IDENTIFICAREA SI DESCRIEREA SPECIFICITATII PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOPEDAGOGIE SI STIINTE ALE

EDUCATIEI

IDENTIFICAREA SI DESCRIEREA SPECIFICITATII PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

BIBLIOGRAFIE

Bazele pedagogiei-Cristian B. Buica

Pedagogie pentru institutori, invatatori, educatiri, profesori, stidenti si elevi-Marin Manolescu; Romita B. Iucu.

Educatia copiilor cu cerinte educative speciale-Ecaterina Vrajmas

Psihopedagogie prescolara-Laura Ciolan

Educatia copiilor prescolari-Ecaterina Vrajmas

Educatia integrata a copiilor cu handicap-Asociatia Reninco Romana UNICEF

Invatamantul primar 1/2002

Invatamantul primar 2-3/2000

Bazele defectologiei-Cristian B. Buica

Pedagogie scolara pentru invatamantul primar-Elvira Cretu

CUPRINS

a.      Definirea domeniului psihopedagogiei speciale (caracterizare) in comparatie cu alte stiinte;

b.      Identificarea finalitatilor psihopedagogiei speciale (cauze care conduc la nevoi speciale, de cate feluri sunt, rezolvarea lor, programe prin care copilul poate trece de aceste nevoi speciale);

c.       Categorii de nevoi speciale(cu exemple);

d.      Prezentare generala a strategiilor didactice specifice psihopedagogiei speciale.

Stiintele psihologice si pedagogice au cunoscut un avant semnificativ in a doua jumatate a secolului trecut si in prima parte a acestui secol. I-au constituit noi domenii si s-a pus un accent tot mai mare pe caracterul aplicativ, pornind de la nevoia de cunoastere a copilului si de evaluare a capacitatilor psihice in vederea adoptarii unor strategii eficiente pentru optimizarea procesului instructiv-educativ. S-a creat ideea ca diferentele psihofizice dintre copii si modalitatile specifice de activitate impun o organizatie ierarhica si diferentiala a educatiei si interventiilor care sa valorifice, maximal, dezvoltarea potentialului uman. Probleme cu semnificatii deosebite creeaza copiii handicapati a caror instructie si educatie trebuie sa se subordoneze scopului corectiv-recuperativ si integrativ socio-profesional. Din aceste necesitati s-au constituit domeniile psihologiei speciale care cunosc azi o mare diversitate si o dezvoltare profunda, ce se raporteaza la fiecare categorie de handicap.

OBIECTUL PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE IN CADRUL STIINTELOR PSIHOPEDAGOGICE

Psihopedegogia speciala sau defectologia este o stiinta psihopedagogica, ce se ocupa de persoanele handicapate, de studiul particularitatilor psihice, de instructia si educatia lor, de evolutia si dezvoltarea lor psihica, de modalitatile corectiv-recuperative pentru valorificarea potentialului uman existent sim formarea personalitatii acestora in vederea integrarii socio-profesionale cat mai adecvate.

Conturarea domeniului depaseste cadru teoretic si are profunde implicatii practic-aplicative in care educatia, instructia, recuperarea si integrarea se constituie ca activitati de interventie speciala care sa conduca la dezvoltarea de comportamente si disponibilitati necesare insertiei sociale.

Prin investigatii si studii aprofundate s-au elaborat metodologii corectiv recuperativ specifice fiecarei categorii de handicap si raportate la gravitatea acestuia, la forma de manifestare, la varsta subiectului, la posibilitatile de compensare si valorizare a structurilor persoanei. De aici rezulta ca preluarea chiar si simplificata a unor metode si tehnici utilizate in procesul instructiv-educativ al copiilor normali nu numai ca e dificila, dar si-a dovedit ineficienta la handicapati. Activitatea cu copiii handicapati a demonstrat necesitatea unor demersuri specializate in care practica scolara a impus programe si manuale adaptate la obiectivele invatamantului special. Specialistii in psihopedagogie speciala au creat o atmosfera de larg interes pentru toate categoriile de handicapati si au investigat o serie mare de probleme ce au condus la diversificarea domeniilor stiintei. Astfel, in ultimii doi ani au fost realizate progrese insemnate nu numai in domeniul stiintelor psihopedagogice dar si intr-o serie de domenii adiacente cum ar fi:biologia, fiziologia, medicina, lingvistica, ceea ce a facut posibila o colaborare, de pe pozitii diferite, in terapia si educatia handicapatilor. Asa s-a dezvoltat: oligofrenopsihologia, oligofrenopedagogia, surdopsihologia, surdopedagogia, tiflopsihologia, tiflopedagogia, logopedia, psihopedagogia speciala a handicapatilor fizic si de comportament.

