitia, prin continutul sau si prin modul de infaptuire, constituie ea insasi un purtator de risc.

2.1. Structura riscurilor in investitii

Abordarea riscului in investitii impune luarea in considerare a formelor sale prin prisma raportului de cauzalitate, respectiv: riscul de proiect; riscul de tara (riscul politic, riscul economico - financiar, riscul social), riscul de avarie.

Riscul de proiect se reflecta prin probabilitatea unor erori privind solutiile date prin proiect, responsabilitatea fiind, cel mai adesea in sarcina entitatilor de proiectare. Efectele unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executarii investitiilor, cu ocazia receptiei si punerii in functiune a obiectivelor de investitii sau chiar pe parcursul perioadei de exploatare. Inlaturarea unor aspecte ale riscului de proiect presupune atragerea raspunderii proiectantului prin actiuni convergente sau divergente, initiate de investitor.

Proiectul de investitii fiind realizat intr-un mediu economic, orice decizie de investitie este puternic marcata de modificarile imprevizibile, uneori in sens pozitiv, dar de cele mai multe ori in sens negativ, ale factorilor de mediu. Aceste evolutii imprevizibile au stat in atentia specialistilor in domeniu mai mult sub aspectul impactului lor negativ asupra rentabilitatii proiectului si au primit denumirea de risc al proiectului.

Riscul de proiect se reflecta prin probabilitatea unor erori privind solutiile date prin proiect. Efectele unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executarii investuitiilor, cu ocazia receptiei si punerii in functiune a obiectivelor de investitii sau chiar pe parcursul perioadei de exploatare. Odata adoptata decizia de investitii si aleasa varianta de realizare a proiectului, pot sa intervina, iar apoi si identificate riscurile ce apar pe durata de viata a proiectului.

Identificarea si analiza cauzelor de risc este realmente o activitate stiintifica datorata conditiilor imprevizibile de mediu in care evolueaza proiectul. In dependenta de fazele proiectului investitional se pot distinge urmatoarele grupe de riscuri:[15]

riscuri specifice fazei previzionale sau de pregatire a proiectului;

riscuri specifice fazei de realizare sau de executie a proiectului;

riscuri specifice fazei operationale sau de exploatare a proiectului.

In etapa de pregatire a proiectului se definesc activitatile ce compun proiectul, resursele

necesare, participantii si componentele lor in cadrul proiectului. Printre categoriile de riscuri specifice acetsei etape, se pot enumera riscuri ce apar la stabilirea specificatiilor de proiect si a necesarului de resurse.

In perioada de executie a proiectului, caracteristicile tehnice ale proiectului, parametrii macroeconomici , experienta de lucru al echipei de executie, determina factorii de risc care pot afecta sumele necesare finantarii acestei etape. Riscurile specifice acestei perioade sunt : riscul tehnologic, riscul de depasire al costurilor,riscurile de intarziere, riscul de interfata, riscul de indexare a costurilor proiectului.

Odata cu punerea in functiune a obiectivului de investitii , riscul nu inceteaza sa apara, acesta riscand sa apara si pe perioada de functionare. Cea mai frecventa problema ce apare in perioada de exploatare este legata de capacitatea beneficiarului investitiei de a exploata in mod corespunzator obiectivul realizat, adica daca este capabil sa atinga nivelul de performanta stabilit fara a depasi costurile planificate. De cele mai multe ori atingerea performantelor este posibila cu supracosturi, care isi au originea fie intr-o proasta gestionare a bugetului, fie o proasta estimare a costurilor de exploatare sau o crestere a preturilor la materii prime. Deci din riscurile care apar in aceasta perioada amintim: riscul de depasire a costurilor, riscul de aprovizionare, riscul de comercializare etc.

Pe langa riscurile care apar in fazele proiectului investitional, in practica , riscurile specifice proiectelor de investitii sunt: riscurile din exploatare, riscurile de trezorerie, riscurile de rentabilitate.[16]

Riscul din exploatare exprima vulnerabilitatea proiectului la modificarile conjuncturale ale conditiilor si ipotezelor acestuia, determinate de evolutia progresului tehnic, incertitudinea pietei, instabilitatea socila - politica pe perioada operatioanala.

