Elemente de metodologie didactica folosite in predarea cursului optional: ,,cenzura in romania comunista"

ELEMENTE DE METODOLOGIE DIDACTICA FOLOSITE IN PREDAREA CURSULUI OPTIONAL: ,,CENZURA IN ROMANIA COMUNISTA"

CURRICULUM LA DECIZIA SCOLII-EXPRESIE A MODERNITATII CONTINUTULUI INVATAMANTULUI.

Un aspect aparte al flexibilizarii si alternativitatii curriculare il reprezinta curriculumul la decizia scolii. Curriculum la decizia scolii (CDS) devine, prin dreptul de a lua decizii conform unitatilor scolare, emblema puterii reale a acesteia.

Aceasta putere, deriva din libertatea - oferita de planul cadru de invatamant de a decide asupra unui segment al curriculumului national , este aceea care da posibilitatea definirii unor trasee particulare de invatare a elevilor. Libertatea de decizie la nivelul scolii este in consonanta cu democratizarea societatii si reprezinta o sansa de adecvare la un sistem deschis, cu optiuni multiple .

Noile planuri-cadru din invatamant dau posibilitatea scolilor sa isi contureze o identitate proprie, prin intermediul curriculumului la decizia scolii. Curriculumul la decizia scolii tine seama de nevoile locale si de realitatile concrete ale fiecarei clase si asigura posibilitatea urmaririi unor trasee educationale individualizate.

Prin aceasta componenta locala a planului de invatamant se asigura scolii libertatea de a decide o structura orara proprie.

Curriculum la decizia scolii reprezinta numarul de ore alocat in scopul dezvoltarii unor oferte curriculare proprii fiecarei unitati de invatamant. Prin aceasta oferta curriculara se asigura cadrul pentru sustinerea unor performante diferentiate si a unor nevoi si interese specifice de invatare ale elevilor.

Curriculum la decizia scolii (CDS) pune in aplicare principiul reformei, care vizeaza descentralizarea curriculara si confera scolii putere de decizia finala, in alegerea Planului-cadru pentru fiecare an scolar, respectiv a unui segment a curriculum-ului national, care da posibilitatea definirii unor trasee de invatare ale elevilor .

Curriculum la decizia scolii (CDS) imbraca mai multe forme: Curriculum nucleu aprofundat (CNA), (pentru invatamantul general), urmareste aprofundarea obiectivelor de referinta ale curriculumui nucleu prin diversificarea activitatilor de invatare in numarul maxim de ore prevazut in plaja orara a unei discipline; conform Ordinului Ministerului nr.3638-11.04.2001, aprofundarea se aplica numai in cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu au reusit sa atinga nivelul minimal al obiectivelor prevazute de programa, anii anteriori;

Curriculum extins-reprezinta, pentru invatamantul general, acea forma de CDS care urmareste extinderea obiectivelor si a continuturilor din curriculumul - nucleu prin noi obiective de referinta si unitati de continut, in numarul maxim de ore prevazut in plaja orara a unei discipline;

Curriculum elaborat in scoala (CES=discipline optionale) care cuprinde oferta de optionale; diferite tipuri de optionale pe care le propune scoala sau le alege din lista MEN: optionalul la nivelul disciplinei, optionalul la nivelul ariei curriculare / optionalul la nivelul mai multor arii curriculare.

Optionalul la nivelul disciplinei consta fie din activitati, module, proiecte nu sunt incluse in programa scolara avansata de autoritatea centrala, fie dintr-o disciplina care nu este prevazuta ca atare in planul-cadru sau care nu apare la o anumita clasa/ciclu curricular.

Optionalul la nivelul ariei curriculare presupune alegerea unei teme care implica cel putin doua discipline dintr-o arie. In acest caz, pornind de la obiectivele -cadru ale disciplinelor, vor fi formulate obiective de referinta din perspectiva temei centru care s-a optat.

Optionalul la nivelul mai multor arii curriculare implica cel putin doua discipline apartinand unor arii curriculare diferite.

Continutul programelor pentru disciplinele optionale este asemanator pentru tot invatamantul preuniversitar. Programele pentru licee cuprind in plus : valori si atitudini, sugestii metodologice.

Programa disciplinei optionale, trebuie sa cuprinda pentru invatamantul primar/gimnazial (I-VIII) si liceu (IX-XII/XIII) urmatorul continut:

Continutul programei pentru invatamantul liceal este:

1. Nota de prezentare/Argument

2. Obiective cadru/ generale

3. Obiective de referinta/competente specifice

4. Activitati de invatare

5. Continuturi

6. Modalitati de evaluare

7. Valori si atitudini

8. Sugestii metodologice

9. Bibliografie

Nota de prezentare/Argument descrie disciplina optionala, argumenteaza structura didactica adoptata, sintetizeaza o serie de recomandari considerate semnificative motivand alegerea/propunerea disciplinei optionale (exemplu: nevoi ale elevilor, ale comunitatii locale, formarea unor competente de transfer) .

Acest argument este foarte important ca mesaj atat pentru elevi, cat si pentru forurile decizionale, pentru argument va fi alocata o jumatate de pagina in redactarea programei de optional.

Obiectivele cadru/generale sunt obiective cu un grad ridicat de generalizare si complexitate si vor fi alese in domeniul: cunoasterii (conceptelor si cunostintelor), deprinderilor si capacitatilor, sistemului de atitudini si valori .

Obiectivele cadru se refera la formarea unor capacitati si atitudini specifice, fiind urmarite de-alungul mai multor ani de studiu, ele se stabilesc la nivel curricular si ofera posibilitati de transfer spre alte domenii, de aceea ele mai sunt considerate si ,,campuri integrate" deoarece pot fi formulate in termeni operationali, cuantificabili si evaluatori.

Exemple de obiective - cadru:

La disciplina istorie :

- dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme ;

- formarea si dezvoltarea capacitatilor de comunicare utilizand limbajul istoric;

- dezvoltarea interesului si a motivatiei pentru studiul si aplicarea istoriei in contexte variate .

Obiectivele de referinta/specifice/operationale specifica rezultatele asteptate ale invatarii si urmaresc progresia in formarea de capacitati si achizitia de cunostinte ale elevului de la un an de studiu la altul .

Formularea lor cuprinde ce va trebui sa faca ( sa recunoasca , sa identifice , sa comenteze) ; ele arata ce va trebui sa faca elevul si vor fi formulate dupa modelul obiectivelor de referinta din programele optionale elaborate la nivel de arii curriculare .

Obiectivele de referinta sunt specifice : ariei curriculare, disciplinelor din cadrul acesteia, fiecarei discipline in parte. Acest mod de a concepe obiectivele mentionate in programa are urmatoarele avantaje: ofera o imagine sintetica asupra domeniului de cunoastere modelat prin intermediul didacticii obiectului de invatamant avut in vedere, asigura evidentierea unei dezvoltari progresive in achizitie de competente de la un an de studiu la altul, reprezinta un instrument conceptual care, utilizat corect la nivelul evaluarii, ofera o harta clara a evolutiei capacitatilor copilului si posibilitatea stimularii acelor deprinderi insuficient formate si dezvoltate, creeaza premisele pentru deplasarea accentelor in activitatea didactica de pe transmiterea de informatii pe aspectele formative ale predarii-invatarii.

Obiectivele de referinta sau competentele specifice sunt : masurabile, specifice, formularea lor trebuie sa derive din obiectivele cadru (de aceea nu trebuie formulate la modul general , pentru ca ale trebuie sa corespunda anumitor continuturi), trebuie alese in numar corespunzator, trebuie corelate cu tema optionalului (de exemplu competente de integrare, transfer, in cazul optionalului integrat), trebuie adecvate nivelului de cunostinte ale elevului, ele sunt unice si nu se repeta sub diferite forme, altele (noi), decat in programa de trunchi comun, sa corespunda unor etape a unui proces de invatare (modelul de derivare a competentelor ).

Asadar, obiectivele de referinta vor fi formulate dupa modelul celor din programa optionala (al materiilor de trunchi comun), dar nu vor fi reluari ale acestora .

Daca disciplina optionala ar repeta obiectivele de referinta ale programei scolare a discipline , atunci optionalul respectiv nu ar aduce nimic nou din punctul de vedere al formarii si dezvoltarii unor capacitati ale gandirii (ar aprofunda eventual prin adaugarea unor continuturi, abilitatile care se formuleaza prin urmarirea obiectivelor din programa nationala) .

Un obiectiv de referinta este corect formulat daca prin enuntul sau, raspunde la intrebarea ,,Ce poate sa faca elevul ?", daca raspunsul la aceasta intrebare nu este clar (ceea ce nu poate face elevul nu poate fi demonstrat si evaluat), atunci obiectivul este prea general definit.

Activitatile de invatare arata cum si prin ce activitati se vor rezolva obiectivele de referinta .

Activitatile de invatare trebuie sa arate cum: sa aduca la dezvoltarea conceptelor propuse; sa fie organizate efectiv, specificandu-se cum ?; sa presupuna activitatea nemijlocita a elevului; sa permita invatarea in cooperare; sa contina referiri la utilizarea resurselor material .

Activitatile de invatare propun modalitati de organizare a activitatii in clasa, de aceea pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi oragnizate diferite tipuri de activitati de invatare.

Programa trebuie sa ofere cel putin un exemplu de astfel de activitati pentru fiecare obiectiv de referinta in parte.

Exemplele de activitati de invatare sunt construite astfel incat sa porneasca de la experienta concreta a elevului si sa se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de invatare.

Continuturile sunt mijloace prin care se urmaresc atingerea obiectivelor cadru si obiectivelor de referinta propuse.Unitatile de continut sunt organizate fie tematic, fie in conformitate cu alte domenii constitutive ale diferitelor obiective de studiu.

Temele/continuturile vor fi alese in functie de: resursele de timp (exemplu resurse de timp: 1 ora pe saptamana), bibliografia studiata, tipul de optionale, obiectivele propuse, caracteristicile grupului tinta .

Anul scolar are aproximativ 35 de saptamani, ca urmare este recomandat sa se aleaga intre 15 maxim 20 de continuturi, pentru un optional de 1 an . Evident alegerea va fi facuta, in functie de tipul de optional si obiectivele, pe care ni le-am propus .

Continuturile alese si propuse elevilor vor cuprinde pentru inceput : texte, rezumate, trimiteri la sursele bibliografice, pagini Web, materiale suport (realizate de profesori) .

Continuturile trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte : sa fie corelate cu obiectivele de referinta si competentele specifice, sa fie altele, decat in programa de trunchi comun, sa fie resursa cuprinzatoare cu particularitati de referinta si competente specifice, sa fie organizate articulat, sistematic, sa fie alese astfel incat sa se cumuleze si sa permita progresul, sa fie entitati esentiale, fara contradictii, sa fie posibil de invatat si adoptate la experinta elevului, sa fie adecvate intereselor, nevoilor prezente si viitoare ale elevului.

Pentru a se asigura un feed-back reglator, este recomandat sa se planifice la sfarsitul semestrelor I si II, cate o ora de aplicare de chestionare de evaluare si sa se comenteze rezultatele cu elevii . Astfel spus, lista de continuturi cuprinde informatiile pe care optionalul le propune ca baza de operare pentru formarea capacitatilor vizate de obiective.

Ca si in cazul informatiilor prevazute cu programe obligatorii (ale disciplinelor de trunchi comun), informatiile din lista optionalului nu vor fi considerate ca un scop in sine, ci ca un mijloc pentru formularea intelectuala. Ca modalitati de evaluare, vor fi mentionate tipurile de probe care se potrivesc optionalului propus (probe scrise, probe orale, probe practice, referat, proiect ).

In cazul in care optionalul este prevazut pentru un nivel de scolaritate sau un ciclu curricular, este necesar sa fie definite si obiective cadru din care se deduc obiectivele de referinta pentru fiecare an de studiu .Astfel spus, daca oferta cuprinde un optional pentru mai multi ani de studiu se redacteaza cate o programa pentru fiecare an, avand grija sa apara explicit progresia obiectivelor de la un an la altul.

Evaluarea poate fi: interna, externa, formativa si sumativa, prin metode traditionale, prin metode alternative, prin alcatuirea portofoliului elevilor (cartea de vizita). Evaluarea disciplinei optionale va fi realizata prin folosirea preponderenta a metodelor alternative de evaluare si observarea sitematica a comportamentului elevului prin : fisa de evaluare, scara de clasificare, lista de control, verificare, proiectul, portofoliul, evaluarea.

Expresie sui generis a creativitatii didactice, CDS-ul se constituie, ca o veritabila oportunitate educationala in castigarea marilor batalii ale reformei din invatamantul romanesc.

In cele ce urmeaza voi explica cum poate fi predata tema ,,Cenzura in Romania Comunista" sub forma unui CDS la liceu ,clasa a- XII-a.

PROGRAMA OPTIONAL

Titlul optionalului:Cenzura in Romania Comunista

Aria curriculara :Om si societate

Anul scolar : 2009-2010

Tipul optionalului:disciplina noua

Grup tinta :elevii clasei a-XII-a D

Durata optionalului:1 an / zile

Numar de ore:1 ora/saptamana

Profesor coordonator: Scarlat Valentin

Institutia:Liceul Teoretic Ion Mihalache Topoloveni- Arges

Nota de prezentare:

Problema cenzurii comuniste a devenit o tema centrala si de interes sporit in cadrul istoriei comunismului.

Acesta tema ampla, necesita o analiza pertinenta din partea societatii civice , in special de scoala, pentru constientizarea fenomenului , pentru condamnarea cenzurii si pentru respectarea memoriei celor care au suferit datorita regimului comunist.

Optionalul vine in sprijinul cunoasterii istoriei noastre recente dorind sa parcurga memoria suferintei ,provocata de regimului opresiv comunist, apeland la informatia istorica-informativa pentru provocarea elevilor in a-si ilustra viziunea pentru aceasta incercata pagina a istoriei noastre.

Abordarea acestei teme din partea elevilor trebuie sa vina prin intermediul demersului moral-civic, pentru stimularea reflexiei asupra crimelor,abuzurilor si discriminarilor pe care regimul comunist le-a impus societatii romanesti mai bine de 40 de ani.

Intr-o perspectiva imediata,parcurgerea acestei teme la nivelul curriculumului la decizia scolii , trebuie sa fie adaptata specificului fiecarei scoli si intereselor elevilor, prin elaborarea unor situatii de invatare in functie de nivelul fiecarei varste de invatare.

Programa trebuie sa porneasca de la competentele generale deja existente in trunchiul comun,la disciplina istorie, ca baza de pornire a cursului , continuand cu deducerea unor noi competente specifice ,prin teme sau capitole noi, care sa aprofundeze tema cenzurii in Romania intre 1945-1989.

Argumente in favoarea acestui curs:

Inexistenta unui curs optional cu aceasta tematica;

Implementarea la nivel liceal a unui curs pe tematica cenzurii comuniste;

Initierea unor dezbateri in programele dezvoltate la nivelul scolilor pe tema combaterii tuturor formelor de discriminare (socio-economica ,culturala, ideologica,etnica,etc.)

