Rolul Bancii Europene si al Sistemului European al Bancilor Centrale

Rolul Bancii Europene si al Sistemului European al Bancilor Centrale

Banca Centrala Europeana (BCE) infiintata cu incepere de la 1 ianuarie 1999 are rolul de a sprijini politicile economice ale Comunitatii Europene, prin actiuni in urmatoarele directii:

implementeaza politica monetara a Comunitatii;

detine si administreaza rezervele oficiale ale statelor membre;

promoveaza un sistem de plati eficient;

contribuie la supravegherea prudentiala a institutiilor de credit din tarile membre;

autorizeaza emiterea de bancnote in cadrul Uniunii Europene, astfel incat numai bancnotele emise de BCE si bancile centrale nationale sa aiba caracter oficial.

Crearea Bancii Centrale Europene, ca institutie, internationala, cu un statut unic, este considerata un moment semnificativ in evolutia organizarii monetare internationale, fiind integrata in grupele institutiilor financiare internationale puternice, precum FMI, BRI, Sistemul Federal de Rezerve al SUA.

In cadrul politicii monetare comunitare, BCE nu are pozitia de autoritate care emite regulamente privind functionarea bancilor si a altor institutii financiare.

BCE nu actioneaza ca imprumutator de ultim rang pentru bancile din Uniunea Europeana, acesta fiind un rol care revine bancilor centrale ale tarilor membre.

De asemenea, BCE nu are responsabilitatea cursurilor de schimb ale monedei EURO, pozitia acesteia fiind mai mult consultativa in domeniul respectiv. Pentru sprijinirea EURO si mentinerea cursurilor monedelor in limitele stabilite de Consiliul de Ministri al U.E., Banca Centrala Europeana utilizeaza instrumentele monetare si valutare adecvate.

Misiunea de baza a B.C.E. o constituie stabilitatea preturilor, pentru indeplinirea acestui obiectiv putand fi utilizate instrumente diferite de la o tara la alta.

Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) este constituit din Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale ale statelor membre.

Principalele sarcini si atributii ale Sistemului Bancilor Centrale constau in urmatoarele:

definirea si implementarea politicii monetare a Uniunii Monetare;

conducerea operatiunilor de schimb valutar;

detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale tarilor membre;

realizarea operatiunilor din sistemul de plati.

Instrumentele politicii monetare, utilizate in vederea indeplinirii obiectivelor politicii monetare, de catre SEBC, pot fi clasificate astfel:

facilitatile permanente;

operatiuni ordinare;

operatiuni de refinantare pe termen lung;

operatiuni structurale si de reglaj fin;

sistemul rezervelor obligatorii.

Facilitatile permanente constituie instrumente utilizate de catre SEBC in relatiile cu bancile centrale si institutiile de credit din fiecare tara si constau in:

credite si depozite pentru 24 ore.

Pozitia bancilor nationale fata de SEBC este evidentiata prin intermediul sistemelor nationale de compensari si prin sistemul de plati si compensari unificate TARGET.

Bancile centrale au pozitii debitoare sau creditoare fata de sistemul de compensari, pe perioade scurte de timp de 24 ore, nivelul dobanzii practicat fiind scazut, ceea ce asigura stabilitate si simetrie acestor operatiuni.

Operatiunile ordinare constau in operatiuni de refinantare, saptamanale. In functie de solicitarile bancilor centrale nationale, se por acorda credite in mod diferentiat, cu dobanda fixa sau variabila, pe termen de maxim doua saptamani.

Operatiunile de refinantare pe termen lung se concretizeaza in operatiuni desfasurate lunar, ceea ce permite obtinerea de credite pe termen de 3 luni. Beneficiarii acestor tipuri de credite sunt bancile de mai mica dimensiune, iar nivelul dobanzii practicate, este, in general, variabil.

In scopul asigurarii unui nivel constant al lichiditatii bancare la nivelul bancilor centrale nationale, se realizeaza operatiunile structurale care constau in urmatoarele: achizitia si vanzarea de titluri, garantarea de credite, cumpararea si vanzarea portofoliului de efecte publice prin operatiunea de pensiune (primiri in pensiune).

Operatiunile de reglaj fin sunt efectuate de catre cele mai active banci de pe piata mondiala, si constau in: operatiuni de pensiune, operatiuni swap in valuta, garantarea de credite. Astfel, aceste operatiuni reprezinta o forma de sprijinire operativa si oportuna a bancilor centrale nationale.

Pentru a asigura existenta unor rezerve de lichiditati permanente ale bancilor centrale nationale, un alt instrument al politicii monetare il constituie sistemul rezervelor obligatorii, cu efecte favorabile asupra intregului sistem bancar european.