Riscul de trezorerie , este riscul major pentru un proiect, concretizat prin imposibilitatea de a-si onora obligatiile, a-si plati datoriile din lipsa de lichiditati.

Exista o legatura direct proportionala intre riscul si rentabilitatea unei investitii. Astfel cu cat riscul este mai mic, cu atat rentabilitatea investitiei este mai redusa; cu cat riscurile sunt mai mari, cu atat creste si rentabilitatea ce poate fi asigurata de o investitie.

Riscul de tara cuprinde o suma a riscuriler specifice functionarii activitatilor economico - sociale intr-un cadru national si independent in care sunt aplicate propriile politici, decizii si strategii. Riscul de tara este consecinta instabilitatii politice, gradului de indatorare si depinde in cea mai mare masura de coerenta politicii guvernamentale si calitatea gestiunii macroeconomice. Putem spune ca riscul de tara cuprinde: riscul politic, legislativ, riscul economico - financiar, riscul social, care se afla intr-o relatie de interdependenta.[17]

Riscul politic in domeniul investitiilor priveste prioritar cazul investitiilor realizate de investitori sau de antreprenori in strainatate. Cauzele care genereaza un asemenea risc sunt variate. Intre ele retinem: masurile luate de statul respectiv care blocheaza derularea lucrarilor de investitii, interdictia decontarii lor, blocarea transferului valutei, interzicerea readucerii de catre investitor a masinilor, utilajelor si instalatiilor, interdictia valorificarii investitiilor aflate in curs de executie, razboiul, razboiul civil, grevele, embargoul instituit asupra tarii receptoare a investitiilor si multe alte cauze. Prevenirea unor asemenea riscuri este dificila. Protectia fata de asemenea riscuri este posibila, macar partial, prin intermediul asigurarilor si reasigurarilor cu valente internationale. Riscul politic este o categorie general de tara si rezulta din multitudinea de variabile politice ce interactioneaza in orice stat.

Riscul legislativ consta in existenta unei legislatii incomplete, foarte schimbatoare intr-un cadru national.

Riscul economico-financiar in investitii are cauze si manifestari complexe. Printre cele mai frecvente cauze sau surse de risc retinem: erori in analiza oportunitatilor de investitii; estimarea incorecta a parametrilor proiectului; evaluarea gresita a cadrului social-economic in care se incadreaza investitia; supradimensionarea proiectului; imprevizibilitatea mersului economic (cererea, concurenta, evolutia preturilor etc.); evolutia cursului valutar, a ratei dobanzii, a fiscalitatii si a altor factori. In mod deosebit, se remarca implicatiile sub aspect financiar ale riscului in investitii. Faptul se explica printre altele prin aceea ca un proiect de investitii desi produce modificari ale parametrilor economici ai firmei (cifra de afaceri, costuri, productivitate etc.) si implicit asupra performantelor financiare (profit, lichiditati etc.), nu poate reorienta mersul economic general in sectorul respectiv, datorita unor factori exogeni pe care nu-i poate anihila (concurenta, restrictiile legislative, inflatia etc.).

Riscul social este analizat pe o serie de factori si indicatori sociali precum indicatorii ce caracterizeaza structura soociala si pe varste a populatiei, resursele si forta de munca, gradul de ocupare si somaj, indicatorii nivelului de trai al populatiei, indicatorii veniturilor populatiei si ai puterii de cumparare, indicatorii repartitiei veniturilor in societate, indicatorii consumului populatiei, calitatea fortei de munca.[18]

Riscul de avarie constituie un risc cu efecte de stadiu fizic fiind generat, de regula, de calamitati al naturii (incendiu, trasnet, furtuna, cutremur de pamant, alunecarea terenului, inundatie, grindina, etc. sau de culpa unui tert. Manifestarea unui asemenea risc vizeaza obiectivul de investitii in curs de realizare sau finalizat. Protectia fata de riscul de avarie in investitii este posibila prin asigurarea lucrarilor de constructii-montaj la societatile de asigurare care au in structura portofoliului o asemenea forma de asigurare.

