Intre vis si realitate

Intre vis si realitate

-Nu stiu cum te-am suportat atatia ani!

-Ia nu mai face pe victima ! Esti un nimeni fara mine !

-Asa !Lauda-te de una singura,macar de asta esti buna.

Mana dreapta se congestionase toata.Venele i se umflasera si pulsau.Oarba de furie isi infipse unghiile in mana stanga.Noroc ca am fost pe faza si am reusit sa le despart.Au inceput sa tipe in cor, gesticuland ca doua nebune,fiecare incercand sa-mi explice ca ea are dreptate.Mi-am frecat ochii obosita si enervata.

-Nu inteleg nimic !daca vreti sa va ascult,calmati-va si vorbiti pe rand.

Stateau cu spatele una la alta, incruntate si tepene.Eu aratam ca un handicapat.Trebuia sa le zic de doua ori ca sa-mi duca paharul la gura sau ca sa ma scarpine dupa ureche.Ce sa fac daca m-am obijnuit sa fiu servita ?

Dreapta isi drese vocea :

-Ieri ne-am hotarat sa ne aranjam pentru intalnirea ta de afaceri :eu pe ea si ea pe mine.Inchipuie-ti ca am stat mai mult de o ora sa-i tai fiecare pielicica,sa-i rotunjesc fiecare coltisor de unghie.Ce sa-ti mai spun,arata ca scoasa din revista.Bun.Acum uita-te putin la mine.Uita-te cum si-a batut joc !Si cine se face de rusine ?Dumneaei ?Cand faci cunostinta cu cineva ce mana intinzi ?Dar cand dai un obiect cuiva sau cand arati ceva cu degetul ?Spune-mi tu cine e mereu in centrul atentiei ?

-« In centrul atentiei ».Si sa nu-i spui ca e increzuta ca se basica toata,sopti stanga.

-Asta e tot ?

-Ce bine ar fi fost sa se opreasca totul aici.Stai sa vezi.Intalnirea a fost un dezastru,doar era de asteptat,spuse ea privind-o cu ura pe cealalta.Am mers intr-un bar sa ne adunam gandurile.Eu imi aprind o tigara,ea, mitocana, comanda un coniac.Am intrat in pamant de rusine.

-Ia mai termina cu fitele tale !sari stanga.Atunci mi-ai multumit.Ai spus ca te-a ajutat sa te linistesti.

-Binenteles ca ti-am multumit, mana inconstienta, pentru primul pahar !Dar urmatoarele doua?

-La cat erai de agitata am considerat ca ai nevoie de o doza tripla,raspunse stanga arogant.

Dreapta era cat peaci sa se repeada la ea cand mi-a intalnit privirea.A inghitit in sec si frecandusi aratatorul de degetul mijlociu continua povestirea :

-Banuiesc ca vrei sa sti ce s-a intamplat mai departe.Alcool pe stomacul gol.Ma ametisem rau de tot.Plina de curaj, pun mana pe telefon si caut in agenda un umar pe care sa-mi plang amarul.Iubitul tau avea telefonul inchis, asa ca aranjez o intalnire cu un coleg de servici.

-Si ce a fost atat de grav ca m-am intalnit cu un coleg,nu era cel mai in masura sa ma inteleaga ?

-Sa zicem ca asta a fost partea nevinovata a problemei.sovai stanga.

-Stai sa-ti povestesc -continua dreapta-.Eu eram insarcinata cu aprinsul tigarilor,ea cu ridicatul paharului.In loc sa ia si ea o cafea,direct la vin s-a repezit.De parca nu eram suficient de.turmentate.Dupa vreo doua ore de consolari,eu il mangaiam pe picior si ea se intinsese comod intre palmele lui.

Am inlemnit.Nu-mi vene sa cred ce-mi aud urechile.Dreapta m-a privit timid si a continuat :

-Era tarziu si ne-am hotarat sa mai bem un ultim pahar.la el acasa.

Am crezut ca a cazut tavanul pe mine.D reapta isi pironise privirea in pamant dandu-mi de inteles ca ea nu mai are de gand sa continue.Asa ca mi-am indreptat atentia spre mana stanga care n-a avut ce face :

-Pai.mare lucru nu mai e de spus.Am plecat din bar,dreapta il luase de mijloc,eu ma jucam cu un nasture.Ce ghinion am putut sa avem !La iesire, dam nas in nas cu prietenul tau si nu cred ca i-a placut ce vede.Dupa parerea mea cred ca poti sa uiti numarul lui de telefon.

Dreapta ma privea cu teama dar eu nu am schitat nici un gest.

-Stii ceva « dreapto » ?Chiar imi place cum mi-ai facut manechiura.

Dreapta s-a inrosit pana in buricele degetelor.

-La asta te gandesti acum ?Esti un monument de egoism,asta esti !

-Uite unde era moralitatea !Sa nu uitam totusi cine a fost de vina.

-Vrei sa spui ca eu ?N-ai decat sa fugi de responsabilitate.Pana la urma la ce ma puteam astepta de la o analfabeta ?

-Sigur.De parca a fost vina mea ca in clasa intai ea s-a hotarat sa scrie cu dreapta.Si ce faci atata caz ?Oricum nu-l iubea.Cu el sau fara el,tot aia.

Singurul lucru la care ma puteam gandi era :''Toate astea mi se intampla mie ?''

Dreapta imi lua temperatura.

-Esti bine ?Spune ceva !

-Ce-ar mai fi de zis in situatia asta ?am soptit eu pierdut.

-Daca tot ai adus vorba.ar mai fi un mic amanunt.-Isi drese vocea-.Dupa ce el a plecat, te-ai urcat plangand la volan si la prima curba ai lovit un stalp.Apoi a venit salvarea.

Am simtit mirosul de spital,am vazut bandajele si medicamentele.

Din patul de alaturi ma privea insistent o batranica :

-Te simti bine maica ?

-Inca nu-mi dau seama.

-Eu am venit cu fierea,tu ce-ai patit ?

-Un accident de manechiura.

-Cred ca am avut si eu asa ceva in tinerete, inainte sa ma apuce spondiloza.