Initierea unor programe sustinute de societatea civica, prin institutiile guvernamentale(MECTS) si non-guvernamentale (I.I.C.C.R,Academia Civica,Institutul National de Studiere a Totalitarismului,Institutele de Istorie subordonate Academiei Romane),pentru pregatirea profesorilor in vederea implementarii acestor teme la nivelul ciclului liceal;

Stimularea motivatiei elevilor fata de acest fenomen;

Dorinta de a constientiza in randul elevilor despre aceasta catastrofa umana, pentru cinstirea memoriei celor care au trecut prin acest regim represiv;

Definirea cenzurii comuniste;

Evidentierea mecanismelor cenzurii si a formelor acesteia;

Intelegerea factorilor interni prin care s-au incalcat drepturile fundamentale ale omului;

Evidentierea etapelor cenzurii;

Dorinta profesorului de a contribui la cunoasterea unor aspecte deosebite ale istoriei romanilor din secolul XX la educarea tinerilor in sensul respectarii trecutului, uneori plin de suferinta;

Recunoasterea principalelor aspecte legate de acest fenomen;

Competente generale:

1.Intelegerea si reprezentarea timpului si a spatiului in istorie;

2.Cunoasterea si identificarea surselor istorice;

3.Investigarea si interpretarea faptelor si proceselor istorice;

4.Intelegerea si utilizarea adecvata a limbajului de specialitate;

5.Stimularea curiozitatii pentru studiul istoriei si dezvoltarea atitudinilor pozitive fata de sine si fata de ceilalti;

6.Situarea corecta in spatiu si timp;

7.Cunoasterea valorilor fundamentale ale democratiei, a practicilor democratice si a drepturilor omului;

8.Stimularea interesului pentru participarea la viata sociala si pentru exersarea calitatii de cetatean;

9.Dezvoltarea capacitatilor de a dialoga si de a coopera in conditiile acceptarii pluralismului si valorizarii pozitive a diferentelor;

10. Integrarea cunostintelor provenite de la alte discipline;

Valori si atitudini:

Impulsionarea gandirii critice si reflexive

Intelegerea rolului istoriei in afirmarea democratiei

Rolul formativ al acestui curs care dezvolta un spirit moral-civic, in modelarea viitoarelor caractere;

Valorizarea noilor continuturi in sprijinul crearii unor atitudini la elevi pentru afirmarea personalitatii;

Stimularea interesului pentru lectura si identificarea unor surse istorice noi;

Respectarea drepturilor omului;

Asumarea unor roluri pentru dezvoltarea sentimentului de apartenenta la un grup national si social;

5. Competente specifice si continuturi

6.Sugestii metodologice:

Folosirea unor metode activ-participative:demonstratia problematizata,observarea, metoda exercitiului, jocul de rol, joc didactic, simularea, instruirea asistata de calculator, studiul de caz, brainstorming-ul, conversatia euristica, Linia valorilor,Turul galeriei,Mozaic,Cub ;

2. Elaborarea unor planuri de investigatie;
3. Realizarea unor proiecte personale sau de grup, prin consultarea unor lucrari de referinta;

Folosirea unor mijloace didactice moderne :mijloace audio-vizuale(filme didactice, benzi videocasete,CD-uri),mijloace figurative sau iconice(fotografii, desene, harti, tablouri, planse,etc.)mijloace video(diafilme, diapozitive, folii transparente)mijloace de exersare si formare de deprinderi intelectuale si practice (calculatorul,jocuri didactice);

5. Alcatuirea de biografii si portrete ale personalitatilor istorice;
6. Elaborarea unor referate, fise de lucru, creatii artistice,finalizate sub forma unor portofolii;
7. Urmarirea realizarii dimensiunii formative a evaluarii prin intermediul urmatoarelor functii: motivationala /decizionala/ informationala;

Imbinarea metodelor traditionale de evaluare cu cele complementare:probe clasice:chestionarea orala, examinarea scrisa,probele practice si metodele complementare:observatia curenta, testele de evaluare(testul standardizat) ,investigatia, proiectul, portofoliul, etc.

9. Imaginarea de dialoguri dintre personalitati istorice.

10. Vizionarea unor filme didactice si comentarea acestora;

11. Organizarea unor vizite si excursii tematice, pentru observarea , studierea surselor de epoca;

12. Introducerea dimensiunii axiologice in predarea-invatarea istoriei este un scop principal.

Pornind de la caracteristicile generale ale demersului didactic centrat pe dimensiunea axiologica a activitatilor de predare-invatare , in activitatea curenta a profesorului de istorie , pot fi identificate urmatoarele roluri:

creator de curriculum: creeaza situatii de invatare pornind de la programele scolare,dezvolta programa scolara, mediaza relatia elevului cu sursele de invatare specifice istoriei;

consilier: incurajeaza stilurile si parcursurile individuale de invatare, sustine dezvoltarea aptitudinilor personale, ofera instrumente de autocunoastere ;

moderator: modereaza relatiile dintre elevi din perspectiva comunicarii si a comportamentului civic;

partener: colaboreaza cu fiecare elev sau cu grupul de elevi din perspectiva in realizarea demersului didactic ;

evaluator: propune criterii de evaluare, monitorizeaza activitatea de evaluare a produselor activitatii, proiecteaza demersuri diagnostice;

model: se comporta exemplar in actiunea de proiectare, structurare si valorificare a curriculum-ului;

7.Repere bibliografice:

Boia, Lucian - "Istorie si mit in constiinta romaneasca", Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003

Brucan, Silviu - "Generatia irosita", Ed. Universul si Calistrat Hogas, Bucuresti, 1992

Ficeac, Bogdan - "Cenzura comunista si formarea omului nou", Ed. Nemira, Bucuresti, 1999

Frunza, Victor - "Istoria stalinismului in Romania", Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991

Malancioiu, Ileana - "Recursul la memorie - convorbiri cu Daniel Cristea-Enache", Ed. Polirom, Iasi, 2003

Mocanu, Marin Radu - "Cazarma scriitorilor", Ed. Libra, Bucuresti, 1998

Mocanu, Marin Radu - "Cenzura comunista", Ed. Albatros, Bucuresti, 2001

Pacepa, Ion Mihai - "Mostenirea Kremlinului", Ed. Venus, Bucuresti, 1993

Pacepa, Ion Mihai - "Orizonturi rosii", Ed. Venus, Bucuresti, 1992

Petcu, Marian - "Puterea si cultura - o istorie a cenzurii Ed. Polirom, Iasi, 1999

2.PROIECTAREA LA ISTORIE

Sistematizarea materialului destinat insusirii cunostintelor istorice se bazeaza pe proiectarea unor lectii, principalul obiectiv constand in identificarea modalitatilor de a-i determina pe elevi sa dezbata, sa reflecteze si sa se implice mai activ in propriul proces de instruire.

,,Proiectarea unei lectii constituie o piatra de incercare pentru orice cadru didactic. Reusita unei lectii este garantata de buna pregatire si anticipare a secventelor instructiv-educative de catre cadrul didactic. Pregatirea unei lectii constituie un act de creatie prin care se imagineaza si se construiesc etapele ei, dar si cele de amanunt. Din aceste considerente, profesorul trebuie sa probeze atat o temeinica pregatire de specialitate, cat si o pregatire didactica, o instructie pedagogica, o experienta in domeniul predarii"[1].

Planul sau proiectul de lectie trebuie sa descrie solutiile optime care vor prezida situatia de invatare, fiind o modalitate intermediara, intre prefigurarile mentale si concretizarile faptice ale actiunilor instructiv-educative. Un proiect eficient se caracterizeaza prin:

- adecvarea la situatiile didactice concrete;

- operationalitate, adica posibilitatea de a descompune in secvente si operatiuni distincte;

- flexibilitate sau adaptabilitate la situatii ce se cer a fi rezolvate din mers;

- economicitate discursiva si strategica, care sa scoata in evidenta cat mai multe valente practice ale discursului didactic;

Proiectarea instruirii la o lectie presupune realizarea unei concordante intre trei puncte-cheie:

obiective sau scopuri;

- metode, materiale, mijloace si experiente sau exercitii de invatare;

- evaluarea succesului scolar.

Eficienta predarii-invatarii disciplinei istorie in scoala depinde de parcurgerea urmatoarelor etape:

1.Planificarea judicioasa a sistemului de lectii si stabilirea pozitiei fiecarei lectii, prin consultarea programei;

2.Stabilirea aportului fiecarei lectii la realizarea obiectivelor sistemului, in raport cu locul pe care-l ocupa;

3.Structurarea problematicii lectiei in functie de obiectivele pe care le are de realizat, de logica stiintei istorice si de logica didactica.

4.Alegerea si imbinarea intr-un sistem a metodelor, procedeelor didactice si a mijloacelor de invatamant de care are nevoie;

5.Fixarea ponderii fiecarei sarcini didactice in raport cu importanta ei pentru realizarea sarcinii urmatoare;

6.Determinarea in functie de continutul temei si de nivelul de pregatire al clasei, a modalitatii de tratare diferentiata a locului acestora in desfasurarea lectiilor si a timpului care trebuie acordat pentru aceasta;

7. Preconizarea formelor care vor permite o evaluare cat mai riguroasa si obiectiva a rezultatelor invatarii elevilor;

8.Stabilirea formelor de desfasurare - activitate frontala, pe grupe, individuala - in raport cu particularitatile clasei si cu mijloacele de invatamant disponibile.

Proiectul de lectie cuprinde:

Data

Obiectul

Clasa

Subiectul lectiei

Tipul lectiei

Obiectivul fundamental

Desfasurarea lectiei

Desfasurarea lectiei se refera la momentele de parcurs, cu precizarea reperelor temporale, a metodelor si mijloacelor de invatamant, a formelor de realizare a invatarii. Proiectul de lectie trebuie axat atat pe continut cat si pe actiunea profesorului si a elevilor.(anexa 1)

Pentru modernizarea demersului didactic, trebuie depasite limitele activitatii frontale, practica scolara evidentiind o serie de modalitati care sa contribuie la sporirea eficientei lectiei.

Literatura pedagogica recomanda cresterea ponderii activitatii independente, individuale si pe grupe a elevilor. Profesorul nu poate renunta la activitatea frontala, intrucat prin intermediul ei va asigura formarea reprezentarilor si notiunilor elevilor, le va clarifica relatiile dintre faptele si procesele istorice, legaturile cauzale dintre ele si le va dirija formarea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale.

Proiectarea didactica la clasele V-VIII, IX-XII

Lecturarea programei

Utilizarea programei scolare presupune intelegerea locului pe care il ocupa fiecare element component in proiectarea didactica. Astfel, fiecarui obiectiv cadru ii sunt asociate mai multe obiective de referinta iar acestora le sunt asociate activitati de invatare propuse prin programa.

Exemplu: la clasa a V-a obiectivul cadru "Cunoasterea si interpretarea surselor istorice" are ca obiective de referinta: sa identifice si sa descrie o sursa istorica, sa foloseasca informatii din mai multe surse istorice. Activitatile de invatare sunt: studierea si descrierea izvoarelor istorice, citirea si documentarea izvoarelor documentare, analiza unui document folosind un plan dat.

Elementele / unitatile de continut (capitolele + lectiile) se gasesc in ultima parte a programei.

Studiile de caz reprezinta exemplificari ale unor teme generale sau ocazii de invatare prin descoperire in ceea ce priveste modalitatile de scriere a istoriei.

Obiectivele de referinta pot fi realizate prin intermediul mai multor unitati de continut.

Planificarea calendaristica este conceputa de catre profesor. Ofera o imagine asupra modului de punere in aplicare a programei pe durata unui an scolar, tinand cont de contextele didactice specifice. Se intocmesc folosind urmatoarea rubricatie :(anexa 2)

Proiectarea unitatilor de invatare (clasele V-VIII-IX-XII)

Identificarea, structurarea si ordonarea unitatilor de invatare se realizeaza la inceputul anului scolar si se consemneaza in planificarea calendaristica. Pentru structurarea unitatilor de invatare profesorul trebuie sa aiba in vedere mai multe elemente:

numarul de ore alocat pe saptamana;

integrarea tuturor elementelor componente ale programei;

proiectarea unor activitati de invatare intr-o succesiune adecvata parcursului invatarii si o indicare clara a pasilor pentru acele strategii didactice complexe precum: investigatia, proiectul, jocul de rol, dezbaterea;

identificarea unor forme de evaluare relevante;

inventarierea celor mai adecvate resurse.

Proiectarea demersului didactic reprezinta acea activitate desfasurata de catre profesor care consta in anticiparea etapelor si a actiunilor concrete de realizare a predarii. Proiectarea demersului didactic presupune: lectura personalizata a programei, planificarea calendaristica, proiectarea secventiala.

Unitatea de invatare reprezinta o structura didactica deschis si flexibila cu urmatoarele caracteristici: determina la elevi un comportament specific generat prin integrarea unor obiective de referinta si competente specifice, este unitara din punct de vedere tematic, se desfasoara in mod sistematic si continuu pe o perioada de timp si se finalizeaza prin evaluare.(anexa 3)

Predarea eficienta

Obiective: identificarea modalitatilor de a-i determina pe elevi (studenti) sa dezbata, sa reflecteze si sa se implice mai activ in propriul proces de instruire.

Seminarile reunesc un grup de elevi care, impreuna cu profesorul lor, dezbat teme si probleme legate de obiectul lor de studiu. Numarul de studenti dintr-o grupa poate varia semnificativ, desi numarul acestora este de obicei cuprins intre 10 si 25. Elevii de la cursurile practice (laboratoare) sunt mai putini.

Seminarile sunt eficiente deoarece dezvolta capacitati intelectuale si alte aptitudini personale: capacitati de comunicare, ascultare, punere de intrebari, furnizare de raspunsuri, prezentare de materiale, capacitati de colaborare, activitate in grup, negociere, toleranta, rabdare.

Reguli de grup: pregatirea se face de catre toti, citirea se face de catre toti, toti participa la toate seminarile. Se elaboreaza o structura clara, toti participa, creativitatea este incurajata.

3 TIPOLOGIA LECTIILOR DE ISTORIE.

Lectia de istorie reprezinta o forma de activitate care se desfasoara in clasa, sub conducerea unui profesor, intr-un interval de timp precis determinat pe baza cerintelor cuprinse in programa si in functie de orarul scolar. Este o forma a procesului de invatamant prin care un cuantum de informatii este perceput si asimilat activ de catre elevi. Prin continutul ei ofera elevului posibilitatea sa exerseze capacitatile intelectuale si afective, sa-si formeze si sa-si consolideze sentimente si convingeri, trasaturi pozitive de caracter, forme adecvate de comportament. Asigura un sistem de relatii intre profesori si elevi.

Lectia de istorie ramane forma organizata de predare a istoriei in invatamantul nostru.

Tipuri de lectii de istorie

Lectia de comunicare a cunostintelor (cu varianta mixta sau combinata), avem in vedere: momentele principale, planul lectiei, elementele componente, schema la tabla si intocmirea schitei in cursul transmiterii noilor cunostinte;

Lectia de recapitulare, sistematizare si fixare a cunostintelor are un rol hotarator in selectionarea si consolidarea cunostintelor elevilor pe o durata mare de timp. Profesorul este obligat sa alcatuiasca planul unei astfel de lectii si sa urmareasca realizarea lui;

Lectia destinata formarii priceperilor si deprinderilor pentru munca independenta a elevilor vizeaza munca cu documentele istorice, cu materialele arheologice, etnografice, numismatice;

Lectia de verificare, control si apreciere a cunostintelor elevilor are si ea un scop bine definit. Profesorul isi poate alcatui in cadrul unui plan de verificare orala a cunostintelor. Verificarea cunostintelor se poate face prin lucrari scrise si trimestriale.

Predare si tehnici de activitate independenta

Pentru a fi stimulati sa invete mai temeinic, elevii au nevoie de anumite tehnici de studiere care sa le permita sa culeaga informatii pentru ei insisi, sa citeasca activ si sa scrie eficient. De mult timp elevii par lipsiti de aceste aptitudini esentiale. In aceste conditii trebuie explorate metodele care permit solutionarea acestei probleme cu care sunt frecvent confruntate cadrele didactice.

Stapanirea unor metode eficiente de studiere si aplicarea lor efectiva in cadrul diferitelor tipuri de lectii ii fac pe elevi mai increzatori in posibilitatea de a-si asuma responsabilitati mai mari in privinta propriei instruiri. Daca nu va fi asigurata o pregatire adecvata, o intrepatrundere a tipurilor de lectii si o corelare a acestora cu metodele moderne est posibil ca elevii sa esueze sau sa atinga un nivel scazut de intelegere.

Orice tip de lectie trebuie sa aiba in vedere, in mod necesar, urmatoarele aspecte sau tehnici esentiale:

luarea de notite la ore, luarea de notite de lecturi;

citirea lectiilor din manuale, folosirea bibliografiei;

scrierea de referate, activitati de grup, prezentarea orala a unei teme;

folosirea eficienta a timpului, recapitularea pentru lucrarile trimestriale sau examene;

sustinerea lucrarilor scrise sau a examenelor.

Oricare dintre aceste tehnici introduse pe parcursul lectiei trebuie sa urmareasca o seama de tehnici de sustinere sau strategii de studiere. Aplicarea tehnicilor de studiere in cadrul lectiilor presupune insusirea de catre profesor a catorva sfaturi utile:

asigurarea de la bun inceput a unei baze conceptuale;

integrarea bazei conceptuale in lectie si sustinerea ei prin tehnici de studiere;

mobilitatea lectiei prin folosirea cat mai multor metode;

evitarea lectiilor sablon;

explicarea in mod clar a scopului lectiei;

dialogul permanent profesor-elevi cu scopul eliminarii unor dificultati intampinate de catre elevi.

Profesorul, conlucrand cu elevii sai, poate sa stapaneasca factorul timp corespunzator planului de invatamant, aplicat saptamanal, trimestrial sau anual. Succesul unei lectii tine si de modul in care elevii isi iau notitele necesare la cursuri. Nu exista modalitati corecte de luare de notite, dar exista o serie de tehnici si abordari din care fiecare individ poate sa aleaga pentru a-si crea un stil propriu..