Teoretic viata unui proiect poate fi tratata in trei stari: stare de certitudine, de risc si de incertitudine, desi in practica este dificila distinctia intre risc si incertitudine.

a) Starea de certitudine este atunci cand estimarile sunt suficient de bine definite intr-un cadru bine delimitat. Simplitatea si stabilitatea sunt ipotezele care determina certitudinea. Este o stare ideala, dar rar intalnita, datorita instabilitatii mediului economic si social in care evolueaza proiectul, a ritmului alert impus de progresul tehnico - stiintific.

b) Starea de risc inseamna evolutia intr-un mediu in care este posibila aparitia si evolutia unor fenomene nedorite, fatorita unor factori care nu pot fi controlati sau identificati, si suportarea eventualelor efecte nedorite dar posibile.

c) Starea de incertitudine inseamna indoiala cu privire la aparitia unui fenomen ale carui coordonate sunt necuantificabile. Cauzele incertitudinii sunt indepenmdente de agentul economic, fiinf imprevizibile si de multe ori necunoscute acestuia

Riscul investitional, definit prin ansamblul situatiilor in care fluxurile de numerar atasate proiectelor nu pot fi cunoscute cu certitudine este pus pe seama unor abateri obiective de la ceea ce initial este considerat normal. Pe parcursul realizarii proiectelor de investitii apar unele cauze care pot influenta rezultatele economice, cum ar fi: prelungirea duratei de realizare a obioectivului sau de atingere a parametrilor proiectati; depasirea volumului de investitii prevazut initial; cresterea preturilor la materii prime si materiale, energie, modificarea preturilor echipamentelor care se desfac pe piata externa sau pe cea interna.

Caracterul neutru al riscului investitional va fi incadrat prin identificarea unor factori obiectivi ca:

- natura viitorului (sigur, incert, probabil, incert sau nederminat);

- divizibilitatea proiectelor;

- noutatea produselor si tehnologiei;

- uzura morala;

- reactia mediului (natural, social, economic, cultural sau politic).

Proiectele de investitii, au un risc specific care se diferentiaza de riscul general al firmei, pe care de regula il amplifica si rareori il tempereaza. Riscul general poate afecta nivelul veniturilor si capacitatea de supravietuire, si este produs prin: modificarea volumului cifrei de afaceri; intensitatea uzurii morale; aparitia produselor noi, concurente; evenimente naturale (inundatii, cutremure) sau sociale(razboaie, greve). Ca o concluzie, investitiile vor avea un impact mai mult sau mai putin important asupra riscului general al firmei, in functie de natura, dimensiunea si caracteristicile proiectelor.

Expunerea la risc nu inceteaza odata cu punerea in functiune a obiectivului de investitii, aceasta continua si pe perioada de functionare a acestuia cu intensitate mai mare.

Atat in teorie cat si in practica economica de specialitate atentia economica se concentreaza spre identificarea factorilor de risc, gasirea metodelor adecvate de cuantificare a riscului, mijloacele de contracarare a factorilor de risc. Contracararea efectelor nefaste datorita riscurilor se poate face astfel:

schimbarea conceptiei proiectului pentru a-i schimba probabilitatea de succes;

reformularea necesarului de resurse pentru implementarea cu sanse mai mari de succes a

conceptiei initiale;

intensificarea eforturilor pe linie identificarii si stapanirii cauzelor de incertitudine si

risc, astfel ca sa se poata lua cele mai pertinente masuri de contracarare a riscului.