Eu taceam.

-Asculta la mine,zise ea,sa vezi tu daca n-o sa te tina aici o luna.Barbat ai maica sa vina sa te ajute ?

-Cred ca l-am pierdut ieri in fata unui bar.

-Aha.O vecina de-a mea a patit la fel.ce ghinion.Mosu meu a murit de trei ani,sa-i fie tarana usoara,si ma descurc de una singura.Cat m-o tine Domnu' in putere si am doua maini.

-Da.doua maini,zambesc eu ironic.

-Ce-i maica ?Le-ai pierdut la accident ?

-Nu.Dar stiu sigur ca ele vor suferi un « accident ».

-Cand maica ?

-Cand ma voi hotara cine-i de vina : dreapta.stanga. amandoua. ?

O asistenta draguta veni langa patul meu sa-mi spuna ca babuta are nevoie de odihna si sa nu o mai tin de vorba.Eu in schimb pot sa ma pregatesc de plecare caci zeita Fortuna a stat langa mine toata noaptea,pe un scaun.Apoi le-a soptit medicilor sa ma externeze intr-o zi sau doua caci singurele mele probleme sunt vanataile,cateva julituri ,un cucui in frunte si binenteles frica mea de intuneric.I-am zambit din tot sufletul iar asistenta mi-a spus ca de mult n-a mai vazut asa un zambet.Da.e piesa de rezistenta a colectiei mele de zambete si de obicei nu-l port decat in zilele de sarbatoare,dar zambetul amar si zambetul de protocol erau la spalat, ca le-am tot purtat in ultimul timp.Mi-a zis ca i-ar place sa ma viziteze odata sa-mi vada toata colectia si, cine stie,poate facem schimb de dubluri.M-a batut prieteneste pe umar. « 7959 la 5 » am zis eu.M-a intrebat ce inseamna cifrele acelea.I-am explicat ca tin socotala persoanelor care au o parere buna despre mine si ca sunt foarte multumita de scorul meu,fiind convinsa ca cei cinci contra mea au fost doar accidente intr-o conjunctura nefericita.M-a intrebat de ce-i numar si i-am raspuns ca e o metoda profilactica contra raului din mine.Asistenta a cazut pe ganduri.In facultate invatase de profilaxia multor boli,dar de metoda mea nu auzise niciodata.Era curioasa daca da rezultate bune si pe ce principiu se bazeaza ?Stiind cate persone ma plac ma stimuleaza sa gasesc mai multe ?Am ras.I-am spus ca e foarte simplu : numaratoarea nu face altceva decat sa-mi tina mintea ocupata,teoria mea fiind ca raul apare in urma unei grave stari de plictiseala a celulei nervoase si atunci. in lipsa de ocupatie.Doar n-a vazut un om cu o viata plina, care sa renunte voluntar la preocuparile lui ca sa-si faca timp de intrigi.Crede ea ca exista cineva care porneste in viata cu visul de a deveni un om rau ?Si daca nu e de acord cu mine,sa faca un sondaj de opinie la gradinita : sa-i numere pe cei care vor sa fie Muma padurii sau Zmeul si pe cei care vor sa fie printul sau printesa.Sa vedem ce vor spune statisticile.

Dupa amiaza mi-am sunat o prietena sa vina sa ma viziteze la spital.Nu e vorba de plictiseala.Cum as putea sa ma plictisesc cu atatea ganduri pe milimetrul cub de materie cenusie ?Dar nu mai stiam cum sa scap de vecina mea de pat care tinea neaparat sa-mi citeasca in palma,in carti,sau macar in cafea.Toata ziua ma batuse la cap cu talentele ei de clar vazatoare, si nu vroia sa inteleaga ca pentru mine nu mai are nici un farmec sa vad un film sau sa citesc o carte careia ii stiu deja sfarsitul.

Prietena mea a ajuns si ea intr-un tarziu,dupa ce invatasem toate retetele posibile de la aperitive la desert.Era incarcata cu sucuri,ceai si o intreaga expozitie de prajituri si fursecuri,ca orice vizitator care se respecta.Politica spitalului : indiferent cu ce te internezi,din partea casei,pleci cu o glicemie crescuta si de la caz la caz cu un diabet zaharat.

Dupa ce-am vorbit de una, de alta.

-Iti amintesti prima iubire ?intreb eu.

-Ce-ti veni ?

-Nimic.Ma gandeam si eu asa

-Binenteles.O poate uita cineva ?

-Omul e facut sa uite.

-Ai si tu dreptate.Uite, eu nu mai tin minte cum arata.Dar imi amintesc ca mi se facea rau de emotie cand trecea prin fata casei mele.El nici nu stia ca exist pana cand mi-a cumparat mama prima mea fusta mini.Doamne,ce indragostita eram !

O priveam mirata.Pe patul meu statea o fetita de unsprazece ani si era fericita.Apoi a alungat amintirea si fetita a imbatranit cu treizeci de ani.Am vazut in ochii ei riduri si par alb si stiam ca pentru ele nu s-a inventat nici o crema,nici o vopsea minune care sa le acopere.

-Barbatu' meu ar zice ca sunt nebuna.Femeie in toata firea si uite la ce prosti ma gandesc.Dar m-ai facut curioasa.Prima ta iubire cum a fost ?

Am zambit.

-Locuia intr-o casuta mica la marginea orasului.Trecea mereu neobservata,ascunsa de crengile unui nuc.In fata avea un gard de lemn,aplecat intr-o parte,cu zabrele lipsa, iar in mijlocul gradinii,de cand ma stiu,era un leagan cu vopseaua scorojita,pe care doar vantul il mai misca din cand in cand.Ziua totul era incremenit, de parca locul fusese parasit de multa vreme, dar seara puteai sa vezi la una din ferestre o lumanare palpaind sfios in intuneic.Isi inclina flacara cand la la dreaspta,cand la stanga,intinzandu-se sa vada mai bine tufisurile din gradina.Uneori tresarea crezand ca a vazut pe cineva furisanduse pe langa casa; dar isi dadea repede seama ca imaginatia ii joaca feste si se linistea.Asa isi petrecea ea fiecare noapte,acolo,pe pervaz,vorbind cu luna,cu stelele, tinandui companie doar propriile ganduri.Uneori se plictisea ingrozitor si se simtea parasita de toata lumea.In sufletelul ei fierbinte incoltea deznadejdea si lumanarea palpaia aproape sa se stinga suspinand  "Buna seara noapte.".

