PREDAREA-INVATAREA in EFS

Conceptul de PREDARE

definire, scop, obiective, etape

Predarea inseamna comunicare interpersonala.

Delimitarea teoretica a oricarui concept (a oricarei notiuni) este influentata de specificul domeniului din care provine cel ce incearca sa defineasca acel concept.

Acest fapt este valabil si in cazul predarii, ca parte a procesului instructiv-educativ. Astfel, specialisti din diverse domenii (psihologia, pedagogia, informatica, matematica, lingvistica, etc) au propriile formulari in ceea ce privesc actul predarii. Nu insistam pe acest aspect al definirii "predarii" tocmai pentru ca ar complica sistemul de referinte al cititorului si nu ar fi nici placut si util pentru intelegerea clara si atractivitatea acestui curs.

Predarea (sinteza de opinii citate de Rata,G., 2008)

activitate de a " invata pe altii" / "desfasurata de profesor in cadrul lectiei, spre a determina la elevi activitatea de invatare, ambele activitatii fiind in interactiune in sistemul pe care il constituie procesul de invatamant" (Luca, M., 1999, p.350);

"inseamna instruirea care formeaza", (Cristea, S., 2000, p.160);

activitate "de proiectare, organizare si conducere a situatiilor de invatare" (Panturu, S., 2002, p.120)

Dintre diferitele delimitari, ne-am oprit atentia asupra definitiei date de un reprezentant cunoscut al pedagogiei din tara noastra C. Cucos (1996), predarea este "un ansamblu de actiuni realizate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor, intr-un cadru institutionalizat, organizat in vederea formarii personalitatii acestora in concordanta cu cerintele si idealul educational"

Cunoscut fiind faptul ca procesul educational in cadrul unui domeniu de activitate are specificul sau in functie de factorii caracteristici care-i influenteaza specificul si cum in domeniul educatiei fizice si sportului are atat de multe specificitati, am putea defini predarea in educatie fizica si sport , adaptand definitia prezentata anterior, ca fiind "ansamblul de actiuni si activitati realizate in mod constient si sistematic de catre profesori sau antrenori asupra elevilor si/sau sportivilor, prin transmiterea de informatii intr-un cadru institutionalizat sau nu, organizat dupa reguli si obiective specifice in vederea dezvoltarii bio-psiho-sociale a acestora"

Nota

Predarea este o operatie a procesului instructiv-educativ in interactiune directa cu invatarea (reprezinta de fapt scopul principal) si evaluarea (certifica eficienta celor doua operatii).

SCOPUL predarii in EFS

Predarea in EFS se face cu scopul de a determina perceperea, intelegerea, retinerea si operarea cu informatii specifice, care sa produca modificari pozitive in personalitatea si comportamentul elevilor/sportivilor.

OBIECTIVELE predarii in EFS

Dezvoltarea abilitatilor de comunicare si interrelationare;

Facilitarea formarii capacitatilor cognitive, motrice, morale, afective, sociale, estetice;

Facilitarea formarii deprinderilor si priceperilor motrice;

Facilitarea educarii/dezvoltarii aptitudinilor psihomotrice;

Facilitarea formarii competentelor specifice domeniului sportiv;

Facilitarea obtinerii performantelor psihomotrice pe baza informatiilor primite;

Adaptarea superioara la cerintele si sarcinile specifice.

ETAPELE predarii in EFS

Predarea, ca operatie a procesului instructiv-educativ, se realizeaza in mod etapizat:

• Etapa I - Etapa elaborarii obiectivelor operationale specifice EFS
• Etapa a II-a - Etapa analizei particularitatilor elevilor/sportivilor
• Etapa a III-a - Etapa alegerii si sistematizarii continuturilor de predare (a mijloacelor si exercitiilor fizice ce vor fi utilizate).
• Etapa a IV-a - Etapa transmiterii informatiilor generale si a celor adaptate la specificul EFS.
• Etapa a V-a - Etapa evaluarii procesului de predare in educatie fizica si antrenamentul sportiv.

PREDAREA-INVATAREA in EFS

PROCES BILATERAL

Predarea nu se limiteaza, conform opiniei specialistilor, la simplul transfer de date fiind considerata si tratata ca si un proces bilateral

din punct de vedere al implicarii a cel putin 2 persoane

- a educatorului, formatorului (profesor, antrenor):

- a celui caruia i se adreseaza educatia (elev, sportiv).