Masurarea riscului, indiferent de natura sa, este o operatie necesara in estimarea eficientei activitatii firmei, indeosebi cu prilejul efectuarii unor investitii. In acest sens, vor trebui luate in considerare strategiile adoptate de firma atat in privinta activitatii economice, cat si in legatura cu modul de finantare a dezvoltarii. Dispunand de o estimare a evolutiei intreprinderii si cunoscand riscul asociat, managerul poate fundamenta decizii proprii, poate evalua lucid orientarea sa economica.

Tipuri de riscuri in procesul de investitii

Riscul este o categorie destul de complexa imbracand mai multe forme. In literatura de

specialitate intalnim zeci de tipuri de riscuri (valutar, investitional, de productie, ecologic, politic).

Gruparea pe categorii a riscurilor este importanta pentru a face mai usoara identificarea si alocarea responsabilitatii gestionarii lor. De asemenea pentru fiecare categorie de risc exista tehnici specifice de analiza, cuntificare.

1. In functie de efectul lor, riscurile proiectelor de investitii mai pot fi clasificate in:

riscuri minore, acestea au frecventa mare de aparitie si pot fi suportate fara dificultate,

cu costuri reltiv mici;

riscuri majore, cu efecte nedorite mari si frecventa mica, care pot fi accesibile daca sunt

repartizate pe costuri pe perioade lungi de timp;

riscuri catastrofice : cele mai rare riscuri si cu efecte distrugatoare, greu de anticipat.

2. In functie de consecintele esuarii proiectului asupra situatiei firmei:

riscul de falimet, atunci cand esuarea investitiei conduce firma intr-o situatie deosebit de

grea, fiind condamnata la disparitie;

riscul de insolvabilitate apare atunci cand s-au utilizat credite pentru finantarea

investitiei, iar firma nu mai poate face fata platilor.

riscul pierderii autonomiei se manifesta inainte de declansarea crezei de insolvabilitate

Alte criterii de clasificare a riscurilor sunt:[22]

3. Dupa originea lor - riscurile sunt determinate de:

riscuri de tara, este consecinta instabilitatii politice, gradului de indatorare, care depind

de coerenta politicii guvernamentale, calitatea gestiunii macroeconomice, datoriile externe etc.

riscuri de client - insolvabilitate, sistare contract;

riscuri de furnizori

riscuri de intreprindere generate de conflicete sociale/sindicale, dificultati manageriale etc

4. Dupa natura lor riscurile pot fi:

riscuri tehnice - sunt determinate de complexitatea productiei, a dificultatilor de transfer

tehnologic, sau de noutatea tehnologiei;

riscuri financiare , care sunt hotaratoare in acceptarea sau respingerea proiectelor de

investitie;

riscuri umane determinate de conflicte sociale, birocratie, lipsa de interes in pregatirea

umana prin perfectionari;

riscuri organizationale care cuprind riscuri manageriale, riscuri juridice, riscuri

comerciale;

Dupa statutul lor avem: in urmarire, sub control, eliminate.

6. Din punct de vedere al domeniului de manifestare avem:

riscuri legate de investitii - se refera la depasiri de cheltuieli de investitii, efecte

economice nefaste datorate intarzierilor in executie, sau datorate unor riscuri tehnologice;

riscuri legate de aprovizionare cele mai dificile se refera la sursele externe;

riscul de inflatie

riscuri financiare si de trezorerie isi au originea in insuficienta fondurilor proprii;

riscuri de piata, pot fi generate de variatia volumului sau pretului de pe piata si care pune

in dificultate fie ca executie , fie ca exploatare.

4. Analiza riscului si incertitudinii asociat investitiilor

In conditiile evolutiilor economice, politice si sociale actuale imprevizibile, atat nationale cat si globale, proiectelor de investitii trebuie sa li se efectueze o profunda analiza de risc. Acest tip de analiza isi propune sa stabileasca cat de sensibil va fi viitorul obiectiv de investitii la unele modoficari, indeosebi negative ce ar putea sa apara pe parcursul realizarii obiectivului de investitii si a functionarii sale viitoare.