Intr-o seara motaia asezata comod pe bucatica de ceara privind pe fereastra.Vazu tufisurile facandui semne disperate, fluturandu-si bratele in toate partile, dar ea nu pricepea nimic.Deodata cerul se crapa pana in zari cu un bubuit ce zgaltai intreaga casa.Ar fi vrut sa tipe,sa fuga,dar parca o vraja malefica o tinea pe loc.Incepu sa tremure,atat de tare ca nu mai era mult sa se rastoarne cu tot cu sfestnic.In viata ei nu vazuse ceva atat de infricosator..Cerul se despica iar si iar.Tunetele se repezeau peste lume,care mai de care mai infricosator, dar lumanarea se obijnuise cu ele.Astepta incordata ca valul de lumina sa inunde gradina.Totul ingheta pentru o clipa privind splendoarea alba nascuta din adancurile beznei. "De ce te stingi atat de repede?" Ar fi vrut sa o opreasca in loc,sa o admire in toata maretia ei; ar fi dorit sa se apropie de ea sa-i simta puterea,sa fie coplesita de perfectiunea ei. "Ce esti tu?".Era superba si lumanarea se simtea strivita de prea mult frumos.

Tunetele s-au rarit si in final au disparut complet si odata cu ele a plecat si focul din ceruri.Lumanarea a mai asteptat-o mult timp sa se intoarca.Ar fi dat orice s-o mai vada odata, macar odata,dar asteptarea ei a ramas fara raspuns. Isi sprijini capul de geam pierzandu-si privirile in zare.Era un apus incredibil dar lumanarea nu mai vedea nimic in jurul ei,nu auzea nimic,simtea nevoia sa fie singura sa-si inece tristetea in propriile ganduri.Viata nu mai avea sens, sufletul ei era gol si doar un singur lucru l-ar mai fi putut umple.A venit noaptea sa-i tina companie, dar stelele erau mai palide si luna mai mica.Au incercat sa o inveseleasca dar lumanarea era departe cautand frumusetea rece.Visa ca a gasit-o si s-a apropiat de ea unindu-se intr-o valvataie unica, completa.Ei doi.o singura lumina.A lasat capul in jos abia palpaind.Se simtea atat de singura,cum nu mai fusese niciodata in viata ei.Se privi in luciul geamului. "Ce mica si neinsemnata sunt.Cum am indraznit chiar sa visez ca as avea o sansaNici intr-o mie de ani nu s-ar uita la mineCine s-ar uita'

Au trecut zile,au trecut nopti,toata goale si triste.Lumanarea se facea din ce in ce mai mica plangandu-si suferinta in picaturi de ceara.Abia mai razbatea in noapte.Era slabita si intunericul infometat abia astepta s-o inghita.Deznadejdea ii tinea companie clipa de clipa si tot ce-si dorea era s-o mai vada odata.

Tufisurile se loveau unele de altele oftand : "Vine!Vine!".A sarit in picioare pe sfesnic,dreapta ca-n prima zi,si astepta cu sufletul la gura.Se auzi un tunet indepartat si lumanarea a simtit ca o sa explodeze de fericire.Apoi tunetul a venit mai aproape,apoi si mai aproape,pana cand a ajuns deasupra casei ei.Atunci cerul s-a despicat si-i facu loc sa treaca.Spre uimirea lumanarii,iubirea ei nu se mai pierdu in zare cum facea de obicei.Cobora chiar langa casuta ei la poalele nucului.Copacul se inveli intr-o valvataie fierbinte.Era atat de frumoasa unduindu-se in bataia vantului,luminand totul in jur.Si o chema la ea,ii facea semne sa vina afara sa se uneasca intr-un singur « eu ».Lumanarea era nebuna de fericire.Trebuia sa iasa!Sa se duca la iubirea ei!Se propti cu toata puterea in geam,sa-l sparga,dar nu reusi.Mai incerca odata si nimic.Se izbea cu furie de sticla rece plangand de necaz.Era atat de aproape de cel mai frumos lucru din lume si nu il putea atinge.Cu cat se lupta mai mult sa iasa, tristetea se transforma in furie si lumanarea incepu sa se faca din ce in ce mai mare.Crestea intr-o valvataie fierbinte,puternica cum nu mai fusese niciodata.Se desprinse din farama aceea jalnica de ceara si pasi semet pe podeaua de lemn. Coplesita de ura pentru cusca ei isi intinse bratele ucigase si imbratisa intreaga casa,faramand-o.Acum o sa se razbune pe tot cei care au ignorat-o atata timp si totul se facu scrum sub respiratia ei. Privi cu rautate in jur.Ramasese singura in viata .cea mai puternica din lume.

Iubirea ei mistuia tacuta ultimile crengi ale copacului.Se uita la ea. "Cand te gandesti ca te-am iubit odata.Pe tine!Imi vine sa rad!Daca ai sti tu cum te priveam cand ai aparut prima data din cer,ca pe o zeita.Si cand colo zeita mea era un nimic.Esti atat de mica.as putea sa te spulber intr-o secunda daca mi-as pune mintea cu tine!" Ii intoarse spatele.Slabiciunea ei din trecut pentru lumina aceea ii provoca sila.Nu intelegea cum de s-a lasat orbita de sentimente ..Nimic nu se compara cu stralucirea ei.Se intinse spre cer sa cuprinda toata lumea intr-o singura valvataie dar spre mirarea ei nu reusi.Se simtea slabita,puterile o paraseau si ea se facea din ce in ce mai mica.Dar nu putea fi invinsa !Nu era ea cea mai puternica din lume?Se indoia de mijloc in bataia vantului incercand sa-si recastige forta.Dar abia se mai tinea pe picioare.Era asa de obosita ca s-ar fi asezat sa se odihneasca macar o clipa.Se agata disperata de ruinele casei incercand sa se sprijine de ele.Dar era in zadar.

