Comunicarea radio

Comunicarea radio

1.1.Comunicarea

La inceputul secolului al XX-lea au fost publicate primele studii empirice privind comunicarea orala.

In cartea "Communication Theories; Origins. Methods. Uses", publicata in 1979 la Hastings House Publishers, autorii, W. Severin si J. Tankard au prezentat un istoric al incercarilor de definire a conceptului de comunicare,

afirmand ca definirea obiectului de studiu, ca disciplina academica, apare in al patrulea deceniu al secolului al XX-lea, cand Weaver include in comunicare "toate procesele prin care o minte afecteaza alta minte".

Limitele acestei definitii sunt restranse de Hovland, Janis si Kelley, pentru care comunicarea este "procesul prin care un individ ( comunicatorul ) transmite stimuli ( de obicei verbali ) pentru a schimba comportamentul altor indivizi ( auditoriul )".

Dupa parerea specialistilor Centrului pentru Implementarea Managementului Performant (CIMP Comunicarea nu inseamna doar transmiterea de cuvinte. Intr-o comunicare eficienta conteaza atitudinea, tonalitatea, lungimea mesajului si multe alte elemente nonverbale. De la ceea ce spui pana la ceea ce se intelege se trece prin cum spui."

1.2.Elementele si functiile comunicarii

Elementele procesului de comunicare sunt transmitatorul sau sursa (persoana care transmite mesajul) si receptorul sau destinatia (persoana care primeste mesajul).Mesajul (informatia), care circula de la sursa la destinatie, se codifica intr-un semnal si  circula printr-un mijloc fizic de transmitere, numit canal (sistem nervos, aer, cablu, unde radio, etc).

Receptionarea mesajelor se face cu ajutorul organelor de simt. Dar cum acuitatea simturilor difera de la om la om si cum decodarea mesajului difera de asemenea de la om la om, acelasi mesaj este receptionat si interpretat in mod diferit de catre receptori diferiti.

Pentru ca aceste distorsiuni sa fie cat mai mici, un rol deosebit il are modul in care este elaborat mesajul, operatie care se numeste codificare. Operatiunea prin care receptorul analizeaza, interpreteaza si intelege mesajul se numeste decodificare.

Raspunsul receptorului demonstreaza calitatea decodificarii, in conditiile in care codificarea a fost corecta si canalul nu a distorsionat mesajul. Reactia respectiva se numeste feedback si inchide cercul comunicarii, deoarece receptorul, la randul sau, codifica o informatie si o comunica transmitatorului.

In procesul de comunicare pot sa  intervina elemente perturbatoare, care poarta denumirea generica de zgomote(bruiaj) si care sunt raspunzatoare de distorsionarea mesajului.

Prin decodificarea feedback-ului se stabileste reusita procesului de comunicare.

Claude Elwood Shannon de la Bell Telephone Laboratory a fost primul care a elaborat si publicat o teorie matematica a comunicarii (A Mathematical Theory of Communication), in doua parti, in numerele din iulie si octombrie 1948 ale Bell System Technical Journal

Aceasta lucrare, prefatata de introducerea lui Warren Weaver ``Recent contributions to the mathematical theory of communication,''a fost inclusa in The Mathematical Theory of Communication publicata de University of Illinois Press in 1949.

Modelul comunicarii dupa Shannon si Weaver

Sursa: Elena Marinela Porumb, Curs de comunicare-negociere, UBB Cluj-N

In vederea atingerii unor scopuri comune, cum ar fi producerea de bunuri si servicii, sau satisfacerea unor nevoi personale, in contextual societatii actuale, comunicarea este un mijloc de coordonare a eforturilor si activitatilor. Cooperarea este initiata si sustinuta prin comunicare. Ea depinde de capacitatea noastra de comunicare, de relatiile noastre interpersonale. Al doilea rol important al comunicarii este obtinerea de informatii. De informatii au nevoie toti, de la indivizii umili la superputeri, pentru ca informatiile ofera putere economica, politica, sociala, prestigiu, sau, pur si simplu satisfac curiozitatea umana, fara a avea nici o valoare utilitara.

Comunicarea contribuie si la formarea conceptului despre noi insine - autoconceptul. Comportamentul nostru de comunicare este influentat, in buna masura, de modul in care ne percepem pe noi insine. Mesajele si reactiile celor cu care comunicam ne indica modul in care ne percep ceilalti. Ultima, dar nu cea din urma, nevoia de relaxare, de distractie, de divertisment, se bazeaza, in majoritatea cazurilor, tot pe comunicare. Pentru acest rol, conteaza mai putin natura mesajului, cat modul in care este transmis si momentul ales.

Sintetizand, comunicarea are rol in:

cooperare

obtinerea de informatii

autoconcept

divertisment

Concluzionand- regulile de comunicare sunt legate de structura si de modul de interactiune a indivizilor. Canalele de informatii determina cantitatea de informatii ce tranziteaza prin sistem. Daca membrii retelei gasesc inutile interactiunile prescrise de reguli, isi creaza un sistem propriu de informare, cel informal. Acest sistem vehiculeaza mai multe informatii despre oameni, relatii, atitudini, valori, norme, si se dezvolta mai ales cand apare nesiguranta, ambiguitatea, sau o problema de mare interes pentru grup.

1.3.Radioul si comunicarea

Radioul este :

cel mai simplu

cel mai ieftin

cel mai comod

mijloc de comunicare al perioadei moderne.

Este cel mai simplu pentru ca atat la transmitator, cat si la receptor, conditiile tehnice si umane sunt usor de realizat:

Receptorul nu trebuie nici macar sa stie sa citeasca

Sunt telefoane mobile cu radio incorporat

Numarul mare de posturi pirat este inca un argument

Este cel mai ieftin pentru ca intregul lant al costurilor este la nivel redus:

Echipamentele pentru realizarea si transmiterea emisiunilor sunt putine si relative ieftine

Costurile de exploatare sunt mici

Receptoarele sunt foarte ieftine, uneori fiind chiar accesorii la alte aparate, deci gratis

Este cel mai comod pentru ca radioul va insoteste aproape oriunde:

Acasa, in bucatarie sau in dormitor

In autoturism

La serviciu

La iarba verde

Concluzie: Radioul poate acoperi in cea mai mare masura nevoia de comunicare.