2. din punct de vedere a obligativitatii a cel putin 2 procese:

- comunicarea (transmiterea informatiilor);

- ascultarea informatiilor.

3. din punct de vedere al celor 2 laturi caracteristice:

latura informativa (cu influente memorative de tip perceptiv si reprezentativ);

- latura formativa (stapanirea integrala a continutului mesajului educational ca si receptionarea corecta a continutului comunicat).

ANALIZA PREDARII

Cine preda si cine invata?

Raspunsul:

predau profesorii sau persoane pregatite pentru acest tip de activitate,

invata elevii/sportivii sau persoanele cu posibilitati dintre cele mai diverse, care au nevoie sa asimileze noi cunostinte sa-si ridice nivelul aptitudinal.

In opinia lui D.I.Alexe (2009), odata cu elevii/sportivii invata inclusiv profesorii/ antrenorii ═ feedback-ul din partea elevilor/sportivilor venit ca raspuns la transmiterea de informatii a profesorului determina o reajustare, readaptare a comportamentului acestuia pentru noua transmitere de informatii catre elev/sportiv, fapt ce provoaca invatare.

Predarea - invatarea => Proces bilateral (D.I., ALEXE,

METODE DE PREDARE

METODE DE PREDARE IN EFS

Metoda didactica - dpdv scop - calea prin care se transmit si se insusesc cunostintele, deprinderile motrice, se formeaza priceperi motrice si se dezvolta aptitudini psihomotrice, morale, estetice si de vointa, deci se dezvolta comportamente si se formeaza personalitatii;

Metoda didactica - dpdv finalitatii - modalitatea de organizare si conducere a procesului de predare -invatare - evaluare, intr-un flux continuu de actiuni in vederea atingerii obiectivelor.

Ca orice tip de metode, si metodele de predare sunt caracterizate de o anumita tehnica de folosire care-i determina strategia. Tehnica de folosire a unei metode vizeaza urmatoarea strategie:

Cunoasterea metodei - in ce consta metoda (descrierea ei).

Strategia de folosire - prezentarea continuturilor prin metoda respectiva.

Situatii de folosire - unde se foloseste in educatia fizica.

Avantaje - ce avantaje are folosirea metodei intr-o situatie concreta .

Dezavantaje - care sunt dezavantajele .

Eficienta - la ce contribuie folosirea metodei respective

Metodele de predare

I. Metode verbale (expozitive si conversative)

II. Metode nonverbale (intuitive)

I. a) Metode verbale expozitive

Prelegerea - transmiterea neintrerupta, sistematica si coerenta a continutului de idei ce se incadreaza intr-o tema prevazuta

Intrucat dureaza 1-2 ore poate deveni plictisitoare si obositoare, daca dupa 30-40 de minute, de prezentare teoretica a continuturilor, nu se intervine cu o dezbatere propriu-zisa a problemelor puse in discutie.

Prelegerea se poate realiza prin modalitati diferite:

expunere libera - prezentare logica si cursiva a tuturor informatiilor;

expunere ilustrata - power-point, filme de scurt metraj, video, montaje, inregistrari sonore etc.

expunere cu suporturi scrise - se impart receptorului inaintea prezentarii;

expunere cu interventie sau cu oponent - intreruperea prezentarii de interpelari regizate, care sa incinte auditoriul, sa nasca curiozitate si motivatia pentru cunoastere.

expunere intrerupta ;

expunere deliberata;

expunere tip conferinta

Dezbaterea (forma derivata din prelegere) - se realizeaza de obicei sub forma de "masa rotunda" - reprezinta o comunicare didactica sub forma unui dialog autentic

Explicatia este o forma de realizare a expunerii. Prin ea se urmareste precizarea, argumentarea, exemplificarea, lamurirea si clarificarea anumitor situatii. Explicatia trebuie sa:

fie clara, scurta, concisa pentru a capta atentia;

prezinte un limbaj corect,

fie adaptata la particularitatile de intelegere ale celor pentru care se transmite

fie oportuna (sa intervina atunci cand este necesara)

evidentieze esentialul

Povestirea - prezentarea verbala concreta, clara si sistematica a unor actiuni sau intamplari, in ordinea lor logica, pe baza carora elevi/sportivii isi fac anumite reprezentari ce faciliteaza intelegerea.

Descrierea - prezinta verbal imaginea unui exercitiu, precizandu-se bazele generale ale miscari Consta in prezentarea concreta si scurta a trasaturilor si a detaliilor exterioare sau a unei modalitatii de realizare a unui act motric, exercitiu, deprindere sau actiune motrica.

