Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » economie
Cresterea economica si dezvoltarea economica durabila

Cresterea economica si dezvoltarea economica durabila


Cresterea economica si dezvoltarea economica durabila

In 1377 ganditorul arab Ibn Khaldun a oferit una din primele descrieri ale cresterii economice in faimoasa sa opera Muqaddimah  (cunoscuta ca Prolegomena in spatiul occidental )

In gandirea economica actuala sunt exprimate diferite puncte de vedere in sprijinul cresterii si dezvoltarii economice .. Tinand seama de diferitele puncte de vedere cu privire la continutul cresterii economice, aceasta poate fi definita ca reprezentand procesul de sporire a dimensiunilor rezultatelor economice, determinate de combinarea si folosirea factorilor de productie si reliefate prin indicatori macroeconomici: produsul intern brut, produsul national brut si venitulnational in termeni reali, atat pe total, cat si pe locuitor.



Figura 4.1. Cresterea PIB din anii '60 pana astazi . Raport al FMI si al Bancii Mondiale

Conceptia moderna de crestere economica a inceput o data cu critica Mercantilismului ,in special de catre fiziocrati si de catre iluministii scotieni David Hume si Adam Smith

Modele neoclasice de crestere economica

Modelul exogen defineste notiunea de crestere economica prin prisma sporirii capitalului(mijloacelor de productie). Mai este cunoscut ca modelul de crestere economica Solow-Swan si, implica o serie de ecuatii cu privire la relatiile dintre munca-timp, mijloace de productie, intrari-iesiri si investitii. Conform acestei viziuni , rolul schimbarilor tehnologice a devenit crucial , chiar mai importat decat cel al acumularii de capital. Acest model dezvoltat de catre Robert Solow si Trevor Swan in anii '50 a fost prima tentativa de creare a unui model analitic de crestere economic pe termen lung.

Teoria cresterii economice a avansat din nou prin teoriile economistului Paul Romer in anii '80 si inceputul anilor '90.Alti teoreticieni importanti sunt Robert E. Lucas si Robert J. Barro.

Nemultumiti de explicatiile lui Solow , economistii de mai sus au lucrat pentru "endogenizarea tehnologiei" in anii '80. Ei au dezvoltat teoria cresterii endogene care include o explicatie matematica a avansarii tehnologice . Acest model incorporeaza un nou model al capitalului uman abilitatile si cunostintele care fac muncitorii productivi. Spre deosebire de capitalul fizic, cel uman are margini mai margini mai mari de crestere , de aceea nu se mai ajunge la stadiul de non-crestere (steady state) ca in modelul precedent.

In legatura nemijlocita cu evolutia economica se afla utilizarea conceptelor de crestere economica zero si crestere economica negativa, raspunzand unor ratiuni de politica economica.

Teoria cresterii economice nu este altceva decat o viziune a vietii economice intr-o conceptie dinamica ce are in vedere modificarea parametrilor, a variabilelor ce concura la desfasurarea vietii economice si sociale.

In opinia unor economisti, cresterea economica este sinonima cu dezvoltarea economica si chiar cu progresul social economic. Majoritatea economistilor considera, insa, ca notiunile de crestere economicasi dezvoltare economica nu trebuie opuse una alteia, dar nici nu se suprapun. Cele doua notiuni au unele elemente comune: ambele sunt procese evolutive; au la baza conlucrarea si utilizarea acelorasi factori; finalitatea sociala a ambelor procese o constituie imbunatatirea calitatii vietii oamenilor.

In acelasi timp, aceste doua concepte contin elemente care le delimiteaza unul de celalalt. Astfel, ele au o sfera de cuprindere diferita. Sfera de cuprindere a cresterii economice o constituie sporirea cantitativa a dimensiunilor economiei nationale, a rezultatelor macroeconomice pe ansamblu si pe locuitor (PIB, PNB, VN).

Sintetic, cresterea economica se exprima prin ritmul sporului PNB, PIB sau VN pe locuitor. In schimb, in sfera de cuprindere a dezvoltarii economice se includ si modificarile calitative in fizionomia si structura economiei nationale (tehnologica, interramuri, economico-sociala, organizationala, teritoriala etc.), precum si in nivelul de viata al oamenilor.

Prin urmare, raportul dintre cresterea economica si dezvoltarea economica este ca de la parte la intreg

Stagflatia reprezinta acea stare economica marcata in general de prezenta concomitentaa stagnarii economice si a inflatiei cu consecinte negative multiple din punct de vedere economic si social.

