Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » afaceri » turism
BAZELE SI STRUCTURA FENOMENULUI TURISTIC

BAZELE SI STRUCTURA FENOMENULUI TURISTIC



BAZELE SI STRUCTURA FENOMENULUI TURISTIC.

Fenomenul turistic prezinta o structura complexa in functie de aria geografica, potentialul turistic, intensitatea fenomenului, cat si de formele si tipurile specifice cererii turistice. Exista trei realitati de baza ale turismului si anume: omul, particularitatile civilizatiei sale care se schimba in functie de oranduirile sociale, economice, istorice date, cat si raporturile dintre om si spatiul geografic destinat turismului.

Baza fenomenului turistic il reprezinta elementul Om care calatoreste izolat sau in grup, schimbandu-si temporar resedinta, in scop de odihna, agrement, divertisment, cunoastere, tratament, pentru deconectarea fizica si psihica, pentru satisfactii spirituale, fara scopuri cu caracter remunerativ sau de serviciu.

Turismul este un fenomen migrator, delimitand regiuni de plecare a turistilor, regiuni de sosire a turistilor si regiuni de tranzit a turistilor. De asemenea turismul este un fenomen bipolar, desfasurat intre doua elemente contradictorii: aria industrial urbana pe de o parte si mediul natural pe de alta parte. In fine turismul determina direct sau indirect modificarea peisajului planetei, influentand echilibrul economic al unor teritorii: ca exemplu se poate aminti situatia coastei italiene a Adriaticii, pen-la Florida, arhipelagul Hawai, Alpii europeni, economia statului spaniol etc. Astfel de modificari apar ca un rezultat al raporturilor reciproce directe si indirecte, ale modului de productie, ale madiului ambiant si populatie, concretizate material in functiile turistice ale asezarilor si a teritoriului adiacent.




Prin caracterul sau economic turismul creaza cererea turistica respectiv clientela, si oferta turistica, care insumeaza piata unde are loc producerea valorilor de importanta turistica, respectiv produsul turistic, cat si mijlocitorii valorificarii acestuia. In timp ce oferta turistica are un caracter relativ imobil, cererea este foarte instabila, osciland in functie de factorii economici, naturali, sociali si politici.

Turismul ca structura de varsta si sex inscrie doua aspecte caracteristice – intinerirea si feminizarea. Intinerirea se explica prin sporirea ponderii elevilor, studentilor si tinerilor

salarizati. Feminizarea se explica prin cresterea numarului femeilor care participa la miscarea turistica.

Prin esenta si continutul sau, turismul, datorita serviciilor sale, este un bun de larg consum, iar prin fluxul sau devine un fenomen de migratie temporara si binevola; prin activitatile sale economice se incadreaza in comertul invizibil. Turismul presupune doua grupe mari de legaturi si anume relatii materiale, servicii platite pe de o parte si servicii neplatite care constau in contactul cu populatia , natura si cultura teritoriilor vizitate, care ofera satisfactii spirituale, pe de alta parte. In ceea ce priveste activitatile sale economice, turismul se inscrie in cadrul sectorului tertiar al economiei, predominand prestarile de servicii.

Raporturile dintre conditiile naturale si turism

Conditiile naturale reprezinta un element bifunctional in turism, natura se inscrie printre obiectivele de seama ale turismului, constituind fondul turistic natural, dar tot natura reprezinta cadrul de ansamblu al tuturor fenomenelor din sfera turistica.

Natura in intregul ei ofera sanse sau impiedica dezvoltarea turismului. Factorii cosmici, cat si invelisurile Terrei actioneaza independent in raport cu fenomenul turismului.

Factorii cosmici se inscriu in contextul faptelor ce influenteaza turismul. Astfel soarele prezinta nu numai indirect un generator de conditii favorabile pentru turism, dar impreuna cu apa si cu aerul devine o conditie determinanta a turismului in general si a unor anumitor tipuri de turism in special(turismul balneo-matirim, turism montan). Soarele se inscrie si in categoria componentelor importante ale peisajului, mai ales rasariturile si apusurile de soare, de pe litoral, de pe crestele montane, in desert si stepe au un farmec deosebit fiind alaturi de helio-terapie factori de seama in turism.

Luna se inscrie de asemenea in sfera peisajului pitoresc mai cu seama in apropierea apelor. De altfel bolta senina a cerului este uneori o componenta cu un deosebit pitoresc.

Dintre fenomenele cosmice, o importanta deosebita prezinta pentru turism miscarile Terrei, de rotatie cat si de revolutie. Succesiunea alternativa a zilelor si noptilor se reflecta in fluxul turistic, prin predominarea miscarii turistice in timpul zilei, in cadrul tuturor formelor si tipurilor de turism. Noaptea se inscrie insa cu cateva aspecte specifice turismului modern. Noptile verii boreale in Canada, in Scandinavia, binecunoscutele nopti din nordul Rusiei, declanseaza fluxuri importante determinate fie de noptile albe ale nordului, cu farmecul lor specific, fie in buna parte de spectacolul fascinant de lumina a aurorelor polare.

Pe de alta parte succesiunea anotimpurilor mai cu seama in zona climatului temperat, se reflecta in cadrul fenomenului turistic prin doua maxime si doua minime ale fluxului turistic. Maximul cel mai predominant se inscrie vara determinand sezonul estival, care polarizeaza si antreneaza un flux turistic deosebit de intens ce cuprinde aproape toate fenomenele si tipurile de turism. Al doilea maxim in fluxul turistic apare iarna, determinand sezonul hivernal, ce cuprinde mai cu seama tipurile de turism al sporturilor de iarna, balneo-climateric cu profil senatorial, cultural, comercial etc.

Apar si doua minime, primavara si toamna, insa, frecvent toamna se prelungeste sezonul estival in conditiile climatului mediteranean. Aceste minime sunt determinate atat de lipsa unor perioade de vacanta cat si de conditii meteo mai putin optime pentru turismul montan si de litoral.

Atmosfera important invelis a Terrei, detine un rol de seama in cadrul raporturilor dintre turism si natura. Iluminarea globului terestru respectiv radiatia terestra, ce determina temperatura aerului, a solului si apelor ca urmare a insolatiei are un rol important nu numai sub raportul helioterapiei dar mai cu seama prin temperaturi, numite favorabile turismului in natura. Astfel in conditiile climei temperate lunile mai, iunie, iulie, august sunt favorabile nu numai campingului, dar si unui turism in cadrul nemijlocit al naturii care este foarte utilizat in toate formele timpului liber, diurn, saptamanal si de vacanta. Temperaturile extreme sunt nefavorabile pentru turism, de exemplu cele mai optime perioade pentru turismul itinerant sunt primavara si toamna, datorita temperaturilor moderate, efectul benefic al apropierii marii datorita brizelor marine de zi atenueaza caldura verii si favorizeaza turismul balneo-climateric maritim. Temperatura se inscrie, astfel, ca un parametru foarte important al conditiilor naturale sub raportul turismului. In acei8asi corelatie temperatura solului si a apelor de termina favorabil sau nefavorabil fluxul turistic, influentand in mare masura afluenta turistilor spre plaja, poieni, spre malurile apelor.

Nebulozitatea este factorul ce influenteaza direct durata stralucirii soarelui parametrul vital pentru cura helio-marina din regiunea litorala, dar si pentru frumoasa desfasurare a excursiilor montane. Atunci cand nu se manifesta excesiv, respectiv cand este constituita din nori subtiri (din grupa cirus) joaca un rol pozitiv atenuand intensitatea radiatiei calorice in orele amiezii. De asemenea norii in formatiuni izolate, in zonele montane, ridica valenta estetica a peisajului. Drept o consecinta imediata a nebulozitatii sunt precipitatiile care in stare lichida si din abundenta fixeaza turistul in locul sejurului. Complet invers este cand precipitatiile sunt in stare solida. Ele genereaza nu numai o stare benefica turismului dar si un substrat aparte utilizat pentru variate tipuri de agrement (schi, sanius, patinaj etc).