Este considerata ca fiind cel mai des folosita in practica sportiva.

Descrierea exercitiilor fizice presupune:

prezentarea pozitiei initiale;

prezentarea succesiunii miscarilor cu toate componentele specifice (directie, amplitudine, ritm, intensitate etc.);

prezentarea pozitiei finale.

Recomandari

sa fie clara si concisa, intr-o terminologie specifica, cunoscuta de elevi/sportivi;

sa preceada, sa insoteasca sau sa urmeze demonstratia,

sa poata fi insotita de planse, machete, fotografii, scheme;

sa fie reluata ori de cate ori s-a constatat ca apar dificultati in procesul de intelegere,

sa fie folosita cu precadere in momentul de initiere, invatare a unui exercitiu,

Instructajul si conferinta se folosesc in educatie fizica si sport mai putin ca si modalitate de transmitere a informatiilor catre copii/sportivi. Ele apar totusi, la transmiterea unor informatii noi despre utilizarea anumitor aparate specifice in sport (instructaj) sau la perfectionari ale grupurilor de profesori/antrenori (conferinta).

I. b) Metode verbale conversative

Conversatia (discutia, dialogul didactic) - caracter verbal - se desfasoara prin intermediul unor intrebari cu grad mare de activizare, solicitand elevilor gasirea unor raspunsuri sau formularea unor impresii, judecati.

Tipuri

"introductiva , folosita in scopul pregatirii elevilor pentru inceperea unei noi activitati didactice;

"de reactualizare" cand urmareste reactualizarea unor cunostinte invatate anterior pe care se poate baza noua predare

"euristica" atunci cand se urmareste insusirea unor cunostinte noi;

Conversatia poate fi folosita:

ca modalitate de "fixare si sistematizare a cunostintelor" la sfarsitul unei lectii sau a unei unitati de invatare cand urmareste consolidarea si sistematizarea cunostintelor;

ca modalitate de "aprofundare a cunostintelor" pe parcursul de desfasurarii lectiei;

ca modalitate "de verificare si evaluare" a informatiilor predate anterior

Dezbaterea tip seminar - conversatia dirijata prin dialog liber in scopul clarificarii unei tematici sau lamuririi unui subiect controversat

Daca dezbaterea se realizeaza intr-un grup, pot aparea puncte de vedere divergente sau complementare, profesorului revenindu-i rolul de a organiza si stimula discutia, a superviza buna ei desfasurare

Stimuleaza:

capacitatea de a formula argumente si contraargumente,

capacitatea de a identifica si utiliza eficient dovezi;

capacitatea de a aprecia si valoriza perspectivele diferite de gandire si actiune,

capacitatea de a reflecta critic asupra prejudecatilor si stereotipiilor proprii si ale altora;

capacitatea de a sustine un dialog coerent si eficient;

Problematizarea "rezolvarea productiva de probleme" una din metodele cele mai eficiente si complexe de implicare a elevilor/sportivilor in procesul de formare . Presupune crearea unor situatii teoretice sau practice problematice, care necesita, din partea elevilor, sportivilor o atentie deosebita in gasirea unor solutii noi de rezolvare.

Crearea unei situatii problema, in scopul descoperirii si rezolvarii acesteia, presupune cunoasterea si provocarea desfasurarii a patru momente:

Brainstorming-ul - asaltul (furtuna) de idei - este folosit de putin timp in educatia fizica si sport - promovarea unei dezbateri ce se bazeaza pe exprimarea parerilor, afirmatiilor, in mod argumentat, in grup selectionat.

In prima etapa calitatea argumentelor nu conteaza, intrucat dupa o perioada scurta de timp (cateva zile sau chiar cateva executii) de la dezbaterea initiala se reiau discutiile si se emit noi pareri, se prezinta noi posibilitati de rezolvare, ce sunt analizate de un micro-grup, cunoscator a problemei dezbatute si se stabilesc decizii/solutii eficiente

Metoda Brainwriting sau 6-3-5

este o metoda mai simpla, bazata pe tehnicile brainstorming-ului, dar cu precizarea ca toate ideile se scriu.

" 6-3-5" - 6 persoane sa scrie 3 idei in 5 minute.

Clasa va fi impartita in grupe de 6 persoane. Fiecare grupa va propune cate trei idei in maxim 5 minute. Cadrul didactic prezinta in fata clasei toate ideile, care vor fi discutate si se va alege varianta optima.