6.Planificarea actiunii didactice pentru o predare eficienta

Factori - cheie pentru o predare eficienta sunt:

obiective clare;

accent pe intelegere;

incarcare adecvata;

evaluare adecvata;

accent pe independenta;

simtul responsabilitatii;

Profesorul trebuie sa ia in calcul ce fel de lucruri trebuie sa invete elevii, ce posibilitati vor fi oferite, ce obiective de evaluare vor fi stabilite, ce criterii vor fi utilizate si ce gandesc elevii.

4 Strategii didactice interactive.

Specialistii apreciaza ca liniile de forta ale scolii secolului XXI se pot concretiza in doua tendinte:

,,centrarea pe elev ,pe nevoile celui care este beneficiarul si in acelasi timp,partenerul nostru in formare;

folosirea unor tehnici moderne si a unei palete de metode foarte variate,care sa acopere cat mai bine intreaga sfera de interes a persoanei educate,persoana care va reprezenta resursa si creatorul de resurse pentru anii viitorii"

In context ,trebuie reiterata ideea ca didactica moderna se pronunta in favoarea abordarii pluraliste ,a coexistentei mai multor modele de instruire,deoarece ,,nu exista un singur mod in care elevii invata si cu atat mai putin nu exista un singur mod in care acestia sa fie invatati" Dar ,se mentioneaza ca nu cresterea cantitativa a metodelor influenteaza esential calitatea metodologica ci oportunitatea ,dozajul,combinarea metodelor.

In partea finala a unui riguros studiu referitor la predarea - invatarea istoriei in scoala romaneasca ,,-Concluzii ,propuneri recomandari-"se subliniaza:,,Elevii trebuie scutiti de efortul inutil de memorizare a datelor,faptelor,numelor,proceselor ,fenomenelor, iar accentul sa se deplaseze spre formarea deprinderilor lor de observatie si investigatie,de a deosebi intre esential si neesential.Elevii tind tot mai mult sa isi depaseasca statutul initial,acela de consumatori de programe educationale si devin,mai ales,creatori de exigente programatice(elevii ar vrea .;s-ar astepta ca la orele de istorie sa.).

Dezvoltarea unui nou discurs didactic in invatamantul de istorie ar face ca aceasta disciplina sa devina ceva atractiv pentru elevi. De aceea,se impune abordarea cu mai mult curaj a invatarii active,a problematizarii,a jocurilor de rol"[4]

Concluziile se integreaza ,,noii conceptii care se promoveaza in Europa in domeniul predarii -invațarii istoriei"[5].

In Europa noua ,de dupa 1989,predarea -invațarea istoriei urmareste, printre altele:formarea unei viziuni noi in care sa se imbine componentele istoriei locale, nationale, europene, universale; dezvoltarea unei dimensiuni europene asupra istoriei;trecerea de la invatamantul informativ la cel formativ si la o abordare inter si multidisciplinara ;o noua abordare a disciplinei istoria,din perspectiva multiculturalitatii si multiperspectivitatii;formarea /dezvoltarea gandirii critice si abilitatii elevilor de a analiza si interpreta sursele istorice ;combaterea stereotipiilor si a prejudecatilor,evitarea manipularilor prin istorie;promovarea valorilor democratiei,tolerantei si intelegerii intre popoare,a drepturilor fundamentale ale oamenilor;formarea de cetateni responsabili ai noii Europe implicati activ in viata social-politica,etc.

Literatura de specialitate evidentiaza ca :,,un mediu propice pentru invatarea activa il constituie invatarea prin cooperare,care reprezinta un set de strategii instructionale ce angajeaza mici echipe de elevi pentru a promova interactiunea colegiala si colaborarea in abordarea unor subiecte de studiu .Invatarea prin colaborare are loc atunci cand elevii lucreaza impreuna ,uneori in perechi,alte ori in grupuri mici,pentru a rezolva o problema,pentru a explora o tema noua sau pentru a crea idei noi,deci pentru a atinge un obiectiv comun."

De asemenea cercetarile arata ca elevii care realizeaza sarcini de invatare prin cooperare in grup au ,,performante scolare mai bune,un numar mai mare de competente sociale pozitive,mai putine stereotipuri fata de indivizi apartinand altor rase sau grupuri etnice si o mai buna intelegere a continuturilor si deprinderilor pe care le formeaza."[7]

Activizarea predarii - invatarii necesita folosirea unor metode,tehnici si procedee care sa-l implice pe elev in procesul de invatare,urmarindu-se dezvoltarea gandirii,stimularea creativitatii,dezvoltarea interesului pentru invatare,in sensul formarii lui ca participant activ la procesul de educare. Astfel ,elevul este invatat sa inteleaga lumea in care traieste si sa a aplice in diferite situatii de viata ceea ce a invatat .

Contextual in activitatea curenta a profesorului de istorie-profesor cu demers didactic centrat pe activitati de invatare-,se pot identifica rolurile de:,,creator de curriculum, consilier, moderator, partener, evaluator și model".[8]

Metode sau tehnici precum simularea si jocul de rol ,problematizarea ,studiu de caz ,proiectul/tema de cercetare in grup,brainstorming-ul si ciorchinele,linia valorilor,reteaua de discutii,turul galeriei,mozaicul etc. intra din ce in ce mai mult in practica educationala,de multe ori in combinatie cu metodele clasice,reevaluate,modernizate.Voi prezenta ,in coordonate esentiale cateva metode si tehnici cu caracter activ -participativ-interactiv care pot fi folosite in predarea acestui curs optional.

,,Simularea si jocul de rol"[9].La istorie simularile tind sa fie niste modele simplificate ale realitatii,din realitate extragandu-se elementele si factorii care sunt esentiali in vederea atingerii obiectivelor curriculum-ului disciplinar. Jocul de rol se bazeaza pe simularea unor functii,relatii , activitati, fenomene, sisteme ,etc. Elevii devin actori ai vietii sociale pentru care se pregatesc.Se apreciaza ca se poate invata nu numai din experienta directa ,ci si din cea simulata.

Valorificarea eficienta a metodei presupune stapanirea unor concepte, precum: rol, statut, contrapozitie, pozitie focala, actori, parteneri de rol, obligatii de rol .

Etape metodice si conditii:

1. Identificarea situatiei interumane care se preteaza la simularea prin jocul de rol.

2. Modelarea situatiei si proiectarea scenariului. Jocul de rol se poate desfasura in mai multe moduri: ca o povestire-naratorul povesteste desfasurarea actiunii si diferite personaje o interpreteaza; ca o sceneta-personajele interactioneaza, inventand dialogul odata cu desfasurarea actiunii;ca un proces-se respecta,in mare masura,procedura oficiala.

3.Alegerea partenerilor si instruirea lor.

4.Invatarea individuala a rolului si amenajarea spatiului.

5.Interpretarea rolurilor-atentie la timpul acordat

6.Dezbaterea-analiza si evaluarea-jocul de rol,la care participa si observatorii(spectatorii).

La istorie se pot utiliza mai multe tipuri de joc de rol ,cum ar fi:

a. Jocul de reprezentare a structurilor-joc cu caracter general -,care ajuta elevii sa inteleaga modul de functionare a unor structuri organizatorice integrate intr-un sistem socio-economic,socio-politic,socio-cultural,etc;

b. Jocul de decizie ,care consta in simularea unor contexte situationale,in care ,,actorii'' trebuie sa ia o decizie importanta;

c. Jocul de competitie,consta in simularea obtinerii unor performante de invingere a unui adversar;

d. Jocul de-a ghidul si vizitatorii,-joc cu caracter specific -,proiectie a vizitei unui obiectiv social-cultural.

Dintre valentele instructiv - educative (avantajele) simularii si jocului de rol:

-elevii,relationand intre ei,sunt activati din punct de vedere cognitiv,afectiv si motric-actionar;

- prin dramatizare,se genereaza situatii problematice,se sprijina intelegerea complexa a situatiei si dezvoltarea gandirii critice si se determina o participare active a elevilor;

-se dezvolta si se utilizeaza mai mult abilitatile de comunicare si capacitatea empatica;

- se exerseaza toleranta fata de unele idei si puncte de vedere diferite de cele proprii;

- cadru propice pentru folosirea cunostintelor pe care le-au dobandit din alte izvoare istorice primare si secundare,pentru a reconstrui un eveniment sau o situatie.

Dintre dezavantajele/dificultatile legate de utilizare metodei ,se mentioneaza:

- solicita,pe langa aptitudini pedagogice speciale,aptitudini regizorale si actoricesti;

-solicita efort deosebit si mult timp,se recomanda, pentru majoritatea situatiilor,cuplarea orelor de curs;limitele de timp pentru fiecare pas/etapa metodica trebuie riguros calculate;

-pot aparea,la unii elevi,blocaje emotionale in interpretarea rolurilor;

-riscul de a moderniza trecutul;

-riscul ca elevii sa interpreteze si sa reactioneze de pe pozitii etnocentrice

-riscul devalorizarii,daca elevii ajung sa-l considere o activitate faciala/puerile etc.

,,Metoda invatarii pe grupuri mici(STAD=Student Teams Achievement Divisions) "[10]se poate aplica la aproape toate disciplinele scolare.Ea nu reprezinta o nautate pentru profesori (ca si simularea si jocul de rol),dar nu este,inca,o alternativa de instruire care sa fie utilizata in mod regulat la clasa.

Metoda presupune respectarea urmatoarelor etape metodice si conditii:

1.Prezentarea:profesorul preda o tema ca de exemplu ,,Formele cenzurii"-clasa a-XII-a .

2.Munca de grup:elevii organizati in grupuri de 3-4 membri,grupuri eterogene din punct de vedere al performantei si al abilitatilor de invatare(unii autori recomanda grupuri omogene:,,de nivel inalt," ,,mediu", si ,,slab"),studiaza materialele care le sunt puse la dispozitie,discuta si se asculta reciproc,compara raspunsurile,pana cand toti isi insusesc problematica temei ,informatiile puse la dispozitia lor.

3.Evaluarea:elevii sunt evaluati individual ,prin examinari orale sau teste;scorul grupului se obtine prin aprecierea progresului fiecarui membru,in raport cu performantele anterioare. Intregul ciclu al demersului didactic se poate desfasura pe parcursul a 3-5 lectii.

Metoda invatarii in grupuri mici( STAD) se aplica bine atunci cand elevii sunt implicati in discutii/activitati cu intreaga clasa si profesorul urmareste sa consolideze si sa aprofundeze anumite concepte si deprinderi prin activitati cu grupuri mici .Responsabilitatile profesorului variaza de la cea de participant la cea de consultant facilitator.

Utilizarea muncii in grup, prin care se obtine o productivitate mai mare ,impune profesorului sa cunoasca metodologia muncii in echipa-modul in care pot fi alcatuite grupurile ,date despre marimea si stabilitatea lor,despre conducerea si evaluarea lor etc.De asemenea ,o atentie speciala trebuie acordata aprecierii muncii rezultatelor fiecarui elev si a grupurilor,precum si imbinarii formei competitive cu cea de colaborare,de cooperare.

,,Turul galeriei este o metoda de invatare prin colaborare,prin care elevii sunt indemnati si sustinuti sa-si exprime opiniile referitoare la solutiile date unei probleme-sarcini didactice de catre colegii lor"[11]

Etapele metodei si conditii:

1.Elevii,in grup de 3-4,rezolva o problema, o sarcina de invatare,care se poate materializa intr-un produs(diagrama,schema,inventar de idei),pe cat posibil pretandu-se la abordari variate,mai multe perspective de abordare. De exemplu studiul temei ,,Institutionalizarea cenzurii", clasa-a XII-a D,poate incepe cu sarcina de reprezentari ideatice si grafice,pe poster a problemei ,,Directia generala a presei si tipariturilor"(indeosebi caracteristicile acestei institutii de cenzura a presei).

2.Produsele-posterele- sunt expuse pe peretii clasei/cabinetului de istorie,transformati intr-o adevarata galerie de expunere.

3.Grupurile, la semnalul profesorului, trec, pe rand, pe la fiecare poster pentru a examina si discuta fiecare produs.,,Vizitatorii" pot inscrie unele comentarii,observatii pe posterul supus analizei concomitent cu cele consemnate in propriile caiete.

4.Dupa,,turul galeriei"fiecare grupa isi reexamineaza propriul produs, in comparatie cu celelalte,si citesc comentariile lasate de colegi pe propriul lor poster.

Dupa cum se observa cu usurinta ,sala de clasa/cabinetul de istorie devine un mediu favorabil gandirii si invatarii,iar invatarea prin cooperare ,,maximizeaza"capacitatile intelectuale ale elevilor(gandirea,intelegerea,comunicarea eficienta ,creativitatea etc).Este si o schimbare de accent de pe continutul invatarii pe forma/modalitatea prin care elevii invata pentru a rezolva probleme.

,,Linia valorilor -tehnica de invatare prin colaborare, la care participa toata clasa de elevi"[12].

Etape metodice si conditii:

1.Profesorul lanseaza o problema sau o intrebare care admite mai multe perspective de abordare,mai multe solutii posibile.

2.Elevii,independent,isi contureaza un anumit raspuns,o pozitie la intrebarea binara/problema controversata lansata.

3.La solicitarea profesorului,elevii se aseaza pe o axa imaginara,in functie de raspunsul conturat,de pozitia adoptata. La un capat al ,,liniei" se situeaza cei cu opinii favorabile,iar la celalalt capat elevii care au opinii nefavorabile.

4.Elevii in aceasta dispunere -pro,contra,indecisi(la mijloc)-,discuta cu vecinii lor raspunsurile la intrebarea pusa .Indecisii-chiar opozantii!- pot fi convinsi de o,,tabara" sau alta,cu argumente sa li se alature.(Evident pot fi si alte pozitionari spatiale a,, liniei valorice".)

5.In final,se dezbat parerile divergente.

Pentru aplicatii la acest curs optional putem lansa intrebari/probleme de genul: ,,Era necesara instituirea cenzurii in presa?",,Instaurare regimului comunist in Romania a insemnat un progres sau un regres pentru societate?'' ,,Erau respectate drepturile si libertatile fundamentale ale omului in perioada regimului lui Gheorghiu Dej?''etc.

In practica didactica,la istorie, se utilizeaza mai multe metode si tehnici bazate pe activitatea in grup,activitate ghidata de una sau mai multe intrebari formulate de profesor si care admit raspunsuri diferite,raspunsuri-optiuni bazate pe argumente,cum ar fi: ,,Reteaua de discutii"[13]

Etape metodice si conditii:

1.Stabilirea temei puse in discutie-profesorul adreseaza o intrebare binara prin care se solicita un raspuns pozitiv/negativ,raspuns sustinut cu argumente;de exemplu: ,,Urmarea modelului impus de ziarul Scanteia in presa era un element de cenzura?''

2.Elevii ,in perechi in cadrul grupei de 4,raspund ,la intrebarea binara; se trec in doua coloane (da/nu) cateva argumente care sustin optiunea.

3.Perechile se despart temporar si se formeaza perechi noi cu colegii care sustin acelasi punct de vedere,exprimandu-si argumentele de pe lista facuta in perechea initiala;listele sunt completate cu mai multe argumente pro/contra.

4.Elevii se intorc la partenerii initiali si isi formuleaza pozitia pe baza listei imbogatita cu argumente ;fiecare pereche asculta si ia notite.

5.Elaborarea unei concluzii comune - a celor doua perechi-privind argumentele pro si contra,care sunt ierarhizate. Tot timpul se pot aduce in sustinere texte istorice(citate),harti,ilustratii etc.

6.Dezbaterea-la inceput,prin reprezentanti,apoi,participa toti,cu argumente-intre sustinatorii celor doua pozitii,la nivelul intregii clase;grupurile ,,da", ,, nu" si ,,nedecisii" ocupa spatii diferite in sala de clasa/cabinetul de istorie. Dupa ascultarea argumentelor ,unii elevi pot sa-si schimbe opiniile si a treaca de partea altui grup.

In procesul dezbaterii, trebuie respectate cateva reguli,cum ar fi:fiecare luare de pozitie are un timp prestabilit;fiecare elev participa la dezbateri;fiecare elev trebuie lasat sa termine ce are de spus,in timpul acordat,inainte de a i se raspunde;toti elevii trebuie sa vorbeasca politicos etc.

7.Reprezentantul fiecarui grup formuleaza concluzia grupului,cu argumente cat mai convingatoare,care este comunicata clasei de elevii oral/scris/poster.