Vanturile in functie de durata lor au o influenta contradictorie. Astfel brizele marine sau montane au un puternic rol modelator, mai ales in zona litorala unde joaca rolul si de agent de transport si dispersie a aerosolilor. Din potriva vanturile puternice aduc prejudicii actului recreativ, atat pe tarmul marii, cat mai ales pe crestele montane unde spulbera zapada, troienesc potecile devenind o sursa de risc potential.

Dintre fenomenele climatice legate partial de prezenta celor sus mentionate, mentionam efectele negative ale cetii dense si a poleiului care impiedica circulatia in conditii de siguranta.

Indicii medii de mai sus actioneaza intr-o stransa inter relatie, determinand anumite tipuri de climat si o ierarhie a importantei acestora pentru turism.

Hidrosfera un alt important invelis al Terrei se inscrie pe o pozitie de prim ordin in cadrul raporturilor dintre turism si natura.

Apele subterane in afara apei potabile si a apei pe care o ofera pentru deservirea necesitatilor turistice ocupa o pozitie determinanta in cadrul turismului balneo-climatic, datorita proprietatilor de mineralizare, termalizare, a radioactivitatii acestora.

In afara apelor subterane, mentionam importanta deosebita a altor componente ale apelor continentale si anume a apelor de suprafata reprezentate prin apele curgatoare, apele statatoare si prin ghetari. Raurile si fluviile reprezinta in turism elemente de mare importanta, atat in peisaj, cat si sub forma unor cai de comunicatie, prin flotatie si navigatie cu conditia ca vaile respective sa ofere un peisaj pitoresc natural sau antropic. Malurile raurilor, fluviilor si a canalelor navigabile reprezinta elementul de cea mai mare importanta pentru plaje, camping sau amplasarea dotarilor tehnice utilizate in turism.

Lacurile prezinta o similitudine perfecta cu apele curgatoare in economia turismului.

Ele pot indeplini si functii balneo-climaterice in cazul unor fenomene de helioterapie sau de mineralizare ori termalizare a apelor. Sub raport peisagistic lacurile se detaseaza in functie de geneza bazinului lacustru si a aspectului pitoresc a imprejurimilor de ordin natural si antropic.

Ghetarii ocupa un loc deosebit in ierarhia valorilor fondului turistic natural, detasandu-se ghetarii din zonele alpine, localizati in ariile usor accesibile.

Mlastinile reprezinta arii nefavorabile pentru turism, atat prin pericolele pe care le genereaza in mod direct cat si prin posibilitatile de contaminare palustra.

Gheizerele si izvoarele arteziene se inscriu in categoria valorilor de seama ale fondului turistic natural, multe statiuni balneare se dezvolta pe seama izvoarelor minerale sau termale de natura arteziana.

Marile si oceanele lumii, dar mai ales tarmurile marine, l-au atras pe om in aceeasi masura ca si muntii sau vestigiile culturale. In zilele noastre se constata o sporire a orientarii preferintelor turistilor spre litoralul marin. Peisajul marin ofera complexe elemente de atractie: in primul rand plajele marine ce ofera triada soare-apa-aer se grupeaza in arii si nuclee de maxima atractie turistica, urmate de faleze abrupte ce ofera in ambianta valurilor si a pescarusilor un alt tip de peisaj marin mult solicitat de turistii ce prefera o vacanta solitara, departe de aglomeratiile caracteristice ale plajelor. Curentii maritimi actioneaza indirect favorizand turismul in cazul curentilor calzi, sau franand turismul in cazul curentilor reci. Mareele au o influenta negativa asupra plajelor si a dotarilor de pe ele. Iceberg-urile, in ciuda riscurilor, sunt un element peisagistic de mare atractie turistica. De ex. in nordul Oc. Atlantic se organizeaza aroaziere pana in aria iceberg-urilor pentru a contempla peisajul nordului si mai ales “linistea polara”.

Litosfera reprezinta acel invelis al terrei care permite desfasurarea fenomenului turistic inspre toate invelisurile planetare. Relieful reprezinta acel cadru de baza ce determina personalitatea peisajului.Cu cat energia si fragmentarea reliefului este mai accentuata cu atat valoarea turistica a acestuia este mai mare. Accesibilitatea reliefului reprezinta o importanta mai mare in turism decat altitudinea. Se evidentiaza prin atractivitate deosebita relieful vulcanic, carstic, glaciar, eolian, fluvial si litoral.

Biosfera este un invelis terestru de o exceptionala valoare in domeniul peisajului de interes turistic, cat si in privinta turismului cinegetic si al pescuitului sportiv. Zonalitatea

biosferei se impune in localizarea spatiala a tipurilor de turism.

Padurile din punct de vedere al interesului social-recreativ, este polifunctionala pentru turism si cuprinde: (dupa N. Patrascoiu si colaboratorii)

Functia cinegetica in cadrul careia se disting: a) paduri special destinate vanatorii, cu bonitate cinegetica ridicata; b) paduri nerezervate dar bine populate cu vanat; c) paduri cu bonitate scazuta.

Functia piscicola cuprinde: a) paduri in lungul raurilor, special rezervate; b) paduri in lungul raurilor, fluviilor si lacurilor.

Functia turistica a padurilor grupeaza: a) paduri din apropierea traseelor turistice; paduri ce protejeaza obiectivele turistice; paduri ce constituie ele insesi obiective turistice; b) paduri din apropierea celor cu rol turistic principal; paduri ce completeaza vederea panoramica pe traseele turistice si in fine toate celelalte masive impadurite.

Codru pentru camping, ce protejeaza direct terenul pentru campare sau se afla in apropierea acestuia.

Padurile de agrement din apropierea centrelor urbane sau aflate la distante mai mari dar accesibile.

Padurea prezinta un interes deosebit pentru turism prin produsele sale accesorii (fructe de padure accesorii), prin fondul sau cinegetic dar si prin rolul drumurilor forestiere in turism, care sunt tot asa de importante ca si potecile pastorale din zona alpina.

Turismul asigura utilizarea activa sau pasiva a mediului natura, valorificarea potentialului turistic natural pentru odihna si tratament. Turismul poate insa genera pericolul unor influente negative asupra mediului natural.

Interactiunea dintre turism, populatie si activitatile economice

Populatia, respectiv societatea umana, reprezinta elementul determinant al turismului. Numai omului ii este specific turismul. Turismul se inscrie printre factorii activi care influenteaza raspandirea populatiei. Zonele marilor concentrari de populatie in cazul cand se caracterizeaza printr-un indice ridicat al urbanizarii si industrializarii se comporta ca arii de mare active in fluxul turistic. Turismul este specific populatiilor sedentare tocmai prin necesitatea unei schimbari a cotidianului. Populatiile seminomade si nomade se exclud aproape integral din sfera turismului. Turismul a modificat raspandirea

populatiei atat in altitudine cat si in latitudine, determinand fluctuatii sezoniere cauzate atat de turisti cat si de populatia activa ocupata in turism.

Explozia demografica, modificarile cantitative si calitative in cadrul cuverturii geodemografice a Terrei se regasesc in turism, reflectate in cadrul unor raporturi active bilaterale.

Turismul genereaza forme specifice de mobilitate sezoniera a populatiei sub forma unor curenti de deplasari binevole in scopuri neproductive. Acestea determina fenomene de densitati foarte mari de populatie in vetrele asezarilor turistice, sau in ariile regiunilor turistice si determina concomitent fenomene de depopulare sezoniera a unor asezari mai cu seama urbane, in timpul vacantelor, a sarbatorilor cat si a sfarsitului de saptamana. Se poate constata, in cadrul migratiilor sezoniere turistice tendinta de deplasare a sateanului spre orase si a oraseanului spre mediul rural. Este explicabil, fiinta umana tinde spre ceea ce nu are in viata cotidiana. Intre turism si populatie se stabilesc raporturi reciproce tipice cu caracter direct. Astfel populatia este un consumator al produsului turistic, ii ofera forta de munca necesara economiei turismului. Turismul asigura reproducerea fortei de munca a populatiei, regenerarea capacitatii acesteia, turismul exercita o functie educativ-instructiva pentru populatie mai cu seama sub raport cultural, istoric si politic.