Din cer venea pedeapsa.Mi de sageti se pravaleau pe ea fara mila.O inabuseau sub greutatea lor,o despicau in bucati,o imprastiau in vant.Era lovita din toate partile si ii rapeau caldura,ii intunecau lumina,ii plecau aripile frangandu-le.In jurul ei hora a mortii se rotea amenintator din ce in ce mai aproape.Ii era frica.Se lasa sa cada doborata.

Tarziu,in noapte palpaia o mica flacara la capatul unei crengute. Ridica cu greu capul si-si vazu vechile prietene -luna,stelele.O priveau cu mila zambindu-i trist.. "Buna seara noapte." Sopti lumanarea incercand sa se inalte intr-o rana,dar nu reusi.Se simtea tradata,se simtea pierduta intr-o lume mult prea mare si prea goala. Iar locul ei nu era acolo,cum n-a fost niciodata.Era o biata lumanare,mica si neinsemnata.Ce cauta ea aici?Stapanul lumii pentru o clipa nu va incape niciodata intr-un veac de ignoranta.Si imbratisand intr-o privire orizontul se stinse ca sa nu se mai aprinda niciodata.

-Astia ce-ti baga in perfuzii ?

-De ce ?

-Ma dezamagesti.Speram sa aud o poveste romantica sau ceva palpitant.Eu ce le mai povestesc fetelor la servici ?Ce glume mai facem pe seama ta ?Nici un coleg de clasa,nici un profesor,un vecin,baiatul de la cablu.

-Dar ce sa caute aici profesorul meu sau baiatul de la cablu ?

-Nu-mi spune.Era un vecin !

-Care el ?

-Pai.prima ta iubire ?

-Dar cine vorbeste de un barbat ?Prima si prima oara m-am indragostit de mine.

Pe seara prietana mea a plecat.In salon era liniste.Pacientele plictisite de prea multa conversatie au lasat deoparte matusile,unchii,fratii,nepotii,vecinii si toata galeria de barfe.Fiecare motaia in patul ei.Gandurile pluteau in aer,prelingandu-se pe pereti,pe podea.Din cand in cand o musca panicata se izbea bazaind de geam incercand sa scape.Atunci toate gandurile navaleau spre biata musca.Cand ea se lasa obosita pe pervaz,gandurile isi reluau zborul lin prin incapere.

Babuta de langa mine sforaia cu pofta si somnul meu mi-a spus la revedere si a plecat cine stie unde.Am luat-o bajbaind pe culoarele intunecate sa-mi caut linistea.Am gasit-o intr-un tarziu langa un geam spart.Mi-am aprins o tigara,ea m-a refuzat.A zis ca nu-i face bine la sanatate.Si am stat de vorba.

-Iti amintesti cand erai mica si stateai pe acoperis sa numeri stelele ?

-Da.Zece in prima noapte,noua stele in a doua,opt in a treia si tot asa.

-In noaptea in care ajungeai sa numeri doar o stea iti visai jumatatea.

-Asa se spunea.

-Si ai ajuns vreodata la una ?

-Nu,niciodata.Cand ajungeam la trei sau patru stele ori erau nori ori adormeam inainte sa apuc sa le numar.

-Si cum ai sa stii pe cine sa cauti ?

-O sa ma caute el pe mine.Nu printii salveaza printesele ?

-Si daca nu te gaseste ?

-O sa ma gaseasca.

-Cand ?

-Curand.foarte curand.

Ea a inceput sa planga.Si-a lasat capul pe umarul meu si era atat de trista.Am mangaiat-o,i-am soptit ca totul va fi bine,ca trebuie sa aibe incredere in mine.

-Iarta-ma ca ma comport asa dar uneori ma simt atat de singura.si nu e nimeni langa mine sa ma tina in brate pana adorm.

I-a mai scapat o lacrima dar a sterso repede.Stia ca nu-mi place cand o vad prabusita si ca mereu o cert a doua zi.

-In curand ai sa ai cui sa-i spui « te iubesc » si nu pentru o zi,pentru o viata.

-Asa mi-ai spus si data trecuta !Ca EL e alesul,ca vom fi mereu impreuna.Mi-ai spus sa-l iubesc mai mult decat pe mine si eu te-am ascultat.

-M-am inselat.Imi pare rau.

-Iti pare rau?Stii cat am suferit pentru ca tu ai facut o gresala de calcul ?Cum sa te mai cred acum ?

-Poti sa ma crezi.Nu tot eu ti-am spus ca sufletul tau se va vindeca,ca va veni o noapte in care n-ai sa mai plangi,ca va veni o zi cand ai sa-l vezi pe strada si ai sa poti spune din toata inima ca nu-l mai iubesti ?Vezi ca am avut dreptate ?

-Bine.ofta ea.Dar asculta-ma cu atentie: daca imi mai ceri o singura data sa lupt cu tot ce am eu mai bun pentru un EL ca apoi sa-mi spui ca ai gresit,ca nu e el alesul.iti jur ca am sa plec.N-ai sa ma mai vezi niciodata !Si cum crezi ca ai sa traiesti fara linistea ta ?

S-a furisat in buzunarul meu de la piept si a adormit suspinand.

Zorii zilei mi-au adus o veste buna,mi se dadea voie sa plec acasa.In cateva minute terminasem de strans toate linguritele,castroanele,pahare si prosoape-un intreg arsenal-si imi luasem la revedere,cu toate regretele de rigoare,de la draga mea babuta.