8.Optional ,profesorul poate relua argumentele oferite de ambele parti,pentru a atrage atentia asupra ideilor principale,cu argumentele lor.

Reteaua de discutii ,ca si metodele/tehnicile apropiate(linia valorilor),contribuie la dezvoltarea gandirii critice,la dobandirea de catre elevi a unor abilitati si deprinderi referitoare la:

a) receptivitatea la argumente oferite in sprijinul propriilor convingeri si credinte;

b) posibilitatea de a face aprecieri in legatura cu convingerile si credintele altora;

c) capacitatea fiecaruia de a-si exprima deschis si liber dezacordul intr-o problema,care nu este argumentata etc.

Metoda poate fi utilizata in orice moment al lectiei,independent sau in combinatie cu alte metode si tehnici utilizate pentru dezvoltarea gandirii critice.

,,Metoda mozaicului -metoda grupurilor interdependente,care promoveaza inva

tarea prin colaborare si cooperare intre elevi"[14]

Etape metodice si conditii:

1.Constituirea grupurilor -eterogene- initiale(,,grupuri mama") de catre 3/4/5 elevi.

2.Prezentarea temei si impartirea acesteia in 3/4/5 sub-teme/probleme. De exemplu,tema ,,Istoria cenzurii" impartita in ,,1" - Definitii ale cenzurii; ,,2"- Formele cenzurii; ,,3"- Functiile cenzurii; ,,4"- Cenzura ,in perspectiva istorica.

3.Formarea grupurilor de ,,experti",prezentarea instructiunilor si clarificarea sarcinilor. Elevii cu numarul ,,1" formeaza un grup,cei cu numarul ,,2" al doilea grup,cei cu numarul ,,3" al treilea grup ,cei cu numarul ,,4" al patrulea grup.

4.Studierea materialelor-izvoare istorice,texte istorice - in grupurile de experti si pregatirea raspunsurilor pentru elevii din ,,grupul mama",grupul initial. Expertii trebuie sa fie capabili sa,, predea" continutul de idei din textul care le revine,idei principale si informatii rezultate in urma dezbaterii impreuna si,totodata,hotarasc cum vor proceda pentru a le preda colegilor cat mai bine si eficient.

5.Revenirea ,,expertilor " in grupurile initiale(grupurile ,,mama") si predarea/prezentarea raspunsurilor lor pentru intregul grup. La randul lor ,asimileaza cunostintele pe care le transmit colegii lor ,,experti" in alte sub-teme/probleme. In esenta, este o predare reciproca prin care se realizeaza o foarte buna invatare a unui continut ideatic-informational.,,Predarea" pe care o ofera expertii si eventualele corectari ale informatiilor prezentate de fiecare stimuleaza interdependenta.

6.Testarea individuala,fiecare membru al grupului este examinat,in varii forme,din intregul material. Tema va fi trecuta ,,in revista" in unitatea ei logica.

7.Evaluarea si aprecierea rezultatelor grupurilor

Se precizeaza ca exista si o varianta,,Mozaic II",care este o metoda foarte raspandita de invatare prin cooperare,a carei particularitate consta in faptul ca este mai indeaproape dirijata.

Avantajele folosirii metodei mozaic-metoda interactiva:

a. are un caracter formativ ;

b.stimuleaza increderea in sine a participantilor;

C. dezvolta abilitati de comunicare argumentativa si de relationare in cadrul grupului;

d. dezvolta gandirea logica ,critica si independenta;

e. dezvolta raspunderea individuala si de grup etc.

Limite/dezavantaje/dificultati legate de utilizarea metodei:

a. necesita mult,foarte mult timp(in general ,spre doua ore de curs);

b. elevii lucreaza putin in conditii de cooperare in clasa,fapt pentru care trebuie imbinate metodele care promoveaza invatarea individuala cu cele care solicita munca in echipa;

c.motivatia elevilor pentru invatare este scazuta,daca nu se combina relatiile de cooperare cu cele competitive;

d.necesita mobilier modular mobil etc.

In ultimele decenii ,,a crescut mult interesul pentru metodele activ-participative"[15]. In esenta, ele se disting prin caracterul lor solicitant;pun in actiune, sub multiple aspecte,fortele intelectuale ale elevului,ceea ce face din procesul de invatamant un amplu si veritabil exercitiu al capacitatilor intelectuale si fizice. Activ-participative sunt si metodele de interactiune colectiva,de interactiune intre cei care invata si cei care pun accentul pe procesele de cunoastere(invatare) si nu pe produsele cunoasterii.

Schimbarea la nivelul strategiilor didactice-dublata de schimbarea la nivelul programelor si al manualelor-este complexa ,cere timp si implicarea personala.Invatamantul modern si eficient solicita profesorului de istorie ample competente academice si didactice.

Operationalizarea strategiilor didactice este realizabila in diferite contexte organizatorice:frontale,individuale si de grup,imbinate printr-o alternanta judicioasa si echilibrata. Invatamantul modern acrediteaza ideea ca eforturile in grup conduc la o realizare mai buna a sarcinilor si contribuie substantial la formarea personalitatii elevilor,sub aspectul insusirii aptitudinilor sociale. In acelasi timp ,se evidentiaza ca activitatea comuna nu este posibila decat daca fiecare participant este capabil sa inteleaga si sa accepte punctele de vedere ale celorlalti.

Aplicarea metodelor activ- participative de catre profesor ,,presupune experimentarea lor continua pentru a descoperi el singur variantele celei mai bune combinari,aplicand cunostintele de psihologie si reflectand asupra rezultatelor obtinute"[16]

De asemenea,se reliefeaza ca ,,Drama pedagogiei,ca,de altfel,si a medicinei si a mai multor alte stiinte,care tin,in acelasi timp ,de arta si de stiinta,consta in faptul ca metodele cele mai bune sunt si cele mai dificile"[17].In plus,profesorul de istorie nu poate sa se rezume la o singura metoda sau la un grup restrans de metode,tehnici,procedee de predare.

5 MIJLOACELE DE INVATAMANT - ASPECTE TEORETICE SI FOLOSIREA LOR PRINTR-O APLICATIE PRACTICA.

,,Mijloacele de invatamant reprezinta totalitatea materialelor si instrumentelor ajutatoare intrebuintate de catre profesor in procesul predarii si de elev in cel al invatarii istoriei, cu scopul de a facilita dobandirea cunostintelor, formarea deprinderilor, realizarea atitudinilor, valorilor si calitatilor personale si evaluarea lor cat mai obiectiva si mai exacta".[18]

Functiile pedagogice ale mijloacelor de invatamant sunt:

functia cognitiv-formativa (documentara si didactica), mijloacele de invatamant asigura date, informatii asupra realitatii studiate, ajutand in acelasi timp la usurarea actului de cunoastere;

functia de legare a procesului de invatamant cu realitatea socio-profesionala: cu ajutorul mijloacelor de invatamant se leaga procesul de predare-invatare cu viata, cu realitatea fenomenelor de profil dar si cu realitatea economico-sociala, fapte ce contribuie la formarea tinerei generatii;

functia de educatie estetica si moral-civica;

functia de dezvoltare multidimensionala si integrala a personalitatii.

Structura mijloacelor de invatamant.

Diapozitive - avantaje: se folosesc in diferite etape ale lectiei, ritmul proiectiei apartinand profesorului, permite adoptarea comentariului la nivelul clasei, succesiunea imaginii se stabileste de catre profesor; dezavantaje: nu prezinta dinamic un fenomen;

Diafilme - avantaje se folosesc in diferite etape ale lectiei, ritmul proiectiei apartine profesorului, proiectia este reversibila, textul insoteste imaginea, succesiunea imaginilor este obligatorie; dezavantaje: nu prezinta dinamic un fenomen.

Folii transparente - avantaje: se adapteaza particularitatilor clasei, utilizeaza datele "la zi", proiectia este reversibila, ritmul de predare apartine profesorului, imaginea poate fi realizata concomitent cu explicatiile profesorului, care poate fi autorul imaginilor; dezavantaje: nu prezinta dinamic un fenomen.

Alte mijloace de invatamant pe cale vizuala sunt: documentele istorice, tablourile, fotografii, portrete, harti si atlase, documente de istorie locala, manualul de istorie, tabla si creta, schema pe tabla (analitica, cronologica si comparativa).

Banda magnetica - avantaje: inregistrarea se face de catre profesor, se pastreaza timp indelungat, informatia depasita poate fi stearsa si actualizata, auditia poate fi intrerupta si reluata; dezavantaje: nu prezinta vizualizarea.

Emisiunea radiofonica - avantaje: evoca emotional fapte si evenimente istorice; foloseste personalitati stiintifice de prestigiu; este mereu de actualitate; dezavantaje: lipsa de vizualizare, impune un orar fix.

Clasificarea mijloacelor de invatamant

Pentru comunicarea informatiei: reprezentari video ce se pot proiecta pe ecran (folii transparente, diapozitive, diafilmele, videobenzile, dvd-uri), reprezentari audio-video ce se pot reprezenta pe ecran (filme didactice, filme de televiziune, videocasete, tv cu circuit inchis).

Pentru obtinerea informatiei: obiective arheologice (unelte, obiecte casnice, arme, monede, podoabe), modele (machete, mulaje).

Pentru verificarea si consolidarea informatiei: mapa cu teste programate, harti cu caracter istoric.

Pentru transmiterea si receptionarea informatiei: retroproiectoare, video, TV, calculator, radio, casetofoane, magnetofoane.

,,O scurta istorie a cenzurii"- lectie practica

Specialistii in pedagogie din Romania sunt de acord ca  metodologia didactica trebuie sa fie consonanta cu toate modificarile si transformarile survenite in ceea ce priveste finalitatile educatiei, continuturile invatamantului, noile cerinte ale elevilor si societatii. Metodologia se cere a fi supla si permisiva la dinamica schimbarilor care au loc in componentele procesului instructiv-educat Calitatea unei tehnologii este data de ,,flexibilitatea si deschiderea ei fata de situatiile si exigentele noi, complexe ale invatamantului contemporan" Cu toate acestea ,chiar si cele mai noi pedagogii ale autorilor romani nu discuta despre folosirea internetului in procesul instructiv educat

Folosirea internetului in predarea istoriei-respectiv istoriei romanilor prezinta numeroase avantaje prin:

- ,,folosirea pe scara mai larga a unor metode activ-participative, prin activizarea structurilor cognitive si operatorii ale elevilor"[20]

- extinderea folosirii unor metode care solicita componentele relationale ale activitatii didactice, respectiv aspectul comunicational pe axa profesor-elevi sau pe directia elevi-elevi; atenuarea tendintei magistrocentriste a metodologiei didactice ;

intarirea dreptului elevului de a invata prin participare, alaturi de altii;

- accentuarea tendintei formativ-educative a metodei didactice; extinderea metodelor de cautare si identificare a cunostintelor, si nu de transmitere a lor pe cont propriu; cultivarea metodelor de autoinstructie si autoeducatie permanenta; promovarea unor metode care efectiv ii ajuta pe elevi in sensul dorit; adecvarea metodelor la realitatea existenta, "pragmatizarea metodologiei."[21]

Internetul este mijlocul didactic cel mai potrivit pentru a fi folosit in diferite tehnologii didactice in special in « invatarea prin descoperire »,care se refera la o situatie in care materialul de invatat nu este prezentat intr-o forma finala celui ce invata asa cum se petrece in invatarea prin receptare ),ci reclama o anumita activitate mentala(rearanjare ,reorganizare sau transformare a materialului dat), incorporarii rezultatului final in structura cognitiva . ,,Invatarea prin descoperire nu este practic o metoda ci o orientare sau o coloratura pe care o pot capata ,in diferite doze ,celelalte metode didactice iar internetul poate fi mijlocul cel mai adecvat al acestui tip de invatare."

La lectia ,,O scurta istorie a cenzurii" (clasa a XII-a D) activitatile se desfasoara in laboratorul de informatica scopul lectiei fiind acela ca elevii sa argumenteze ca putem vorbi de cenzura in evolutia istorica a umanitatii .Elevii sunt impartiti in grupe. Fiecare grupa primeste o fisa de lucru :

« Realizati cateva slid-uri PP care sa contina urmatoarele informatii despre personalitatea aleasa( Apostolul Pavel,Protagoras) :

-anii in care a trait;domeniul in care s-a remarcat;

-opere majore;

-dovediti ca aceasta personalitate a avut legatura cu primele manifestari ale cenzurii

Timp de lucru :10 minute

Trimiteti materialul realizat la adresa vali_mrs@yahoo.com

Fiecare elev din grup are o sarcina bine stabilita .Unii cauta informatii pe internet despre personalitatea aleasa ;altii cauta material iconografic despre personalitatea aleasa;unii se ocupa de realizarea slidurilor din punct de vedere tehnic;un coordonator se ocupa de intreaga echipa.

In realizarea sarcinilor elevii vor folosi e-mailul si chat-ul pentru a comunica intre ei.Pentru teme mai greu de realizat elevii vor continua sa lucreze acasa pastrand legatura intre ei dar si cu profesorul prin internet.

Dupa realizarea temelor elevii prezinta materialul realizat si il trimit prin e-mail profesorului. Acesta organizeaza materialele tuturor grupelor si retrimite elevilor intreaga lectie prin e-mail. Folosirea calculatorului si internetul in predarea la clasa nu diminueaza rolul profesorului .Acesta devine un creator de situatii de invatare ,, un mediator intre elev,informatie,tehnici ,metode si calculator" ; un coordonator al activitatilor care sa ajute elevul in noianul de informatii de pe internet,sa realizeze comunicarea optima intre el si elevi si intre elevi si elevi.

6 EVALUAREA LA ISTORIE.

Evaluarea, privita prin prisma obiectivelor reformei (evaluarea institutionala, evaluarea curriculum-ului, evaluarea procesului de instruire, evaluarea rezultatelor scolare, evaluarea personalului didactic) vizeaza:

-dezvoltarea elevilor sub cele trei aspecte: cognitiv, afectiv, psihomotor;

- personalizarea actiunilor educative valorizand gandirea critica, creativitatea, actiunile independente;

- reorientarea actului de invatare catre capacitate si competente, abilitati si atitudini, in contextul unor sarcini de lucru cat mai aproape de viata reala.

Evaluarea rezultatelor scolare.

Termenul "a evalua este foarte complex; el trimite la numeroase verbe, fara a exista o sinonimie perfecta: a aprecia, a masura, a cantari, a estima, a considera, a examina, a judeca, a constata, a valoriza, a nota."[24]

Deci, evaluarea este o activitate foarte complexa care presupune:

masurarea rezultatelor scolare prin procedee specifice;

-aprecierea rezultatelor scolare pe baza unor criterii unitare;

-analiza si interpretarea rezultatelor pentru a concluziona si a adopta decizii adecvate.

Prin urmare, evaluarea inseamna colectarea, organizarea si interpretarea datelor obtinute in urma aplicarii unor instrumente de masurare, cu scopul emiterii unei judecati de valoare, pe care se bazeaza o decizie in plan institutional.

Functiile evaluarii:

I. Functiile principale

a.      Functia diagnostica - stabileste punctele critice in pregatirea elevilor si anumite proceduri de remediere a acestora.

b.     Functia prognostica-evidentiaza performantele viitoare ale elevilor pe baza rezultatelor inregistrate si

permite planificarea secventelor urmatoare ale activitatii.

c. Functia de selectie-permite clasificarea si/sau ierarhizarea elevilor si accesul lor intr-o forma superioara de invatamant.

d. Functie de certificare-releva cunostintele si competentele elevului la sfarsitul unui ciclu de invatare.

II. Functiile specifice

a. Functia motivationala-stimuleaza activitatea de invatare a elevilor si se manifesta prin valorificarea pozitiva a feed-back-ului oferit de evaluare, in sensul aprecierii propriei activitati.

b. Functia de orientare scolara si profesionala-ajuta la alegerea de catre elevi a formei corespunzatoare de invatamant, dupa ce acestia si-au evaluat performantele.