Turismul si asezarile omenesti

Turismul exercita influente complexe asupra asezarilor omenesti, influente care se reflecta pe multiple planuri in geografia asezarilor, respectiv in domeniul functiei asezarilor, a fizionomiei acestora, a raporturilor asezarilor cu ambiantul. Rolul turismului in geografia asezarilor a fost sesizata si cercetata de mai multi specialisti ca G. Chabot, Max Sorre etc.

Localitatile si regiunile turistice urmaresc de regula o politica de exclusivitate in profil specific, indepartand industria sonora si poluanta. In organizarea turistica a teritoriului si in sistematizarea turistica a asezarilor ele sunt bine delimitate.

In marile orase turismul reprezinta doar una din functiile acestora. De ex. functia turistica este frecventa in cadrul localitatilor istorice vechi si in orasele mari care ofera frumuseti deosebite si pozitii favorabile. Capitalele regionale sau nationale concentreaza intreprinderi turistice si capacitati de cazare in zone si cartiere turistice, in zonele de transport, sau in centrul orasului si in cartierele pitoresti ale acestuia.

Multe orase isi datoresc inflorirea, particularitatile specifice si adesea chiar si geneza, turismului. Izvoarele minerale si microclimatul favorabil au fost cel mai frecvent punct de stabilire, de ex. podisul Bavariei, Austria, Elvetia (un adevarat hotel al Europei), litoralul M.Mediterane, al Atlanticului de Est si multe alte regiuni care se inmultesc mai departe si cresc in insemnatate. Aceste asezari traiesc din veniturile turismului, a “industriei turistice” care genereaza regiuni turistice. Gradul de intensitate a turismului este direct proportional cu functia turistica a asezarii.

Tipurile de asezari turistice reflecta in structura si fizionomia lor, atat raporturile cu pozitia geografica cat si functia turistica. Asezarile turistice sunt de obicei asezari sezoniere din punct de vedere a turismului, cu exceptia statiunilor de tratament. Multe din ele au aeroporturi proprii. Tipul turismului si structura sociala a turistilor determina diferentierea asezarilor turistice. Aria de influenta a asezarilor turistice si importanta lor depinde de gradul de urbanizare a teritoriului. Asezarile turistice , de ex. urbele turistice, au functii turistice de baza in cadrul functiilor urbane, functie ce domina structura asezarii si se reflecta in fizionomia ei.

Orasele turistice se caracterizeaza printr-o anumita structura interna, ele dispun de o concentrare de hoteluri sau de un front hotelier al plajelor, o zona comercial mestesugareasca de profil, banci, case de economii, posta, gari(auto, navale, aeriene, feroviare), restaurante baruri, cofetarii, cafenele, care sunt concentrate de regula in nucleul central, inconjurat de arii periferice, dominate de vile, parcuri si gradini. Orasele turistice dispun de instalatii sportive, spatii verzi, alei de promenada cat si dotari cultural distractive. Orasele turistice se caracterizeaza si printr-un specific peisaj turistic al strazii, ce se reflecta in vitrine, imbracaminte si obiceiuri. Functia turistica se integreaza in cadrul celorlalte functii productive si rezidentiale.

Functia turistica a asezarilor este generata fie de potentialul turistic al asezarii, fie de caracterul de tranzit al fluxului turistic, care genereaza asezari de tranzit turistic, acestea nu sunt asezari turistice efective, ele avand si alte functii, insa dispun de dotari , spre ex, magazine specializate pentru turism, indeplinind uneori si rolul de orase de baza de plecare sau puncte de plecare spre regiunile turistice invecinate, dispunand de o convergenta de drumuri turistice, de capacitati de cazare si alte componente ala dotarilor tehnico-edilitare si ale infrastructurii turistice. In aceste asezari baze de plecare functia turistica prezinta un ritm pulsativ de polarizare si de dispersare a fluxului turistic. Asezarile de tranzit turistic se localizeaza de regula in conditii favorabile a pozitiei geografice, in ariile de contact intre unitati geografice diferite, la intersectia cailor de comunicatie, ele apar frecvent in punctele unde fluxului turistic i se impune schimbarea mijlocului de deplasare, determinand un sejur maxim de 3 zile, mai cu seama in orasele vechi, cu un fond turistic cultural valoros, sau in centrele comerciale si culturale mari.

Orasele pot fi impartite in trei categorii conform functiei turistice si anume: 1- orase cu functie turistica de baza , in raport cu celelalte functii urbane. Functia turistica de baza domina structura asezarii, influenteaza fizionomia acestuia, se reflecta in viata asezarii si in peisajul stradal. 2 –orase cu functie turistica echilibrata, fata de celelalte functii urbane.

3 –orase cu functie turistica complementara, in raport cu celelalte functii urbane.

Evolutia functiei turistice este strans integrata si conditionata de evolutia celorlalte functii urbane. Daca functia industriala genereaza fluxuri turistice, ea este pe de alta parte o piedica in evolutia functiei turistice a unei asezari. Acolo unde apare industria dispare turismul. Functia militara a unei asezari este de asemenea o piedica in dezvoltarea functiei turistice, iar disparitia unor baze militare permite extinderea bazelor turistice. Functia agricola este neutra in raport cu functia turistica a asezarii, in schimb cea culturala, administrativa, comerciala si mai ales de transport sprijina dezvoltarea functiilor turistice.

Functiile turistice nu sunt specifice doar asezarilor urbane ci si asezarilor rurale.

I. Sandru in 1970 arata ca “turismul forteaza trecerea satului spre oras”. Satele turistice apar ”pe vai, in depresiuni, in zonele geografice de contact, in lungul pasurilor transmontane, strabatute de cai de comunicatie de interes turistic.”. Foarte frecvent asezarile izolate din munti servesc turismului de masa cu un eventual sejur, ele apar datorita sportului sau fondului turistic ce-l detin. Satele turistice asigura apropierea de natura pentru o lume din ce in ce mai artificializata si traumatizata de diferite tehnologizari. Se considera sate turistice acele localitati rurale care ofera cazare si pensiune completa, intr-un cadru atragator, care favorizeaza dezvoltarea unor activitati variate de vacanta (odihna, cura balneo-climaterica, sporturi), beneficiaza de factori curativi balneo-climaterici (izvoare minerale, termale, microclimat favorabil), dispun de monumente istorice, arheologice, de arta, case memoriale, muzee, dotari sportive, sunt cunoscute prin traditii folclorice si mestesugaresti si accesibile sub raportul cailor de

comunicatie. Satele turistice se intalnesc atat in munti unde apar sub forma satelor de pastori, forestieri si vanatori, pe malurile raurilor, fluviilor, lacurilor sau pe tarmurile marilor si a oceanelor sub forma satelor de pescari. Satele turistice isi modifica structura caselor, ce primesc camere in plus, de inchiriat, dotate frecvent cu balcoane si terase.

Gospodariile taranesti din cadrul satelor turistice detin frecvent in cadrul lor pensiuni, localuri si pravalii. Se constata de asemenea schimbari in structura proprietatii sau a functiei terenului, de ex. aparitia de locuinte de odihna(resedinte secundare), camere inchiriate, terenuri inchiriate, dupa cum apare uneori o crestere a numarului varstnicilor si a pensionarilor in unele localitati turistice.