In sens larg, prin analiza riscului se poate intelege orice metoda cantitativa sau valorica de evaluare a impactului asupra alternativelor decizionale. Scopul analizei riscului este de a-l ajuta pe decident la selectarea unei variante decizionale printr-o mai buna cunoastere a rezultatelor posibile pe care le pot genera diferite variante decizionale.

Pentru estimarea corecta a eficientei proiectului si luarea unor decizii, este necesar sa luam in calcul si sa analizam eventualele modificari ce pot apare in evolutia activitatii agentului economic. Metoda folosita in acest scop este aceea a variantelor optimista si pesimista, prin care estimarile sunt modificate in sesn favorabil (varianta optimista) si in sens nefavorabil (varianta pesimista). Analiza se reface cu noile date si se obtine imaginea marjei de influienta a elementelor de risc si incertitudine asupra rentabilitatii obiectivului.

Principalele elemente pe care trebuie sa le contina analiza riscului unui proiect de investitii sunt: identificarea cat mai exacta a factorilor de risc, evaluarea lor, cuantificarea consecintelor lor, stabilirea raspunderilor si aplicarea unor masuri pentru eliminarea cauzelor generatoare de risc.

Riscul in investitii comporta cauze si manifestari specifice in functie de natura si scopul investitiilor (investitii pentru reducerea costurilor productiei, de modernizare, de extindere si dezvolare, strategice, de ameliorare a conditiilor de munca, plasamente financiare etc).

In timp s-au conturat diverse metode de analiza a riscului in investitii, care de altfel pot fi incadrate in: analiza de senzitivitate/sensibilitate, analiza punctului critic si analiza de probabilitate.

4.1. Metode de analiza a riscului

a) Analiza de sensibilitate/senzitivitate este cea mai cunoscuta si mai utilizata tehnica pentru masurarea riscului proiectului si se aplica atat pentru analiza riscului costului, cat si a veniturilor proiectului de investitii, dupa ce s-au realizat primele estimari ale acestora. Aceasta metoda consta in modificarea elementelor componente ale venitului sau costului intr-un sens favorabil sau nefavorabil pentru un obiectiv de investitii, cu scopul de a stabili limitele in care acesta ramane rentabil.

Aceasta analiza se poate dovedi deosebit de utila in cazurile in care trebuie sa se aleaga o varianta din mai multe care se exclud reciproc. De exemplu, o varianta care apare foarte rentabila, are o sensibilitate foarte ridicata la variatiile posibile ale unor componente ale cheltuielilor sau veniturilor, pe care nu o are o alta varianta calculata anterior, dar care conducea la valori mai bune ale indicatorilor.

In analiza senzitivitatii proiectelor se pot avea in vedere urmatoarele alternative:

- variatia (cresterea) costurilor de exploatare pe elemente si pe total, cu mentinerea la nivel constant a veniturilor anuale previzionate;

- variatia veniturilor cu mentinerea la nivel constant a costurilor previzionate;

- modificarea simultana a costurilor de exploatare si a veniturilo anuale;

- variatia duratei de functionare eficienta etc.

Se recomanda ca analiza sa se faca in raport cu acele variabile cruciale pentru agentul economic declansator cum ar fi: rata inflatiei, rata de schimb valutar, indicele preturiloe la materii prime, produse, durata de executie etc. Un proiect este riscant daca se constata ca eficienta sa sufera modificari semnificative in raport de modificarile previzionate la variabilele luate in calcul. In aceasta situatie se fac recomandarile previzionate la variabilele luate in calcul.

Trebuie mentionat faptul ca stabilirea variabilelor purtatoare de risc pentru proiect nu inseamna automat si o crestere a capacitatii investitorului de a reduce riscul. Riscul poate avea origini multiple, poate rezulta din combinatii de factori si variabile.

Metoda are anumite limite pentru ca ea nu separa variantele in: acceptabile si inacceptabile, ci le ordoneaza doar in functie de sensibilitate lor la variatia parametrilor proiectului.