Metoda Phillips 6-6

clasa se imparte pe grupe eterogene de cate 6 elevi, fiecare grupa isi desemneaza un conducator si un raportor;

se anunta tema/ subiectul,

profesorul prezinta succint subiectul si modul de desfasurare a activitatii, precizand si durata: 4 minute - organizarea; 6 minute discutii in cadrul grupului; 2 minute prezentarea raportului intocmit de fiecare grup in parte, raport ce este sustinut de catre un elen/student/sportiv delegat.

Avantaje: Se poate organiza cu grupuri mari, la toate nivelurile incepand cu grupele de gradinita si terminand cu grupe de varsta a III-a, tematica insa avand dificultate conform varstei.

Dezavantaje: Are dezavantajul ca fiind multi intr-o grupa exista posibilitatea sustragerii de la discutii si nu stimuleaza copii mai putin harnici si neinventivi.

Eficienta Contribuie la educarea capacitatii de comunicare, de memorare de analiza si judecare a informatiilor.

Metoda cubului dezvolta capacitatea de analiza, sinteza, generalizare in urma explorarii unui subiect, a unei situatii.

Metodologia de lucru: Pe cele sase fete ale cubului se noteaza cate o sarcina:

descrierea;

compararea;

analiza;

asocierea;

aplicarea;

argumentarea

Strategia (tehnica) de folosire: Clasa se imparte in 6 grupe (1, 2, 3, 4, 5, 6) care examineaza tema conform celor 6 (1, 2, 3, 4, 5, 6) cerinte scrise pe fetele cubului. Fiecarei grupe ii corespunde o cerinta inscrisa pe o fata a cubului.

Are dezavantajul ca nu poate fi aplicata la invatamantul primar si prescolar, si nici la clase slabe ca nivel de informatie

Comunicarea rotativa

Clasa se imparte in grupe egale, nu mai mari de 5-6 subiecti. Membrii grupului comunica intre ei in reflectarea sau elaborarea unei strategii. Exercitiul presupune un numar de etape egal cu numarul elevilor din grup. Dupa fiecare etapa (etapele au aceeasi durata) cate un participant se schimba in alta grupa, pana ce toti membrii din grup sunt noi. Exercitiu ofera sansa unei bune comunicari, o buna socializare si coeziunea intregii clase evitand inchegarea de grupuri tip bisericuta.

II. Metode nonverbale (intuitive)

DEMONSTRATIA

Este des folosita in educatie fizica si sport, intrucat usureaza achizitionarea de deprinderilor motrice - consta in prezentarea structurala si functionala a unor fenomene, obiecte, actiuni in scopul perceperii si intelegerii.

Demonstratia practica este de tip inductiv, la baza ei aflandu-se un suport material natural figurativ sau simbolic, pe baza caruia se formeaza perceptiile, reprezentarile, constatarile, interpretarile etc.

Tipuri de demonstratie

In functie de etapele formarii deprinderilor motrice demonstratia poate fi de:

tip model global atunci cand se prezinta executia completa a unei deprinderi, act, actiune. Urmareste formarea reprezentari integrale, a actiuni motrice ce urmeaza a fii insusita;

tip analitic cand se face fragmentat prin prezentarea separata a fragmentelor ce constituie actiunile motrice complexe si greu de realizat in totalitatea lor;

tip final demonstrativ evaluativ cand se realizeaza cu scopul de evaluare a rezultatelor obtinute, a executiilor exersate.

In functie de mijloacele de realizare poate fi:

observationala;

prin exemple

A) Demonstratia observationala - demonstratia "vie" bazata pe prezentarea unor obiecte reale, poate fi reprezentata de demonstratia directa a unor acte, actiuni motrice - este demonstratia practica ce are la baza executarea directa, in fata elevilor, a exercitiului sau a structurii motrice supusa invatarii.

Ea se poate realiza:

de catre profesor (demonstrare nemijlocita) - cand acesta are o buna prestatie fizica si tehnica.

Demonstratia nemijlocita (efectuata de profesor)

demonstratia figurativa, - cu ajutorul materialului confectionat (scheme, grafice, desene etc.) este mai putin folosita in lectiile de educatie fizica si mai des in antrenamentul sportiv. Este indicata in momentul in care nu se poate recurge la demonstrarea realizata de catre un elev sau profesor si poate fi considerata ca o modalitate suplimentara de formare a reprezentarilor;

demonstratia logica realizata pe baza unor rationamente.

de catre un elev, din grupul care lucreaza, cand acesta stapaneste bine tehnica de executie a deprinderi motrice ce urmeaza a fi invatata, sau cand acesta este inzestrat cu o inteligenta motrica deosebita, ceea ce-i da posibilitatea sa realizeze incercari apropiate de tehnica de executie ceruta. Elevi pot fi folositi ca modele si atunci demonstratia este tip mijlocit.