Intre turism si asezarile omenesti se inscriu raporturi reciproce tipice cu caracter direct. Turismul determina crearea de noi asezari turistice ca urmare a dezvoltarii turismului, influenteaza activ structura asezarii, spatiul construit, extinderea asezarii, configuratia peisajului urban, creeaza dotari specifice turismului in vatra unei asezari turistice, provoaca uneori inchiderea circulatiei in asezari si determina influente asupra pozitiei functionale a asezarii in teritoriu.

Pe de alta parte asezarile omenesti ofera dotari pentru sejurul turistilor (cazare, servicii, etc.). Asezarea prin structura, forma si peisajul sau poate actiona ca factor de frana a turismului sau de promovare a acestuia, tot astfel pozitia asezarii fata de aglomeratiile de populatii poate promova sau frana evolutia turismului. Asezarile omenesti, mai ales cele urbane reprezinta puncte de sprijin in reteaua fluxului turistic. Turismul in cea mai mare masura prin orase, intre orase si datorita oraselor.

Interactiunea dintre turism si activitatile economice

Turismul pe langa faptul ca este o calatorie de odihna, de distractie si de cunoastere efectuata de amatori este si o ramura a economiei, o activitate de productie si consum cu rezultate economice pe care le genereaza. Prin economia turismului populatia intra in raporturi de interactiune cu potentialul economic natural si antropic determinand dinamica peisajului. In cadrul fenomenelor si proceselor economice a turismului, respectiv in cadrul economiei turismului, se stabilesc raporturi tipice reciproce, directe si indirecte intre turism si relatiile de productie. Astfel relatiile de productie determina dreptul de concediu, masurile sociale privind concediile, taberele de copii si tineret, asigurari sociale, politica economica privind promovarea turismului, investitiile in economia turismului, asigura

rezervele valutare pentru excursii externe.

Economia turismului prin evolutia sa actuala s-a situat in multe tari ca ramura economica circumscrisa celorlalte ramuri economice, devenind o parte componenta de baza a diviziunii sociale a muncii, iar in tarile in curs de dezvoltare se afla intr-un ascendent proces de configurare ca ramura economica.

Turismul si industria reprezinta doua notiuni contradictorii in esenta si continut, ce alcatuiesc o unitate dialectica. Prin efectele sale poluante complexe, industria diminueaza valoarea potentialului turistic pana la disparitie. Industria are o influenta negativa daca se amplaseaza in cadrul perimetrelor ariilor turistice. In schimb dezvoltarea industriei, respectiv consecintele acesteia, urbanismul, genereaza turismul. De aceea amplasarea optima a industriei este in arii lipsite de interes turistic.

Economia turismului stimuleaza productia energetica, prin consumul de combustibili, necesari transportului turistic, dar si prin consumul de energie termica si electrica solicitata de dotarile ce deservesc turismul. Turismul stimuleaza de asemenea dezvoltarea industriei constructoare de masini prin necesarul mereu sporit al utilajelor de transport; industria constructiilor civile si rutiere, industria chimica etc. Cea mai mare importanta o are economia turismului, referitor la industria usoara, stimuland dezvoltarea industriei textile, de pielarie si invataminte, alimentara poligrafica si de artizanat.

In multe tari ale lumii s-au dezvoltat si industrii specializate pentru turism. Intre turism pe de o parte , industrie si constructii pe de alta parte s-au statornicit relatii reciproce tipice cu caracter direct. Astfel turismul genereaza aparitia de zone de protectie si barare a influentelor negative a industriei asupra regiunilor turistice, dezvoltarea unor arii de interes turistic in apropierea centrelor industriale, stimuleaza constructiile prin reconstruirea cat si prin noi constructii necesare turismului.

Industria si constructiile determina eliminarea si restrangerea ariilor turistice prin aparitia de noi centre industriale si miniere, influenteaza negativ turismul prin poluare, zgomot, supraincarcarea arterelor de circulatie, dar totusi marile centre si concentrari industriale, prin peisajul industrial devin importante obiective potentiale pentru turism.

Turismul si agricultura nu se contrazic, nu se impiedica: agricultura este stimulata prin necesarul sporit de alimente, mai ales fructe, produse viticole si lactate, in schimb agricultura nu stimuleaza turismul (cu exceptia turismului viticol). Intre turism si agricultura exista raporturi reciproce tipice, de regula cu caracter indirect. Turismul ocupa partial forta de munca, de ex. in ariile sporturilor de iarna, absoarbe unele produse agricole si sporeste veniturile agricultorilor prin inchirieri de camere. Agricultura aprovizioneaza ariile turistice, prin specializarea pe anumite profile foarte frecvent pentru consumul zilnic al turistilor (lapte, legume, fructe si struguri, vin, peste etc.), cat si prin cantitati importante de produse agroalimentare solicitate de restaurante, cantine, chioscuri etc. Agricultura conserva peisajul pitoresc al teritoriului spre deosebire de industrie si transporturi.

Turismul si transporturile reprezinta o simbioza inseparabila in sensul economiei turismului. Accesibilitatea reprezinta una din conditiile de baza ale turismului asigurate prin transporturi. Cu toate acestea turismul nu este egal cu transportul pentru ca in turism transportul este doar un mijloc si nu un scop in sine. Aceasta pentru ca dupa ce turistul a calatorit, trebuie sa manance, sa doarma, sa se distreze, sa se odihneasca, sau sa faca un tratament, incat calatoria in sine poate sa se reduca doar la un dus –intors, oprindu-se pe o perioada mai lunga in statiuni balneo-climatice montane, maritime, etc.

Intre turism si transporturi se stabilesc raporturi reciproce tipice cu caracter direct. Turismul asigura incarcarea mijloacelor de transport si a drumurilor, reclama pretentii specifice in transport ca viteza, comoditate, legaturi la timp, reduce oscilatiile de sezon asupra transporturilor, dezvoltarea turismului la nivelul turismului de masa impune noi forme de realizare a transporturilor (trenuri speciale, trenuri pentru autoturisme, volum sporit de transport sezonier), turismul impune instalatii si mijloace speciale ca telefericele, lifturi, parcaje, autosevice-uri, statii de benzina.

Transporturile asigura realizarea sarcinilor de deplasare a turistilor (fluxul si refluxul turistilor intre ariile de plecare si ariile de sosire, calatorii in circuit si in sens unic, deschide noi arii si asezari economiei turismului; deschiderea si servirea unor noi arii turistice este un factor de promovare a turismului tocmai prin caile de comunicatie noi ce devin axe conducatoare a fluxului de comunicatie; asigura functia de dispersie in sens teritorial. Dar exista factori care defavorizeaza turismul prin transporturi ca zgomotul, praful, gazele, blocari de sosele etc.

Turismul si comertul reprezinta de asemenea o unitate organica. Economia turismului in esenta ei este o forma a turismului “invizibil” prin care se valorifica produsul turistic. Intre turism si comert se stabilesc raporturi reciproce tipice cu caracter direct.

Cresterea turismului determina cresterea calitativa si cantitativa a serviciilor de comert. Repartitia spatiala a turismului a impus dispersarea spatiala a marfurilor. Turismul international reprezinta o absorbtie a produselor locale si nationale ”specifice” si a articolelor de turism. In casarile de devize de la turisti straini reprezinta o puternica baza valutara pentru comertul exterior si pentru politica comertului exterior. Turismul international se comporta ca o cale de plasare activa a produselor interne, fiind o forma a exportului invizibil. Comertul interior si exterior asigura realizarea aprovizionarii serviciilor turistice, ofera articole specifice ale turismului cu diverse varietati, produce epuizarea puterii de cumparare a populatiei participante la turism, transforma ariile turistice in arii de consum, extinde prin reclama sfera de influenta a turismului.

Asadar turismul influenteaza industria si constructiile, economia agricola, transporturile, comertul si alimentatia publica, suferind totodata si influentele acestora.