In ceea ce priveste slumpflatia, aceasta este o stare cu consecinte mult mai grave datorita scaderii accentuate a productiei, manifestarii inflatiei ce genereaza multiple dezechilibre, dar care creeaza numeroase dificultati si in planul elaborarii politicilor economice.

Incepand cu deceniul 7 au fost formulate noi concepte de crestere economica cum ar fi:cresterea zero, cresterea negativa, cresterea organica, dezvoltarea economica adecvata, cresterea durabila si altele, toate opuse vechiului concept de crestere pur cantitativa, canceroasa, nediferentiata.

Cresterea economica zero reflecta situatia in care rezultatele economice si populatia totala sporesc in acelasi ritm,iar nivelul rezultatelor pe locuitor ramane constant.

Cresterea economica negativa reflecta situatia in care rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere, mentinandu-se sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, cu compromisuri acceptabile pe planul eficientei economice si al nivelului de trai.

Ceea ce remarcam a fi specific noilor concepte este accentul pus pe laturile calitative, si nu in primul rand pe cele cantitative. Deosebit de interesanta este esenta conceptului de dezvoltare adecvata, inteleapta, eficienta si curata. Dezvoltarea economica adecvata reflecta recunoasterea faptului ca productia si consumul nu constituie obiective ca atare, ci sunt mijloace de atingere a unui tel, acest tel fiind o existenta mai sanatoasa, mai sigura, mai umana si mai aducatoare de satisfactii jn cazul tuturor oamenilor.

1.Factorii si costurile cresterii economice

Se impune precizarea, de a nu pune semnul egalitatii intre factorii de productie si cei ai cresterii economice, desi delimitarile uneori sunt greu de realizat. In teoria economica sunt prezente o serie de clasificari,respectiv:

T     in functie de specificul lor se desprind factori generalizati cum ar fi factorul bancar, sistemul de transporturi si telecomunicatii, sistemul de invatamant etc., si factorii specializati, respectiv infrastructura specializata, personal de inalta calificare s.a.

T     factori de baza ce se regasesc in dimensiuni diferite in toate economiile nationale, respectiv resursele naturale,forta de munca cu un grad de calificare mai redus, conditii de clima, pozitie geografica s.a.

Alaturi de ei, exista si o a doua categorie factorii de varf - ce ii intalnim in special in tarile avansate din punct de vedere economic, iar ca dimensiune sunt mai rari decat factorii de baza.

T     de retinut in acelasi timp si factorii clasici - munca, capital, natura (pamant) si neofactorii, unii (cazul capitalului uman) sau altele cu totul noi (unele componente, directii noi ale progresului tehnic actual).

Un element esential este insa potentialul, gradul de atragere, de imbinare si eficienta cu care sunt utilizati surprinderea mutatiilor ce apar in spatiu si timp.

Ca principali factori de crestere economica in prezent retinem: progresul tehnic, cercetarea stiintifica, inovatiile, informatiile, cunoasterea, investitiile, nivelul educatiei, rata acumularii, gradul de organizare si conducere al productiei,comertul exterior, diplomatia economica bi si multilaterala, permanenta si ad-hoc s.a.

La acesti factori si procese trebuie adaugat si un alt element, factor, respectiv timpul. Una dintre fatetele esentiale in planul factorilor de productie, in prezent si viitor, este cea legata de schimbarile, in unele cazuri radicale, a locului si rolului factorilor de productie, inclusiv a continutului, la care adaugam eficienta folosirii lor. Revenind insa la locul si rolul unor factori de productie, azi asistam la diminuarea rolului celor "clasici" si cresterea rolului altora, respectiv informatia,cunoasterea, stiinta pentru stiinta, ce vor defini chiar noul mod de creare a avutiei, noul tip de civilizatie.

Costurile cresterii economice Cresterea importantei preocuparilor pentru costurile cresterii este determinata de: a. cresterea volumului fizic al consumului de materii prime si energie, clasice sau noi;

b. cresterea valorii si a preturilor pentru exploatare, prelucrare,


transport;

c. cresterea investitiilor in procesul cercetarii si dezvoltarii, al progresului tehnic in general;

d. prezenta limitelor in domeniul unor factori de productie.

Cresterea economica, fiind un factor macroeconomic cere in acelasi timp un raport cat mai bun intre un procent de crestere a PNB si consumul de resurse, de energie care trebuie sa fie cat mai redus posibil.

Un alt element, determinant pentru costurile cresterii economice este si va fi mediul inconjurator - el insusi problema economica, care pentru a fi suportul dezvoltarii in general, trebuie sa se regaseasca intr-un echilibru adecvat cunoscut fiind faptul ca a continua actualul curs este pusa in pericol inclusiv supravietuirea umanitatii.

