REZULTATELE ACTIVITATII ECONOMICE. INDICATORI MACROECONOMICI

Rezultatele activitatii economice. Indicatori macroeconomici

Rezultatele macroeconomice sunt iesirile din activitatile agentilor economici agregati, pe care viata le valideaza, societatea recunoscand utilitatea acestora de a satisface multitudinea trebuintelor omenesti. Aceste rezultate sunt inregistrate si masurate de catre institutii specializate, cunoasterea si analiza evolutiei lor avand semnificatie practica deosebita.

Pentru agentii economici, rezultatele macroeconomice constituie punctul de plecare pentru luarea deciziilor privind orientarea viitoare a atragerii si utilizarii factorilor de productie, stabilirea dimensiunii, structurii si calitatii ofertei si cererii de bunuri economice. De asemenea, pe baza lor se efectueaza comparatii internationale, privind potentialul economic, eficienta si competitivitatea bunurilor economice produse in diferite tari, se stabileste locul fiecarei tari in ierarhia economiei mondiale.

Masurarea economica a rezultatelor de ansamblu ale economiei nationale se fundamenteaza pe o anumita teorie si conceptie metodologica, specifica tarilor cu economie de piata si, respectiv, a celor cu economie planificata. Sub acest aspect, se disting doua sisteme metodologice pe baza carora se calculeaza si masoara rezultatele macroeconomice: sistemul conturilor nationale (SCN) si sistemul productiei materiale (SPM)

Sistemul conturilor nationale (SCN) se fundamenteaza pe teoria factorilor de productie, potrivit careia participantii la multiplele activitati economice sunt recompensati in raport cu serviciile aduse (munca prin salarii; natura prin renta; capitalul prin profit si/sau dobanda). Acest sistem este caracteristic tarilor cu economie de piata, fiind utilizat si in statistica organismelor internationale.

Sistemul productiei materiale (SPM) are la baza teoria muncii productive, potrivit careia munca depusa in sfera productiei materiale, inclusiv in sectorul serviciilor de productie, creeaza bunuri economice, deci si venituri. El cunoaste o tendinta de restrangere in favoarea SCN, asimilat treptat si de economiile fostelor tari socialiste. In Romania conturile nationale au fost elaborate incepand cu anul 1989, pe baza metodologiei Sistemului European de Conturi Economice integrate 1979 (SEC 1979). Din anul 1998 s-a trecut la utilizarea noului Sistem European de Conturi Economice 1995 (SEC 1995). Incepand cu anul 1999, conturile nationale s-au realizat numai pe baza cerintelor metodologice ale SEC 1995. La calculul productiei, consumului intermediar si valorii adaugate brute pe activitati se utilizeaza "Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala" (C.A.E.N.).

In functie de sistemul de evidenta si de masurare utilizat, rezultatele macroeconomice se exprima prin indicatori economici specifici in forma bruta si neta. In sistemul conturilor nationale se calculeaza, in principal, urmatorii indicatori sintetici: produsul intern brut (PIB), produsul intern net (PIN), produsul national brut (PNB), produsul national net (PNN) si venitul national (VN).

Stiinta economica pune accent pe conceptele care pot fi efectiv masurate - cum ar fi pretul graului, pretul titlurilor de valoare si ratele dobanzilor, cursul de schimb valutar, produsul national sau nivelul preturilor. Dintre toate acestea, este posibil ca singurul indicator de importanta majora in toata stiinta economica sa fie produsul national, exprimat mai ales prin produsul intern brut.

PIB si datele asociate lui sunt asemeni farurilor care ii ajuta pe factorii de decizie sa conduca economia catre obiectivele economice cheie. In plus, nu s-ar putea progresa in teoria macroeconomica fara PIB si alti indicatori ai productiei nationale. Acestia ne dau posibilitatea de a aborda principalele probleme macroeconomice, precum: cresterea economica, ciclul economic, relatia dintre activitatea economica si somaj, evaluarea si factorii determinanti ai inflatiei, etc.