Clasificarea evaluarii;

In functie de momentul cand se utilizeaza evaluarea in procesul didactic, aceasta se clasifica in mai multe tipuri:

a. Evaluare initiala-realizata la inceputul unui nou ciclu de invatamant sau al unui program de instruire, cu scopul stabilirii nivelului de cunostinte, capacitati/competente, abilitati. Informatiile obtinute il sprijina pe profesor in planificarea activitatilor viitoare, pentru a-si atinge obiectivele propuse.

b. Evaluarea formativa - se realizeaza continuu, pe tot parcursul procesului didactic, prin verificari sistematice ale elevilor. Feed-back-ul ii ofera profesorului posibilitatea sa-si proiecteze activitatile de invatare in functie de necesitatile elevilor, raportate la obiectivele operationale propuse.

c. Evaluarea sumativa - se realizeaza la sfarsitul unei unitati de invatare/al unei etape (semestru, an scolar, ciclu de invatamant), oferind informatii asupra performantei elevilor in raport cu obiectivele propuse. Acest tip de evaluare se concentreaza pe elementele esentiale, de permanenta, ale aplicarii cunostintelor, pe demonstrarea unor capacitati/competente si abilitati dobandite de elevi. Feed-back-ul poate fi utilizat pentru proiectarea activitatii din etapele urmatoare sau/si pentru seriile viitoare de elevi.

In functie de modul in care se utilizeaza rezultatele, evaluarea este:

1. Evaluare interna -atunci cand este utilizata de profesorul clasei, in scopul notarii sau proiectarii activitatii didactice din perspectiva rezultatelor;

2. Evaluare externa-atunci cand se realizeaza de o persoana/institutie, alta decat cea care realizeaza procesul didactic, in scopul clasificarii, prognosticarii, certificarii nivelului de pregatire

Relatia evaluare curenta/continua si examene.

Factorii decizionali ai sistemului educational fac eforturi pentru a stabili un echilibru intre evaluarea curenta/continua si examene, in a face cat mai transparente procedurile de evaluare in situatie de examen.

In practica, profesorii trebuie sa parcurga tot acest traseu, intrebandu-se si raspunzandu-si la intrebari, atunci cand proiecteaza fiecare unitate de invatare, pentru toate tipurile de clase. Proiectarea pe unitati de invatare ii da profesorului posibilitatea de a personaliza actul de evaluare.

Evaluarea curenta trebuie sa sprijine examenele prin:

- modalitatile de evaluare (strategii, tehnici, instrumente utilizate in clasa);

- pregatirea profesorului in domeniul evaluarii (abilitatea acestuia in aplicarea diferitelor metode si instrumente de evaluare);

Importanta evaluarii formative in procesul didactic.

Evaluarea formativa se realizeaza in mod continuu, nu intr-un anumit moment din lectie. Fluxul informatiei este in ambele sensuri elev-profesor, profesor-elev. Profesorul, in baza informatiilor transmise de elev, poate sa-si regleze retroactiv activitatea, prin realizarea unor secvente de recuperare, atunci cand obiectivul vizat nu a fost atins.

Profesorul devine interesat, deci, de procesul de invatare, nu doar de rezultat. El trebuie sa ajunga la rezultatul dorit printr-un proces interactiv si individualizat. Profesorul trebuie sa descopere cauzele si tipul erorilor de parcurs ale elevului, sa inteleaga schemele lui de cunoastere, reprezentarile lui, flexibilitatea gandirii si sa-i propuna solutii adecvate nevoilor lui.

Elevul constientizeaza obiectivele, isi asuma propria invatare si-si remodeleaza propriile demersuri de invatare. Activitatea de invatare trebuie privita de profesor ca un "motor motivational" pentru elev.

Pentru elev, evaluarea formativa are mai multe functii:

recompensare-aprecieri de tipul "Bine!", "Foarte bine!", "Excelent!";

Clasarea si compararea rezultatelor, pentru a promova emulatia; pentru a sti cine este si ce loc ocupa in grup; indica progresul;

Usureaza orientarea scolara si profesionala.

Profesorul are o mare putere de a influenta reusita sau nereusita elevului; o apreciere poate dinamiza sau distruge un elev, nimic nu este inofensiv in practicile scolare

Familiarizarea elevilor cu tipuri de itemi, cu sarcini de lucru, bareme de corectare, dupa modelul celor care vor fi date la examene;

Utilizarea rezultatelor evaluarii curente in cadrul examenelor, fie si partial, in stabilirea notei finale. Din aceasta perspectiva, se impun doua strategii:

- diversificarea formelor si metodelor de evaluare in cadrul examenelor, utilizandu-le pe cele ale evaluarii curente;

- valorizarea rezultatelor evaluarii curente in cadrul examenelor.

Proiectarea evaluarii;

Proiectarea evaluarii didactice trebuie sa aiba in vedere cateva intrebari, de al caror raspuns depinde structura demersului de evaluare si eficienta actului de evaluare:

-Ce evaluam?-cunostinte, capacitati, aptitudini, atitudini;

-Cu ce scop evaluam?-formativ, sumativ, de orientare/consiliere, clasificare;

-Pe cine evaluam?-toti elevii, un anumit grup, dupa capacitati, abilitati;

-Cum evaluam?-stabilim clar intreg demersul: scop-obiective-instrumente-rezultate-interpretare-comunicare, individual sau in echipa/grup;

-Cand evaluam?-pe parcursul orei, la inceputul anului scolar/al semestrului, la sfarsitul semestrului;

-Cu ce evaluam?-cu instrumente de evaluare orala/scrisa/practica; prin observatie directa (semi)structurata pe parcursul procesului didactic; prin intrebari, exercitii, fise, teme pentru acasa, eseuri, referate, proiecte, teme de investigatie, portofolii;

-Proceduri de evaluare si autoevaluare individuale, in perechi, de grup.

-Cine sunt beneficiarii evaluarii?-elevii, profesorii, parintii.

-Ce evaluam? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, stabilim obiectivele de evaluare, care se afla in relatie directa cu obiectivele de referinta si cu activitatile de predare-invatare. De aici rezulta necesitatea de a proiecta simultan predarea-invatarea-evaluarea.

Obiectivul de evaluare este un enunt succint, sintetic, care vizeaza rezultatele concrete ale procesului de predare-invatare, pe care elevul evaluat trebuie sa le demonstreze, prin actiunea de evaluare. Obiectivul de evaluare trebuie formulat in termenii comportamentului observabil urmarit, incat doi sau mai multi evaluatori sa ajunga la aceeasi judecata de valoare, daca obiectivul a fost atins sau nu.

Formularea obiectivului trebuie sa precizeze nivelul de performanta necesar a fi atins de catre elev, precum si conditiile in care acest nivel trebuie sa fie atins.

Obiectivele de evaluare se obtin prin operationalizarea obiectivelor curriculare. Enuntul formulat trebuie, deci, sa contina, trei elemente:

a)      comportamentul necesar a fi demonstrat (ce?)

b)     nivelul de performanta dorit, criteriul de reusita (cat?);

c)      conditiile in care se produce actiunea (cum?).

a) Ce? Pentru a stabili comportamentul necesar a fi demonstrat, se folosesc diferite taxonomii, de obicei, taxonomia lui Benjamin S. Bloom" :

- cunoastere-sa defineasca, sa descrie, sa identifice, sa selecteze, sa enumere etc;

- intelegere-sa explice, sa diferentieze, sa exemplifice, sa rezume, sa argumenteze;

aplicare-sa aplice, sa inlocuiasca, sa utilizeze, sa descopere, sa opereze etc;

- analiza-sa diferentieze, sa compare, sa identifice, sa selecteze, sa explice legaturile, sa ilustreze;

- sinteza-sa clasifice, sa compuna, sa elaboreze, sa rezume etc;

evaluarea-sa justifice, sa argumenteze, sa aprecieze, sa critice, sa concluzioneze, sa decida etc.

O alta taxonomie utilizata pentru testari evaluative este ,,taxonomia lui Kenneth Ebel"[26] si se bazeaza pe categorii de intrebari care vizeaza:

-intelegerea terminologiei sau vocabularului;

-intelegerea faptelor si principiilor (sau generalizarea);

-abilitatea de a ilustra, de a explica (intelegerea relatiei cauza-efect);

-abilitatea de a face predictii (ceea ce este posibil a se intampla in conditiile specificate);

-abilitatea de a face o judecata evaluativa;a

-abilitatea de a propune solutia potrivita.

b)Cat? Criteriul de reusita vizeaza doua aspecte:

cantitativ-se precizeaza numarul de exemple dorite, numarul de exemple vizate (cauze, caracteristici, urmari, consecinte, termeni, personalitati, date etc);

calitativ-se fac precizari de tipul "corect", "in ordine cronologica", "pe scurt", "utilizand limbajul istoric adecvat", "enumerand ideile principale", "exprimarea clara" etc.

c) Cum? Conditiile pot fi precizate prin formulari de tipul "oral", "in scris", "pe baza textului dat", "pe baza imaginii", "utilizand harta", "graficul", "diagrama"; "realizand o diagrama", "un ciorchine", "un eseu", "o compunere", o propozitie/fraza", "un desen" etc.

Obiectivele care stau la baza construirii unor instrumente de evaluare trebuie sa fie clar formulate in termeni operationali, astfel incat sa fie evident faptul ca sunt masurabile, cu eficienta dorita.

Relatia curriculum-evaluare.

Evaluarea este conceputa, deci, ca parte integranta, activa, a curriculum-ului. Orice act de evaluare care se finalizeaza cu o judecata de valoare, care are impact asupra elevului, furnizeaza informatii privind anumite secvente ale procesului didactic si efectele asupra elevului. Relatia curriculum-evaluare determina doua tipuri de efecte:

-feed-back;

-Back-wash.

Feed-back-ul consta in circulatia fluxului de informatii dinspre elev spre profesori, obtinute prin aplicarea metodelor si instrumentelor de evaluare specifice istoriei in evaluarea curenta si prin examene.

Feed-back-ul formativ-obtinut ca urmare a evaluarii formative/continue contribuie la urmarirea si evidentierea progresului elevului. Monitorizarea acestuia, de catre profesor, duce la reglarea/optimizarea activitatilor de predare-invatare, pentru a motiva, stimula elevul.In contextul unui demers didactic activ, aprecierea "foarte bine" trebuie sa joace un rol pozit

Un profesor competent in actul evaluarii trebuie sa demonstreze:- cunostinte solide privind continuturile, aptitudini, dispozitii fata de demersul didactic: empatie, adaptare la cerintele individuale ale elevului, abilitatea de a construi teste/probe de evaluare adecvate obiectivelor de evaluare proiectate, cunoasterea criteriilor si standardelor de evaluare in functie de obiectivele proiectate, expertiza in comunicarea feed-back-ului catre elevi, parinti, institutii educationale. Un profesor competent in practica evaluarii, in analiza feed-back-ului trebuie sa-si concentreze dezbaterea pe aspectele pozitive.

Back-wash-ul (Wash-back) este efectul retroactiv si consta in impactul vizibil pe care il are evaluarea asupra curriculum-ului, a disciplinei de studiu si chiar asupra schemei de evaluare, putand fi pozitiv sau negat Efectul retroactiv se inregistreaza, mai ales, ca urmare a examenelor nationale. Ponderea in sens pozitiv se poate realiza prin armonizarea relatiei dintre evaluarea curenta si examene:

-prin respectarea curriculum-ului de evaluat;

-prin utilizarea permanenta a tehnicilor si instrumentelor de evaluare noi si a celor alternative;

-prin asigurarea unei comunicari eficiente cu elevii-parintii-factori de decizie.

-prin asigurarea de resurse materiale/financiare si umane necesare desfasurarii eficiente a examinarii.

Curriculum-ul stabileste si standardele educationale de performanta din perspectiva evaluarii si examinarii, care reprezinta acele elemente "realizate", "demonstrate", "atinse" de catre elevi prin intermediul performantei realizate. Fiecare segment al Curriculum-ului este acoperit cu standarde dezirabile la care se raporteaza progresul elevului sau pe baza carora se poate stabili feed-back-ul. Ele trebuie sa actioneze ca "tinte" cunoscute, atat pentru profesor, cat si pentru elevi. Sarcinile "tinta" sunt formulate de fiecare profesor in termenii obiectivelor de referinta, care determina obiectivele de evaluare. Nivelurile de performanta pot fi minim acceptabile, tipice (medii) si de excelenta (performanta optima). Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul ofera posibilitatea elevului sa isi demonstreze nivelul de cunostinte, diferitele capacitati formate, utilizand o diversitate de instrumente adecvate obiectivului de evaluare propus.

Teoria si practica evaluarii inscriu doua categorii de metode:

-traditionale;

-complementare/alternative.

Metodele traditionale si-au dovedit eficienta in timp si sunt cel mai des utilizate in evaluarea curenta: probe orale, probe scrise, probe practice.

Instrumentul de evaluare este intr-o relatie de dependenta fata de metoda, el isi subordoneaza metodei propuse valentele sale formative si operationale.

Orice instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor se numeste proba de evaluare.

Calitatile instrumentelor de evaluare:

Validitatea-se refera la felul in care testul masoara ceea ce este destinat sa masoare;

Fidelitatea-calitatea testului de a produce rezultate constante pe parcursul aplicarii sale

repetate;

3. Aplicabilitatea-calitatea de a fi aplicat si interpretat cu usurinta;

4.Obiectivitatea-reprezinta gradul de concordanta intre aprecierile facute de evaluatori independenti, in ceea ce priveste un raspuns corect, pentru fiecare dintre itemii testului.

Testele se corecteaza si se puncteaza/noteaza pe baza schemei de corectare.

Notarea poate fi:

Analitica-se foloseste cu scopul de a identifica si analiza erorile elevului;

Holistica-se foloseste atunci cand nu este necesar un feed-back asupra erorilor.

Modalitati de evaluare prin:

Probe orale-cel mai des utilizate la clasa deoarece, cu ajutorul lor, elevii pot demonstra capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul probelor scrise.

Avantaje:

-sunt flexibile si se pot adapta nevoilor individuale ale elevului, prin tipul intrebarilor, gradul de dificultate, functie de calitatea raspunsurilor acestuia;

-feed-back-ul este imediat si ofera posibilitatea de a clarifica eventuale neintelegeri sau corecta erorile elevului;

-ofera elevului libertate de manifestare a creativitatii, a capacitatii de argumentare, urmarind regulile unui discurs oral;

-interactiunea directa profesor-elev stimuleaza raspunsurile elevului, incurajeaza manifestari care permit si o evaluare atitudinal-afectiva.

Dezavantaje:

-au un grad redus de obiectivitate in apreciere de la un evaluator la altul sau chiar la acelasi evaluator, dar in momente diferite;

-nivel scazut de validitate si de fidelitate;

-consumul prea mare de timp.

Profesorul trebuie sa aiba in vedere mai multe aspecte atunci cand decide utilizarea probelor orale:

-obiectivele evaluarii;

-numarul elevilor;

-timpul disponibil;

-resursele materiale;

-tipul de evaluare;

-tipul de informatii pe care doreste sa le obtina de la elev.

Probele scrise-sunt preferabile datorita eficientei si gradului sporit de obiectivitate in apreciere.

Avantaje:

-economie de timp, deoarece permit evaluarea unui numar mare de elevi;

-unitate in ceea ce priveste volumul si gradul de dificultate a continutului de evaluat. Fac posibila compararea rezultatelor;

-elevii pot sa-si elaboreze raspunsurile intr-un ritm propriu, utilizand cunostintele si capacitatile dobandite;

-diminueaza starile tensionate, de stres, cu efecte negative asupra elevilor timizi;

-sunt mult mai obiective; profesorul poate emite judecati de valoare intemeiate pe criterii de evaluare clare, stabilite dinainte.

Dezavantaje:

-greselile si lacunele constatate nu se pot corecta si completa imediat.

Probele scrise se concep cu ajutorul itemilor. Itemii reprezinta elementele componente ale unui instrument de evaluare (intrebari, enunturi urmate de intrebari, intrebari structurate, eseuri).

In acceptie mai larga, itemul contine si tipul de raspuns asteptat de la elev.

Item=intrebare/enunt+raspuns asteptat

Tipuri de itemi:

Itemii obiectivi realizeaza o structurare a sarcinilor propuse elevilor, in concordanta cu obiectivele de evaluare, constituind fundamentul realizarii testelor de progres scolar. Principalul avantaj l-ar putea constitui gradul inalt de obiectivitate pe care il ofera in masurarea rezultatelor invatarii, punctajul acordandu-se sau nu in functie de marcarea raspunsului corect la item. In acest tip se includ:

-itemii cu alegere duala;

-itemii de tip pereche;

-itemii cu alegere multipla.

Itemii cu alegere duala sau cu raspuns alternativ solicita elevului sa selecreze unul dintre cele doua raspunsuri posibile: adevarat/fals, corect/gresit, da/nu, acord/dezacord.

Acest tip de itemi poate fi realizat pentru:

-cunoasterea unor termeni, date factuale sau principii;

-a diferentia intre enunturi factuale si cele de opinie;

-a identifica relatii de tip cauza-efect.