B) Demonstratia prin exemple poate fi realizata prin exercitii sau parti de exercitii asemanatoare, prin modele ideale sau cu ajutorul unor imagini audio-vizuale (retroproiector, televizor, calculator).

Eficienta demonstratiei creste cand:

este insotita de explicatie prin care se subliniaza anumite aspecte;

este constientizat scopul urmarit;

reactualizeaza cunostintele;

se realizeaza intr-o forma dinamica;

are un ritm corespunzator de executie, dand posibilitatea elevilor sa realizeze perceperea corecta;

activizeaza intreg colectivul, grupul.

OBSERVATIA (Rata G., 2008).

Observatia - metoda prin care elevul/sportivul urmareste cu atentie executiile colegilor/partenerilor/adversarilor, cu scopul intaririi reprezentarii miscarii si al depistarii greselilor sau a aspectelor cheie ce ar putea influenta executia proprie.

Se realizeaza in mod dirijat (de catre profesor) in lectiile curente, prin indrumarea urmaririi atente, a celor mai bune executii.

Observatia dirijata poate fi efectuata si asupra executiilor gresite pentru a scoate in evidenta aspectele negative si a le inlatura.

Este indicat ca profesorii sa orienteze observatia subiectilor spre un anumit aspect, precizat dinainte.

Ca metoda intuitiva observatia poate fi facuta asupra:

- executiei exterioare realizata de catre alti executanti ;

- executiei interioare realizata asupra propriei persoane.

Observatia executiei altor subiecti (profesor, elev model etc.) vizeaza:

depistarea aspectelor esentiale ale executiei;

sesizarea aspectelor pozitive si negative din executia colegilor, ceea ce permite formarea capacitatii de apreciere si autoapreciere corecta a executiei.

Observatia dirijata asupra executiei proprii, consta in perceperea propriei miscarii numita si perceperea cu "ochii mintii". Reprezinta acea simtire, reprezentare si control a propriei miscari, pe care foarte putini elevi reusesc sa o stapaneasca si care in procesul de antrenament este foarte importanta

STILURILE DE PREDARE

Eficienta predarii depinde de stilul abordat de catre fiecare cadru didactic in momentul transmiterii de informatii, stil ce depinde de o serie de factori: de pregatirea stiintifica a profesorului/antrenorului, de maiestria sa pedagogica, de particularitatile elevilor/sportivilor, de cantitatea si calitatea informatiei transmise, de personalitatea profesorului/antrenorului, de capacitatea "educatorului" de a utiliza activ si eficient si de a adapta metodele de predare in scopul realizarii obiectivelor propuse etc.

Literatura de specialitate propune mai multe clasificari ale stilurilor de predare raportate la atitudinea si pregatirea profesorului/antrenorului, la personalitatea acestuia, la centrarea activitatii de instruire asupra partenerilor implicati in actul predarii-invatarii, la modul de comunicare etc:

Stilul dictatorial este un stil caracteristic profesorilor/antrenorilor mai slab pregatiti, increzuti, dominatori, care au impresia ca titlul de profesor/antrenor si severitatea fata de elevi/sportivi asigura de la sine o buna predare-invatare.

Conform acestor cadre didactice, ineficienta procesului de predeare-invatare este datorata elevilor care nu sunt capabili sau nu vor sa invete.

Acest stil consta in:

transmiterea cunostintelor in mod autoritar, distant sau ursuz;

nu permite realizarea unui dialog intre elev/sportiv si profesor/antrenor;

nu incurajeaza initiativele;

nu lauda, doar critica, sanctioneaza orice abatere fara sa tina cont de nimic,

nu face parte din grupul cu care lucreaza, pastrand o anumita distanta si raceala fata de elevii cu care petrece o buna bucata de timp.

Stilul democratic (cooperant, afectiv, apropiat, amabil si in acelasi timp sever) este bazat pe o colaborare desavarsita intre profesor si elev, pe o stimulare permanenta a initiativei elevilor, dar si pe o realizare a unei motivatii temeinice prin aprecieri pozitive si argumentate corect (Rata G., 2008) etc.