Produsul intern brut (PIB) este denumirea data valorii totale a bunurilor si serviciilor finale produse intr-o tara in timpul unui an. PIB este valoarea in bani a tuturor bunurilor de consum si de investitii, a achizitiilor guvernamentale si a exporturilor nete inregistrate intr-o tara pe parcursul unui an. Cel mai important rol al sau este acela de dimensionare a performantelor globale ale unei economii. In tara noastra Produsul Intern Brut (PIB), principalul agregat macroeconomic al contabilitatii nationale se calculeaza prin urmatoarele metode :

a.     Metoda de productie

pib = vab + ip + tv - sp

unde:

PIB - Produsul Intern Brut (in pretul pietei);

VAB - Valoarea adaugata bruta (in preturi de baza);

IP - Impozitele pe produs, inclusiv taxa pe valoarea adaugata;

TV - taxe vamale;

SP - Subventiile pe produs si pentru import.

b.     Metoda cheltuielilor (costurilor)

pib = cf + fbK_f + vs + (e - i)

unde:

CF - Consumul final;

FBK_F - Formarea bruta a capitalului fix;

VS - Variatia de stoc;

E - Exporturi;

I - Importuri.

c.      Metoda veniturilor

PIB = R + EBE + IPRI - SE

unde:

R - Remunerarea salariatilor;

EBE - Excedentul brut de exploatare;

IPRI - Impozite legate de productie si de import;

SE - Subventiile de exploatare si de import.

Pentru calculul PIB cea mai importanta sursa de date o reprezinta conturile agentilor economici. Un cont al unei firme sau al unei tari este o inregistrare numerica a tuturor fluxurilor (cantitati produse, costuri, etc.) dintr-o anumita perioada de timp.

PIB ca suma a valorii produselor finale se determina prin eliminarea din Produsul Global Brut a consumului intermediar - bunuri ce servesc la obtinerea altor bunuri. Prin urmare, PIB include painea, dar nu si graul, masinile, dar nu si otelul. Potrivit metodei veniturilor, in calculul PIB se cuprinde numai valoarea adaugata de firme. Valoarea adaugata reprezinta diferenta dintre incasarile din vanzari ale firmei si costul achizitiilor de materii prime si servicii de la alte firme. Cu alte cuvinte, in calculul PIB pe baza veniturilor sau a valorii adaugate se includ toate costurile care revin factorilor de productie ale firmei si se exclud platile facute catre alte firme. Astfel, costurile sub forma de salarii, dobanzi si dividende sunt incluse in valoarea adaugata, pe cand achizitiile de grau, otel sau electricitate sunt excluse din valoarea adaugata. Masurand valoarea adaugata corespunzatoare fiecarei etape de fabricatie, avand grija sa scadem cheltuielile facute cu bunurile intermediare cumparate de la alte firme, metoda veniturilor evita cu succes dubla inregistrare si contabilizeaza salariile, dobanzile, rentele si profiturile o singura data.

O alta problema importanta este aceea a pretului in care se face evaluarea valorii bunurilor si serviciilor incluse in PIB. Daca valoarea PIB se masoara in preturi curente avem PIB nominal. Dar, de obicei suntem mai interesati sa aflam ce s-a intamplat cu PIB real, care reprezinta PIB calculat pe baza unor preturi constante. Pentru a obtine PIB real (Q) se imparte PIB nominal la un indice al preturilor cunoscut sub denumirea de deflatorul PIB , respectiv:

Q = PIB real = PIB nominal/deflatorul PIB = P Q/P

Evolutia produsului intern brut real reprezinta cea mai buna evaluare a nivelului si a cresterii productiei; ea joaca rolul pulsului atent controlat al economiei unei tari. In ciuda fluctuatiilor pe termen scurt ale produsului intern brut, observate in ciclurile economice, economiile avansate manifesta in general o tendinta constanta de crestere pe termen lung a produsului intern brut real si o imbunatatire a nivelului de trai.

Produsul intern brut potential reprezinta tendinta pe termen lung a produsului intern brut real. El reprezinta capacitatea productiva pe termen lung a economiei sau cantitatea maxima de bunuri si servicii pe care o poate produce o economie in conditiile mentinerii unor preturi constante. Productia potentiala reprezinta nivelul productiei corespunzator unui nivel ridicat al ocuparii.