"Scoala obisnuita cu orientare incluziva-reprezinta mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creeaza comunitati primitoare si construieste o societate incluziva, care ofera educatie pentru toti."(Conferinta UNESCO de la Salamanca-organizata de UNESCO si Ministerul Educatiei din Spania );

"Declaratia de la Salamanca si cadrul de actiune in educatia cerintelor speciale."

Educatia incluziva inorporeaza principiile universal valabile ale unei pedagogii sanatoase, centrate pe copil.

De aplicarea acestor principii beneficiaza toti copiii dintr-o comunitate scolara. Aceasta pedagogie pleaca de la premisa ca diferentele dintre oameni sunt normale, ca invatamantul trebuie sa se adapteze la aceste diferente si la cerintele specifice de educatie care deriva din ele, mai degraba decat sa obligam copilul sa se adapteze unei asertiuni prefabricate privind scopul si natura invatamantului.

Experienta internationala a demonstrat faptul ca pedagogia centrata pe copil contribuie considerabil la reducerea esecului si abandonului scolar, concomitent cu obtinerea unor rezultate scolare de ansamblu mai ridicate.

In literatura de specialitate de la conceptele de handicap, deficienta, tulburare, incapacitate, dizabilitate, termeni pentru a determina problemele speciale ale copiilor, se pune astazi accentul pe termeni ca "CERINTE EDUCATIVE SPECIALE SI SITUATII DE RISC."

Acesta trecere nu este numai una de evolutie a conceptelor si conceptiilor, care au trecut de la simpla constatare si etichetare la intelegerea nevoii de actiune si de schimbare a mentalitatii in raport cu problemele copiilor.

Politicile internationale educationale promoveaza deschiderea catre "o scoala pentru toti", care potenteaza diferentele si le foloseste ca prilej de invatare si experimentare diferita, dimensiunile problematicii copiilor cu CES devin prilej de perfectionare a strategiilor formative.

Copiii CES prezinta situatii de risc pentru dezvoltarea lor ulterioara.

Conceptul de risc construieste in pedagogia timpurie o alta dimensiune a intelegerii problematicii copiilor cu CES. Aceasta se refera la posibilitatea cunoasterii, prevenirii si sprijinirii la timp a unei dezvoltari care sa dea copiilor o sansa la adaptare si integrare sociala. In acest sens riscurile se refera la trei grupari de probleme (EVANS J 1998):

1. Riscuri stabilite, determinate de zestrea cu care copii vin pe lume:deficiente senzoriale(nevazatori sau cu auzul foarte slab;surzi);deficiente organice neurologice si deficiente mentale severe.
2. Riscurile biologice (probleme fizice de la nastere:greutate mica, prematurii.)
3. Riscurile determinate de mediul de dezvoltare (mediu de crestere, dezvoltare si educatie; saracia, grupuri etnice si religioase; crescuti in conditii de violenta, razboi si abuz.)

Toate cele trei grupuri de probleme, pot fi intelese si sprijinite intr-un program de educatie timpurie. Nu numai prin servicii si structuri de sprijin speciale, ci mai ales, pintr-o abordare pedagogica care sa valorizeze diferentele, sa foloseasca mediul eficient si stimulativ si sa sprijine pe parteneriat educational.

Principala preocupare a programului de educatie timpurie trebuie sa fie cresterea calitatii vietii pentru copiii cu CES.

Programul de educatie timpurie

Toti copii au dreptul sa participe, sa fie inclusi in activitatile de zi cu zi.

Politica de incluziune (EVANS J 1998) promoveaza procesul prin care toti copiii sa participe in toate programele de educatie.

Programul educatiei timpurie este un program incluziv care are ca obiectiv central un program efectiv si eficient care sa antreneze toti copiii, fara deosebire si sa sprijine imaginea centrala a copilului, care are nevoie de sprijin ca sa creasca, sa se dezvolte si sa fie educat.

Includerea copiilor CES pe cat posibil intr-un mediu in care sa creasca impreuna cu ceilalti si nu separat.