Cerinte de proiectare:

Enuntul va fi clar, limbajul adecvat varstei; lungimea enunturilor adevarate aproximativ egala cu a celor false; se vor evita enunturile negative si, in special, folosirea dublei negatii.

Avantaje: masoara intr-un timp relativ scurt un volum semnificativ de rezultate ale invatarii; se construiesc relativ simplu.

Itemii de tip pereche solicita elevilor stabilirea unor corespondente intre cuvinte, nume, categorii distribuite pe coloane paralele, prima fiind enuntul itemului (premisele), iar a doua raspunsurile. Acest tip de item se bazeaza pe abilitatea de a identifica relatia existenta intre doua lucruri (oameni/realizari/demersuri istorice, date/evenimente istorice, termeni/definitii).

Cerinte de proiectare

Sa se utilizeze material omogen in cadrul unui item, sa includa un numar inegal de raspunsuri si premise, lista raspunsurilor aranjata intr-o ordine logica (exemplu:alfabetica); toate cerintele si raspunsurile sa fie plasate pe aceeasi pagina.

Itemii cu alegere multipla pun elevul in situatia de a alege un raspuns dintr-o lista de alternative oferite pentru o singura premisa. Itemul are un singur raspuns corect, celelalte raspunsuri fiind distractori. Acest tip de itemi vizeaza nivelul de cunoastere (cunoasterea termenilor, evenimentelor, datelor etc). Pot fi construiti si itemi in care se solicita alegerea celei mai bune variante, care cer intelegerea, aplicarea sau interpretarea datelor factuale.

Avantaje: ofera posibilitatea de a masura cunostinte simple, dar si rezultate mai complexe ale invatarii.

Cerinte in proiectare:

- enuntul va prezenta o singura problema, in mod clar si concis, intr-un limbaj adecvat varstei elevilor;

- alternativele sa fie omogene si logic prezentate;

- distractorii sa fie plauzibili si paraleli;

- raspunsurile sa nu fie sinonime sau opuse ca inteles.

Itemii semiobiectivi

Itemii semiobiectivi includ itemi cu raspuns scurt/completare si intrebarile structurate. Elevul este pus in situatia de a construi raspunsul. Se poate testa o gama larga de capacitati intelectuale.

Cerinte in proiectare:

- spatiul liber sa sugereze daca raspunsul contine un cuvant sau mai multe;

- nu este indicata folosirea unui text din manual, deoarece s-ar incuraja memorarea;

- itemul trebuie sa fie scurt si bine definit, avand un singur raspuns corect.

Intrebarile structurate sunt constituite din mai multe subintrebari-de tip obiectiv, semiobiectiv sau eseu scurt, legate intre ele printr-un element comun. Ele presupun existenta unei surse: text, harta, diagrama, grafic, imagine etc. (pentru care se utilizeaza termenul de stimuli).

Cerinte de proiectare:

- intrebarile structurate trebuie sa ceara raspunsuri simple la inceput, crescand apoi in dificultate;

- raspunsul la fiecare intrebare este autocontinut, nu va depinde de raspunsul corect la intrebarea anterioara;

- subintrebarile trebuie sa fie in concordanta cu stimulii utilizati.

Avantaje: acest tip de itemi permite transformarea unui item de tip eseu (cu raspuns des his si, deci, dificil de cotat= intr-o suita de itemi obiectivi si semiobiectivi, realizand masurarea unei varietati de cunostinte, capacitati si abilitati.

Itemii subiectivi (cu raspuns deschis)

Sunt folositi pentru a testa originalitatea, creativitatea si caracterul personal al raspunsului. In aceasta categorie se includ itemi de tip eseu sau cu rezolvarea unei situatii problema. Activitatea se poate desfasura individual sau in grup.

Evaluarea se face pe baza criteriilor stabilite prin schema de notare, foarte detaliata. Acest tip de itemi necesita timp pentru proiectare si un timp mai mare pentru administrare, dar este util deoarece stimuleaza dezvoltarea gandirii critice si creative si ofera posibilitatea evaluarii unor competente si abilitati de mare complexitate, fiind deseori utilizat la Istorie.

Eseul structurat cere elevului sa raspunda in conformitate cu un set de cunostinte date, iar eseul nestructurat ii da elevului posibilitatea de a-si organiza liber ideile. Eseul structurat este cel mai folosit la examenul de Bacalaureat. Strategii moderne si metode complementare de evaluare. Utilizarea strategiilor moderne de evaluare se impune pentru a oferi elevului posibilitatea sa demonstreze nu numai ce stiu (cunostinte), ci si ceea ce pot sa faca (deprinderi, abilitati).

Metodele complementare de evaluare pot oferi aceasta posibilitate, raspund mai bine caracterului formativ al evaluarii decat metodele traditionale. Utilizarea metodelor complementare transforma relatia profesor-elev intr-o relatie de parteneriat. Pe de o parte, profesorul realizeaza o evaluare pe baza de criterii clare, dinainte stabilite; furnizeaza tehnici de lucru/invatare, materiale documentare; semnaleaza reusitele si erorile elevului, nu "corecteaza" si "sanctioneaza" greselile"; formeaza elevului deprinderea de a se autocorecta si autoevalua.

Pe de alta parte, elevul constientizeaza scopul sarcinii de lucru; intelege cerintele, utilizeaza tehnici de lucru, surse de informare; gaseste modul de abordare a ceintelor; manifesta creativitate, originalitate; se autoevalueaza cunoscand criteriile dinainte stabilite.

Principalele metode complementare/alternative de evaluare:

Fisa de evaluare constituie un instrument de evaluare cu ajutorul caruia profesorul inregistreaza date despre cele mai importante evenimente identificate in comportamentul sau in modul de a actiona al elevului. Profesorul noteaza si interpretarile sale asupra acestora, permitandu-i sa realizeze modelul comportamental al elevului.

Exemplu de fisa de evaluare

Data:

Numele elevului:

Clasa:

Disciplina:

Interpretarea:

Avantajul acestei fise de evaluare este ca nu depinde de capacitatea de comunicare a elevului sau a profesorului.

Dezavantajul este ca necesita mult timp pentru profesor, pentru a nota si interpreta si nu are un grad ridicat de obiectivitate.

Scara de clasificare inregistreaza comportamente sau caracteristici ce trebuie supuse evaluarii. Cel mai adesea este utilizata Scara Likert, care are 5 trepte.

Exemplu:

Particip cu placere la activitatile in echipa la ora de istorie.

Lista de control/verificare este constituita dintr-un set de enunturi care constata prezenta sau absenta unei caracteristici/a unui comportament, fara a emite o judecata de valoare.

Exemplu:

In timpul activitatii de grupa, elevul

Avantajul listei de control este ca se elaboreaza repede si usor, fiind obiectiva in evaluarea deprinderilor, abilitatilor.

Investigatia, proiectul si portofoliul sunt metode alternative de evaluare utilizate tot mai mult de profesorii de istorie, deoarece au mai multe avantaje:

-au caracter sumativ, prin evaluarea unei unitati de invatare sau teme, a capacitatilor si atitudinilor pe o perioada mai lunga de timp;

-au caracter formativ, prin activitatea depusa de elev;

-stimuleaza motivatia interioara si creativitatea elevului;

-evidentiaza dificultatile pe care le intampina elevul in rezolvarea sarcinilor, regland strategia profesorului, dar si pe cea a elevului;

-creeaza elevului deprinderi de a utiliza tehnici si metode de munca intelectuala independenta, specifice istoriei;

Cultiva interesul pentru cunoasterea istoriei;

-au caracter individualizat;

-faciliteaza conexiuni interdisciplinare;

-au un caracter profund integrator;

-sunt evaluate capacitatile elevului de investigare, de informare si de realizare a unei sarcini stabilite de profesor.

Investigatia, inscrisa intre obiectivele-cadru ale disciplinei Istorie, dezvolta capacitatile elevului de a cerceta fapte istorice.

Elevul va fi sprijinit de profesor sa utilizeze tehnici de munca intelectuala, sa descopere, sa interpreteze, sa utilizeze, sa coroboreze informatii din mai multe izvoare istorice, sa deprinda etapele unei investigatii istorice.

In proiectarea si realizarea unei investigatii este necesara alegerea unor teme atractive, coordonarea elevilor de catre profesor cu multa rabdare, incurajarea elevilor la fiecare pas. Capacitatea de investigare se formeaza prin exersare in activitati dirijate de profesor si se demonstreaza prin munca independenta a elevului.

Notarea se va face pe baza criteriilor stabilite in functie de obiectivele de evaluare comunicate de profesor elevilor, la inceputul activitatii. Notarea unei investigatii se face, de obicei, holistic (analiza datelor, argumentare corecta, concluzii coerente, exprimarea unor opinii personale, folosirea unui limbaj adecvat); profesorul are posibilitatea sa noteze nu numai produsul, ci si atitudinea elevului fata de sarcina de lucru.

Proiectul/referatul-este un demers ce are un caracter aplicativ, implicand cercetarea unei surse bibliografice sau de arhiva ori o cercetare pe teren. De cele mai multe ori, la disciplina Istorie, proiectul imbraca forma referatului. Abilitatile formate si exersate prin investigatii, ca si prin itemii cu raspuns deschis, vor fi utilizate de elev pentru a redacta un referat. Elevul trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a selecta informatia, de a se referi la tema.

Profesorul trebuie sa coordoneze elevul:

-sa utilizeze tehnici de munca intelectuala;

-sa interpreteze si sa coroboreze informatiile oferite de izvoare istorice;

-sa parcurga etapele realizarii unei lucrari stiintifice: alegerea temei, programarea etapelor de lucru, redactarea planului preliminar, selectarea listei bibliografice, studierea unor lucrari de specialitate, izvoare istorice (prelucrarea datelor), modificarea planului initial in conditiile impuse de documentare, redactarea lucrarii conform planului (izvoare, opinii personale, argumentare), concluzii, lista bibliografica, anexe, redactarea introducerii, cu prezentarea importantei temei tratate, contributii personale, probleme nesolutionate;

-sa fie motivat in redactarea unei lucrari personale;

-sa sustina referatul, avand in vedere esentializarea temei, argumentarea ideilor, sublinierea contributiei personale, expozeul concis, clar, sistematic.

Pentru notarea holistica, profesorul va avea in vedere criterii clar definite: mod de lucru, folosirea in mod adecvat a resurselor, analiza, interpretarea corecta/critica a informatiei, formularea opiniilor personale si a concluziilor, aparat critic, anexe, acuratetea produsului final, prezentarea proiectului/referatului, efortul de munca independenta a elevului (cercetarea in ansamblu, originalitatea). Obiectivele de evaluare si criteriile de notare trebuie comunicate elevului.

Portofoliul -este o metoda de evaluare cu caracter integrator, complex si flexibil. El reflecta performantele elevului si optiunile sale. Este un summum de instrumente de evaluare, sub raport cantitativ si calitativ, realizat dupa o durata mai indelungata de timp (semestru, an scolar, chiar ciclu de invatamant). Este o forma de a atrage elevii in activitatea de invatare, care se impune din ce in ce mai mult in practica profesorilor de istorie.

Proiectarea unui portofoliu:

1.Scopul:

-imediat-furnizeaza informatii profesorului si elevului despre capacitatile formate prin operationalizarea obiectivelor unei unitati de invatare/teme si despre atitudinile asumate de elevii insisi;

-de perspectiva-ofera informatii utile parintilor si altor potentiali evaluatori.

2. Contextul are in vedere:

-particularitatile de varsta ale elevilor;

-interesele si abilitatile elevilor;

-specificul disciplinei.

3. Continutul:

-cerintele standard sunt fixate initial;

-teme pentru acasa;

-probe de evaluare;

-investigatii, produse ale elevilor realizate in activitatile de invatare (diagrame, postere, harti); copii xerox (documente, imagini), fise de lectura, referate, rezumate, eseuri etc.

-fotografii, casete video realizate la diverse activitati;

-caietul de notite;

-chestionar privind interesul elevilor pentru istorie;

-observarea sistematica a elevului de catre profesor la ora;

-autoevaluarea elevului;

-sunt selectate, fie de elev, fie de profesor, cele mai reprezentative produse.

Evaluarea unui portofoliu:

Se poate face pentru fiecare produs, la momentul realizarii lui (evaluare analitica) sau globala (evaluare holistica). Elevii vor fi informati asupra tipului de evaluare, analitica sau holistica; de asemenea, vor cunoaste criteriile. Rezultatele pot fi prezentate periodic parintilor. Portofoliul ofera posibilitatea unei evaluari formative si continue, evitand tensiunea generata de metodele traditionale. Portofoliul este "cartea de vizita" a elevului, urmarindu-i progresul, atat pentru profesor, cat si pentru parinti.

Metodele complementare de evaluare sunt o alternativa la metodele traditionale si au numeroase valente formative:

-ofera profesorului informatii asupra nivelului de pregatire al elevului; folosind aceste informatii, profesorul poate emite judecati de valoare, pe care le exprima intr-o apreciere obiectiva;

-asigura interactivitatea actului didactic de predare-invatare; elevul devine partener in acel demers, care este adaptat nevoilor sale individuale, valorificandu-i si stimulandu-i potentialul creativ;

-asigura o mai buna clarificare a notiunilor si conceptelor, exerseaza abilitatile aplicative;

-asigura profesorului o imagine actualizata permanent asupra performantelor elevului, in raport cu abilitatile si capacitatile sale, asupra nivelului de achizitii ale elevului, oferind repere in personalizarea actului didactic;

-ofera informatii profesorului asupra atitudinii elevului in diferite situatii.

Deontologia evaluarii in predarea -invatarea istoriei.

Avand un rol important in eficientizarea activitatilor de orice tip, evaluarea este pemanenta in orice domeniu de activitate umana. Invatamantul este un domeniu central si de maxima importanta sociala. Evaluarea nu mai este considerata doar o modalitate de control,ea este conceputa drept parte integranta a curriculumului,constituind una dintre cele trei axe fundamentale ale procesului didactic,alaturi de predare si invatare.Evaluarea stabileste legatura dintre predare si invatare,constituind mecanismul care determina eficienta acestora in sistem.Orice schimbare produsa la nivelul uneia dintre aceste activitati(predare,invatare)influenteaza modalitatile de realizare a celorlate,generand o adevarata reactie in lant.

Deontologia evaluarii are ca referential un set de valori ce pot fi considerate esentiale pentru procesul evaluativ (valori importante pentru evaluator,pentru cel evaluat,valori importante in raport cu produsul insusi al evaluarii,valori importante pentru societate).

Proiectarea si defasurarea activitatii de predare-invatare in scola presupun luarea in discutie unui alt element intrinsec al acestora - evaluarea rezultatelor scolare.

Achizitiile teoretice ale docimologiei sunt suficient de consistente si evidente incat sa-i permita profesorului sa-si constriasca instrumentele necesare pentru o evaluare adecvata a performantelor elevilor sai.

Profesorul proiecteaza activitatea de evaluare concomitent cu proiectarea demersului de predare - invatare si in deplina concordanta cu acestea. Finalul fiecarei unitati de invatare presupune evaluarea sumativa .

In proiectarea probelor de evaluare apar urmatoarele intrebari :

.Care sunt obiectivele de referinta, competentele si continuturile pe care trebuie sa le rezolve elevii?

Care sunt performantele mininme, medii si superioare pe care le pot realiza elevii ?

Pentru ce tip de evaluare optez ? Cu ce instrumente voi realiza evaluarea ?

Cum voi folosi datele oferite de instrumentele de evaluare administrate pentru a elimina blocajele ivite in formarea elevilor si pentru a asigura progresul scolar?

Un prim element necesar este rolul si locul evaluarii in procesul de predare-invatare. Evaluarea ca act intreprins de profesor, si autoevaluarea, ca act intreprins de catre elevi, sunt cele mai importante componente ale procesului de invatare din scoala. Ca etapa finala a unui ciclu de invatare, evaluarea permite evidentierea masurii in care obiectivele studiului scolar al istoriei s-au implinit in schimbari de ordin cognitiv, afectiv si atitudinal la nivelul fiecarui elev.

Profesorul de istorie trebuie sa distinga intre evaluare si autoevaluare, sa inteleaga raportul dintre evaluare si autoevaluare. Evaluarea inseamna imaginea profesorului asupra nivelului de pregatire a elevului la istorie, pe baza obiectivelor didactice stabilite anterior. Autoevaluarea inseamna imaginea elevului despre sine, ca nivel de pregatire, despre profesorul de istorie si disciplina istorie. Rareori, evaluarea si autoevaluarea ofera reprezentari identice, mult mai important este ca cele doua reprezentari sa se armonizeze, sa nu fie intr-un raport contradictoriu, pentru ca numai asa se stabilesc intre profesor si elev relatii principiale si armonioase.