Acest stil de predare are cea mai mare eficienta datorita bazei de incredere formata la elevi prin acomodarea cadrului didactic cu specificul activitatii elevilor, dar si cu posibilitatile acestora.

Prezentarea continuturilor de invatamant se realizeaza intr-o forma explicita, clara, bazata in principal pe preocuparea profesorului EFS/antrenorului de a gasi modalitatea cea mai eficienta in realizarea intelegerii si executiei corecte a miscarii.

Predarea in educatia fizica nu trebuie abordata ca o expunere, o explicare, o demonstrare sau chiar o executie perfecta a unor cunostinte, deprinderi, ci trebuie inteleasa ca o activitate ce stimuleaza perceptia, gandirea, judecata, memoria, analiza, etc. Predarea trebuie perceputa ca ceva placut, stimulativ usor de inteles si de executat, o activitate ce schimba comportamentul oamenilor.

Predarea se adreseaza elevilor/sportivilor, de aceea profesorul trebuie sa fie calm, receptiv, dezinvolt, placut, deschis, bine dispus, interesat de ceea ce trebuie sa invete elevii etc. Profesorul care adopta un astfel de stil incurajeaza implicarea elevilor in procesul exersarii independente si creative, coopereaza si conlucreaza cu elevii in organizarea situatiilor de invatare, se comporta ca un membru al grupului cu care lucreaza.

Stilul neglijent neinteresat de rezultatele muncii), denumit si "laissez-faire" este abordat de profesorul neinteresat de rezultatele muncii, de cadrele didactice care au facut o facultate si s-a incadrat din motive neprofesionale (dorinta de a avea o diploma, indemnul parintilor sau prietenilor), lipsite de atractia si dragostea pentru copii, pentru miracolul invatarii si progresului.

Profesorul care abordeaza un astfel de stil;

are in lectie un rol pasiv;

accepta cu usurinta deciziile si sugestiile elevilor;

nu manifesta exigenta;

nu face aprecieri pozitive sau negative privind comportamentul elevilor;

favorizeaza nivelul slab al pregatirii si deci obtinerea unor rezultate sub posibilitatile reale.

Gheorghe Tomsa, in 2005 (citat de Rata G., 2008), analizeaza stilurile de predare, in functie de mai multe criterii:

"PUTEREA" PROFESORULUI DE EFS

IN RELATIA PREDARE-INVATARE

Din punct de vedere psihologic, puterea unui om este data modalitate prin care le isi impune punctul de vedere intr-un anumit context.

Adaptand la meseria de profesor de EFS/antrenor, am putea spune ca puterea acestuia este data de reusita modalitatii prin care el capteaza atentia elevilor/sportivilor, ii mobilizeaza si ii motiveaza optim in momentul desfasurarii activitatii de predare-invatare.

Literatura de specialitate prezinta 2 situatii principale raportate la "puterea" prin care o persoana isi poate impune punctul de vedere:

puterea functiei - o astfel de persoana se foloseste de puterea pe care functia sa sociala o permite pentru a-si impune punctul de vedere, nereusind sa convinga altfel. Este caracteristica stilului de predare dictatorial. Un astfel de profesor/ antrenor nu reuseste (nefiind nici pregatit) sa atraga atentia elevilor/sportivilor, nu comunica si solicita acestora sa execute "pentru ca asa a spus el", pentru ca "el este profesor, si nu ei";

puterea personala - este data de atitudinea de siguranta, de incredere in fortele proprii, de incredere in pregatirea sa. Un astfel de profesor de EFS / un astfel de antrenor are o personalitate puternica, este bine pregatit si poate adapta continutul predarii la particularitatile colectivului de elevi/sportivi, reusind sa mobilizeze si sa implice elevii in toate activitatile pe care si le propune. Poate reusi sa atraga spre activitatea de practica, de invatare chiar si pe cei mai reticenti dintre elevi/ sportivi.

Puterea personala ii permite sa "negocieze" cu elevii/sportivii reusind sa isi impuna structurile si metodica de pregatire chiar daca lasa impresia elevilor/sportivilor ca face "asa cum vor ei". Din punct de vedere al stilului de predare, ii este caracteristic cel democratic.

AUTORITATEA PROFESORULUI DE FES

IN RELATIA PREDARE-INVATARE

(Alexe, 2010 manuscris tehnici specifice de predare)

In stransa relatie cu stilul de predare si cu "puterea" profesorului de EFS / antrenorului, in procesul predarii se afla si conceptul de "autoritate" in intelesul dat de prestigiul, reputatia de care se bucura o persoana in cadrul unui colectiv. In cazul nostru referirea se face la prestigiu, calitatea didactica, pedagogica, reputatia pe care profesorul de EFS sau antrenorul o detin la un moment dat.