O problema importanta in analiza de sensibilitate consta in faptul ca stabilirea variabilelor purtatoare de risc pentru proiect nu inseamna automat si o crestere a capacitatii investitorului de a reduce riscul. Riscul poate avea origini multiple, poate rezulta din combinatii de factori si variabile. Dar si alegerea variabilelor implica riscuri, precum: informatia incompleta asupra proiectului care induce incertitudine; fluctuatii foarte mari ale valorilor variabilelor fata de valoarea medie aleasa; erori de estimare a tendintelor, de altfel destul de frecvente in cadrul proiectelor.

Analiza de senzitivitate a riscului proiectelor de investitii si rezultatele acesteia intereseaza in egala masura pe investitor, precum si institutia financiara care acorda creditele pentru investitii.

b) In proiectarea oricarui obiectiv de investitii este important sa se cunoasca de la ce nivel de activitate, activitatea de exploatare a proiectului devine rentabila. Acest lucru se poate determina pe baza analizei punctului critic/ prag de rentabilitate.

Analiza riscului proiectelor de investitii pe baza metodei punctului critic este posibila numai in situatiile in care obiectivul de investitii are destinatie productiva. Punctul critic este acel nivel de productie/ activitate aferent unui exercitiu, pentru care costurile de exploatare sunt egale cu incasarile. Se calculeaza in unitati fizice sau valorice (prag de rentabilitate). Pragul de rentabilitate este valoarea minima a cifrei de afaceri de la care exploatarea devine profitabila - punctul in care profitul proiectului este zero.

Analiza punctului critic este o analiza corelativa a functiilor de cheltuieli si de venituri in raport cu volumul de productie. Punctul critic este un indicator de performanta, caracterizat prin aceea ca diminuarea sa mareste capacitatea de castig a proiectului.

Punctul critic este un reper pentru activitatea de exploatare, in care managerul trebuie sa urmareasca evolutia raportului intre cheltuielile fixe si cele variabile si ecartul intre pragul de rentabilitate si cifra de afaceri a firmei.

Cunoscand valoarea punctului critic si a estimarilor privind nivelul productiei ce va fi vanduta dupa punerea in functiune a proiectului se poate masura distanta dintre acestea si, cu cat aceasta este mai mica, cu atat proiectul de investitii este mai riscant.

c) Analiza de probabilitate studiaza frecventa de aparitie a unui fenomen perturbator si impactul sau asupra eficientei proiectului. Odata ce au fost identificate variabilele critice, pentru executarea analizei riscului este necesar sa se asocieze o distributie a probabilitatii pentru fiecare dintre ele, definita intr-un domeniu precis de valori in jurul celei mai bune estimari, utilizata in cazul de baza, in scopul calcularii indicilor evaluarii. Un proiect riscant este un proiect in cazul caruia probabilitatea este mare incat ea poate depasi un anumit prag a ratei interne a rentabilitatii. Nu este un proiect in care distributia probabilitatii ratei rentabilitatii interne are o mare eroare standard.

In domeniul investitiilor, pentru problemele de evaluare a proiectelor, nu exista informatii din perioada trecuta, care sa ne ajute. Aceasta, pentru ca fiecare decizie de investitie este unica, nu face parte dintr-un grup numeros de cazuri similare. Nu avem posibilitatea de a determina in mod obiectiv probabilitatea de realizare a parametrilor investitiei si, in final , a rentabilitatii asteptate. Desi nu dispunem de date statistice utile pentru domeniul investitiilor, metoda probabilitatilor va fi totusi aplicata, apeland la probabilitati emise de specialisti, numite subiective.

Considerata ca una dintre cele mai complexe si eficiente metode de analiza a riscului in proiectele de investitii, tehnica probabilitatii are o aplicabilitate mai redusa special in firme de dimensiuni mici si mijlocii datorita faptului ca necesita cunostinte de specialitate si produse informatice specializate.