In exercitarea functiunilor si a sarcinilor, BCE si bancile centrale nationale nu trebuie sa urmeze instructiuni venite din partea altor institutii ale Comunitatii sau de la guvernele statelor membre.

Autoritatea bancii Centrale Europene[1]

Crearea unei noi institutii internationale aduce in discutie problemele autoritatii, inteleasa ca "dispozitie relationala", in cadrul careia capacitatea de comanda este legitimata de catre aceia care se supun.

Autoritatea institutionala a BCE nu poate fi acordata sau oferita, ci se constituie in cadrul relatiilor din cadrul Uniunii Europene. In acest sens, prezinta importanta institutiile si comunitatile cu care BCE intra in relatii reciproce si care pot fi grupate in urmatoarele doua categorii:

T    institutii publice, precum guvernele statelor membre, participantii la Sistemul European al Bancilor Centrale, organisme ale Uniunii Europene, institutii internationale;

T    comunitatile de afaceri si financiare din Europa, precum si grupuri ale societatii civile.

Colaborarea dintre BCE si sistemul bancar financiar al tarilor membre este necesara in vederea dobandirii autoritatii datorita urmatoarelor corelatii:

instrumentele politicii monetare devin operabile prin activitatea sistemului financiar si bancar;

in anumite situatii, bancile centrale nationale trebuie sa-si fundamenteze deciziile pe informatii complete, corecte si in interesul sistemului financiar.

Pentru impunerea autoritatii in randul comunitatilor si al institutiilor din cadrul Uniunii Europene, BCE trebuie sa practice o politica transparenta, sa utilizeze un mix de politici monetare si sa inregistreze rezultate pozitive.

Indeplinirea obiectivului major al Bancii Centrale Europene, cel de stabilizare a preturilor se realizeaza prin actiuni concrete in urmatoarele domenii:

politica valutara;

agregatele monetare;

mentinerea inflatiei in parametrii normali.

Stabilitatea preturilor constituie, de asemenea, un obiectiv declarat al bancilor centrale nationale. In vederea indeplinirii acestui deziderat, unele tari au creat premisele legale pentru cresterea independentei bancii centrale. Studiile econometrice au evidentiat ca rata medie a inflatiei si fluctuatiile acesteia inregistreaza niveluri scazute in cazul asigurarii independentei bancii centrale.

Pentru exprimarea gradului de independenta al bancii centrale au fost stabilite principii organizatorice si au fost adoptate criterii, astfel:

T    existenta unor garantii statutare ale independentei bancii centrale;

T    precizarea in statut a pozitiei de independenta a bancii;

T    durata functiei de guvernator;

T    dependenta bancii centrale fata de actiunile guvernamentale;

T    includerea sau nu in structurile de conducere a unor functionari guvernamentali.

Independenta BCE ca si SEBC in aplicarea politicii monetare, in mod autonom fata de politica Parlamentului European, permite asigurarea unui control central asupra inflatiei. Pentru ca BCE sa fie o institutie independenta, sunt adoptate masuri si aplicate principii cu privire la personalul bancii, conditiile de numire si demitere, durata mandatului, statutul ulterior al specialistilor.

BCE si SEBC isi mentin independenta actiunilor desfasurate in raport cu factorul politic, iar in aplicarea politicii monetare urmaresc respectarea urmatoarelor principii:

descentralizarea, care semnifica rolul fiecarei banci centrale nationale in infaptuirea politicii monetare unice;

accesul egal al solicitantilor la moneda bancii centrale, ceea ce semnifica eliminarea limitelor in operatiunile de refinantare bilaterala, in conditii avantajoase ale ratei dobanzii si realizarea operatiunilor de open market prin actiunea unui numar mare de parteneri;

continuitatea in aplicarea instrumentelor politicii monetare si alegerea celor mai eficiente pentru tarile membre, in vederea armonizarii si utilizarii generalizate;

utilizarea unor rate ale dobanzii pe termen scurt, unice si unificarea pietei monetare prin conducerea unica a operatiunilor.

Derularea operativa si in siguranta a platilor in tarile membre ale Uniunii Europene, se realizeaza printr-un sistem de plati si compensare integrat, pentru toate operatiile interbancare, denumit TARGET. Acest sistem asigura transferul expres, automatizat, in timp real si functioneaza sub supravegherea Bancii Centrale Europene. Sistemul TARGET implica existenta la nivelul fiecarei tari a unor sisteme de compensari brute in timp real.

Importanta sistemului de compensare in timp real, deriva din inregistrarea platilor in timp real, respectiv inregistrarea sumelor in contul bancilor beneficiare, in momentul efectiv al operarii si dispunerea imediata de acestea.