Ce zi frumoasa !De mult nu mi s-a mai parut orasul atat de frumos si cerul atat de albastru.Stateam cu ochii pironiti in soare pana imi dadeau lacrimile,bucurandu-ma de toata stralucirea lui.Imi auzeam inima razand in piept,iar ea se intinsese pe gat si acum tragea in sus cu toata forta de colturile gurii ca ma dureau obrajii de atata zambet.Sngele, beat de fericire, se arunca in gol din varful capului prabusindu-se in talpi, tipand ca un nebun.Eu trageam aer in piept pana ma dureau muschii coastelor ca sa adun toata frumusetaea,toata lumina,toata caldura din jurul meu,sa ma umflu ca un balon si sa explodez de atata energie.Pe langa mine treceau « cadavre » cu fete palide si ochii stersi.Intorceam capul dupa ei si ii priveam mirata,ei intorceau capul dupa mine si ma priveau mirati ,ca la expozitie de ciudatenii ale naturii.Si nu puteam sa nu ma intreb cine statea dupa gratii,cine erau ciudatii ?Cei ca mine ?Cei ca ei ?Secretul fericirii sta in a fi normal ,imi spunea tatal meu,iar a fi normal inseamna sa faci ce face marea majoritate.Asa ca analizez :ei sunt multi si tristi ; ca mine mai putini dar fericiti.Tatal meu avea dreptate ?Eu am facut,ca orice adolescent, exact pe dos decat m-a invatat.

Intr-o curte am vazut un tufis de liliac care ma inebuni cu dulceata lui.Stiam ca nu ma voi putea abtine.Sunt dependenta de frumusetea florilor.  «  Macar o crenguta.Nu vreau mai mult. »In timp ce eu topaiam pe langa gard incercand sa-mi rup o floare,in poarta aparu o femeie la cincizeci de ani sa ma intrebe daca am venit in legatura cu anuntul.Ce-as fi putut raspunde ? Ca da, si ea m-a poftit inauntru.Casa o avea de la mama ei si-i parea rau ca o vinde, dar se muta cu copiii in capitala.Amintindu-si ca a uitat ceva pe foc,m-a rugat sa incep turul casei fara ea.Paseam timid pe vechile covoare persane incercand sa-mi dau seama ce caut eu in casa aia.Atunci am vazut-o,ascunsa dupa draperiile grele de catifea.M-am apropiat de ea.

-Nu esti tu.a oftat dezamagita.

-Eu ?

-Nimic,nimic.gandeam cu voce tare.

-Asteptai pe cineva?

-Se poate spune.ofta iar.Daca ai stii cate lucruri ciudate se petrec in casa asta.

M-am dat inapoi cu un pas.Nu stiam ce sa fac : sa mai raman,sa plec cat pot de repede.Cine stie in ce m-am bagat ?Dar am vazut-o cat era de abatuta si mi s-a facut mila.

-Vrei sa vorbesti cu cineva ?

-Nimeni nu m-a intrebat pana acum de ce am eu nevoie !Si daca ai stii de cate ori am simtit ca inebunesc si nu aveam cui sa-i cer ajutorul !

M-am asezat cat mai comod pe un scaun pregatita sa ascult.

-Sunt aici de cand am vazut pentru prima data lumina.Eram eu,oglinda,masa,scaunele,cam ce vezi in jur.Intr-o zi usa s-a izbit de perete si in camera a intrat val vartej o mogaldeata cu bucle ciufulite.Alerga de colo pana colo razand in hohote,sarind de pe un picior pe altul,invartindu-se pe langa masa din ce in ce mai repede pana cand i s-au impleticit picioarele si-a cazut chiar langa mine.Inchipuie-ti sa te trezesti asa,din senin, cu cineva in propria ta casa.Eram muta de uimire.Ea chicotind s-a ridicat de jos,si-a indreaptat hainele si hop.da nas in nas cu mine.Se uita la mine,imi zambesteDoamne si ce ochi avea.negri,negri si totusi plini de lumina.M-a atins cu varful degetelor apoi si-a apropiat nasucul carn sa ma miroasa si a izbucnit iar in ras.  « Ce-i atat de amuzant ? ».Nu mi-a raspuns.M-a zmotocit bine intre palmele ei micute si a luat-o la fuga zbughind-o pe usa afara.N-am mai vazut-o de atunci.Nu stiu cine era sau ce cauta aici.Mi-am zis ca nici n-a existat, ca totul a fost un vis.Nu ti s-a mai intamplat sa visezi si sa ai impresia ca se petrece cu adevarat ? -a oftat-.Apoi am inceput sa am probleme cu vederea.Uneori totul stralucea in jurul meu,alteori se facea intuneric si abia mai distingeam conturul obiectelor.N-am fost in viata mea mai speriata.Nici nu vroiam sa-mi inchipui ca as putea orbi.Ai tinut vreodata ochii inchisi mai mult timp,pana cand te simti pierduta in bezna,pana cand intri in panica gandindu-te ca ai putea fi condamnat pe viata la intuneric ?Aproape ca uitasem de micul meu musafir,cand usa s-a deschis si vad o tanara.A intrat in camera pasind gratios si a venit langa mine.Ce sa-ti spun.era tare frumoasa :par lung,blond,carliontat,un nasuc mic si carn ca de papusa,iar ochii.N-ai mai vazut asa ochi negri.Dar frumusetea nu-i un motiv ca sa dai buzna in casa cuiva !In mana tinea un trandafir.Il mangaia cu dragoste,apoi il stangea la piept zambind.Si-a lipit buzele de cupa florii si a oftat inchizand ochii.Nu ma intreba ce era asa de special la floareaia, ca n-am nici cea mai mica idee.Recunosc.era o specie frumoasa dar sa nu exageram.M-a privit si mi-a zambit.Atunci ochii ei de taciune mi-au amintit de mica printesa sprintara din visul meu.Am intrebat-o daca a cunoscut-o ,daca exista cu adevarat.Ea nu mi-a raspuns.Mi-a intors spatele si a iesit din camera.Am ramas muta de uimire.Nici nu mi-a spus cine este si ce cauta in casa mea !Si cand am adus  vorba de primul meu musafir s-a suparat si a plecat.Spune si tu,nu te furnica pielea cand iti povestesc ?Ai mai auzit asa ciudatenii ?La tine in casa tot asa umbla persoane pe care nu le cunosti ?Si parca nu aveam suficiente probleme, am inceput sa am episoade de temperatura alternate cu friguri.Ba simteam ca ma sufoc de fierbinteala ,ba ma lua asa un frig si un tremurat de am crezut ca atat mi-a fost.Bolnava cum eram si casa mi se parea schimbata : peretii se acoperisera cu pete de umezeala,pe la colturi se ramificau vinisoare de mucegai,aerul mirosea greu a inchis,a vechi.totul era mai trist.Daca eu prinsesem un virus ciudat poate si casa mea suferea de un sindrom al imbatranirii rapide.Eram singura.Cine sa ma ajute ?Pe cine sa intreb ce se intampla cu mine si cu camera asta ?Cand.aud un scartait.Usa s-a deschis si in camera a intrat un nou vizitator.Nu ma mai miram de nimic.Un lucru il stiam sigur :ceva necurat se petrecea aici.Indoita de spate, pasea greu ,anevoios sprijinita in baston.A venit langa mine.Si-a intins mana tremuranda spre mine.era atat de aspra ca m-am cutremurat.Nu-mi puteam lua ochii de la obrazul ei, palid, brazdat de santuri ce se intalneau in coltul gurii.Un carliont alb a iesit de sub batic iar ea la dat dupa ureche oftand.Am privit-o mai bine.De unde stiam eu privirea aceea,ochii aceia mari si intunecati ?Acum poate mai tristi.Si nasul acela carn.Imi aminteau de o fetita cu piruete si de o tanara indragostita de o floare.De ce semanau asa de mult ?Cine erau ?Imi era frica s-o intreb,daca pleca ca cealalta. « Nu ma lasa singura. » Nu mi-a raspuns.Privea in zare sprijinita de perete.M-am gandit ca as putea s-o las sa ramana in casa mea chiar daca nu o cunosc.Am s-o iert ca a intrat fara sa-mi ceara voie, pentru ca nu vreau sa mai fiu singura.Dar ea a facut un pas spre usa si apoi inca unul.O vedeam cum pleaca si nu stiam ce sa fac s-o opresc.Am strigat dupa ea,am plans,Am implorat-o, nici macar nu s-a uitat la mine.A disparut pe usa si n-am mai vazut-o niciodata.Atunci am simtit ca inebunesc.Spune-mi tu de ce mi se intampla toate astea mie ?Straini vin si pleaca ca niste fantome,casa mea imbatraneste,nimeni nu ma asculta,nimeni nu-mi raspunde la intrebari !Am nevoie de explicatii !Am vedenii ?Totul se schimba.Poate eu raman mereu pe loc si restul se misca in jurul meu,isi urmeaza cursul.Sau poate si eu ma misc odata cu restul si nu-mi dau seama !Uita-te la mine !Spune-mi cum arat !Am ochi negri,sau poare verzi.Parul !Spune-mi cum am parul.E carliontat, e blond,e alb !Fata mea e neteda,e aspra ?