Profesorul de istorie trebuie sa stie ca evaluarea presupune trei operatii importante: examinarea, aprecierea si notarea. Pornind de aici, profesorul trebuie sa distinga intre aceste trei elemente: a examina inseamna a cantari, a masura, prin "introducerea" elevilor intr-o proba de verificare; a aprecia inseamna o actiune de determinare a valorii, iar a nota inseamna a exprima performanta prin nota. Pentru a avea o evaluare corecta este bine ca fiecare din cele trei etape sa nu fie viciata.

In proiectarea si realizarea efectiva a evaluarii profesorul de istorie nu trebuie sa piarda din vedere faptul ca obiectivele didactice reprezinta fundamentul evaluarii, fie ca ne referim la obiectivele generale, obiectivele de referinta sau obiectivele operationale ale istoriei scolare.

Obiectivele didactice indica ce se cere (performanta de atins), dar si criteriile (cerintele) realizarii acestei performante - ambele aspecte intrinseci oricarei evaluari. De asemenea, pe baza obiectivelor se construiesc si instrumentele de evaluare.

Pentru ameliorarea activitatilor evaluative pot fi avute in vedere cateva masuri:

Utilizarea tuturor formelor de evaluare in activitatea de instruire-invatare(initiala,formativa,sumativa)

Utilizarea tuturor metodelor de examinare a elevilor(orale,scrise,practice)

Promovarea in mai mare masura a unor modalitati alternative de evaluare(proiecte,portofolii,autoevaluare,etc)

Eliminarea,sau macar diminuarea la maxim,a efectelor factorilor perturbatori ai notarii sau,eventual,a altor factori care pot altera desfasurarea procesului evaluativ;

Factorii psihologici care influenteaza evaluarea reprezinta un alt aspect necesar a fi constientizat de catre profesorul de istorie in momentul evaluarii elevilor. Principalii factori de ordin psihologic care pot introduce distorsiuni in evaluare sunt:

- istoria, ca disciplina de invatamant, prin: limbaj, unicitatea evenimentelor , interpretarea faptelor istorice;

- elevul, prin: emotivitatea provocata de examinare si notare, dispozitia de moment, tipul de gandire;

- profesorul, prin: deficiente de pregatire in domeniul docimologic, dispozitia de moment, deficiente caracteriale.

Profesorul de istorie trebuie sa constientizeze faptul ca evaluarea indeplineste multiple functii educative, in masura in care se realizeaza corespunzator si anume:

- contribuie la formarea capacitatii de autoevaluare a elevilor;

- mobilizeaza in invatarea istoriei;

- armonizeaza relatia profesor-elev;

- contribuie la stabilirea unei ierarhii corecte, cu implicatii benefice asupra relatiilor scolare.

Profesorul de istorie trebuie sa distinga intre tipurile de evaluare, din perspectiva rolului didactic al fiecaruia in parte si al tuturor impreuna. Ca atare:

- evaluarea initiala se realizeaza la inceputul anului scolar al unitatii de invatare si al fiecarei lectii.

- evaluarea continua se realizeaza la fiecare lectie;

- evaluarea sumativa se realizeaza la sfarsitul fiecarei unitati de invatare, a semestrului sau a anului scolar.

Folosirea unei game variate de forme, metode si tehnici de examinare trebuie sa-l preocupe pe fiecare profesor de istorie. Indiferent ca este vorba de probe orale sau scrise, de colocviu, examen sau test docimologic, fiecare din aceste tehnici trebuie insotite de instrumente adecvate si de o apreciere obiectiva si transparenta si de o notare corespunzatoare.

Profesorul de istorie trebuie sa constientizeze raportul dintre aprecierea si notarea rezultatelor scolare ale elevilor. Notarea nu se poate face fara o prealabila examinare si apreciere, dupa cum examinarea fara apreciere si notare este neterminata. Nota, ca expresie a performantei atinse, este un indicator de progres scolar, exprima rangul fiecarui elev in cadrul clasei sau scolii, cultiva motivatia fata de invatatura, ofera informatii utile pentru orientarea scolara si profesionala.

Efectele nerespectarii de catre profesor a normelor deontice se rasfrang asupra elevilor, cu preponderenta. Aceste efecte, resimtite de elevi in procesul de invatare, se numesc didactogenii. Didactogeniile sunt un fel de stari patologice ale capacitatii elevilor de procesare a informatiei, pe de o parte, dar si atitudini negative ale elevilor fata de invatare, pe de alta parte.

Profesorul de istorie presupune o personalitate definita prin : competenta stiintifica; competenta manageriala; competenta sociala; competenta psihopedagogica.

Un bun profesor trebuie sa fie capabil de o mare varietate de stiluri didactice, sa-si regleze stilul prin adaptare, in functie de situatiile ivite, asigurand flexibilitate si eficienta

Profesorul de istorie este creativ in conceperea si conducerea lectiilor numai daca are o consistenta pregatire pedagogica, metodica si de specialitate, precum si o deschidere suficient de larga pentru a proiecta corect actul didactic.

Atingerea unui randament superior in activitatea didactica nu este posibila fara cunoasterea si aplicarea corecta a strategiilor didactice. Strategiile euristice si algoritmice sunt consolidate de strategiile evaluativ-stimulative.

In conditiile unui stil didactic elevat, riguros si performant, o conditie esentiala este raportarea evaluarii la componentele actului didactic.In felul acesta, instrumentele de evaluare , metodele si tehnicile adecvate trebuie sa fie cat mai flexibile , sa asigure validitatea si fidelitatea , pentru ca masurarea rezultatelor invatarii sa fie reala, obiectiva si exacta.

Profesorul de istorie trebuie sa se distinga prin :competenta profesionala , integritate ,obiectivitate ,confidentialitate.

Profesorul de istorie trebuie sa fie in permanenta preocupat de succesul scolar, care reprezinta o stare de concordanta a capacitatii de invatare a elevului si a exigentelor scolare, de aceea este necesara punerea de acord a solicitarilor profesorului de istorie cu capacitatile de invatare ale elevilor si de adaptare a acestora la activitatea scolara, trebuie sa se axeze pe alternanta dintre metodele traditionale de evaluare si cele complementare.

Prin incalcarea normelor deontice, si a celor morale, indeosebi, profesorul poate "imbolnavi", adeseori cu efecte iremediabile, elevii cu care lucreaza. Ba mai mult, o astefel de atitudine poate genera educogenii extradidactice. In continuarea ideilor de mai sus apare, firesc, intrebarea: cum trebuie sa fie profesorul de istorie?

Din punct de vedere stiintific si psiho-pedagogic profesorul de istorie trebuie sa fie un priceput, capabil sa "joace" noi roluri in relatiile cu elevii. Este necesar sa constientizam, ca, in momentul de fata noi, cadrele didactice, nu mai detinem monopolul informatiilor formatoare, ca am pierdut instrumentele constrangatoare de odinioara in relatiile de autoritate cu elevii si ca trebuie sa ne reconsideram pregatirea. Ca profesori, noi nu putem sa mai perpetuam in scoala nemultumiri, frustari, refulari, atitudini politice, etc..

Din punct de vedere moral comportamentul profesorului de istorie poate fi subsumat urmatoarelor principii etice:

- Respecta regulile bunei-cuviinte!

- Nu fii grosolan cu elevii!

- Nu jigni, nu ironiza, nu umili!

- Nu folosi elevii in rezolvarea unor probleme personale!

- Fii principial si consecvent in actul didactic!

- Nu fii razbunator, perfid, viclean, rautacios!

- Da dovada de spirit autocritic, de onoare si demnitate!

- Fii tolerant dar nu lipsit de autoritate!

- Stapaneste-te! Nu fii impulsiv, suparacios, violent, capricios! Fii echilibrat!

- Nu fii distant fata de elevi

- Nu te amesteca peste masura in problemele personale ale elevilor!

- Fii responsabil! Ai curajul raspunderii!

In concluzie, pentru ca demersul didactic al profesorului de istorie sa nu genereze in randul elevilor stari ca cele prezentate mai sus, el trebuie sa fie foarte bine pregatit din punct de vedere stiintific si psiho-pedagogic, iar comportamentul sau sa se situeze in limitele dezirabilitatii morale.

Construirea testului docimologic la disciplina optionala

,, Cenzura in Romania comunista"

Analiza rezultatelor administrarii testului de evaluare

Motivatie

Testul pe care l-am formulat este centrat pe continuturile solicitate in programa cursului optional: ,, Cenzura in Romania comunista"

Am construit acest test de invatare deoarece am dorit sa verific performantele elevilor in vederea sustinerii examenului de bacalaureat. De asemenea am urmarit masurarea gradului de cunoasterea continuturilor cuprinse in unitate de invatare: Cenzura in presa 1945-1989

2.Formularea obiectivelor de evaluare

Dupa parcurgerea unitatii de invatare elevul este capabil:

Sa dovedeasca ca si-a insusit continuturile din unitatea de invatare;

Sa sesizeze si sa motiveze contextul istoric care a determinat formularea unor puncte comune iar altele diferite;

Sa faca corespondenta dintre personalitati istorice si evenimente istorice;

Sa redacteze un eseu structurat.

3.Ipoteze de lucru:

Au fost selectionate din programa cursului continuturi reprezentative din unitatea de invatare:,, Cenzura in presa intre 1945-1989"

Capacitatile intelectuale ale elevilor sunt de nivel mediu .Toti elevii clasei pot obtine note mai mari de 5 iar cea mai mare parte a acestora note de peste 7.

4.Experimentarea testului

S-a realizat pe un esantion de 19 elevi din clasa a XII-a D de la Liceul Teoretic Ion

Mihalache -Topoloveni Arges

Test de evaluare ,,Cenzura in Romania comunista" clasa a - XII- a D

Toate subiectele sunt obligatorii.

Timp de lucru 2 ore.

5.Subiecte:

I. Scrieti pe foaia de teza litera corespunzatoare raspunsului corect:

l. Guvernul dr Petru Groza s-a instaurat in :

a) 23 august1944 b) 12 septembrie1944 c) 6martie 1945 d) 19 noiembrie 1946

2.In perioada 23 august-21septembrie 1944 singura institutie mass-media a comunistilor a fost :

a)Romania Libera b)Universul c)Dreptatea d)Adevarul

3.Unul dintre membri partidului comunist care dirija cenzura dupa 1945 a fost:

a)Nicolae Iorga b)Leonte Rautu  c)Constantin Sanatescu d) Ion Antonescu

4.O sursa de inspiratie pentru ziarele locale era:

a)Adevarul b)Pravda c)Scanteia d)Cotidianul

5.Poezia ,,Nu vrem razboiul" a aparut in 1949 in ziarul local:

. a)Romania Libera  b)Contemporanul c)Libertatea d)Dobrogea Noua

10puncte

II. In coloana A sunt mentionate personalitati politice si culturale. In coloana B sunt mentionate fapte si evenimente istorice,institutii de cultura ,partide politice .

Realizati asocierea dintre cele doua coloane astfel incat fiecarei cifre din coloana A sa ii corespunda numai o litera din coloana B.
A B

1 Dumitru Tinu a. Uniunea sindicatelor de artisti scriitori si ziaristi

2.Nicolae Manolescu b. liderul Frontului Plugarilor

3.Tiberiu Avramescu c. Corespondent Agerpress in Cehoslovacia in 1968

4.Dr Petru Groza d.Antologia poeziei romane moderne

5.Mihail Sadoveanu e. Biblioteca pentru Toti

f. planul Valev

puncte

III. Transcrieti textul de mai jos completand spatiile libere cu termeni alesi din lista

prezentata mai jos. Fiecare termen se foloseste o singura data in text.

,,Adresa secreta din ....specifica: "Materialele oficiale ale Congresului al II-lea al ..trebuie controlate dupa ziarul....pentru ziarele saptamanale si bisaptamanale, iar pentru ziarele cotidiene trebuie controlate dupa textul oficial....sau dupa orice text oficial existent la

Termeni:PMR.15-XII.-1955, Scanteia ,redactie, sector socialist , Agerpress, secret de stat

15puncte

Construiti cu fiecare din termenii istorici sau frazele mentionate cate o propozitie/fraza referitoare la un fapt sau eveniment istoric:

DGPT, Comitetul pentru presa si tiparituri, pregatire ideologica marxist - leninista, cenzura, presa de opozitie

15puncte

V .Cititi cu atentie textul de mai jos si raspundeti la urmatoarele cerinte:

Art.1: Tipariturile de ziare, brosuri, carti etc. sosite din strainatate prin orice cale se pot imparti in patru categorii:

Interzise - publicatii care in mod permanent prezinta un caracter, fatis sau camuflat, dusmanos, antidemocratic, anticomunist, atatator la razboi;

Secrete - publicatii cu caracter tehnic, stiintific, economic sau cultural importate din tarile capitaliste si la caror verificare se constata ca ocazional contin si materiale aratate la punctul a);

Documentare - publicatii importate din tarile capitaliste cu caracter tehnic, stiintific, economic sau cultural care nu se incadreaza in prevederile de la punctele a) si b);

Materiale de libera circulatie - publicatiile de orice fel sosite din URSS si din tarile de democratie populara si destinate difuzarii libere in tarile respective precum si publicatiile cu caracter progresist provenite din tarile capitaliste si admise pentru difuzarea libera in tara noastra."

HCM nr.343/1952

1.Mentionati pe baza textului de mai sus doua dintre categoriile in care erau impartite tipariturile de ziare sosite din strainatate.

2.Transcrieri fragmentul de text care face referire la ,,democratie populara"

3.Numiti o institutie care practica cenzura in presa .

4.Mentionati o asemanare si o deosebire intre cenzura practicata in perioada lui Gheorghe Gheorghiu- Dej si cea practicata in perioada regimului Nicolae Ceausescu

5.Prezentati in maximum jumatate de pagina doua masuri luate de DGPT(Directie generala a presei si tipariturilor) in impunerea cenzurii.

19 puncte

VI Realizati o compozitie proprie de maximum doua pagini in care sa prezentati ,,Cenzura din presa in Romania intre 1945-1989.In acest sens veti raspunde la urmatoarele cerinte:

- prezentarea unui eveniment istoric referitor la primele manifestari ale cenzurii comuniste

- prezentarea unei institutii care promova cenzura in Romania comunista

Nota: Se acorda 10 puncte din oficiu   16puncte

6. Barem de corectare si notare

I. lc ,2a,3b,4c,5d 5x2p=10p

II. 1c 2d , 3e , 4 b, 5a 5x3p=15p

III. 15-XII-1955,PMR, Scanteia, , Agerpress, redactie....5x3p=15p

Cate 3p pentru fiecare formulare corecta. 5x3p=15p

V. 1.Cate 2p pentru fiecare categorii de tiparituri mentionate corect 2 x 2p= 4 p

2. 2p pentru transcrierea corecta a fragmentului de text solicitat.

3. 3p pentru mentionarea corecta a unei institutii care practica cenzura.

4. Cate 2p pentru mentionarea corecta a unei asemanari si cate 2p pentru mentionarea
corecta a unei deosebiri.. 2 x 2p= 4 p

5. 3p pentru fiecare masura prezentata 2 x 3p=6 p

VI .Se acorda l0p pentru continut repartizate astfel:

3p pentru prezentarea corecta a oricarui eveniment istoric care a dus la promovarea cenzurii in presa dupa 1945

3p pentru prezentarea unui eveniment legat de activitatea guvernului Dr. Petru Groza in privinta ziarelor de opozitie

4p pentru prezentarea unei institutii care promoveaza cenzura in Romania comunista

6p pentru structura compozitiei repartizate astfel:

2p pentru prezentarea logica a faptelor si proceselor istorice

2p pentru structura compozitiei(introducere, cuprins, concluzii)

2p pentru folosirea limbajului istoric adecvat

Total test :

Se acorda 10 p din oficiu .

7.Analiza rezultatelor administrarii textului de evaluare

Statistica notelor:

Note de:

9 - 11 ;

Media ponderata: 8,50

Rezultate pe itemi:

Testul a cuprins urmatoarele tipuri de itemi:

a)5 itemi obiectivi din categoria itemilor cu alegere duala 25 raspunsuri corecte.