In timpul ciclurilor economice produsul intern brut efectiv se abate de la valoarea lui potentiala. Diferenta dintre PIB potential si PIB efectiv se numeste decalajul PIB. Un decalaj mare semnaleaza faptul ca economia traverseaza o perioada de criza si activitatea economica se desfasoara sub nivelul curbei posibilitatilor de productie.

Desi PIB este indicatorul cel mai utilizat pentru a reda marimea productiei nationale, exista si alti doi indicatori des folositi: produsul intern net si produsul national brut.

Asa cum se cunoaste, PIB include investitiile brute, care reprezinta investitiile nete plus deprecierea capitalului fix (amortizarea). Un indicator mai bun va include in produsul total numai investitiile nete. In aceasta structura avem Produsul Intern Net (PIN). Produsul intern net este egal cu productia finala totala obtinuta de o tara in decursul unui an (PIB) din care se scade deprecierea capitalului fix sau amortizarea (A).

PIN = PIB - A

Se pune problema: daca PIN este un indicator mai exact al productiei nationale, atunci de ce se lucreaza mai mult cu PIB? Pentru ca este oarecum dificil de estimat, in timp ce investitiile brute pot fi evaluate destul de exact.

Produsul national brut (PNB) reprezinta productia finala totala realizata cu factorii de productie aflati in proprietatea rezidentilor, in decursul unui an.

Se determina prin corectarea marimii PIB, la preturile pietei, cu marimea soldului (pozitiv sau negativ) a valorii brute create de agentii economici nationali in strainatate (+M₁) si cea obtinuta de agentii economici straini in interiorul tarii (- M₂), adica:

PNB = PIB + M₁ - M₂

Daca soldul este favorabil agentilor economici autohtoni atunci PNB este mai mare decat PIB si invers. PNB este considerat cel mai expresiv indicator macroeconomic, intrucat exprima rezultatele activitatii agentilor economici ai unei tari, indiferent daca isi desfasoara activitatea in granitele teritoriului national sau in afara acestuia.

Produsul national net (PNN) exprima marimea valorii adaugate nete a bunurilor si serviciilor finale obtinute de agentii economici autohtoni, care activeaza in interiorul tarii si in afara acesteia, rezultata in decursul unei anumite perioade de calcul. Se determina prin diminuarea PNB cu deprecierea capitalului fix sau amortizarea(A), adica:

PNN = PNB - A

Pe plan national, o utilizare larga are indicatorul Produs Global Brut (PGB), care exprima valoarea totala a bunurilor si serviciilor produse in economie intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an. PGB cuprinde inregistrari repetate, in calculul acestui indicator incluzandu-se si valoarea bunurilor si serviciilor achizitionate de la alti producatori si folosite pentru producerea de noi bunuri si servicii, respectiv consumul intermediar (C_i), (de pilda: materii prime, materiale, semifabricate, energie etc.) deci:

PGB = PIB + C_i

Venitul national

Pentru a intelege mai bine activitatea macroeconomica este necesara masurarea venitului total obtinut de o natiune. In acest scop, se foloseste indicatorul Venit national (VN). El reprezinta totalitatea veniturilor incasate de proprietarii factorilor de productie - capital, munca si pamant. Acest indicator este obtinut, in principal, prin scaderea deprecierii capitalului fix (A) si a impozitelor indirecte (I_i) din PIB. Venitul national este egal cu totalitatea salariilor, profiturilor, rentelor si dobanzilor.

VN = PIB - A - Impozite indirecte

Venitul disponibil (VD) (sau venit personal disponibil) este suma de bani de care dispun in realitate gospodariile pentru cheltuieli. Venitul disponibil se obtine scazand din venitul national impozitele directe aplicate gospodariilor si firmelor, precum si economiile nete ale firmelor, la care se adauga transferurile pe care gospodariile (menajele) le primesc din partea statului.

Venitul disponibil reprezinta suma care ajunge efectiv in mainile oamenilor pentru a dispune de ea dupa cum doresc. Este suma pe care consumatorii o impart intre cheltuielile pentru consum si economiile personale.

Produsul intern brut si chiar produsul intern net reprezinta indicatori imperfecti ai adevaratei bunastari economice. O abordare alternativa o reprezinta indicatorul - Bunastare Economica Neta (BEN) . Acesta adauga la PIB anumite elemente, cum ar fi: valoarea timpului liber, serviciile prestate acasa si activitatile individuale neinstitutionalizate. De asemenea, scade din PIB elemente precum costurile neacoperite ale poluarii si alte consecinte nefaste ale vietii moderne.