Am facut un pas inapoi privind-o vinovat.Am incercat sa-i spun ceva dar cuvintele au ramas prinse intre corzile vocale.Am oftat.Am mai privit-o odata si am luat-o la fuga,sa fiu cat mai departe de casa aceea.Cand am simtit ca ma lasa picioarele m-am oprit gafaind,sufocata de vinovatie.Dar ce puteam sa fac ?Sunt prea marunta sa ma joc de-a Dumnezeu !Ce drept as avea eu sa-i spun despre anotimpuri cu caldura si frig,despre zi si noapte cu lumina si intuneric.Ce drept as avea eu sa-i povestesc despre timp,despre viata, despre copilarie si batranete.Cum ii explici toate astea unei biete flori in ghiveci, ascunsa dupa o draperie de catifea.

Ziua era pe sfarsite.Vecina mea de la parter ma invitase la o cafea tarzie,doar nu mi-era frica de insomnii.Oare avea mintea mea cu ce sa hraneasca nesomnul ?M-am gandit ca am ingropat toate resentimentele, deziluziile si n-ar mai avea cine sa ma bantuie.

-Acum cateva zile,in zori, ma plimbam pe plaja cu iubitul meu imaginar.Sa fi vazut cate perechi de indragostiti erau.Atunci mi-a venit o idee de milioane, cum sa ma imbogatesc.Imi deschid propria afacere.Nici nu-ti trece prin cap in ce domeniu.M-am gandit sa percep taxa pe rasaritul de soare.Si daca totul merge bine,dupa un timp as putea sa ma extind.Sa percep taxa si pe apus.Ca sa nu mai vorbim de noptile cu luna plina,de valurile marii,ploile de vara,zapezile vestnice,si cate si mai cate.Este atata frumusete care doar asteapta sa fie exploatata iar piata de desfacare cat cuprinde !Chiar s-ar putea sa fiu nevoita sa-mi iau un asociat.Ce spui,te intereseaza ?

-Eu stiu.Magazinul de nasturi si papiote imi mananca o groaza de timp iar afacerea ta nu prea-mi inspira incredere.Esti sigura ca totul este legal ?Lucrurile astea de care-mi spui sunt proprietate personala ?

-N-as putea spune ca sunt ale mele.Dar atata timp cat Tatal nostru n-are nici o dovada scrisa ca sunt ale lui, de ce n-as profita de situatie ?El nu se pricepe la afaceri,altfel n-ar fi lasat sa-i scape asa o mina de aur.

-Tinand cont ca nu toti copiii seamana cu parintii lor, tu ai putea sa ai inclinatie spre asa ceva.

-Stii,strabunicul meu a fost preot.Imi amintesc ca ne spunea ca toti suntem copiii Lui.Iti dai seama ?Sa ai miliarde de copii.Oare cum ai putea sa le imparti iubirea in mod egal,sa-i veghezi pe toti ?Nu e posibil sa nu ai cativa preferati si unii care sa te calce pe nervi.Le poti auzi rugile la toti ?Daca se roaga un million in acelasi timp ?Eu zic ca e posibil sa nu-l auzi pe unul.De exemplu,nu toate rugaciunile mele au primit raspuns.

-Nu sunt de acord.Chiar detest parintii care-si trateaza diferit copiii.Daca tot ai facut mai multi trebuie sa-ti asumi niste responsabilitati.