Procent 100%

b)5 itemi obiectivi din categoria itemilor de tip pereche 25 raspunsuri corecte

Procent 100%

Concluzie: Itemii sunt folositi corect dar sunt sub nivelul capacitatilor intelectuale din clasa respectiva.

c)5 itemi semiobiectivi din categoria itemilor de completare:25 de elevi au raspuns corect Concluzie: idem pct.b

d)5 itemi cu raspuns deschis din categoria itemilor cu raspuns restrans:8 elevi nu au reusit sa formuleze propozitii/fraze cu una sau doua notiuni

Concluzie: elevii nu au inteles explicatia acestor termeni

Recomandari: revenire asupra continutului lectiei si exercitii pentru folosirea notiunilor respective in construirea de propozitii sau fraze

e)5 itemi formulati in cadrul unei intrebari structurate
La primii 2 itemi toti elevii au raspuns corect

La itemul al 3-lea 4 elevi au formulat gresit raspunsurile fapt ce demonstreaza ca nu si-au

insusit corect continuturile din programa scolara

Recomandari: reveniri asupra continutului si realizarea de exercitii prin care elevii sa-si perfectioneze tehnica eseului

f)1 item de tip eseu structurat

6 elevi au rezolvat corect solicitarile itemului

6 elevi au facut confuzii asupra evenimentelor din anii 1945 si 1989

3 elevi nu au mentionat institutia solicitata

3 elevi nu stapanesc tehnica realizarii eseului

Recomandare: revenire asupra continuturilor si exercitii privind realizarea compozitiei

8.Analiza modului in care a fost aplicat baremul de evaluare si notare

Baremul a fost aplicat corect.

Punctajele au fost stabilite pe grila de punctare de la 1 la 100.

Nu s-au acordat punctaje intermediare.

Nu s-au folosit fractiuni de punct.

Punctajele acordate sunt in concordanta cu gradul de dificultate al itemilor

CONCLUZII

Dupa parcurgerea lucrarii de fata putem desprinde urmatoarele concluzii:

In primul rand, e necesar sa rememoram cateva din definitiile cenzurii. Incepem, didactic, cu provenienta etimologica a cuvantului: latinescul "cens", care reprezenta un recensamant al cetatenilor romani si al averii lor, efectuat de cenzori. Continuam cu definitia din DEX (2000): "Control prealabil exercitat de anumite organe specializate ale unui stat asupra publicatiilor, spectacolelor etc. Si, in anumite conditii, asupra corespondentei si convorbirilor telefonice; organ care exercita acest control". O definire mai generala gasim in urmatoarea formulare: "Cenzura este actul oricarei entitati politice, religioase, militare ori administrative de a conditiona exprimarea/difuzarea de informatii, opinii, idei, in sens larg, creatii intelectuale, pe care publicul are dreptul sa le cunoasca, in functie de valorile pe care aceasta intelege sa le protejeze la un moment dat" .

De aici concluzia ca functia primordiala a cenzurii este aceea de creare a unei noi elite, ,,potrivit unui canon ideologic stabilit de suveran" . In procesul de creare a acestei elite intervine si propaganda, de aceea cenzura mai are si functia de "netezire a mesajului propagandistic" . Cenzura are grija de "ce nu trebuie sa stie poporul", iar propaganda, de "ce trebuie sa stie poporul" .

In al doilea rand, s-a desprins ideea ca cenzura a insotit creatia din timpuri imemoriale. Inca de cand o autoritate, de orice natura ar fi fost, a simtit ca pozitia sau macar prestigiul i-ar putea fi afectate de un produs al gandirii omenesti. "Supravegherea tuturor si, prin ea, controlarea actelor de comunicare, reprezinta un ingredient al mentinerii la putere" . Spiritul creator uman este prin excelenta liber. El tinde sa nu se supuna niciunei dogme, niciunei constrangeri, niciunui compromis. Dar cu cat spiritul este mai indaratnic (in sensul bun al cuvantului), mai inversunat in lupta pentru castigarea sau mentinerea libertatii sale, cu atat entitatile care i se opun sunt si ele mai dogmatice, mai inchistate si mai represive.

Lupta cu cenzura, dincolo de episoadele sale comice, a fost tragica in esenta. Pentru ce au scris si/sau gandit, inainte sau dupa venirea comunistilor la putere, scriitori si ziaristi au fost aruncati in inchisori, unii nemaiiesind niciodata. Fiii au fost pusi sa se dezica de parinti pentru vreo lucrare care nu convenea a acestora din urma, in monstruoase sedinte de indoctrinare. De teama represaliilor ce puteau sa cada asupra sa pentru ca nu semnalase niste greseli, un cenzor s-a sinucis, aruncandu-se pe geam .Autori si lucrari la index. Interventiile mai mult sau mai putin subtile ale Securitatii. Intoxicarea populatiei cu minciuni. Functionari nestiuti, care puteau pune capat carierei unui scriitor. Toate acestea sunt zestrea lasata de cenzura istoriei noastre recente.

In al treilea rand ,putem spune ca cenzura comunista romaneasca a inscris mai multe faze. Prima, ce mai dura, poate fi incadrata cu aproximatie intre anii 1950-1960 (asa-numitul "obsedantul deceniu"). Sunt anii marilor epurari din breslele scriitorilor si ziaristilor, ai proceselor politice, ai inchisorilor si, mai presus de toate, ai realismului socialist si ai venerarii Uniunii Sovietice si a lui Stalin. Cenzura taie la sange, si ce era eliminat, era bun eliminat. Nu erau posibile discutii. Pana si scriitori romani clasici erau cenzurati, mai ales daca nu scrisesera de bine de rusi, in trecut. Sunt si anii aparitiei, in 1949, a institutiei oficiale a cenzurii, Directia Generala a Presei si Tipariturilor, care si-a intins tentaculele peste tot ce insemna creatie artistica in Romania.

A doua faza este cea de relativa liberalizare si cuprinde, in linii mari, intregul deceniu VII. Schimbarile politice majore de la varful partidului comunist au repercusiuni si in viata literar-artistica (poate mai putin in presa). Cea mai importanta dintre ele este renuntarea la dogmele proletcultismului si cultului URSS, dandu-se scriitorilor un spatiu mai mare de manevra, dar cu destule inca semne de "interzis". In special creatia poetica infloreste in aceasta perioada, poezia permitand o mai mare evaziune catre spatii proprii literaturii decat proza. Acest lucru este posibil datorita faptului ca cenzura mai ia piciorul de pe acceleratie. In plus, si cenzorii sai erau mai bine antrenati si nu mai cautau (sau erau sfatuiti sa nu mai caute) nod in papura lucrarilor lecturate. Cele mai semnificative momente ale acestor ani sunt publicarea "Tezelor din aprilie" in 1964 si august 1968, ambele marcand o iesire semnificativa a Romaniei de sub suzeranitatea Moscovei, cu largi implicatii si asupra scriitorilor si ziaristilor.

Ultima faza apartine tentativei de intoarcere la literatura anilor '50 sau, si mai bine, canalizarii energiilor creatoare spre proslavirea presedintelui Nicolae Ceausescu si a consoartei sale. Artizanii cultului personalitatii au numit aceasta perioada "Epoca de Aur", incadrata intre anii 1971-1989. Ea incepe cu "Tezele din iulie", o reeditare a "revolutiei culturale" admirate de Ceausescu in China si Coreea de Nord. Scriitorii si ziaristii sunt pusi la treaba spre "aducerea prinosului de recunostinta" fata de "geniul din Carpati". Cel mai mare pret se punea pe odele inchinate Tovarasului si Tovarasei. Putem afirma, sub unele rezerve, ca rolul de primadona in epoca i-a revenit Propagandei, cenzura trecand pe locul secund. Ca dovada, institutia cenzurii a si fost abolita, in 1977, unele din prerogativele sale fiind preluate de Sectia de Propaganda a Comitetului Central.

In anii '80 s-ar zice - iarasi, sub unele rezerve - ca autorii devenisera mai importanti pentru partid decat operele lor. Mai degraba scriitorii erau urmariti (de Securitate) decat lucrarile. Bineinteles ca nici acestea nu erau scapate din ochi. Acest fenomen era posibil deoarece, intre timp, locul cenzurii propriu-zise il luase autocenzura. Pentru a-si putea publica o carte, autorii isi mai reprimau ei insisi unele idei, ganduri, pe care, daca le-ar fi exprimat, nu ar fi avut nici o sansa de a le vedea tiparite. Iar daca nu o faceau ei, autorii, o faceau editurile, tot din dorinta ca lucrarea respectiva sa fie totusi publicata, chiar si asa, uneori grav mutilata. Dar si frica avea un rol covarsitor. De aceea, un scriitor nonconformist, care nu prea dadea doi bani pe autocenzura, era luat in vizor, de cele mai multe ori, cel al Securitatii.

In ceea ce priveste presa, fazele cenzurii de care pomeneam mai devreme marcheaza doar trei forme de manifestare a limbajului folosit. Intr-o prima faza, pana pe la inceputul anilor '60, presa romaneasca abunda de termeni precum "sa-i demascam!", "nici o crutare!", "jos cu burghezia!", "moarte imperialistilor!" si altele de acest gen. In etapa urmatoare, altele erau prioritatile, asa incat si limbajul a devenit altul. Acum se pun bazele "limbii de lemn", pentru a se infatisa mai ales "marile realizari" in procesul de construire a societatii "multilateral dezvoltate". "Limba de lemn" este dusa la perfectiune in deceniile urmatoare, presa romana vorbind mult si nespunand nimic. Corecturile cenzurii constau mai degraba in inlocuirea unor adjective cu superlativele lor (toate fiind de apreciere, la adresa lui Ceausescu), decat in eliminarea unor greseli.

De o desfiintare totala a cenzurii comuniste nu s-a putut vorbi pana cand insusi sistemul care o produsese nu s-a prabusit. Decembrie '89 a insemnat, din acest punct de vedere, eliberarea din lant a literaturii si presei romanesti. Cele doua bresle intrau intr-un nou deceniu cu credinta, aceeasi cu a tuturor romanilor, ca spectrul amenintator al cenzurii se dusese in mormant, dupa sotii Ceausescu.

In al patrulea rand, predarea unui curs optional la liceu despre istoria comunismului romanesc in anul scolar 2009-2010 a reprezentat o experienta interesanta.

Am incercat sa-i familiarizez pe elevi cu diferitele aspecte ale cenzurii pornind de la diversitatea formelor de cenzura pana la mecanismele prin care s-a manifestat aceasta in societatea romaneasca pana in 1989.Astfel, am putut desprinde urmatoarele aspecte:

- elevii au manifestat un interes deosebit pentru acest subiect

- am reusit sa aplic o serie de metode interactive de predare - invatare beneficiind din plin de aportul lor

- am putut sa realizez o aplicatie practica folosind calculatorul

- rezultatele testelor de evaluare au fost bune in conditiile in care nivelul clasei este unul mediu.

Prin urmare ,recomand introducerea unui curs opțional la liceu pe tema cenzurii in Romania comunista.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare edite:

Decretul nr.214 in Buletinul Oficial al RPR,nr.23/mai 1949

Decretul Consiliului de Stat al RSR,nr.53 in Monitorul Oficial al RSR/30.V.1975

Hotararea Consiliului de Ministri nr.416 in Buletinul Oficial al RPR/20.1951

Hotararea Consiliului de Ministri nr.462 in Buletinul Oficial al RPR/28.V.1951

Hotararea Consiliului de Ministri nr.139 in Buletinul Oficial al RPR/8.X.1951

Hotararea Consiliului de Ministri nr.340 in Buletinul Oficial al RPR/15.III.1952

Hotararea Consiliului de Ministri nr.345 in Buletinul Oficial al RPR/20.III.1952

Hotararea Consiliului de Ministri nr.267 in Buletinul Oficial al RPR/23.II.1954

Monitorul Oficial,nr.87 bis din 13 aprilie 1948

Monitorul Oficial,nr.1 din 27 septembrie 1952

Lucrari generale:

Boia, Lucian - "Istorie si mit in constiinta romaneasca", Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003

Brucan, Silviu - "Generatia irosita", Ed. Universul si Calistrat Hogas, Bucuresti, 1992

Cherghit,Ion -,,Didactica",Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti ,1998

Cherghit,Ion -,,Sisteme de instruire alternative si complementare. Structuri,stiluri si strategii" ,Ed Aramis , Bucuresti , 2002

Cretu,Daniela -"Psihopedagogie .Elemente de formare a profesorilor" , Ed.Imago,Sibiu, 1999

Cucos,Constantin -"Pedagogie Editia a-II-a revazuta si adaugata",Ed.Polirom,Iasi 2002

Deletant Dennis, ,,Romania sub regimul comunist", Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 1997.

Felezeu,Calin - ,,Metodica predarii istoriei", Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj , 1998

Frunza, Victor - "Istoria stalinismului in Romania", Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991

Furet Francois, ,,Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunista in secolul XX", Ed.

Humanitas, Bucuresti, 1996.

Georgescu Vlad, ,,Istoria Romanilor", Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995

Giurescu C. Dinu, ,,Guvernarea Nicolae Radescu", Bucuresti, 1996

Manolescu, Nicolae - "Poeti moderni", Ed. Aula, Brasov, 2003

Malancioiu, Ileana - ,,Recursul la memorie - convorbiri cu Daniel Cristea-Enache", Ed. Polirom, Iasi, 2003

Mocanu, Marin Radu - ,,Cazarma scriitorilor", Ed. Libra, Bucuresti, 1998

Nicola,Ioan -,,Tratat de pedagogie scolara ,Editia a doua revizuita,Ed.Aramis , Bucuresti,2000

Pacepa, Ion Mihai - ,,Mostenirea Kremlinului", Ed. Venus, Bucuresti, 1993

Pacepa, Ion Mihai - ,,Orizonturi rosii", Ed. Venus, Bucuresti, 1992

Panisoara ,Ion Ovidiu - ,,Prelegeri pedagogice",Ed. Polirom, Iasi, 2001

Paun, Stefan- ,,Didactica istoriei", Ed. Corint, Bucuresti,2003

Piaget, Jean -,, Psihologie si Pedagogie", Ed. Didactica si Pedagogica,Bucuresti ,1972

Thom Francois, "Sfarsiturile comunismului", Ed. Polirom. ,Iasi, 1996

Tanasa,Gheorghe -,,Metodica predarii si invatarii istoriei in scoala", Ed. Spiru Haret, Iasi ,1996

Lucrari speciale:

Capita ,Laura (coordonator)-"Ghid metodologic pentru aplicarea programelor scolare din aria curriculara Om si societate, invatamantul liceal" ,Bucuresti,2001

Dumitru, Ion -"Dezvoltarea gandirii critice si invatarea eficienta",Ed.de Vest, Timisoara,2000

Ficeac, Bogdan -"Cenzura comunista si formarea omului nou",Ed. Nemira, Bucuresti,

Ficeac, Bogdan, "Tehnici de manipulare", Ed. Nemira, Bucuresti, 1996

Manea,Mihai-,,Scoala la rascruce .Schimbare si continuitate in curriculumul invatamantului obligatoriu. Studiu de impact", Ed.Polirom, Iasi,2002

Mocanu, Marin Radu - ,,Cenzura comunista", Ed. Albatros, Bucuresti, 2001

Mocanu,Marin Radu -,,Literatura romana si cenzura comunista",Ed. Albatros, Bucuresti, 2003

Pacurari,Otilia, -,,Strategii didactice inovative .Suport de curs", Bucuresti,2003

Petcu, Marian - "Puterea si cultura - o istorie a cenzurii",Ed. Polirom, Iasi, 1999

Stradling,Robert - ,,Sa intelegem istoria secolului XX" ,Ed. Sigma , Bucuresti ,2002

Tanislav, Eleodor, "Enigmele cenzurii corespondentei", Ed. Artemis, Bucuresti, 1996.

Ulrich,Catalina -,,Managementul clasei. Invatare prin cooperare",in Ghid pentru profesori,Ed.Corint, Bucuresti

Zainea, Ioan - "Institutii de cenzura in primii ani ai Epocii Ceausescu" , Unitatea DGPT Oradea

Presa :

Contemporanul ,Bucuresti,nr. 18 (448)/6.V.1955

Dobrogea Noua ,Constanta,nr.994/7.IX.1951

Faklya ,Bucuresti,nr. 276/23.IX.1966

Inainte ,Craiova ,nr. 2016/21.VII.1951

Luptatorul, Bacau, nr. 1063/16.VIII.1951

Revista Sud-est ,Chisinau, nr. 42/4/2

ANEXE

1.Proiect de lectie

2.Planificare anuala la disciplina optionala ,,Cenzura in Romania comunista"

3.Planificarea unitatilor de invatare la disciplina optionala ,,Cenzura in Romania comunista"