4.2. Metode de calcul a riscului

Pentru fundamentarea riguroasa a deciziei, este necesar sa se introduca in calcul si riscul determinat de schimbarile, evolutiile contractictorii ce se manifesta in general si cu atat mai mult intr-o economie aflata in tranzitie. Riscul este o notiune universala care se poate referi la orice fel de activitate sau actiune umana , dar este unanim acceptata aprecierea ca dintre activitatile economice, investitiile comporta cel mai mare risc datorita a cel putin trei factori:

- perioada lunga de timp in care se obtin efectele investitionale si de aici dificultatea previziunilor ce trebuie facute in vederea determinarii exacte a acestor efecte;

- caracterul ireversibil al investitiilor alocate in activitati de productie, in sensul ca oadata inceputa investitia nu mai poate fi oprita fara a suporta pierderi;

- marimea considerabila a eforturilor investitionale, care in caz de esec se transforma in pierderi.

In concluzie, cunoasterea riscului este o cerinta indispensabila in calculul si analiza eficientei investitiilor realizate de societatile comerciale. Cunoscand evolutia previzionata a societatii, precum si dimensiunile riscului asociat prin decizia de investitii, managerul poate da o oriectare lucida hotararilor sale privind actiunile ce trebuie intreprinse.

Pentru calculul si analiza riscului in activitatea de investitii s-au conturat doua abordari: masurarea riscului prin metode deterministe, bazate pe o bogata experienta si masurarea riscului prin metode rationale bazate pe calcule matematice.

Masurarea riscului prin metode deterministe

a)      Incorporarea riscului in rata de actualizare a caror marime este data de clasa de risc in care investitorul incadreaza investitia. Pentru exemplificare se considera o rata de actualizare egala cu 10% pentru retehnologizare pe baza unui proiect putin riscant, 16% pentru aceeasi investitie dar cu grad de risc ridicat, 20% pentru proiecte de asimilare si lansare de roduse cu grad ridicat de risc.

b)     Modificarea cheltuielilor de investitii. In practica sunt foarte dese cazuri de proiecte,

cand nivelul investitiei preconizate este depasita. De aceea, pentru adaptarea investitiei la nivelul impus de evolutia ulterioara a conditiilor in care se realizeaza proiectul, este necesara elaborarea unui plan de investitii flexibil, inclusiv in ceea ce priveste esalonarea investitiilor pe durata executiei. Aceasta se poare realiza prin elaborarea unor proiecte adaptabile la evolutia conjuncturii, cum ar fi, de exemplu, capacitatile de productie in functie de evolutia cererii sau includerea in program a unor proiecte a caror realizare poate fi amanata atunci cand conjunctura nu este favorabila.

c)         Reducerea duratei de functionare a proiectului se utilizeaza in cadrul proiectului de investitii din domenii sensibile la uzura morala a echipamentelor sau acelora in care durata de functionare fizica stabilita depaseste cu mult pe cea de functionare economica.

d)        Ajustarea cash-flow-urilor in functie de riscurile specifice fiecarui proiect se poate utiliza in cazul proiectelor complexe compuse din subproiecte pentru care se elaboreaza cash flow-uri distincte dar interconectate. Metode sufea si aici de subiectivitate in stabilirea coeficientilor de risc, de aceea este necesara consultarea unor oameni cu experienta.

e) Ajustarea termenului de recuperare a investitiei acceptat, in functie de riscul estimat al proiectului. Reducerea termenului de recuperare micsoreaza riscul nerecuperarii investitiei.

Masurarea riscului prin metode rationale (matematice)

a)      Metoda sperantei matematice a castigurilor. Metoda serveste la stabilirea sperantei

matematice a sumei fluxurilor actualizate, in raport cu solutiile posibile, prin inmultirea fluxurilor anuale cu probabilitatile lor de realizare tinand seama de evolutia conjuncturii. Probabilitatile se stabilesc si in acest caz prin consultarea specialistilor, a persoanelor cu experienta in domeniu. Corespunzator acestei metode, proiectul acceptat, dintre mai multe proiecte de investitii vizand acelasi obiectiv, va fi acela care realizeaza cea mai mare speranta matematica a profitului actualizat.