-Cand plecam din casa Lui toti primim un suflet. Crezi ca El da unuia dintre copii doua suflete sau altuia un suflet mai bun ?Aici pe pamant depinde de fiecare cum il protejeaza,cu ce-l hraneste,la ce-l foloseste.Oare la ce se asteapta Tatal din partea noastra ?Ne-a dat porunci si dogme sa le urmam.Asta inseamna ca viata e doar o alta dimensiune in care sa-l venerm ? Ar trebui sa vad viata ca o sala de asteptare a trecerii in nefiinta,a intoarcerii acasa cand voi primi judecata Tatalui ?Daca e asa de ce ne mai nastem,de ce nu ramanem in casa lui,puri,folosind vesnicia pentru a-l iubi si a ne supune.Ar fi mult mai simplu.Cineva mi-a spus ca adevarata iubire se dovedeste la greu,in fata tentatiei de a gresi.Dar eu ma intreb ce parinte isi trimite copiii pe marginea unei prapastii stiind ca multi dintre ei vor cade,ca apoi sa-i pedepseasca pentru asta.Mi se pare absurd.

-Nimeni nu trebuie sa uite de parinti,de respect,de supunere,oricat ar fi de greu.Si nu crezi ca un bun parinte trebuie sa fie in acelasi timp iubitor si necrutator ?Un caracter puternic nu se hraneste doar cu lapte si miere.Pe copil e bime sa-l mai si atingi din cand in cand,intreaba-i pe ai mei ce pateau cand imi veneau cu note proaste.

-Eu zic ca viata e o sansa si adevaratul pacat ar fi sa o irosesti.Cred ca adevarata lupta e sa-ti pastrezi sufletul asa cum l-ai primit.plin de lumina.Trebuie sa inveti sa fi mereu fericit.Pacatul ar fi sa te intorci cu sufletul in bezna sufocat de tristete,de regrete.Asa imi demonstrez eu iubirea fata de El,zambind mereu.

-Ce frumos ar fi sa fie viata asa roza.Greutati si suparari sunt la tot pasul.Ce sa fiu fericita, ca azi mi-a venit nota de plata la telefon si intretinerea,nu mi-au dat salariul si in frigider sufla vantul.Ce-i pun eu pe masa lui barbatamiu cand vine de la munca ?

-Nefericirea se bazeaza pe foame,pe mizerie ?Am vazut oameni fara un ban in buzunar care multumeau pentru ceea ce au, fericiti ca nu le merge mai rau, si oameni in « palate », ca niste  epave triste,bolnavi de singuratate.Starea de bine,fericirea,cum vrei sa-i spui, o gasesti in tine, nu in buzunare.E ca o lectie care trebuie invatata.Si este extrem de greu sa pastrezi zi de zi acel zambet.Trebuie sa te lupti cu natura ta umana care trage la tristete pentru ca e mult mai usor sa plangi.Zi de zi trebuie sa te scuturi de nefericirea celorlalti care te otravesc fara sa vrea doar raspunzandu-ti monoton la salut,privindu-te trist, povestindu-ti ce-au mai patit,ce-i doare,ce nefericiti suntVictoria mea e seara cand ma bag sub patura si-mi spun ca sunt fericita, apoi dimineata cand deschid ochii si ma bucur ca traiesc.

-Eu seara cand ma bag in pat am o migrena.iar spatele ma ucide de la atata stat in picioare.

Am zambit,doar la asta ma pricep cel mai bine.

-Ai auzit la stiri de crima aia din.cum se numea satul ala ?Nu mai stiu,am imbatranit.Mai cata rautate, cata.n-am cuvinte sa-ti explic.Mi s-a ridicat parul in cap.Ce oameni !

-Tatal nostru a creat pamantul fara forma si gol apoi a zis « Sa fie lumina ! » si asa a fost.A despartit-o de intuneric,lumina a numit-o zi si intunericul noapte.A doua zi a facut cerul.A strans apele si le-a numit mari iar uscatul pamant si la acoperit cu vegetatie.In a treia zi a pus pe cer soarele si luna sa lumineze pamantul, sa desparta zilele,anotimpurile si anii.In a patra zi a nascut pasarile si vietuitoarele din apa.In a cincea zi a facut vietuitoarele pamantului sa-l populeze.In a sasea zi l-a creat pe om dupa chipul Sau, sa stapaneasca peste pestii din mare,peste pasari si peste animalele pamantului.Si abia in a saptea zi s-a odihnit.Ma gandesc poate ar fi fost mai bine sa se odihneasca si o zi inainte sa faca omul.Crezi ca se supara cineva daca geneza dura cu o zi mai mult ?

-Ai dreptate cand esti obosit toate iti ies pe dos.Odihna e sfanta.

-Acum ne priveste si cred ca plange obosit de rautatea noastra.Candva va spune « E prea mult ! » si va porni un al doilea potop, hotarat sa inece o lume bolnava,fara sanse de vindecare.Nu va mai fi nici un Noe,nici o arca.

-Vorbesti de inundatiile din nord ?

-S-ar putea.Dar eu cred ca disperarea si rugaciunile copiilor lui o sa-l inmoaie.Isi va calca pe inima si le va mai da o sansa.

Am tacut gandindu-ma la moarte.

-Tuturor ne vine vremea sa ne intoarcem la El.Dar cum stabileste El aceea clipa ?De ce unii raman mai mult si altii mai putin ?Poate daca am sa ma rog,daca am sa cer voie o sa ma uite aici cand va fi timpul.

-Auzi ?Tu esti femeie in toata firea !Ai tai inca iti dau ora de venit acasa ?Si daca nu sunt prea indiscreta : mereu povestesti doar de tatal tau.tu esti certata cu mama ta ?N-ar trebui sa pui la suflet.N-ai auzit de conflictul dintre generatii ?

-As putea sa-ti spun multe despre mama natura.