2.Tipuri si modele de crestere economica

In planul tipurilor cresterii economice sunt de retinut mai multe clasificari, optiuni. Astfel in raport de ponderea factorilor cantitativi sau calitativi la rezultatele obtinute, cresterea economica poate fi de tip extensiv, intermediar,intensiv.

Tipul extensiv, intalnit azi pe o arie larga a globului inseamna utilizarea unui volum insemnat de investitii, resurse naturale si umane, fara a fi insotit acest consum si de o eficienta adecvata.

Tipul intermediar, din insasi definirea sa, presupune ponderi relativ egale ale factorilor cantitativi si calitativi. Este caracteristic pentru multe state in tranzitie catre o economie moderna, avansata, dar in acest caz se impune o adaptabilitate rapida la nou, la tendintele din economia mondiala.

Tipul intensiv, caracteristic pentru economiile avansate, produce si consuma noul, utilizeaza factori in care laturile calitative sunt preponderente, eficienta si profitul sunt elemente definitorii ale oricarei activitati.

O alta clasificare are on vedere tipul (modelul) orientat spre interior si un altul orientat catre exterior. Primul porneste de la o dezvoltare, de la o utilizare a factorilor de productie, care in final, preponderent urmareste satisfacerea nevoilor interne, in timp ce tipul orientat catre exterior concepe o structura economica ce vizeaza pe langa satisfacerea propriilor cerinte, urmareste incadrarea intr-o pondere ridicata in economia mondiala, desfacerea celei mai mari parti a productiei nationale pe pietele externe.

In planul tipurilor de crestere (dezvoltare) economice, pot fi intalnite clasificari in functie de unele masuri de politica economica utilizate. Un exemplu poate fi legat de fenomenul inflatiei si in consecinta putem vorbi de un tip (model) de dezvoltare inflationista sau neinflationista.

Preocuparile in domeniul teoriei si practicii cresterii economice se concretizeaza in elaborarea de modele matematice. Desi numarul lor este ridicat, cele ce au aplicabilitate este redus, iar altele au o doza insemnata de incertitudine si risc. Cu toate acestea, exista o serie de componente si modele ale cresterii economice care au cunoscut o mai larga raspandire in gandirea economica dintre care retinem, in mod deosebit, modelul Harrod-Domar. In unele cazuri,modelele economico-matematice ale cresterii, stau la baza politicilor macroeconomice sau la nivelul marilor firme.

Modelarea economica, ca proces, inseamna utilizarea unor instrumente, a unor variabile care corelate noteaza o anumita evolutie voita si dorita. Instrumentul principal al modelarii economice il constituie modelul, care elaborat pe baza unor variabile - intr-o varianta sau mai multe, sta la baza evolutiei viitoare a cresterii economice.

Modelul Harrod-Domar, constituie punctul de plecare al multor modele ale cresterii economice (elaborate de J.Robinson, Paul A. Samuelson s.a.). Spre deosebire de J. M. Keynes, modelul abordeaza problemele in mod dinamic si pune accentul pe rolul investitiilor in cresterea economica. Analizand problemele reproductiei capitaliste, autorii modelului se ocupa de trei probleme: raportul intre cresterea venitului national si necesarul de investitii (volumul economiilor); teoria ciclului industrial - reliefand instabilitatea economica, dezvoltarea ciclica; elaborarea masurilor de politica economica pentru inlaturarea instabilitatii, respectiv a crizelor, somajului etc.

Modelul Harrod-Domar cuprinde o serie de elemente reale si care vizeaza in primul rand, determinarea necesarului de investitii care sa asigure o anumita rata a cresterii economice. Modelul este construit pe baza a trei variabile independente :

cresterea populatiei,

progresul tehnic,

cresterea productivitatii muncii

De asemenea contine si 2 variabile dependente :

rata cresterii economice

necesarul de acumulari in vederea efectuarii investitiilor.

Pentru determinarea necesarului de capital, pentru investitii, foloseste urmatoarea relatie:

S = Mn/n k.

Ecuatia fundamentala a modelului o reprezinta relatia:

G = S/k

unde: S - rata acumularii de capital;

Mn/n - rata cresterii populatiei;

k - coeficientul capitalului (capitalul necesar pentru a obtine sporirea venitului national cu 1);

G - rata cresterii.

Avand in vedere ca in economia de piata libera cresterea are loc ca urmare a unor decizii individuale, autorii deosebesc trei rate ale cresterii:

rata garantata ceruta de capital;

rata naturala ceruta de conditiile fundamentale -"aceea care este determinata de cresterea curenta a populatiei active si de cresterea potentiala a progresului tehnic. O astfel de rata a cresterii nu depinde de dorintele de economie ale particularilor si ale societatilor";

rata reala.

Dezvoltarea economica durabila

Conceptul de dezvoltare economica durabila reprezinta acea forma de dezvoltare economica in cadrul careia se

urmareste ca satisfacerea cerintelor prezente de consum sa nu compromita sau sa prejudicieze pe cele ale generatiilor viitoare.

Preocuparile tot mai accentuate privind dezvoltarea economica durabila sau viabila, la nivelul fiecarei tari si la scara mondiala, sunt legate de un complex de probleme cu care se confrunta, in prezent, omenirea, si anume:

v      saracia in mijlocul belsugului;

v      degradarea mediului inconjurator, extinderea necontrolata a urbanizarii;

v      nesiguranta ocuparii unui loc de munca;

v      instrainarea tineretului;

v      inlaturarea valorilor traditionale;

v      inflatia, somajul, crizele monetare, economice si geografice etc.

Astfel, dezvoltarea durabila este conceputa, de unii autori, ca mentinerea posibilitatilor si conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, in special a resurselor naturale regenerabile, cel putin la nivelul celor existente pentru generatiile actuale, si reducerea factorilor de mediu afectati de poluare.

Altii considera durabilitatea drept un mod de prezentare a eficientei economice in managementul serviciilor oferite pe baza inzestrarii cu resurse naturale.

O alta categorie de autori apreciaza ca respectivul criteriu al eficientei economice conventionale este legat de echitatea fata de generatiile viitoare in protejarea factorilor de mediu (Robert Solow, 1993).

Elementul central al conceptului de dezvoltare durabila este prezentat

de interactiunea dintre populatie, progres economic si potentialul de resurse naturale, evidentiindu-se ca probleme esentiale: optimizarea raportului nevoi-resurse, obiective de atins, mijloace necesare, pe baza compatibilitatii lor reciproce in timp si spatiu. Trebuie sa fie conceput si realizat un asemenea mediu economic care, prin intrarile si iesirile sale, se afla in compatibilitate dinamica cu mediul natural, dar si cu nevoile prezente si viitoare ale generatiilor care coexista si se succed.

Privita dintr-un alt unghi, aceasta dezvoltare durabila presupune:

T     dimensiune naturala;.

T     o dimensiune social-umana;

T     o dimensiune nationala, regionala (zonala), mondiala (globala).

3.Tendinte in procesul cresterii si dezvoltarii economice contemporane

Teoriile si modelele cresterii economice din perioada postbelica sunt:.

agregate, care privesc relatia productie - consum la nivelul economiei nationale, diferentiata pe ramuri, denumite modele interramuri;

dezagregate,care se refera la evolutia raportului productie - consum la nivelul ramurilor economice (de exemplu, modelele input-output sau functiile de productie), denumite modele sectoriale.

Dupa intervalul de timp la care se refera, modelele cresterii economice pot fi:

modele statistice pentru un interval de timp scurt, in care structura ramane neschimbata;.

modele dinamice, ce vizeaza un interval de timp mai mare

in care timpul este considerat o variabila economica ce implica modificari structurale.

Dupa scopul utilizarii lor, modelele cresterii economice se impart in:

o        modele de structura, care reflecta elementele interne ale economiei nationale, la un moment dat;

o        modele de previzionare, care cuprind parametrii

dezvolarii ulterioare a economiei;

modele de decizie, utilizate in luarea unor decizii.

In functie de nivelul la care se desfasoara procesele economice, avem:  a. modele microeconomice, elaborate la nivelul intreprinderilor;

b. modele macroeconomice, la nivelul economiei nationale;

c. modele mondoeconomice, la nivelul economiei mondiale.

Dupa metodologia folosita pentru constituirea si interpretarea lor, exista:

a. modele neokeynesiste;

b. modele neoclasice;

c. modele de origine mai complexa.

Dezvoltarea durabila nu este un scop in sine, ci un mijloc pentru a stimula progresul tehnic si economic, prin distribuirea mai echitabila a efectelor sale asupra generatiilor prezente si viitoare. Recunoasterea dependentei dezvoltarii economice de resursele naturale si starea lor fizica si formularea conceptului de dezvoltare au loc in cadrul unei confruntari indelungate intre diferite conceptii privind protectia mediului natural, din care mentionam: conceptia geoconcentrica, cea biocentrica si cea antropocentrica.