Functiile turismului

Functiile turismului deriva din cele doua laturi componente ale fenomenului turistic si anume miscarea turistica si serviciile turistice. Functiile turismului actioneaza atat asupra societatii industrializate, al carei atribut este turismul modern, cat si asupra societatii subdezvoltate pentru care turismul este o cale, o sansa de progres. Fenomenului turistic ii sunt proprii urmatoarele functii: functia economica, sociala, politica, culturala, de sanatate, educativa, de odihna si de recreere.

Functia economica este in conditiile societatii moderne principala functie a turismului, impunandu-se prin cele doua aspecte ale fenomenului turistic si anume turismul un consumator de bunuri si servicii, cat si turismul un generator de ocupatii si de beneficii.



Turismul echilibreaza diferentele intre regiunile bogate si sarace, dirijand mijloacele financiare din aglomeratiile urbane industrializate spre regiunile slab dezvoltate. Astfel anumite regiuni lipsite de resurse energetice si materii prime se valorifica si se realizeaza prin turism, care ofera ocupatii locuitorilor, dinamizeaza si transforma peisajele. De ex. turismul intern bine organizat compenseaza recesiunea turismului extern determinat de anumite conditii nefavorabile din alte regiuni determinate de conflicte armate, de crize politice si economice. Turismul compenseaza penuria valutara determinata de ineficienta altor ramuri economice. Pentru multe regiuni ale lumii turismul este principala ramura

economica, principala sursa de existenta, de ex. pentru regiunea marii Mediterane, a insulelor Caraibe, Hawai, Bermude, unele regiuni ale Alpilor din Europa etc.

Asadar, turismul are o functie economica compensativa. Economia turismului determina ridicarea nivelului de organizare economica a regiunilor si localitatilor cu functie turistica, ca urmare a crearii de venit national si a obtinerii de valuta prin intermediul turismului international.

Functia economica a turismului emite un flux continuu de cereri si de servicii diverselor ramuri ale industriei, agriculturii, transporturilor si comertului. Din punct de vedere economic turistul este un consumator ale carui plati regularizeaza circulatia baneasca interna si externa. Functia economica a turismului se caracterizeaza prin elasticitatea specifica turismului in general. Cererii mobile i se contrapune o oferta rigida, in acest sens curba cererii are un sens elastic. Turismul este un sprijin de prim ordin pentru economiile nationale, ca aducator de devize, ca factor de compensare si de echilibru. Turismul, prin functia sa economica, se inscrie ca un factor de productie tertiar cu efect multiplicator. Intr-un sir intreg de state exista importante teritorii ca suprafata in care venitul obtinut din deservirea turistilor este mai mare decat venitul obtinut din toate celelalte ramuri ale economiei. Capacitatile de servicii intr-o arie de interes turistic depasesc cerintele populatiei stabile locale. Ele se caracterizeaza prin optimizarea modului de utilizare turistica a teritoriului, pentru ca landsaftul trebuie “intretinut” pentru turism.

Functia economica a turismului determina accelerarea vitezei de rotatie a fondurilor de productie ale altor intreprinderi, cat si cea mai rapida amortizare a investitiilor din intreaga economie mondiala.

Eficienta economica a turismului sporeste prin cresterea numarului de turisti interni si externi care apeleaza la serviciile publice.

Functia sociala a turismului consta in regenerarea fortei de munca, efect care influenteaza toate ramurile economice, in ridicarea nivelului cultural al societatii, in cristalizarea unui stil de viata in dauna conservatorismului si prejudecatilor. Efectul social al functiei turismului se manifesta prin reintegrarea indivizilor in mediul natural de care au fost indepartati prin complexul tehnologic artificial si degradant al vietii contemporane ca urmare a hipertrofierii regiunilor industrial-urbane.

Turismul ca functie sociala se manifesta prin folosirea eficienta si stabila a fortei de munca locale, scutind-o de emigrare sau de navetism.

Functia politica a turismului se manifesta prin faptul ca el este un mijloc de apropiere, de cunoastere si de pretuire intre popoare, un factor al pacii si al destinarii.

Turismul scade ca intensitate sau chiar dispare acolo unde apar conflicte, convulsii sociale sau politice, ostilitati etc. Prin functia s-a politica turismul devine una din cele mai lesnicioase si eficiente cai ale colaborarii internationale, oferind totodata lumii subdezvoltate posibilitatea de a atrage o parte din beneficiile lumii dezvoltate.

Functia cultural-educativa este o functie de mare importanta a turismului.

Importanta educativa a turismului se manifesta in toate aspectele procesului educativ-instructiv, formativ si anume pe plan ideologic, politic, estetic, etic, patriotic. Fenomenul turistic este un mesaj viu si luminos al umanismului.

Functia cultural-educativa a turismului este complementata de aspectul instructiv, formativ al fenomenului, prin posibilitatea de cunoastere nemijlocita a naturii, a societatii, a gandirii si a artei, a realitatii in ansamblul ei. Nici o alta forma instructiv educativa nu poate suplini impresia produsa de contemplarea si cunoasterea directa a peisajului, a realitatii si nu poate fi inlocuita de nici un fel de mijloace audio-vizuale, nu poate fi eficienta decat o calatorie turistica la fata locului.

Efectele educative ale turismului sunt favorizate de dorinta si de necesitatea organica de relaxare, de odihna fizica si psihica, de satisfactii spirituale, de evadare, de variatie fata de cotidian.

Misiunea civilizatoare a turismului realizeaza adaptarea la o viata noua prin cunoasterea altor locuri, oameni si obiceiuri, prin cunoasterea altor stiluri de viata. Turismul scolar continuat de adulti si de varstnici realizeaza educatia prelungita si binevola a membrilor societatii umane.

Functia recreativa si de agrement se imbina de cele mai multe ori cu functia de refacere a sanatatii si de odihna a turismului.

Aceste doua aspecte cresc in greutate pe masura dezvoltarii civilizatiei industriale si a cresterii tempoului vietii cotidiene.

Functia recreativa si de agrement, de odihna si de relaxare a sanatatii se amplifica in stransa legatura cu factorii terapeutici naturali (soare, aer pur, ozonat, ape minerale si termale, ape marine si continentale, paduri si pomi etc) in ambianta unor decoruri naturale odihnitoare oferite de ansamblul elementelor mediului geografic.

Functiile turismului actioneaza, de regula, imbinate, asigurand turismului un efect economic multiplu, transformandu-l intr-un “ambasador” cultural si tehnic, intr-un instrument de progres social si uman, intrucat fenomenul turistic inceteaza de a mai fi un simplu voiaj sau o manifestare sportiva.

Tipurile si formele turismului

Fenomenul turistic s-a diversificat sub raportul tipurilor si formelor sale, in dependenta dezvoltarea si cerintele turismului mondial, de scopul, perioada, distanta, localitatea sau aria turistica din care si spre care se deplaseaza turistul, de tipul serviciilor solicitate, de mijlocul de transport utilizat etc.

Extinderea ariei pe care se desfasoara turismul, dezvoltarea mijloacelor de transport, diversificarea potentialului turistic au determinat aparitia de noi tipuri si forme de turism, dupa cum au determinat regresul si chiar disparitia altor tipuri si forme ale turismului in diverse regiuni ale lumii.

Prima clasificare a tipurilor si formelor de turism apartine lui W. Hunziker si K. Krapf in 1941: calatorii de odihna si tratament, de pelerinaj, stiintifice si de cunoastere, calatoriile spre localitatile vietii politice, calatoriile spre punctele de valoare deosebita din punct de vedere peisagistic, naturale etc.

Calatoriile constituie una din modalitatile de activitate turistica, ce permit, foarte usor, aprofundarea cunoasterii lumii si a oamenilor. Calatoriile cunosc in prezent o dezvoltare considerabila care corespunde unuia din fenomenele sociale ale epocii noastre –weekend-urile si vacantele.