PRINCIPIILE GENERALE propuse de ADUNAREA GENERALE A NATIUNILOR UNITE dedicate copiilor-septembrie 2001:

Tratarea copiilor cu dizabilitati cu EGALITATE,RESPECT SI DEMNITATE ca membri valorizati ai societatii;

Includerea tuturor copiilor cu dizabilitati in programe de dezvoltare de amploare nationala;

Asigurarea si includerea tuturor serviciilor necesare readaptarii in cadrul programelor de dezvoltare nationale;

Asigurarea dreptului la participare prin excluderea segregarii si institutionalizarii;

Valorizarea in mod egal a tuturor copiilor in legislatie, deciziile relative la politicile publice si in viata de zi cu zi;

Asigurarea accesibilitatii si deschiderii receptivitatii in comunitate, servicii comunitare, scoli, ingrijirea sanatatii si petrecerea timpului liber;

Sustinerea familiilor si parintilor.

STRATEGII DIDACTICE SPECIALE PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

Ce este dificultatea de invatare?

Pe baza definitiei date in anii '90 dificultatea de invatare este discrepanta dintre capacitatea de invatare si randamentul scolar. Cu alte cuvinte, inseamna ca elevul nu se poate realiza pe masura capacitatii lui intelectuale (Myklebust )

In continuare, voi aborda separat doua elemente esentiale ale recuperarii psihopedagogice.

STRATEGII PSIHOPEDAGOGICE PRIVIND RECUPERAREA, CORECTIA SI DEZVOLTAREA FUNCTIILOR COGNITIVE SI ALE APTITUDINILOR PARTIAL DEFICITARE:

Interventia recuperatorie trebuie sa respecte intotdeauna personalitatea si nivelulu de deficienta al copilului;

Criteriul de alegere a programului de dezvoltare, a etapelor programului intra in resortul unei persoane competente:psiholog, psihopedagog, profesor, consilier;

Invatatorul va aplica programul stabilit impreuna cu psihologul, sub forma unor activitati suplimentare(aditive la programa scolara in salile de clasa).

Tipuri de exercitii al caror continut poate fi modificat in functie de preferinte, tinand cont de structura si marimea progresiva a nivelului de dificultate a exercitiilor.

Pentru fiecare aptitudine voi prezenta doua exercitii, unul mai simplu si unul mai complex. Intre cele doua extreme exista numeroase niveluri de dificultate.

Exercitii pentru dezvoltarea atentiei;

Exercitii pentru dezvoltarea perceptiei;

Exercitii pentru dezvoltarea memoriei;

Exercitii de dezvoltare a codarii intermodale(coordonarea functiilor vizuale, auditive si kinestezice);

Exercitii speciale pentru dezvoltarea memoriei;

Exercitii de dezvoltare a codarii intermodale.

CATEGORII DE NEVOI SPECIALE :

A. DIZABILITATI FIZICE:

Deficientele de auz(hipoacuzie, surditate);

Deficiente de vedere, ambliopie(pierdere partiala de vedere) si orbire sau cecitate(pierdere totala de vedere).

B. DIZABILITATI INTELECTUALE:

• Tulburare de dezvoltare;

• Retard mintal;
• Handicap mintal sau dificultati severe de invatare.

C. PARALIZIA CEREBRALA.

D. DEFICIENTE SI BOLI MAI FRECVENTE:

• Afazia(tulburare specifica de limbaj);
• Astmul(respiratie greoaie sau sufocare);
• Autismul(dificultatea de comunicare);
• Gura de lup(deformari ale gurii si ale bazei superioare);
• Diabetul(incapacitatea de metaboliza zaharul si amidonul pentru a le transforma in energie);
• Dislexia(dificultati la scris si la citit);
• Dificultati emotionale si de comportament;
• Epilepsia(tulburare ,,electrica", brusca si necontrolata la nivelul neuronilor);
• HIV/SIDA(contaminare cu virusul HIV);
• Distrofia musculara(tulburarea genetica care duce la degenerarea muschilor, pe masura ce copilul creste);
• Splina bifida(nasterea cu oasele coloanei vertebrale incomplet dezvoltate);
• Balbaiala(sau gangavitul) daca persista si cand sunt mari(logonevroza).

Realizarea unui program de recuperare educationala a elevilor cu tulburari de invatare presupune din partea cadrelor didactice rigoare stiintifica, multa rabdare, tact pedagogic, imaginatie in crearea materialelor didactice auxiliare.

Obtinerea unor progrese depinde si de modul in care copilului cu tulburari de invatare i-a fost castigata increderea din partea cadrului didactic.