b)   Arborele de deciziereprezinta succesiunea de actiuni necesare si de reactii obtinute in procesul investitional. Deoarece deciziile ce trebuie luate pentru alegerea unui proiect de investitii dintre mai multe proiecte, se prezinta adesea ca o inlantuire de actiuni si reactii, metoda arborelui de decizie este foarte indicata pentru fundamentarea (modelarea) acestor decizii. Cu ajutorul metodei se pot analiza diferite cursuri de actiuni in conditii de risc acceptat.

c)    Abordarea riscului prin analiza ecarturilor - se porneste de la ideea ca orice variabila a procesului investitional suporta fluctuatii in perioada implementarii. Abordarea riscului prin aceasta metoda presupune limitarea fluctuatiilor posibile ale variabilei la 3 ipoteze de comportament: ipoteza optimista (valoarea cea mai buna a variabilelor); ipoteza normala, realista (valoarea medie a variabilei) si ipoteza pesimista (valoarea cea mai defavorabila a variabilei).

d) Teoria jocurilor exprima situatii de conflict desfasurate in conditii date ce pot fi certe sau probabile. Jocurile, care presupun procese de decizie in conditii de risc, permit decidentilor sa dtermine sau sa cunoasca probabilitatile corespunzatoare. Daca nu se cunosc aceste probabilitati spunem ca jocurile au loc in conditii de incertitudine. Teoria jocurilor poate fi aplicata la fundamentarea deciziilor pentru diverse actiuni : inlocuirea echipamentelor, maximizarea profitului,minimizarea pierderilor, determinarea momentului optim pentru lansarea unui produs.

Tehnici de acoperire si diminuare a riscului

Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt:[31]

- programarea, daca riscurile sunt legate de termenul de executie programarea stiintifica a activitatilor cu ajutorul graficelor retea poate diminua riscurile in limite rezonabile.

- instruirea- multe riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influenteaza productivitatea si calitatea lucrarilor. Prin programe de instruire si constientizare in domeniul securitatii muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor si efectul acestora.

- reproiectarea - riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasa a echipelor de munca, fluxurilor de materiale, folosirii echipamentelor si a fortei de munca.

Metodele de diminuare a riscurilor care pot sa intervina pe durata de viata a proiectelor de investitii sunt:

pentru riscurile ce apar in etapa de pregatire a proiectului, se recomanda:

- utilizarea unor instrumente economico - matematice de calcul si previziune a necesarului de resurse, precum si de alocare a acestora: tehnici de prognoza, tehnica simularii, analiza sensibilitatii rezultatelor, planificarea activitatilor cu metoda analizei drumul critic, metode de dimensionare a stocurilot etc;

- utilizarea unor proceduri formalizate de identificare a riscurilor: arborele erorilor, realizarea unei liste a riscurilor posibile, realizarea unui profil de risc, identificarea riscurilor ce pot surveni in derularea activitatilor si a bugetului proiectului prin detalierea profunda a acestora.

in perioada de executie a proiectelor, se enumera:

- transferul riscului catre companiile de asigurari si firmele specializate in realizarea unor parti din proiect;

- diminuarea riscului prin programarea corespunzatoare a activitatilor, instruirea personalului prin reducerea efectelor in cazul aparitiei acestuia, formarea de rezerve de costuri sau de timp;

- negocierea atenta a contractelor etc.

in perioada de exploatare a proiectului , se pot folosi:

- instruirea corespunzatoare a personalului in exploatarea echipamentelor sau tehnologiilor realizate prin proiect;

- utilizarea unor furnizori care au o buna reputatie in indeplinirea oblugatiilor contractuale;

- cunoasterea si respectarea reglementarilor legislative in domeniu.

Dimensionarea riscului investitional are un rol informativ, aratand cespr interesati cat de mari vor fi eventualele pierderi in afacerea pe care o preconizeaza, dar decizia revine conducerii firmei si este puternic influentata de atitudinea decidentilor fata de risc.