Tipologia turismului reprezinta o etapa superioara de cunoastere a complexului fenomen turistic, permitand efectuarea clasificarilor, a desprinderii tipurilor ce caracterizeaza diversitatea turismului contemporan. Necesitatea tipologiei turismului rezulta din latura aplicativa a geografiei turismului; din practica ce impune realizarea de studii stiintifice ale trasaturilor tipice, a relatiilor intre tipurile de fenomene turistice. Tipurile de turism sunt modelele ce reprezinta fenomene asemanatoare, care intrunesc trasaturi caracteristice esentiale si cuprind o diversitate de forme de turism.

Tipurile de turism deriva din doi parametri e baza: structura si miscarea in timp si spatiu a turismului. Metodologia delimitarii tipurilor de turism se bazeaza pe principiile geografice ale repartitiei spatiale, ale cauzalitatii si integrarii fenomenului turistic.

a)Tipurile structurale de turism se determina pe baza analizei structurii turismului, ele reflecta componentele de continut ale turismului. Principalele tipuri structurale de turism intalnite pe glob sunt tipurile: montan, balneo-climateric, sportiv, cultural, comercial, de pelerinaj.

Turismul montan intalnit in zonele alpine si montane, cuprinde de regula arii de mare atractie sub raport peisagistic natural. Aceste arii cuprind variate forme de relief glaciar, carstic, vulcanic, vai in chei si defileuri, zonele alpine, ale padurilor de conifere si de alte esente, mai cu seama marginea padurilor si poienilor. In cadrul tipului montan se include si turismul cavernicol.

Turismul balneo-climateric cuprinde turismul climateric (alpin, subalpin, montan etc); turismul balnear (helioterapia, talasoterapia, faugoterapia (namol), speleoterapia, termalismul, cura de ape minerale pentru terapia interna si externa) si turismul balneo-climateric ce cuprinde atat climatismul cat si balnearul, cel mai frecvent.

Turismul balneo-climateric este foarte vechi, spre exemplu statiunea balneara romana Baiae (Italia) care era cea mai vestita statiune a lumii romane datorita tratamentului, luxului si distractiilor sale. Turismul balneo-climatic cunoaste o perioada de regres in evul mediu ca urmare a neglijarii factorilor naturali in terapie, in favoarea considerentelor mistice. Perioada Renasterii si a umanismului si mai tarziu revolutia tehnico-stiintifica incepand cu sec. XX, au repus treptat in drepturi rolul factorilor naturali in terapie. Turismul balneo-climatic maritim cunoaste o dezvoltare fara precedent abia in secolul XX.

Turismul balneo-climatic cuprinde turismul balneo-medical si turismul de odihna si de agrement. Turismul balneo-medical presupune tratamentul sau cura balneo-medicala desfasurata in afara localitatii de domiciliu, respectiv in statiunile balneo-climaretice sau in localitatile care detin si functia turistica balneo-climaterica. Acest tip de turism este cunoscut sub denumirea de „biologic”, care potrivit expresiei populare are ca principal obiectiv „refacerea sanatatii” intr-un mediu inconjurator cat mai pur natural si cat mai placut. Turismul de odihna si agrement detine o pondere deosebit de importanta in fluxul turistic mondial, obiectivul principal fiind odihna fizica si intelectuala in statiunile de

Munte sau mare, de podis sau campie de regula intr-un decorforstier-lacustru sau forestier-fluvial. Obiectivul principal consta in schimbarea de decor cotidian, de mediu de viata.

Turismul sportiv. Sportul este un factor de deplasare cu caracter turistic a mase de oameni (sportivi si spectatori) in afara oraselor de domiciliu, uneori in orase indepartate, cu prilejul unor manifestari sportive de anvergura ca de pilda olimpiadele moderne, campionatele regionale, nationale, continentale sau mondiale. Aici se includ si diversele actiuni sportive neorganizate, in grup sau individuale. Turismul sportiv antreneaza doua categorii de turisti si anume protagonistii manifestarilor sportive (cu exceptia sportivilor profesionisti) si spectatorii care iau parte la manifestarile sportive. Tipul de turism sportiv cuprinde in afara sporturilor competitionale (de arena) de vara si de iarna, alpinismul, sporturile nautice, turismul cinegetic, pescuitul sportiv, sporturile hipice, schiul.

Turismul cultural cuprinde turismul etnografic, folcloric (serbati rustice, targuri, datini si obiceiuri festive, serbari populare etc.); turismul muzeistic- monumental (monumente si vestigii istorice si de arta, muzee si case memoriale, peisaje urbane, monumente de arhitectura etc.); turismul stiintific (tehnic, expozitional, congresit, arheologic, etc.) care este de fapt un turism de cunoastere, de informare; turismul artistic (festivaluri, vernisaje, cenacluri, stagiuni, turnee). Turismul cultural presupune informare, contact cu civilizatia si cultura popoarelor, cunoasterea vestigiilor istorice si a monumentelor de arta, cunoasterea obiectivelor economice, explorari si vizite si vizite stiintifice la monumentele naturii, la rezervatii naturale, excursii stiintifice in pesteri sau pentru cunoasterea peisajelor de interes stiintific. Varianta de turism tehnic are in vedere vizitarea obiectivelor economice industriale, hidrotehnice, agricole, de transporturi.

Turismul comercial cuprinde targurile si expozitiile internationale (in scop comercial), targuri si iarmaroace, turism viticol, pomicol, de stana, de cherhana. Turismul comercial si de afaceri este foarte vechi prin targuri, nedei etc., dar prezinta si aspecte noi ca de ex. sezoane comerciale sau targuri de primavara, de toamna, (sarbatori a recoltelor), de iarna (lunile cadourilor), de vara, perioade de reduceri de preturi etc. Sub raport dimensional se deosebesc arii restranse ca targurile si iarmaroacele rurale, pana la arii extinse ca targurile si expozitiile internationale. Turismul viticol, foarte extins in tarile bazinului Mediteranei, se infiripeaza si in alte regiuni geografice. Alaturi de turismul pomicol, amintim unele aspecte ale unui turism orientat spre fructele de padure.

Turismul de pelerinaj este foarte vechi. Acest tip cuprinde atat turismul religios propriu-zis, cat si aspecte laice de pelerinaj spre mausolee, monumente si sanctuare laice ale culturii universale. Turistii sunt, mai ales, in cazul turismului religios proveniti din mediul rural. Centrele gravitationale, polarizatoare sunt foarte variate ca arii de influenta si constau in cea mai mare parte din hramuri de interes local, manastiri, moschee, temple, pagode de interes local si national, de ex. Monte Cassino (Italia), Bankok (Thailanda), Istambul etc. Sau sanctuare de interes international de ex. Lhassa, Mekka, Medina, Ierusalim, Roma, Athos. Toate tipurile sus mentionate utilizeaza servicii turistice, incadrandu-se in intregime in cadrul fluxului turistic, consumator al produsului turistic.

b) Tipurile dinamice de turism se determina pe baza analizei miscarii turismului, ele reflecta modurile in care se desfasoara miscarea turistica, respectiv a directiei, ritmului si intensitatii fenomenului. Principalele tipuri dinamice de turism intalnite pe plan mondial sunt tipurile de drumetie, de circulatie sau itinerant si de tranzit sau de pasaj.

Turismul de drumetie este foarte in zonele alpine, amenajate pentru turism (marcaje, cabane, refugii) dar este tot atat de des intalnit in zonele montane subalpine acoperite cu paduri. Drumetia de munte, aparuta in muntii Alpi din Europa Centrala a insemnat inceputurile turismului modern, mai cu seama in sec. XIX practicat cu regularitate si in proportii de masa. Turismul de drumetie se caracterizeaza printr-o raza mica de actiune, viteza mica de deplasare si prin sejururi de 1-3 zile, frecvent prelungite de conditiile meteorologice nefavorabile.