Era tarziu.Am urcat cu greu scarile tragand dupa mine toata oboseala de peste zi.Apartamentul meu era tacut,asa cum imi place mie.Am udat planta artificiala sperand ca o sa creasca,mi-am mangaiat animalutele de plus pentru ca se simteau singure si m-am intins in pat.Ingerul meu pazitor ma astepta in fotoliu.I-am spus noapte buna si am inchis ochii.Muschii au atipit unul cate unul si ne mai putand sa ma misc asteptam linistita visele.Uitasem geamul deschis si frigul imi dadea tarcoale inghiontindu-ma din cand in cand.Vroia sa ma dau mai in colo sa-i fac loc si lui in pat.Am inceput sa tremur dar mi-era mila de picioare sa le mai trimit dupa o patura.Ingerul meu s-a apropiat si m-a acoperit cu aripile sa ma incalzeasca.I-am zambit cu dragoste.Mereu are grija de mine.

-Stii,sopti el,a venit moartea.

Am deschis ochii.Gata ?Asta a fost tot ?Dar nu ma doare nimic.E chiar atat de usor sa mori ?Nici macar nu-mi trece viata prin fata ochilor cum am vazut in filme.Si mai am o groaza de facut.nu pot sa-mi amintesc acum ce,dar sigur mai e ceva !Si parintii mei,sora mea,toti care ma iubesc ?Vai cat o sa planga dupa mine.O sa ajung in rai ?Da.Ba.s-ar putea sa nu.Nu !Sigur o sa ajung in rai.

-Era in apropiere iar noi suntem prieteni buni.A venit sa ma vada,tu poti sa stai linistita, nu-i inca timpul tau.

Ce coincidenta,ingerul meu pazitor e prieten cu moartea.Poate imi pune o pila.

Am vazut-o stand pe marginea patului.Imi dadea un sentiment ciudat dar mi-am revenit repede.Am facut cunostinta,ea mi-a zis ca ma cunoaste de cand m-am nascut.O priveam curioasa.Nu era deloc cum ma asteptam.S-a infuriat.Nu-i placea sa fie privita asa.

-Nu-mi spune ca si tu credeai ca sunt un schelet in mantie neagra !Te uiti dupa coasa ?Cine va bagat ideile astea stupide in cap ?Oriunde ma duc toata lumea tremura de spaima numai daca imi aude numele,scuipa in san,ma blestema !Ce mi-ar place sa fiti macar o zi in locul meu si sa simtiti pe pielea voastra atata dispret si ura !E doar o meserie ca oricare alta !Ai mai auzit de cineva care e batjocorit pentru simplul fapt ca e sofer, vanzator,profesor,sau orice altceva ?

Se invartea nervoasa prin camera.Ce puteam sa fac ?S-o mangai,s-o tin in brate ?Nu ne cunosteam atat de bine ca sa-mi permit.Am incercat sa schimb vorba,sa se mai linisteasca.

-Si cu ce ocazie aici in cartier ?

-Un client la blocul vecin,bolnav de cancer.

-Atunci n-ar trebui sa stai la capataiul lui ?

Moartea isi deschise agenda.

-Am timp.Mai are o ora de trait.Si in plus ma deprima atmosfera.Atatea plansete si vaicareli.N-am sa va inteleg niciodata pe voi oamenii.Ati face orice sa-i mai tineti legati de corpurile lor bolnave.Dar de ce ?Eu vin sa-i scap de chinuri,le aduc linistea !Linistea pe care o cauta toata viata,fara sa-si dea seama ce cauta.asa le sopteste inima.Si sa nu mai vorbim de preotii vostri !Vai ce nu-mi plac.De cate ori nu i-am auzit predicand despre chinurile vesnice ale iadului,despre foc si torturi.Doamne cata imaginatie !Nici nu stiu daca sa rad sau sa plang.Tu crezi ca as putea eu sa duc pe cineva in asemenea loc ?Crezi ca sunt un monstru ?

-Imi spui ca nu exista iad ?

Moartea zambi sagalnic.

-Nu,nu,nu.Nu ma las eu asa usor pacalita.Vrei sa ma tragi de limba.Lasa ca ai sa vezi tu singura la timpul tau.

Atunci am facut ceva ce nu credeam c-am sa fac vreodata.

-Stii ceva moarte.Acum,ca tot ne cunoastem,n-ai putea sa faci o exceptie sa-mi spui cand vei veni sa ma iei ?Sa am timp sa ma pregatesc,sa te astept cum se cuvine.o cafea,o atentie.

Si-a framantat nervoasa mainile.

-Nu stiu ce sa zic.De unde stiu ca pot sa am incredere in tine ?Daca se afla, adio slujba.De o vesnicie numai asta fac,nu m-as putea reprofila tocmai acum.

Eu imi afisasem cea mai draguta si nevinovata fata pe care o aveam. A mai stat putin pe ganduri apoi oftand isi rasfoi agenda.

-Pai.sa vedem.

Mi se uscase gatul de emotie.Clipele treceau ca orele.

-Aha !Te-am gasit !

Atunci ingerul meu si-a scuturat suparat aripile.A tipat la noi ca el nu vrea sa ia parte la asa ceva,ca nu-i vine sa creada ca moartea isi putea trada atat de usor juramintele.Moartea s-a rusinat.S-a suit pe pervaz si a sarit fara sa mai zica ceva.Ingerul m-a sagetat cu o privire rece.Mi-a zis ca l-am dezamagit si ca pedeapsa in noaptea aceea o sa ma lase singura.A spus ca e treaba mea cum ma apar de cosmaruri,pe el nu-l intereseaza.Si a plecat.Mi-a parut atat de rau.abia am reusit sa adorm.Imi era frica de vise urate.Stiam ca vor veni.Sunt ca animalele salbatice, infometate.Simt din cealalta parte a pamantului daca ingerul te paraseste si navalesc turbate.Asa a si fost.Toata noaptea m-am chinuit.Am visat ca mainile nu stiu sa vorbeasca,ca lumanarile nu se indragostesc niciodata,ca florile nu se cred oameni.Am visat oameni care nu cred in suflete pereche si iubire pura,am visat ca nu cred in ingeri,ca am uitat de ce exist,ca am uitat sa fiu fericita.