Sunt cunoscute cazuri multiple, mai ales in sportul de performanta, cand autoritatea unui specialist in domeniu sportiv a dus intr-un numar mare de cazuri la cresterea eficientei predarii structurilor sportive tocmai prin respectul pe care l-a impus si prin faima de care s-a bucurat anterior, trezind in randul sportivilor dorinta si motivatia de a se implica mult mai activ in procesul de instruire.

In ceea ce priveste autoritatea profesorului de EFS sau a antrenorului, sustinem ca ar prezenta doua forme distincte dar inseparabile in practica domeniului sportiv, mai ales in societatea actuala, cand informatia este atat de abundenta (calitativ si cantitativ) si atat de greu de sistematizat:

• autoritatea stiintifica a profesorului/antrenorului - reprezentata de nivelul ridicat de noutati introduse in actul predarii catre elevi/sportivi;
• autoritatea psihopedagogica a profesorului/antrenorului - reprezentata de modalitatea personala, dar didactica in acelasi timp, de transmitere a informatiei catre cei carora li se adreseaza educatia.

Autoritatea stiintifica a profesorului/antrenorului se obtine prin:

informatie de ultima ora bine structurata si verificata stiintific;

cantitatea de informatie noua de care da dovada;

argumentarile bine organizate si prezentate pentru a sustine ideile principale;

nivel optim daca nu ridicat de autoritate psihopedagogica.

Autoritatea psihopedagogica a profesorului/antrenorului se obtine prin:

stil de predare adaptat la nivelul stiintific si la particularitatile elevilor/sportivilor carora li se adreseaza;

modalitatea adecvata de exprimare, comunicare

nivelul de incredere pe care il "sustrage" elevilor/sportivilor;

modul cum isi motiveaza si isi "apropie" elevii/sportivii in timpul transmiterii mesajelor;

nivelul optim de cunostinte noi, adaptate la specificul temei prezentate

nivel optim de autoritate stiintifica

COMUNICAREA

componenta a proceselor de predare-invatare

Comunicarea face deseori diferenta intre succes si insucces in cazul profesorilor, antrenorilor sau instructorilor sportivi indiferent de activitatea pe care o desfasoara, fiecare relationand cu oameni de diferite varste, diferite caractere, la care trebuie sa adopte o comunicare diferita in functie de context.

Comunicarea umana este o proces complex si dinamic ce are la baza transferul cuantificabil si codat de informatii (mesaj) de la o sursa (emitator), printr-o ambianta mereu schimbatoare (mediu), catre o destinatie (receptor), urmarind relatia prin care emitatorul si receptorul se pot intelege si influenta reciproc prin intermediul schimbului continuu de informatii.

Ea este determinata in cea mai mare parte de capacitatile intelectuale si posibilitatile de retinere, intelegere si exprimare diferita a oamenilor.

Transmiterea informatiilor (a mesajului) de catre emitator provoaca reactii ale receptorului - ce constituie feed-back-ul de reglare a acestora.

Interesanta este si opinia lui G.Gerbner (citat de R.Ross, 1986), prin care comunicarea reprezinta "interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje"

Elementele comunicarii

Adaptand si sintetizand diferite surse din literatura de specialitate, prezentam urmatoarele elemente ale comunicarii:

- elemente constitutive:
- emitator;
- mesaj;

- ambianta (context)

- canal de perceptie;

- receptor;
- feedback (noul mesaj)

- elemente de actiune:
- decizie

- codare;
- transmitere;
- captare;
- decodare;
- stocare/ folosire.

Contextul in care se desfasoara comunicarea este cel care influenteaza calitatea si eficienta interrelationarii oamenilor.

ACTUL COMUNICARII (Alexe D.I., 2009, Curs Tehnici specifice de predare)

Secventele comunicarii didactice

1. decizia de a trimite un mesaj;
2. codificarea mesajului de catre emitator;
3. trimiterea mesajului catre receptor;
4. receptionarea mesajului transmis;
5. decodificarea mesajului de catre receptor;
6. raspunsul receptorului la mesaj.