Partizanii actualului sistem economic si social sustin adesea ca libera initiativa a dus la o crestere a productiei reale nemaiintalnita in istoria umanitatii. Dar increderea acordata acestui indicator a declansat reactii adverse. Ce ar trebui sa credem? Nu este adevarat ca PIB include si achizitiile guvernamentale de bombe si rachete, precum si salariile platite gardienilor din inchisori? Cresterea delincventei nu va duce, oare, la marirea vanzarilor de alarme pentru case, care se vor adauga la PIB? Nu este adevarat ca taierea padurilor de neinlocuit este evidentiata in conturile nationale drept o productie pozitiva? Si-a facut cumva teoria economica moderna un fetis din cantitatea de produse obtinute cu pretul calitatii vietii?

In ultimii ani, economistii au inceput sa elaboreze "conturile nationale largite", care corecteaza principalele defecte ale indicatorului PIB standard si reflecta adevaratele produse generatoare de satisfactie ale economiei.

Una dintre cele mai recente abordari din acest domeniu a reprezentat-o elaborarea unui indicator mai semnificativ al productiei nationale, denumit Bunastare Economica Neta sau BEN. El are la baza PIB, dar aduce doua modificari importante. In primul rand, BEN exclude multe elemente componente ale PIB, care nu contribuie la bunastarea individuala, iar in al doilea rand, unele elemente cheie ale consumului, care nu intra in calculul PIB sunt incluse in BEN. Bunastarea economica neta reprezinta un indicator ajustat al productiei nationale totale, care include numai componentele corespunzatoare consumului si investitiilor ce contribuie direct la bunastarea economica.

Principalele elemente componente ale BEN-ului in comparatie cu PIB sunt: Plusuri: valoarea timpului liber si economia subterana.

Daca o persoana devenita mai instarita s-ar hotari sa munceasca mai putin pentru a obtine satisfactia psihica oferita de recreere si de bunurile si serviciile achizitionate, valoarea PIB calculata se micsoreaza, desi bunastarea sporeste. Calculul indicatorului BEN va trebui sa reflecte, de asemenea, valoarea unor activitati particulare precum munca depusa in cadrul familiei (pregatirea meselor, cultivarea rosiilor sau educarea copiilor), care nefiind exprimata valoric nu poate fi inclusa in PIB.

Economia subterana acopera o mare varietate de activitati ce nu sunt raportate guvernului. Printre aceste activitati se numara jocurile de noroc, prostitutia, traficul de droguri, munca prestata de imigranti ilegali, contrabanda, "umflarea" conturilor de cheltuieli etc. Majoritatea activitatilor subterane sunt motivate de dorinta de a plati mai putine impozite sau de a eluda controlul si sanctiunile guvernamentale. In general, specialistii exclud activitatile ilegale din calculul PIB - acestea sunt, prin consens social "rele" si nu bunuri. O afacere cu cocaina nu va intra nici in PIB, nici in BEN.

Ce se intampla insa cu activitatile subterane legale - cele prestate de tamplari, doctori, guvernante si fermieri, de exemplu, care produc bunuri si servicii de valoare, dar nu isi declara veniturile? Este greu sa se faca evaluarea acestei economii. Se fac estimari ale evaziunii fiscale pe baza anchetelor si a analizei buclei produselor din fluxul circular. De exemplu: venitul nedeclarat de catre patronul unui restaurant va iesi la iveala cu ocazia anchetelor privind cheltuielile restaurantului.

Minusuri: deteriorarea mediului inconjurator

Uneori PIB ia in calcul bunurile produse, dar exclude "relele". De exemplu: o firma furnizeaza energie in valoare de 1.000.000 de $ care se inregistreaza in PIB, dar nu cuprinde costul poluarii. BEN ar trebui sa cuprinda valoarea productiei de electricitate furnizata minus costurile poluarii. Incepand din 1994, Departamentul pentru Comert din SUA a introdus in conturile nationale largite conturile ecologice, care vor estima contributia resurselor naturale si de mediu la venitul national.