Turismul de circulatie sau itinerant cuprinde deplasarile succesive efectuate de turisti, de regula in arii cu un potential turistic ridicat. Turismul itinerant se caracterizeaza printr-o raza mare de actiune, viteza mare de deplasare, si presupune sejururi de 1-3 zile. In mod cu totul exceptional apar sejururi de pana la 6 zile, iar in acest caz este vorba de un turism mixt (dinamic + stationar). Acest tip de turism poate fi de croaziera si de penetratie. Tipul itinerant, mai cu seama automobilistic, detinea pondere deosebit de mare in cadrul turismului mondial contemporan.

Acest tip dinamic de turism ofera posibilitatea celor care-l practica sa ajunga in cele mai indepartate puncte de interes turistic; este foarte atractiv, dar si deosebit de scump.

Turismul de tranzit prezinta o dezvoltare fara precedent, datorita deplasarii maselor de turisti din ariile de plecare spre ariile de sosire, situate la distante mari, ce traverseaza frecvent teritoriile altor state. Turismul de tranzit este de regula un turism international rutier, feroviar, iar in cazul escalelor poate fi naval sau aerian.

Dupa unii autori s-ar putea desprinde si un turism de tranzit national frecvent feroviar sau uneori rutier mai ales in cazul statelor cu suprafete mari. Turismul de tranzit este caracteristic ariilor cu un potential turistic scazut si care sunt doar traversate de turisti, fara opriri de natura turistica. El poate fi intalnit si in cadrul ariilor cu un potential turistic ridicat, ca de exemplu Alpii Europeni, podisul Boemiei, Bucovina, Transilvania etc, arii in care se practica frecvent un turism de tranzit international determinat de deplasarea maselor de turisti din Europa Centrala spre litoralul M.Mediterane si M.Negre.

Tipurile stationare de turism se determina pe baza analizei sejurului fluxului turistic. Pe plan mondial se considera turism stationar sau de vacanta atunci cand durata sejurului depaseste 3 zile.

Turismul cu sejur scurt de la 4 la 10 zile este specific turismul de odihna si agrement, turismului sportiv, turismului cultural, comercial si de pelerinaj.

Turismul cu sejur mediu de 11 –18 zile este specific turismului balneo-medical, de odihna si de agrement, sportiv in cazul unor competitii de anvergura (olimpiade, campionatele continentale sau mondiale), cultural, comercial.

Turismul cu sejur lung de 19-30 zile si uneori peste 30 zile este specific turismului balneo-medical. Mentionam ca sejurul de 21 zile este considerat de tip stationar propriu-zis, iar cu peste 21 zile de tip stationar vilegiatura.

Turismul stationar mai este numit si turism de sejur. Turismul de vilegiatura este frecvent practicat de turistii varstnici cat si de persoanele cu venituri foarte mari. Tipul de turism stationar cuprinde si o serie de persoane care devin turisti ocazionali, practicat in orele libere de cei ce calatoresc in interes de servicii sau pentru cursuri speciale, personalul ce lucreaza la targuri si expozitii internationale, cu care prilej respectivii viziteaza obiective turistice locale si din imprejurimi si consuma produsul turistic local.

Formele de turism

In conditiile actuale se pot deosebi o multitudine de forme ale turismului, caracteristice fenomenului turistic contemporan. Astfel principalele forme de turism reese din o serie de criterii cum ar fi criteriul: cauzal, modal, sezonier, organizatoric, de timp etc.

A.Dupa provenienta turistilor se deosebeste forma de turism inter sau national si extern sau international.

Turismul national nu depaseste frontierele de stat ale unei tari si cuprinde mase de turisti care se constituie din cetatenii tarii respective. Turismul national reprezinta o scoala de pregatire pentru turismul international, fiind in acelasi timp, o piata potentiala pentru turismul international.

Turismul international este o forma a turismului ce depaseste frontierele de stat ale unei tari, putand imbraca si forme de turism continental, daca se desfasoara la scara unui continent, sau forme de turism intercontinental, daca se desfasoara la scara planetara. Turismul international este o continuare a turismului national prin alte forme si mijloace. Acesta cuprinde o serie eterogena de turisti ce provin din diverse tari ale lumii.

In literatura de specialitate se foloseste si notiunea de turism local care este o forma ce cuprinde turismul desfasurat la nivelul perimetrului unei asezari, a imprejurimilor acestuia (de exemplu turismul periurban) sau in cadrul unei unitati teritorial administrative (regiune, raion, land, judet, departament, comitat etc.).

B.Dupa criteriul cauzal se deosebesc forme ale turismului propriu-zis si forme ale turismului profesional, cuprinde personalul de ghizi, conducatori auto cat si cadrele didactice ce insotesc excursiile scolare si universitare, elevii si studentii participanti la aceste excursii; toti acestia pastreaza – calitatea de turisti, consuma produsul turistic, insa efectueaza deplasarile in cadrul obligatiunilor profesionale.

C.Dupa directia fluxurilor turistice se deosebesc turismul activ, emitator, (exportator de turisti) de trimitere si turismul pasiv, receptor (importator de turisti), caracteristic regiunilor tarilor cu un potential turistic dezvoltat.

D.Dupa modul de organizare al prestatiei turistice se pot deosebi mai multe forme de turism si anume: turism organizat, turism semiorganizat si turism neorganizat.

Forma de turism organizat sau anticipat cuprinde fixarea prealabila a datei plecarii, mijloacele de transport, itinerarul, sejurul, cat si plata anticipata a principalelor servicii (cazare, masa, transport, tratament, ghid).

Forma de turism semiorganizat cuprinde doar o parte din serviciile turistice platite si asigurate cu anticipatie (aceasta forma poate fi considerata si ca o forma mixta, deorece reuneste trasaturi ale turismului organizat si trasaturi ale turismului neorganizat).

In cadrul turismului contemporan organizat cat si semiorganizat, se practica o serie de forme cum ar fi calatoriile charter, adica curse aeriene speciale care cuprind toate serviciile comandate anticipat; curse regulate cuprinzand deasemenea toate serviciile comandate anticipat; aranjamente combinate care includ folosirea combinata a mijloacelor de transport aerian si auto, a mijloacelor de cazare, semipensiuni, cat si libertatea alegerii rutelor etc.

Forma de turism neorganizat sau pe cont propriu cuprinde marea masa a turismului automobilistic, cat si pe turistii ce depasesc veniturile medii, dat fiind faptul ca turismul neorganizat este mai costisitor, nebeneficiind de nici un fel de reduceri. Turismul neorganizat cuprinde de regula indivizi izolati, perechi sau grupuri mici, reprezentand mai mult turismul familial. Forma turismului neorganizat a fost caracteristica fazelor initiale ale turismului contemporan si se pare ca va deveni predominanta in perspectiva, asigurand libertatea totala de miscare sau de stationare a indivizilor.

E.Dupa numarul participantilor la actiunile turistice deosebim forma turismului individual, care se mai numeste aototurism si forma turismului in grup sau colectiv mult mai ieftin, insa mai limitat in privinta libertatii sub raportul mobilitatii sau stationarii.

F.Dupa momentul manifestarii cererii turistice sau dupa sezon se deosebeste forma turismului de iarna (hivernal) frecvent solicitat pentru sporturile de iarna si pentru helioterapie alpina de iarna; forma turismului de vara (estival) frecvent folosit pentru cura balneo-climaterica marina cat si pentru foarte multe domenii ale turismului; forma turismului de circumstanta determinat de manifestari ocazionale, culturale, sportive, comerciale etc.

Criteriul sezonier presupune turismul hivernal care in medie se desfasoara intre intai noiembrie si 30 aprilie si turismul estival care se desfasoara intre 1 mai si 31 octombrie. In afara sezonului propriu-zis uneori din cauza conditiilor climatice favorabile, sezonul este anticipat de un presezon si este prelungit de un post sezon.