Tipurile de comunicare

(Predarea prin diferite tipuri de comunicare)

Din punct de vedere al realizarii:

comunicare verbala determina predarea prin comunicare verbala) - realizata prin cuvant / limbajul verbal - a devenit mijlocul principal de comunicare, dar si indicator de apreciere a inteligentei unei persoane;

comunicare paraverbala determina predarea prin comunicare paraverbala) realizata prin caracteristicile vorbirii: voce, pronuntie, intonatie, inflexiune, intensitate, ritm, debit, intonatie etc.

comunicare non-verbala determina predarea prin comunicare non-verbala) - gesturi, mimica, comportamentul corpului. A constituit primul limbaj utilizat in relatiile interumane cu mult inaintea limbajului verbal articulat, numit si "limbaj mut"

Din punct de vedere al modalitatii de transmitere

directa

indirecta

Din punct de vedere al efectului produs

pozitiva

negativa

Din punct de vedere al planului de realizare

pe verticala (de la profesor catre sportiv)

pe orizontala (intre elevi/sportivi)

Factorii care influenteaza

Transmiterea (predarea) si asimilarea (invatarea)

de informatii in EFS

In procesul educativ reprezentat de interactiunea predarii si invatarii apar perturbari ale caror cauze sunt diferite. Pot fi grupate astfel:

• perturbari generate de organizarea si desfasurarea defectuoasa a predarii si invatarii;
• perturbari  determinate de mediul ambiental / contextul bio-psiho-social;
• distorsiuni cauzate de starea de oboseala sau neatentie a elevilor/sportivilor sau a profesorului/antrenorului;
• perturbari provenite din incompatibilitatea psihologica dintre educatori (profesori/antrenori) si cei ce trebuie educati (elevi/sportivi).;

ASCULTAREA

componenta a proceselor de predare-invatare

Ascultarea - actiunea de percepere/captare informatiilor. Ea este influentata de eficienta procesului de predare si poate fi atenta (activa) si neatenta (spontana sau pasiva).

Capacitatea de ascultare depinde de:

posibilitatile auditorului (elev, sportiv etc.),

ambianta in care se realizeaza comunicarea,

posibilitatile transmitatorului,

modalitatea de transmitere.

Ascultarea presupune :

auzirea / receptionarea informatiilor care ajung la sistemul nervos central prin intermediul undelor sonore;

intelegerea informatiilor transmise;

formarea unor judecati informationale;

capacitatea optima de atentie a receptorilor de informatii

Ascultarea activa este ascultarea prin care elevul/sportivul percepe, intelege, retine informatiile.  

Pentru sondarea tipului de ascultare se folosesc intrebari de sondaj, a caror raspunsuri pot scoate in evidenta atat interesul auditorului pentru problematica prezentata cat si capacitatea acestuia de rezistenta de concentrare si atentie prelungita.

Aprecierea ascultarii active poate avea la baza si interventiile explicative sau interogative spontane ale auditorului

Raspunsul la intrebari este un indicator al ascultarii active, un indicator al capacitatii de intelegere dar si un indicator al eficientei transmiterii informatiilor

INTREBAREA = MIJLOC DE APRECIERE A ASCULTARII

Conform unor statistici se considera ca :

auzim jumatate din ceea ce se spune (50%);

ascultam jumatate din ceea ce auzim (25%);

intelegem jumatate din ceea ce ascultam /12,5%);

credem jumatate din ceea ce intelegem (6,25%)

ne amintim jumatate din ceea ce credem (3,12).

Ascultarea pasiva este cea care nu retine.

Caracteristicile predarii in educatie fizica si sport

SURSE:

ALEXE, D.I., (2009), Tehnici specifice de predare, Prezentare PowerPoint Curs, Universitatea din Bacau;

ALEXE, D.I., (2010), Tehnici specifice de predare. Manuscris, Universitatea din Bacau;

CERGHIT, I., (1983), Perfectionarea Lectiei in scoala moderna, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti;

COJOCARIU, V.M., Educatie pentru schimbare si creativitate, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti;

CRISTEA, S., (2000), Dictionar de pedagogie, Grup Editorial Litera-Litera International, Chisinau-Bucuresti;

CUCOS, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi;

IONESCU, M., CHIS, V., (1992), Strategii de predare si invatare, Editura Stiintifica Bucuresti;

MIHAILESCU, L., (2009), Tehnici specifice de predare, Note de Curs, Universitatea din Pitesti;

RATA, G., (2008), Tehnici specifice de predare. Note de curs. Universitatea din Bacau

RATA, G., (2004), Didactica educatiei fizice si sportului Edit. Alma Mater" Bacau;