Conceptia geocentrica face din protectia Terrei, a factorilor naturali, un scop in sine, pamantul urmand a fi aparat fara rezerve. In aceasta conceptie, omul este doar unul din elementele ce se cer conservate pentru ca natura sa ramana neatinsa in puritatea ei. O asemenea conceptie a condus la ideea de crestere economica zero.

Conceptia biocentrica aseaza in centrul preocuparilor ecologice organismele vii, indeosebi formele de viata nonumane. Se pretinde ca omul sa nu intervina in viata speciilor decat in scopul protejarii lor.

Conceptia antropocentrica are ca punct de sprijin ideea conform careia totul trebuie subsumat trebuintelor crescande si tot mai diverse ale oamenilor. Desigur, a considera ca omul are dreptul sa faca orice constituie o grava eroare.

Retinand elementele comune, rationale si utile ale acestor trei conceptii privind protectia mediului natural, se poate ajunge la una generalizatoare - conceptia reconcilierii omului cu natura si cu sine insusi. Acest concept presupune respect fata de legile naturii in activitatea economica, respect pentru echilibrul ecologic, pentru sanatatea Terrei, pentru progresul social. O asemenea conceptie conduce la prevenirea deteriorarii conditiilor de mediu, care este pe deplin posibila, in conditiile compatibilitatii dintre dezvoltarea productiei si mediul inconjurator.

4. Ecodezvoltarea

Notiunea de ecodezvoltare a fost introdusa, in 1972, de catre Maurice Sliong, secretar general al Conferintei de la Stockholm asupra mediului, castigand tot mai mult teren, pana in prezent. Ideea de ecodezvoltare orienteaza cercetari si inspira proiecte concrete ale PNUD si alte programe ale organizatiilor specializate de pe langa ONU.

Dezvoltarea ecologica sau ecodezvoltarea reprezinta cresterea economica in stransa corelatie si interconditionare cu legile mediului ambiant, ale echilibrului ecologic.

Figura 4.2. Cei 3 stalpi ai sustenabilitatii

Ecodezvoltarea s-a fondat pe baza lucrarilor lui Kenneth E. Boulding, Nicholas Georgescu-Roegen, Herman Daly, Robert Costanza si altii.

Conform ecologistului economic Malte Faber ecodezvoltarea se defineste prin concentrarea asupra naturii, justitiei si a timpului . Legile echitatii intergenerationale , ireversibilitatii schimbarilor de mediu , nesigurantei pe termen lung si dezvoltarea durabila conduc analiza si pasii de urmat in domeniul ecodezvoltarii .

Ecologistul economic Robert Constanza a estimat valorificarea potentiala a ecosistemului global in anul 1997. Publicat initial in revista Nature articolul a vehiculat o suma de 33.000 de miliarde dolari , cu un interval estimativ intre 16.000 si 54.000 de miliarde dolari.(Pe anul 1997 totalul global al PIB era de 27.000 de miliarde dolari) . Jumatate din potentialul acesta a intrat in ciclurile biogeochimice. Oceanele , platformele continentale si estuarele inmagazineaza cel mai mare potential ,iar cea mai mare valoare per/ha apartine estuarele si mlastinilor .

Capacitatea de suportabilitate a Terrei este o alta chestiune centrala . A fost pentru prima oara studiata de catre Thomas Malthus , iar studii recente ale M.I.T. au intitulat acest concept Limite ale Cresterii Economice. Desi predictiile lui Malthus nu s-au indeplinit , unele limite ale capacitatii Pamantului de a mentine viata sunt cunoscute. In completare, pentru ca PIB-ul pe cap de locuitor sa creasca este nevoie ca PIB-ul real sa creasca mai repede decat cresterea populatiei.

In cadrul strategiei de ansamblu privind politicile de protectie a mediului, in prezent, se disting urmatoarele obiective:

a. stabilizarea populatiei lumii;

b. crearea si dezvoltarea rapida a unor tehnologii corespunzatoare ecologic;

c.realizarea unor transformari radicale prin care sa se masoare impactul deciziilor economice asupra mediului;

d. negocierea si aprobarea unor noi acorduri internationale;

e. stabilirea unui plan de cooperare pentru educarea populatiei lumii asupra problemelor globale de mediu;

f. supravegherea constienta a starii mediului si o conlucrare la nivel international.

Concepte - cheie: crestere economica, dezvoltare economica, indicele masurii bunastarii economice (MEW),indicele dezvoltarii umane (IDU), ecodezvoltare, model, modelul Harrod-Domar, rata cresterii economice, Raportul Brundtland.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.