Turismul permanent si turismul sezonier este determinat de caracteristicele fizico-geografice ale teritoriului de tipul amenajarilor de gradul de accesibilitate exprimat prin starea cailor de comunicatie.

G.Dupa criteriul modal respectiv dupa mijloacele de transport utilizate se contureaza urmatoarele forme de turism.

Forma turismului pedestru sau drumetia, care este una din formele clasice ale turismului specifica, turismului montan si alpin, excursiile pedestre putandu-se desfasura pe orice forma de relief. Forma de turism pedestru se asociaza cu turismul cinegetic si piscicol, cuprinzand si deplasarile pe bicicleta, schiuri si patine. Fiind specific mai mult turismului montan si alpin trebuie de atentionat ca acest gen de deplasare presupune atingerea cotelor maxime, a culmilor si a punctelor de bellvedere pe drumul cel mai usor accesibil spre deosebire de alpinism. Drumetia cunoaste mai multe forme ca de ex. turismul itinerant, expeditional, cu sau fara corturi, avand un caracter de masa specific tineretului.

Forma turismului rutier cuprinde de asemenea deplasarile cu mai multe mijloace de transport ca motocicleta, automobilul, autocarul si microbuzul. Turismul rutier este in conrtinua crestere datorita atat dezvoltarii industriei automobilistice cat si extinderii retelelor de sosele moderne. Multe din soselele construite initial pentru scopuri forestiere, miniere sau militare sunt preluate pentru traficul turistic.

Forma de turism feroviar apare frecvent combinata cu alte forme ca de ex. turismul rutier, pedestru, naval. Turismul feroviar este utilizat in cazul deplasarilor pe distante mari, oferind o serie de avantaje intre care –siguranta deplasarii, comoditatea, cat si tarifele mai ieftine.

Forma de turism naval cuprinde deplasarile cu pluta, caiacul, barci cu rame si cu motor, nave de pasageri fluviale si maritime. Turismul naval este frecvent practicat in cadrul sporturilor nautice, a croazierelor fluviale si maritime. Aceasta forma de turism este frecvent practicata pe fluvii (in sectoare pitoresti de defilee sau delte), pe lacuri si pe mare. De-a lungul tarmurilor pitoresti (coasta Dalmatiei, fiordurile Norvegiei etc.) se poate vorbi de un cabotaj turistic.

Forma de turism aerian cunoaste o dezvoltare deosebita. Avionul a devenit mijlocul preferat de locomotie a turistilor pentru distante mijlocii si mari. De asemenea este din ce in ce mai frecvent folosit helicopterul, pentru survolarea marilor grupari urbane sau statiuni balneo-climaterice, pentru survolarea unor masive montane.

H. Dupa particularitatile social-economice ale cererii turistice se pot deosebi doua forme de turism si anume forma turismului particular care desi este o categorie de lux a turismului, cuprinde peste 50% din fluxul turistic mondial; forma turismului social care

Este o forma specifica a turismului de masa deschis persoanelor cu venituri sub media venitului national pe cap de locuitor. Turismul social apare ca si o forma particulara a turismului de tineret, in acest caz insa turismul nu este numai un mijloc de destindere si divertisment, ci este mai intai un mijloc de educatie si cultura. In esenta turismul social este turismul celor cu bani putini; acest fel de turism cuprinde variante de turism familial, turism pentru tineret, turism pentru mase.

Unul din cele mai importante elemente ale turismului social este campingul: acest element asigura o deplina libertate turistul nu depinde de locuri fixe de cazare si masa, iar costul este cat se poate de modest. Libertatea de a campa a fost asigurata relativ de tarziu, fie sub forma dreptului de a campa cu autorizatia posesorului terenului, fie in forma campingului ca activitate de interes general.

Turismul social a generat si casele familiale de vacanta, respectiv lacasul familial pentru o singura familie, casa pentru mai multe familii si satul de vacanta.

I.Dupa varsta si ocupatie se pot delimita mai multe forme ale turismului si anume: forma de turism a elevilor si studentilor, forma de turism a salariatilor adulti (personalul ocupat), forma de turism a pensionarilor.

J.Dupa categoria instalatiilor de primire (a capacitatilor de primire) se deosebesc forme ale turismului ce folosesc mijloace clasice de cazare adica hoteluri, vile, complexe sau sanatoriile de diferite ranguri. De asemenea se deosebesc forme ale turismului ce folosesc mijloace complimentare de cazare adica moteluri, campinguri, cabane, hanuri turistice, colonii si sate de vacanta, mijloace oferite la preturi mult mai modeste.

K.Dupa distantele turismul se poate manifesta sub urmatoarele forme: forma turismului din zona imediata ce include turismul periurban; forma turismului din zona apropiata cuprinzand turismul rural din regiunile invecinate centrului urban si forma turismului din zona indepartata ce presupune desfasurarea turismului la distante ce depasesc zona de influenta a centrului urban, spre deosebire de forma de turism din zona apropiata ce se suprapune in general peste ariile de influenta a centrului urban respectiv, de unde provin turistii.

L.Dupa durata turismul poate fi impartit in forme de turism diurn, de weekend si de vacanta.

Forma turismului diurn presupune odihna dupa munca, de regula cu profil cultural, sportiv sau de promenada. Aceasta forma de turism este orientata de centripet, spre centrul orasului, spre parcuri, arene sportive, teatre, cinematografe, sali de expozitii si este servit de reteaua de transporturi urbane.

Forma turismului de weekend este servita de o retea foarte intensa si diversificata de transporturi periurbane si extraurbane. Distanta deplasarilor este in functie de pozitia sociala a turistilor, de venitul acestora si de mijlocul de transport folosit. Aria turismului de weekend cuprinde de regula zonele periurbane amenajate, malurile raurilor, a fluviilor si a lacurilor, tarmurile marilor si a oceanelor, paduri, puncte de belvedere, fonduri de vanatoare si de pescuit, locuri de interes istoric etc.

Aproape toate localitatile urbane mari dispun de astfel de arii de excursii de 1-2 zile, arii cu mare atractivitare peisagistica. Ca urmare a motorizarii turismului raza de deplasare in cadrul acestei forme poate atinge o valoare medie de 200 km. Turismul de weekend poate aparea si in mediul rural, orientat insa spre oras, catre obiectivele culturale, sportive, comerciale, constructii edilitare etc.

Forma turismului de vacanta inscrie valori maxime ca amploare sub raportul timpului, a distantei parcurse si a costului, orientandu-se spre statiunile balneo-climaterice, spre ariile de mare atractie turistica in privinta potentialului turistic. Vacantele medii si lungi predomina insa vara.

Diverse forme ale turismului servesc toate tipurile de turism atat de diversificate sub influenta motivatiilor turistice, a scopului urmarit de turist, cuprinzand intinse arii geografice, aproape de pe toate meridianele si paralele Terrei.

Turismul zilelor noastre se caracterizeaza prin folosirea unor forme mixte ale turismului, imbinand totodata si mai multe tipuri de turism. Este asa dar un turism poliform si complex sub raport tipologic, iar in privinta caracteristicii sale spatiale imbraca frecvent un caracter bipolar de turism activ (de plecare) si de turism pasiv (de primire).








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Turismul in Romania
Evolutia statiunilor turistice, de la cele traditionale, la cele integrate
Elemente de management al calitatii serviciilor turistice
AMENAJAREA TEHNOLOGICA A RESTAURANTELOR
Azerbaidjan-intre traditie si modern
Ecoturismul - element al dezvoltarii comunitatilor rurale romanesti
TURISMUL RURAL IN STRATEGIA DEZVOLTARII TURISMULUI ROMANESC PE ERMEN MEDIU
Pe urmele lui Emil Racovita - descoperirea misterelor din pesteri




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu