MOTO:
"STIINTELE SUNT USI, IAR CHEILE SUNT CERCETARILE"
ANTON PAUN
1.Conceptul de cercetare
Ce inseamna " a cerceta"?
In Dictionarul limbii romane moderne cuvantul este dat cu multiple sensuri; sinonimele verbului a cerceta sunt. a observa, a examina, a intreba, a iscodi, a cauta, a controla, a studia, a consulta, a se informa, a intreba, a chestiona, a ancheta.
Din aceste sensuri ne intereseaza, in primul rand, in contextul demersului explicativ activitatea de cautare a adevarului. ". Cercetarea este un demers rational pentru descoperirea raspunsului la intrebarile fundamentale pe care omul le pune lumii inconjuratoare.
Cercetarea poate fi definita ca, ansamblul activitatilor ordonate si sistematice de obtinere, prelucrare si folosire a informatiei stiintifice(controlate si verificate) cu privire la un domeniu definit al realitatii, in vederea exercitarii directe sau indirecte a unui control asupra proceselor specifice acestuia.
"Cercetarea este una din acele activitati extrem de complexe si de subtile care, de obicei, raman ne formulate in mod explicit in mintile celor care le practica" -afirma W. I. Beveridge in cunoscuta lucrare "Arta cercetarii stiintifice". Autorul analizeaza in aceasta carte procesul cercetarii, pornind de la primele masuri pregatitoare, punerea problemei, formularea ipotezei, continuand cu etapele si caracteristicile concrete ale observatiei si experimentului, prelucrarea statistica a datelor experimentale; sunt interesante analiza rolului intamplarii si erorii, intuitia si flerul stiintific, rolul imaginatiei creatoare si a spiritului inovator, corelatia dintre precautie si limitele rationamentelor abstracte, dificultatile si strategia cercetarii.
Parafrazandu-l pe W.H. George afirma ca, cercetarea este o arta si un mestesug in orice domeniu al investigatiei stiintifice, iar cel mai important instrument de cercetare ramane intotdeauna mintea omului.
Cercetarea este una din activitatile cele mai complexe si subtile, pentru care in general nu exista o profesionalizare, nu exista instiutii de invatamant superior din care sa iasa cineva cercetator. Instruirea in vederea cercetarii trebuie sa fie in mare masura autoinstruire, de preferinta calauzita de cineva cu experienta in cercetarea efectiva.
Se confirma vechea zicala: "omul intelept invata din experienta altora, neghiobul numai din a sa proprie".
Cercetarea presupune anumite cunostinte , cultura generala si de specialitate, calitati personale, anumite abilitati, capacitatea de a judeca independent, capacitate de documentare, capacitatea de a gasi solutii alternative, de a pune si rezolva probleme, initiere metodologica, creativitate, perseverenta, interes si curiozitate intelectuala.
Aceste trasaturi sunt necesare si in domeniul cercetarii educationale.
John Dewey in "Fundamente pentru o stiinta a educatiei" sustine "cercetam cand interogam; si cercetam cand cautam ceea ce va furniza un raspuns la o intrebare pusa".
In contextul demersului teoretic despre cercetare se impune unele precizari legate de caracteristici ale stiintelor contemporane-relatia paradoxala dintre stiintele naturii si stiintele sociale. Exista tendinte de apropiere, de stergere a granitelor, de abordare sistemica, intra si interdisciplinara, pe de alta parte tendinte divergente, de delimitare riguroasa a domeniilor, de specializare din ce in ce mai adanca. Acelasi lucru se poate afirma din punctul de vedere al limbajelor utilizate, a modului de interpretare a fenomenelor cercetate.
De aici rezulta deosebiri intre domeniile cercetarii stiintifice, metodologii diferite.
Explicatia este o strategie proprie stiintelor naturii, iar intelegerea, stiintelor socio-umane. Filosoful W. Dilthey afirma: "Natura o explicam, iar viata spirituala o intelegem" Exista, desigur, o relatie de complementaritate intre cele doua strategii.
Adevarul pedagogic este rezultat al explicatiei si intelegerii, se afirma de catre filosofi, pedagogi, cercetatori in domeniul stiintelor educatiei.
Un rol important revine hermeneuticii in precizarea particularitatilor adevarului pedagogic, si in general, al adevarului in domeniul stiintelor socio-umane.
Hermeneutica filosofica este studiul relatiei dintre om, limbaj si lume prin analiza naturii sensului, a structurilor intelegerii, a semnificatiilor culturii. Paul Ricoeur, filosof contemporan, afirma ca omul nu cunoaste in mod direct sensul existentei sale, ci doar prin interpretarea semnelor lumii, limbajul si cultura., planurile prin care tindem sa ajungem la sensurile existentei noastre sunt planul semantic, reflexiv si existential, simboluri, semne, limbaj, autoreflexivitate, interpretarea propriilor produse. Cultura, operele, limbajul sunt consecinte ale existentei umane. Aici se integreaza si educatia.
Fenomenul educational intra in aria de preocupari a mai multor stiinte-pedagogia, psihologia, sociologia, filosofia, economia.
Specificul abordarii pedagogice vizeaza modificarile si transformarile intentionate in structura personalitatii. Axa principala a educatiei este relatia profesor-elev.
Strategia intelegerii si interpretarii sunt esentiale in surprinderea interdependentelor functionale, dintre variabilele fenomenului educational pentru clarificarea mecanismelor de producere a unor transformari in personalitatea umana.
Strategia intelegerii faciliteaza obtinerea unor informatii pe baza unor intrebari de genul: de ce?; ce este?
Strategia explicativa conduce la elaborarea si fundamentarea unor structuri conceptuale, iar strategia intelegerii faciliteaza surprinderea unor sensuri mai profunde (I. Dragan, I. Nicola).
2.Necesitatea cercetarii fenomenelor si proceselor din domeniul educational
Argumentand necesitatea investigatiilor din domeniul educational, Musata Bocos afirma in lucrarea "Teoria si practica cercetarii pedagogice" : " pedagogia nu se mai poate limita la procedee simpliste de solutionare a problemelor fundamentale ale educatiei exclusiv prin valorificarea experientei didactice personale, la strategii rezolutive empirice sau la speculatii nestiintifice."
Complexitatea fenomenului educational impune studii sistematice, profunde, analiza cauzelor, a legitatilor interne ale fenomenului, legaturile intrinseci cu alte fenomene, anticiparea directiilor de evolutie, identificarea unor solutii de optimizare, validarea lor, etc. Prin astfel de analize riguroase, prin cautarea adevarului cu mijloace specifice cercetarea pedagogica, ca domeniu de cunoastere, a capatat statut de stiinta.
Cercetarea pedagogica are ca obiect propriu faptele educationale, cu multitudinea variabilelor sale.
Denumirea data domeniului difera; unii autori utilizeaza sintagma " Cercetare psihopedagogica"(I. Dragan, I. Nicola) , alti autori utilizeaza cu preponderenta denumirea de "Cercetare pedagogica" (M. Ionescu, M. Bocos, Palasan, T., Stanciu.,St.), "Investigatie psihopedagogica" (Radu I., Ionescu,M.).
Indiferent de denumirea data, obiectul cercetarii il reprezinta domeniul educational, in toata complexitatea sa, elementele sale componente luate in interdependenta lor. Iata de ce ca disciplina de invatamant investigarea acestui domeniu a capatat denumirea de "cercetare educationala".
Chiar daca in esenta referirile sunt pentru acelasi domeniu de studiu, problematica fiind abordata cu accente diferite, disciplinar sau interdisciplinar, este recomandabil sa respectam principiile logice, in primul rand principiul identitatii, utilizand conceptele cu rigurozitatea ce se impune unei discipline stiintifice.
Cercetarea educationala include doua coordonate fundamentale:
Necesitatea cercetarilor din domeniul educational sunt impuse de aspecte ca:
analiza, ameliorarea, prospectarea modului de derulare a procesului educational;
luarea in considerare a diferitelor aspecte specifice ale invatamantului, ale procesului educational
raportarea la un sistem de principii si legitati psihopedagogice care explica legaturile dintre componentele actiunii educationale
luarea in considerare a variabilelor psihologice si pedagogice, a factorilor obiectiv si subiectivi, intr-o continua schimbare
3. Specificul cercetarii educationale si caracterul ei interdisciplinar.
Cercetarea educationala este un tip special de cercetare stiintifica. Ea poate fi definita ca "o strategie desfasurata in scopul surprinderii unor relatii noi intre componentele actiunii educationale si al elaborarii, pe aceasta baza, a unor solutii optime a problemelor pe care le ridica procesul instructiv-educativ, in conformitate cu exigentele sociale si cu logica interna a desfasurarii lui."(Ioan Nicola)
Dupa Dan Muster "este o investigatie delimitata, precisa ca tema, la o intrebare restransa ivita in procesul perfectionarii muncii de invatare, de educatie si care presupune sa se afle un raspuns cert, temeinic, argumentat stiintific la intrebare".
In viziunea post moderna cercetarea educationala reprezinta o activitate de conducere manageriala a sistemului si procesului de invatamant, proiectata si realizata in vederea reglarii/ autoreglarii activitatii educationale, respectiv a actului didactic. Ea permite sesizarea unor relatii noi, relevante in cadrul actiunii educationale/didactice, constituind baza solutiilor optime de rezolvare a problemelor care apar in invatamant.(Sorin Cristea1998).
Ce se cerceteaza in domeniul educational?
Arta de a descoperi precede arta de a face, se aplica tuturor componentelor fenomenului pedagogic: obiect al cercetarii sunt elevii, profesorii, planurile, programele, lectiile, manualele, materialele didactice, spatiul scolar, mobielierul, relatiile interpersonale, etc.
Accentul poate fi pus pe descoperirea de fapte noi, prin observare, experimentare, masurare, etc.;
Scopul cercetarilor educationale il reprezinta cunoasterea fenomenelor educative, descoperirea legitatilor, explicarea stiintifica, intelegerea, optimizarea si prospectarea activitatii de instruire si educare. La baza cercetarilor educationale sta investigarea teoretica si/sau practic-aplicativa a relatiilor functionale si cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educational.
Un aspect specific il constituie faptul ca, investigatiile din domeniul educatiei se situeaza la linia de intersectie dintre cercetarea fundamentala si cercetarea aplicata, cercetarea normativa si cercetarea operationala, cercetarea filosofica si cercetarea-actiune, cercetarea prospectiva si cercetarea retrospectiva.
Gilbert de Landsheere (1995) afirma ca cercetarea educationala este posibila numai printr-o abordare interdisciplinara si perspectiva operationala
Cercetarea educationala presupune actiuni specifice in legatura cu toate componentele fenomenului educational: educati, educatori, curriculum si componentele sale-manuale scolare, activitati de invatare, mediul educativ , altele . Asa cum preciza in 1972 Emile Planchard ca in cercetarile educationale dominante sunt faptele pedagogice, provocate, orientate, modificate sau suprimate dupa caz .Fapte pedagogice sunt: relatia educativa, actul didactic, materiale didactice, metode didactice, personalitatea elevului, personalitatea profesorului, campul educational, etc. Tot atunci sublinia ca finalitatea oricarei cercetari pedagogice este sa descopere reguli de actiune pentru a spori randamentul educatiei.
Actiunile realizate in cadrul cercetarii educationale sunt:
o Cunoastere
o Intelegere
o Explicare
o Interpretare
o Provocare intentionata
o Emitere de ipoteze
o Verificare de ipoteze
o Introducere de noi variabile-noi programe scolare, noi principii didactice, noi metode de invatamant, noi tehnici de lucru, noi mijloace de invatamant, forme de organizare a activitatii
o Identificarea implicatiilor pe care le are introducerea anumitor variabile
o Analiza variabilelor dependente functie de variabila independenta introdusa
o Prelucrarea statistica a datelor obtinute in cercetare
o Realizarea de inferente(rationamente) statistice
o Fundamentarea stiintifica a deciziilor de politica educationala
Specificul cercetarii educationale decurge din natura si complexitatea fenomenelor educationale, de aceea are un caracter interdisciplinar:
cercetarea educationala implica confluenta mai multor stiinte, in primul rand, pedagogia, psihologia, sociologia, dar si alte discipline de invatamant, carora li se adauga didacticile de specialitate; foloseste colaborarea cu metodologia stiintelor, a logicii, a statisticii, matematicii, filosofiei, politologiei, literaturii, stiintelor tehnice.
reprezinta un tip special de cercetare stiintifica angajata la nivelul activitatii educationale; ea tinde spre o explicatie si o intelegere normativa a activitatii educative; urmareste definirea si argumentarea legilor si principiilor care ordoneaza actiunea de proiectare si de realizare a educatiei la nivel de sistem si proces; presupune concentrarea eforturilor asupra analizei descriptive a principalilor factori si "actori" ai educatiei;
cercetarea fenomenului educativ trebuie sa aiba un caracter prospectiv, adica sa vizeze dezvoltarea personalitatii elevului in perspectiva cerintelor dezvoltarii sociale, sa proiecteze tipul de personalitate necesar societatii; asigura cercetarea finalitatilor educatiei, orientarile valorice ale educatiei realizabile in contexte istorice si sociale;
trebuie sa fie continuu ameliorativa, trebuie sa duca prin interventiile sale modelatoare, la optimizarea activitatii de instruire si educare a elevilor, la sporirea eficientei actului pedagogic concret;
trebuie sa aiba un caracter interdisciplinar si multidisciplinar datorita caracterului complex a fenomenului investigat; caracterul multidisciplinar rezulta din interferenta si confluenta cu domeniile psihologiei, pedagogiei, sociologie, statisticii, biologiei, logicii, ciberneticii, eticii, etc.
prezinta aspecte specifice si al metodelor de cercetare;
cercetarea este orientata si spre studiul procesului istoric de evolutie a gandirii despre educatie si al institutiilor scolare specializate in realizarea efectiva a acestuia in conditii concrete care probeaza originalitatea fenomenului educational.
Specificul cercetarii rezulta din caracterul de actiune social-umana, specifica educatiei. Dupa cum se stie educatia se desfasoara intre doi "poli", subiectul sau agentul actiunii educative(educatorul) si obiectul actiunii(elevul). Obiectul este insa concomitent si subiect. Aceasta este caracteristica esentiala a actiunii educative. Se cunosc elementele componente ale actiunii educationale:
obiect-subiect
mijloace educationale
mesaje educationale
camp educational
situatie educationala
efectele actului educational
Fiecare dintre aceste elemente poate fi supus actiunii de investigatie in vederea ameliorarii sau perfectionarii procesului educational, ele nu sunt elemente dispersate, ci corelate, integrate in sistemul educational/scolar la nivel macro si micro social.
Cerintele societatii se exprima prin idealul educational, scopuri, obiective. Cercetarea educationala vizeaza finalitatea acestora prin temele de cercetare formulate.
In planul cercetarii educationale apar o serie de dificultati generate de:
campul educational
fortele subiective-"cutia neagra"
analiza manifestarilor comportamentale
rezultatele educatiei
produsele activitatii
Cercetarea educationala este un demers rational, organizat, care surprinde relatiile functionale si cauzale dintre variabilele actiunii educationale practice.
4. Caracterul interdisciplinar si tendinte noi in cercetarea contemporana
A Amplificarea si extinderea ariei de cuprindere a cercetarii pedagogice sub influenta unor factori obiectivi:
o Progresul stiintei si al tehnicii-in special a celora care sprijina stiinta pedagogica
o Cererea sporita de instruire si educare scolara si extrascolara
o Cresterea complexitatii problematicii instruirii si educarii, etc.
B .Aria de cuprindere
-legata organic de directiile de cercetare si actiune ale stiintelor educatiei, ale didacticii generale, ale didacticilor de specialitate
-se subordoneaza finalitatilor generale ale educatiei
C. Tendinte
T Prospectarea instructiei si educatiei pe un interval de timp mare, de exercitare a functiei de elaborare, experimentare si validare a educatiei formale, non formale si informale viitoare
T Realizarea unei educatii globale, integrative, face necesara o conlucrare intre componentele amintite :
educatia formala -pedagogia scolara
educatia non formala- pedagogia extrascolara
educatia informala- pedagogia sociala( pedagogia familiei, grupurilor, organizatiilor de copii/adulti, pedagogia muncii, pedagogia timpului liber, pedagogia mass-mediei)
T Se impune necesitatea inlocuirii procedeelor empirice, cu date, procedee, tehnici stiintifice
T Intensificarea preocuparilor de cercetare cu caracter inter si intradisciplinar, transdisciplinar, in vederea fundamentarii stiintifice a practicii educative
T Aportul stiintelor care sprijina dezvoltarea stiintelor pedagogice: stiinte psihologice, biologice, matematica, informatica, statistica, stiintele socio-umane
T Tendinte moderne ale cercetarii evidentiaza importanta investigatiilor orientate spre teme ca:
Educatia universitara
Educatia permanenta(principii pedagogice)
Educatia adultilor
Aceste investigatii valorifica problematica teoriei educatiei la nivelul unor modele operationale aplicabile in domeniul instruirii permanente, posibile si necesare in contextul unor abordari intra, inter, si transdisciplinare, deschise in directia perfectionarii permanente a subiectului si obiectului educatiei.
Efecte directe asupra cercetarii educationale se resimt prin cresterea numarului , a intensitatii cercetarii axata pe aceste problematici, diversificarea problematicii, a scopurilor urmarite, a metodologiei, etc.
Functiile cercetarii educationale sunt:
T constatativa, de analiza riguroasa si de diagnoza a situatiei invatamantului la un moment dat, de relevare a rezultatelor pozitive, dar si a neajunsurilor
T de prognoza a evolutiei viitoare a sistemului sau procesului de invatamant, de reconsiderare si imbunatatire a unor componente importante ca: obiectivele, continutul, mijloacele, strategia didactica, metodele, formele de organizare, programul zilnic, formele si instrumentele de evaluare, relatiile educator-educat, stilurile de conducere si indrumare, relatia cu familia, cu scoala, comunitatea locala, managementul educatiei, activitatea metodica, pregatirea initiala si continua a cadrelor didactice, ierarhizarea domeniilor si ariilor curriculare pe ani de studiu si trepte scolare, introducerea unor alternative pedagogice
T descriptiv-analitica, explicativa, praxiologica, sistematizatoare, referential-informationala
T functia de reglare-autoreglare a propriei activitati didactice, etc.
Realizatorii cercetarii sunt teoreticieni si practicieni ai educatiei, echipe interdisciplinare
CAPITOLUL 2.
EXPERIENTA PEDAGOGICA INTRE RUTINA SI CREATIVITATE
Orice dascal care efectueaza o cercetare doreste ameliorarea muncii sale si obtinerea de performante sporite.
Cercetarea pedagogica vizeaza atat explicarea stiintifica, conceptualizarea si intelegerea activitatii educative, cat si ameliorarea acesteia prin introducerea de inovatii in invatamant .
Investigatiile stiintifice trebuie sa preceada si sa fundamenteze orice actiune de modernizare a invatamantului; rezultatele cercetarii duc la strategii de optimizare ale actului didactic.
Inovatia in invatamant este o actiune complementara cercetarii. Inovatia pedagogica este " o operatiune constienta si planificata al carei obiectiv este de a determina introducerea si utilizarea unor schimbari innoitoare, a unei restructurari creatoare menite sa amelioreze substantial randamentul si calitatea invatamantului."(I. Stanciu, Cercetare si inovatie in invatamant)
Cercetarile pedagogice de tip ameliorativ, care vizeaza optimizarea procesului educativ, se finalizeaza cu formularea unor sugestii de innoire a domeniului educational. Unele innoiri dobandesc caracterul de inovatie, au caracter constient, deliberat, programat. Ele presupun schimbari de fond in problemele fundamentale ale educatiei-strategii educationale, schimbari de mentalitate si atitudini, presupun modificari substantiale in proiectarea politicii educationale.
A.M. Huberman arata ca:" Inovatia esteselectia, organizarea si utilizarea creatoare a resurselor umane si materiale dupa metode interzise(nefolosite pana acum), care permit atingerea unui nivel mai ridicat in realizarea obiectivelor propuse".
Inovatia consta in acceptarea, instalarea si utilizarea unor schimbari cu efecte pozitive in procesul educational, fiind rezultatul unor cercetari pedagogice derulate la nivel macro si micro. La baza inovatiei se afla o motivatie interna, stimulativa -dorinta de autoperfectionare, de autorealizare
Criteriile de ierarhizare a inovatiilor:
Ele presupun adoptarea unor masuri care vizeaza:
aspectul organizatoric al educatiei
curriculum scolar
relatiile educative
Dupa Huberman exista rezulta trei tipuri de inovatii:
Dupa R. Havelock -exista patru tipuri de schimbari in functie de cantitatea/volumul lor:
In functie de natura/tipul schimbarilor distinge sase tipuri:
substituirea-inlocuirea unui element din realitatea educationala ( mobilier schimbat);
remanierea-schimbarea structurilor existente (opinii, stari de fapt);
adaugarea unor elemente, fara schimbari, din realitatea educationala(calculatoare, evaluare prin referate);
restructurarea-reorganizarea planului de invatamant, a spatiului de instruire(organizarea activitatii pe grupe, reamenajarea spatiului de instruire, introducerea unui curs practic pentru studiul limbilor straine);
eliminarea unor componente vechi, a unor comportamente depasite, a unor maniere pedagogice depasite si promovarea alteia mai eficiente;
consolidarea vechiului comportament care isi dovedeste in continuare eficienta(unele metode traditionale).
Aceste aspecte se refera la schimbarea conceptiei si atitudinii cadrului didactic fata de problemele care apar in realitatea educationala. Se impune formarea continua a cadrelor didactice, perfectionarea pregatirii lor, inclusiv prin studiul individual, prin programe de formare, stimularea lor in sensul receptivitatii la nou si introducerii inovatiilor in educatie.
1. Reforma educationala sau inovarea macro educationala, care actioneaza asupra macrosistemului, asupra componentelor structurale si functionale ale invatamantului, vizand restructurarea acestuia.
2. Inovarea micro educationala, schimbarea pedagogica la nivelul microstructurii, al componentelor sistemului instructiv-educativ, deci imbunatatirea practicii educationale, potrivit cerintelor reformei: noi planuri de invatamant, noi programe scolare, noi metodologii, noi mijloace de invatamant, noi tipuri de relatii educative, s.a.m.d.
Trasaturi comune:
o Ambele forme amintite trebuie bine fundamentate;
o In stabilirea obiectivelor trebuie sa se tina cont de factorii psihopedagogici, sociali, economic, culturali, tehnici care intervin;
o Pentru elaborarea metodelor, tehnicilor si mijloacelor necesare efectuarii schimbarilor structurale propuse se initiaza cercetari pedagogice,
o Ambele presupun existenta unor demersuri specifice.
Componentele actiunilor didactice care sunt implicate in aplicarea in practica a unei inovatii:
Obiectivele actiunii
Participantii la actiune
Principiile, regulile, normele care
reglementeaza organizarea si desfasurarea actiunii
Modurile de organizare si
desfasurare a activitatii instructiv-educative
Metodologia adoptata si mijloacele
de infaptuire a actiunii
Analiza si autoanaliza randamentului
scolar
Evaluarea rezultatelor obtinute
Intre cele doua aspecte exista o stransa legatura, impreuna contribuind la sporirea eficientei sistemului educativ. Este necesara elaborarea unor strategii de difuzare, generalizare, implementare a inovatiilor, precum si de pregatire teoretica si practica a cadrelor didactice in acest sens.
In practica scolii, educatorii experimenteaza anumite schimbari, care sa conduca la sporirea eficientei procesului instructiv-educativ, din proprie initiativa, din nevoia de a obtine performante, a gasi solutii la problemele didactice cu care se confrunta, fie ca sunt obligati ierarhic sa implementeze rezultatele unor cercetari facute de specialisti, orientari noi date prin politicile educationale, reformele educationale pornite la nivel de macrosistem, determinate de comanda sociala.
Experienta pedagogica a dascalilor la orice nivel a fost si a ramas o sursa de inovare in invatamant, daca exista deschidere spre nou, daca exista daruire pentru profesiune, pentru copil, daca activitatea la clasa nu devine o rutina, repetata zi de zi, an de an, cu acelasi continut, aceleasi metode traditionale, cu aceleasi materiale didactice ingalbenite de vreme, indiferent de clasa cu care se lucreaza, de timpul pe care il traim. Discutia despre cercetare pedagogica devine lipsita de sens in aceste cazuri, sau si mai rau, apare ca preocupare formala, in vederea obtinerii gradelor didactice sau obtinerii unor premii.
In contextul schimbarilor din lumea contemporana, reformele educationale din lume, analizate la foruri internationale, cum este UNESCO, au dus la regandirea educatiei pe dictonul "a invata facand" si cu orientarea data de cei patru piloni ai educatiei permanente:
"A invata sa stii
A invata sa faci
A invata sa traiesti impreuna cu altii
A invata sa devii"
Aceste principii stau la baza creativitatii in munca didactica.
Reforma trebuie sa inceapa cu profesorul, care o accepta si si-o asuma.
Intre cercetarea pedagogica, inovatia si reforma in invatamant exista o stransa legatura.
Prin cercetarea pedagogica are loc explicarea stiintifica si intelegerea activitatii instructiv-educative, pe baza ei se programeaza activitatea de instructie si educatie, se urmareste optimizarea /ameliorarea activitatii, introducerea de schimbari si innoiri in practica educativa, introducerea de inovatii, generalizarea practicii educative pozitive si prin toate acestea se infaptuieste reforma educationala.
Cercetarea si inovarea pedagogica reprezinta coordonatele fundamentale ale reformei sistemului si procesului de invatamant. Orice reforma educationala are nevoie de o sustinere stiintifica, deoarece mentinerea unei traditii si nevoia de schimbare pornesc de la analiza stiintifica a starilor de fapt, a realizarilor si nerealizarilor inregistrate, adoptarea unor alternative.
O noua strategie didactica, un nou curriculum, adoptarea unor alternative presupun nu doar o prelucrare selectiva a unor idei straine, ci si verificarea adecvarii lor la datele concrete, la nevoile de educatie, la posibilitatea copiilor de a face fata unor situatii noi.
Cercetarea si inovarea sunt efectuate atat de teoreticieni, cat si de practicieni, de cercetatori de profesie, dar si de cadrele didactice.
CAPITOLUL 3
TIPURI DE CERCETARE EDUCATIONALA
Exista o multitudine de criterii in funtie de care se pot grupa preocuparile de cercetare, tocmai datorita complexitatii fenomenelor cercetate, corelatiilor dintre acestea. Tipurile de cercetare pedagogica posibile se intersecteaza, acelasi tip de cercetare se poate regasi in mai multe grupe. Taxonomia prezentata de Musata Bocos este un instrument de intelegere a diversitatii tipurilor sau formelor de cercetare.
3.1.Criterii de clasificare si tipurile de cercetare educationala :
a. In functie de natura problematicii abordate:
T Cercetare teoretico -fundamentala -caracter teoretic, caracter general, nu are aplicabilitate imediate; ele tind la explicarea unor probleme teoretice prioritare
T Cercetare practic-aplicativa -abordeaza probleme restranse(didactice),au aplicabilitate practica imediata(ex. perfectionarea sistemului de evaluare, notare)
T Cercetare operationala sau de dezvoltare(ex. orientarea scolara si profesionala in mediul rural)
b. In functie de criteriul metodologic:
T Cercetari observationale(neexperimentale)-caracter descriptiv, ofera informatii despre legaturile stabilite intre variabilele activitatii educationale
T Cercetari experimentale-se finalizeaza cu descoperirea unor relatii si legitati caracteristice activitatii educationale
T Cercetari filosofice, speculative
T Cercetare comparata
T Cercetare istorica
c. In functie de scopul propus(finalitati)
T Constatative
T Ameliorative
T De dezvoltare
T Orientate
d. Dupa functiile pe care le detin
T Descriptiv-analitice
T Explicative
T Operationale
T Proiective
e. Dupa numarul de agenti antrenati in cercetare
T Individuale
T In grupuri mici
T Colective
f. Dupa directia de abordare
T Longitudinale-plan istoric, diacronic
T Transversale-plan sincronic
g. Dupa continutul educatiei
T Circumscrise dimensiunilor educatiei: intelectuale, morale, religioase, profesionale, fizice, estetice, ecologice, interculturale(noile educatii)
h. Dupa domeniile generale ale educatiei
T Teoria educatiei
T Teoria si metodologia instruirii/didactica
T Teoria curriculumului
i. In functie de componentele structurale ale educatiei
T Referitoare la resurse materiale, resurse umane, predare, invatare, evaluare, campul relational
j. In funtie de perspectivele de analiza
T Interdisicplinare
T Transdisciplinare
T Pluridisciplinare
k. Dupa nivelul intentionalitatii
T Spontana
T Sistematica
T Cercetare-actiune
Clasificarea realizata de Gilbert de Landsheere:
Cercetari orientate-concluzii si decizii
Cercetari de dezvoltare-propuneri de programe, metode, organizare
Cecetari - actiune -urmarirea relatiilor intre interventii si efecte in timp
3.2.Conceptul de " cercetare -actiune"
Acest concept s-a impus in sfera preocuparilor cercetatorilor din domeniul educatiei , pornind chiar de la planul realitatii, si anume, de la faptul cunoscut ca, profesorii sunt cei interesati si implicati in munca de cercetare a insasi actului didactic pe care il infaptuiesc, in vederea ameliorarii, a optimizarii procesului educational.
Sintagma "cercetare -actiune" a fost introdusa de psihologul Kurt Lewin in 1944, care a descris un proces in spirala a demersurilor de autoplanificare, actiune, autoobservare, autoreflectie, autorevizuire, ameliorare, reproiectare si proiectare a demersurilor instructiv-educative.
Cercetarea-actiune este inteleasa ca un proces de rezolvare de probleme, care se deruleaza in doua mari stagii:
de diagnostic- in care sunt identificate si analizate problemele si sunt formulate ipotezele,
terapeutic- in care ipotezele sunt testate in cadrul unui experiment dirijat constient spre schimbare, intr-o situatie de viata sociala educationala(de preferat)
Principalele etape ale actiunii de cercetare sunt:
identificarea si formularea operationala a unei probleme corespunzatoare unei situatii educationale concrete
elaborarea unui proiect de cercetare, prin cooperare cu alti profesori, cercetatori, experti, directori, inspectori
informarea asupra problemei cercetate
revizuirea proiectului elaborat, eventual, realizarea modificarilor necesare la nivelul strategiei de investigare si de evaluare a rezultatelor
aplicarea proiectului, in conditiile monitorizarii permanente a activitatilor si asigurarii comunicarii intre membrii echipei de cercetare
colectarea datelor, clasificarea si analiza lor
interpretarea datelor si evaluarea activitatii
Valentele cercetarii-actiune(M. Bocos)
Cercetatorii-profesori, isi monitorizeaza propriile practici educationale, realizeaza o actiune autoreflexiva, autoevaluatoare, automotivanta;
Reprezinta o activitate de perfectionare a profesorilor, de dezvoltare profesionala, de promovare a unor relatii de cooperare in echipa cu alti colegi;
Derularea cercetarilor-actiune contribuie la dezvoltarea practicii si teoriei educationale, precum si a relatiilor dintre ele.
Caracteristicile cercetarii-actiune sunt:
Participativa - este realizata de cadre didactice care profeseaza, sunt si organizatori si beneficiari, participarea este voluntara, dar sprijinita de experti, cercetatori.
(Auto)evaluativa - permite celui care cerceteaza sa-si analizeze si sa evalueze
Evaluata - modificarile sunt evaluate prin perfectionarea practicii educationale
Situationala -permite diagnosticarea unei probleme practice intr-un contest educational specific, fiind implementata chiar din momentul organizarii
Flexibila si novatoare - presupune schimbari , sugereaza directii si strategii de actiune
Situatii in care cercetarea -actiune este adecvata:
Perfectionarea metodologiei didactice, introducerea metodelor interactive in predare - invatare, perfectionarea metodelor si instrumentelor de evaluare didactica, gasirea unor solutii pentru modificari comportamentale la elevi, etc.
CAPITOLUL 4
DEMERSURI SPECIFICE IN CERCETAREA EDUCATIONALA
Organizarea si desfasurarea cercetarii pedagogice presupune parcurgerea unor etape, respectarea unor cerinte, utilizarea unor metode, tehnici, instrumente.
ETAPELE CERCETARII
1.Delimitarea problemei de cercetat
2.Proiectarea activitatii de cercetare
3.Organizarea si desfasurarea cercetarii
4.Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute
5.Elaborarea concluziilor cercetarii
6.Valorificarea cercetarii
7.Introducerea/difuziunea noului in practica educativa
1.Delimitarea problemei
Prima sarcina a profesorului-cercetator este identificarea problemei de cercetat, fixarea domeniului educational in care se incadreaza problema si formularea clara a acelei probleme la care cauta o solutie. Problema poate sa apara spontan , din observarea curenta a faptelor educationale sau sa fie pusa intentionat, dar tot ca rezultat al observarii unor fenomene din campul educational, a sesizarii unor disfunctionalitati in munca la clasa.
Capacitatea de identifica si de a formula o problema este o aptitudine prin care se manifesta spiritul stiintific al cadrului didactic. In cercetarea educationala trebuie plecat de la probleme reale, care sunt incertitudini de ordin practic si a caror solutie ar putea aduce ameliorarea muncii educative.
Delimitarea clara a domeniului cercetarii elimina sau previne, experimentari sterile, fara rost, fara efecte, cercetari de dragul cercetarii, abordarea unor teme prea vaste si prea complexe, cautarea unor solutii imaginare care nu au legatura cu activitatea educativa si care nu vor duce la reusita investigatiei. Delimitarea domeniului trebuie urmata de alegerea temei de cercetat. Asa cum arata I. Nicola, un criteriu valoros de alegere a temei pentru cercetare pentru un cadru didactic este cel al experientei personale, experienta ce merita sa fie cunoscuta si de altii. Temele alese trebuie sa fie de actualitate pentru domeniul educational, sa fie relevante, de interes general, sa aiba element de noutate, originalitate, sa contribuie la dezvoltarea teoriei sau practicii educationale.
Alegerea si formularea problemei este o etapa foarte importanta; de felul in care se realizeaza acest moment depinde derularea intregii activitati de cercetare, calitatea si valoarea cercetarii. Din aceasta faza decurge proiectarea celorlalte etape, precum si mijloacele de infaptuire a acestora. In cadrul temelor de cercetare din domeniul educational pot fi valorificate unele descoperiri stiintifice din alte domenii, prin aplicarea lor in practica scolara; pot fi puse in evidenta avantajele si dezavantajele acestei actiuni in comparatie cu situatia existenta.
Problema aleasa si formulata este reconsiderata pe tot parcursul cercetarii, in functie de rezultatele obtinute.
Documentarea, este o alta etapa importanta pentru pregatirea cercetarii. Munca de documentare asigura baza de plecare in cercetare; ea consta in culegerea informatiilor din literatura de specialitate, si nu numai; prin documentare se obtin date si idei necesare pentru formularea ipotezei privind solutia la problema cercetata.
Documentarea in domeniul cercetarilor educationale presupune in mod obligatoriu ca cercetatorul sa fie la curent cu progresele disciplinei in care lucreaza, precum si a disciplinelor conexe, pastrand tot timpul contactul cu noutatile din domeniul sau, din domeniile legate de metodologia cercetarii stiintifice, cu aplicabilitate in cercetarile educationale.
Studierea atenta a literaturii de specialitate pentru domeniul abordat este importanta din mai multe puncte de vedere. S-ar putea ca problema de cercetat sa fi gasit deja solutie la alti cercetatori si atunci nu mai are sens efortul de cercetare. Nu ne putem permite sa rezolvam probleme depasite a caror solutii sunt deja cunoscute.
Afirmatia ca " pentru a sti sa scrii este necesar sa citesti bine", in forma ei aforistica, contine in sine adevarul evidentiat si de catre Beveridge, care, analizand nevoia de documentare in cercetare, exemplifica cu umor doua situatii:
Byron scria-"pentru a fi cu totul original trebuie sa gandesti mult si sa citesti putin; or , aceasta este cu neputinta, deoarece inainte de a fi invatat sa gandesti trebuie sa fi citit";
B. Shaw are un paradox -" cititul strica mintea".
Pentru eliminare acestei dileme, el recomanda lectura cu spirit critic, pentru a nu deveni prizonierul rutinei. Lectura si documentarea trebuie intelese ca stimulente ale gandirii, ale creativitatii, pentru cei angajati in cercetare.
Este important sa se delimiteze informatia de interpretare. Filosoful englez Francis Bacon afirma inca in sec. XII:"sa citesti nu pentru a contrazice si combate si nici pentru a crede si a lua drept bun.ci pentru a cantari si judeca."
Documentarea este necesara pentru ca cercetatorul sa stie in ce directie sa se orienteze, sa-si intocmeasca lista bibliografica reprezentativa pentru domeniul pe care il investigheaza. Ea trebuie sa fie orientata catre rezolvarea unor probleme concrete din planul de cercetare. Studierea bibliografiei, presupune cunoasterea si a unor tehnici de documentare, respectarea unor cerinte fata de documentare. Din studiul bibliografiei se desprind selectiv acele idei care sunt necesare in abordarea problemei cercetate, prin fise sau alte procedee. Parcurgand literatura de specialitate, cercetatorul alege lucrarile esentiale, pe care le studiaza conspectandu-le, adnotand ideile-cheie. Documentarea continua pe tot parcursul cercetarii.
Documentarea reprezinta un demers activ si critic de inventariere a datelor si rezultatelor referitoare la problema cercetata, obtinute si cunoscute pana in momentul respectiv, de evaluare a stadiului atins de cercetarile anterioare in domeniul si problematica vizate(M. Bocos). Documentarea depinde si de cultura de specialitate, cultura pedagogica si metodica, de cultura generala a celui care studiaza problema.
In cercetarile educationale contemporane are mare importanta studiul documentelor curriculare oficiale, elaborate in contextul reformei educationale. Ele reprezinta o modificare de optica in intregului proces educational de care trebuie tinut cont si din perspectiva integrarii europene.
Documentarea si formularea clara a problemei de cercetat sunt premise a proiectarii si desfasurarii in conditii optime a cercetarilor.
2. Proiectarea activitatii de cercetare
Proiectarea este etapa de anticipare a strategiei cercetarii prin care se fixeaza pasii , elementele cheie ale demersurilor investigative , obiectivele, ipotezele de lucru, resursele, actiunile intreprinse, termenele, responsabilitatile, criteriile si instrumentele de evaluare
a) Stabilirea obiectivelor cercetarii
Obiectivele-raspund la intrebarea "ce isi propune cercetarea?", fixeaza finalitatile cu ajutorul unor formulari clare, concise, intr-o maniera operationala(masurabile, verificabile), ele se vor subordona finalitatii generale a cercetarii pedagogice, gasirii unor modalitati noi de perfectionare , de inovare a practicilor educationale.
b)Formularea ipotezei cercetarii
Ipoteza este o "idee provizorie", o supozitie, presupunere. F. Stefanescu - Goanga afirma " Pentru a constata trebuie sa presupui." Ipoteza este raspunsul(provizoriu) pe care cercetatorul l-a formulat la problema supusa de el investigatiei stiintifice.
Ipoteza este principalul instrument de cercetare; ipoteza reprezinta un enunt a carui valoare de adevar sau fals este probabila, cercetarea urmand sa verifice veridicitatea ei.
In cercetarea pedagogica ipoteza contine un enunt probabil la o relatie cauzala intre variabilele campului educational. Functia ipotezei este de a prezice relatiile stabilite intr-un context dat.
In legatura cu ipotezele se formuleaza cateva cerinte:
Elaborarea ipotezei trebuie insotita de formularea lor in scris, cat mai detaliat. Cercetatorul noteaza toate argumentele de plauzibilitate care sprijina ipoteza, dar din care vor fi retinute in urma cercetari doar pe cele care sunt semnificative pentru problema cercetata.
Pentru a se acoperi cat mai bine domeniul cercetat se recomanda formularea mai multor ipoteze, care asigura fundamentele pentru rationamentul inductiv, dar si o mai buna proiectare a cercetarii. Nu atat numarul ipotezelor este important, cat faptul ca ipotezele sa fie alternative, sa deschida mai multe drumuri pentru investigare.
Este foarte important modul in care se formuleaza ipotezele; de obicei se utilizeaza formulari de genul:
"Daca...atunci."
"Cu cat...cu atat."
"Ce ar rezulta daca."
"Este posibil ca."
In formularea ipotezei sunt utilizate verbe ca: determina, duce la, produce, este cauza, este efectul, variaza cu, reflecta, influenteaza, genereaza, altele.
Exemplu posibil:
Cercetare pe tema "Dezvoltarea capacitatii de invatare a elevilor la ciclul primar"
Ipoteza : " daca se asigura elevilor conditii adecvate de invatare-mediu ambiant favorabil, climat afectiv pozitiv, stimularea interesului pentru lectura.etc. potentialul lor de invatare va spori."
"Capacitatea de invatare a elevilor este efectul conditiilor interne si externe ale invatarii.deci, daca..atunci."
Ipoteza reflecta o relatie de tip "cauza-efect" sau de relatii/ interrelatii concomitente intre anumite variabile; este deci normal sa fie formulata logic sub forma unor rationamente ipotetice.
Dupa stabilirea ipotezei, cu ajutorul unui ansamblu de metode si tehnici se incearca demonstrarea valabilitatii presupunerilor cercetatorului. Formularea ipotezei este un moment important al cercetarii, care depinde de o serie de factori psihologici care tin de personalitatea cercetatorului(intuitie, creativitate, spontaneitate, curaj), de experienta care o are si pregatirea sa.
In cercetare se pot utiliza diferite tipuri de ipoteze:
ipoteze generale si de lucru secundare sau particulare
ipoteze specifice si ipoteze nule
ipoteza de baza
Ipoteza de baza reprezinta elementul de referinta la care se raporteaza cercetatorul pe tot parcursul cercetarii sale si care asigura legaturile dintre tema cercetarii si finalitatea acesteia, intre demersurile investigative, esenta si modul de desfasurare a cercetarii, natura si volumul eforturilor celor implicati in cercetare, rezultatele si randamentele obtinute.
Sursele formularii ipotezelor specifice cercetarilor educationale pot fi grupate in doua categorii:
T Surse care presupun utilizarea unor strategii deductive de valorificare a unor achizitii cu un grad mai mare de generalitate decat ipoteza enuntata(interpretari noi date unor principii, teorii, reguli cunoscute)
T Surse care presupun utilizarea unor strategii inductive de valorificare a unor date concrete, particulare(date experimentale obtinute, alte ipoteze de lucru, observatii spontane, valorificarea impresiilor cercetatorului)
Ipoteza de baza si ipoteza specifica trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte:
Sa fie in concordanta cu deontologia cercetarii si cu deontologia pedagogica
Sa aiba sustinere logica, epistemologica si metodologica
Sa fie verificabile prin metode experimentale, metode stiintifice care sa ofere date obiective
Sa nu se refere la o falsa problema educationala
Sa fie formulate fara echivoc, cu claritate
Sa fie in concordanta cu scopul cercetarii
Sa ofere noi perspective si sugestii deanaliza si cercetare, sa permita formularea de noi ipoteze si continuarea cercetarilor.(M:Bocos)
Ipoteza / ipotezele formulata/formulate vor fi verificate prin observare sistematica, experimental si prin metodologia de validare a acestora.
c) Elaborarea unui proiect coerent si unitar( dupa M. Ionescu)
Proiectul este instrumentul de lucru scris, ghidul care orienteaza cercetarea, condenseaza toate demersurile corespunzatoare delimitarii problemei de cercetat si proiectarii activitatii de cercetare.
Elementele componente ale proiectului:
Prezentarea problemei cercetate
Definire
Importanta
Actualitate
Motivarea alegerii
Scopul urmarit
Sintetizarea stadiului cercetarii problemei, a aspectelor rezolvate si a celor care nu au fost reolvate multumitor, realizarea de analize critice de catre cercetator, anticiparea contributiei sale originale
Prezentarea ipotezei de baza si a ipotezelor secundare
Prezentarea obiectivelor cercetarii
Delimitarea terminologica a notiunilor cu care se opereaza(clarificarea termenilor utilizati, a acceptiunii lor pe tot parcursul lucrarii, a unor caracteristici observabile care sa le justifice utilizarea)
Descrierea metodicii cercetarii.
Perioada de cercetare
Locul de desfasurare
Etapele si sub etapele implicate
Demersurile corespunzatoare etapelor
Disciplinele de studiu implicate
Esantionul de continut
Esantioanele de subiecti si caracterizarea lor- varsta, sex, nivel de pregatire, nivel intelectual, provenienta sociala, statut profesional, mediu
Variabile independente-introducerea unor schimbari pentru studiere
Variabile dependente-efectele si rezultatele produse
Metodologia de cercetare-metoda observatiei, experimentul psiho -pedagogic, studiul de caz, interviul de grup, chestionarul scris, studiul documentelor scolare, studiul documentelor de arhiva
Mijloacele de invatamant valorificate
Instrumente de cercetare
Metodologia de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute de subiecti
Metodologia de prelucrare a datelor cercetarii
Stabilirea modalitatilor de valorificare a cercetarii
.Organizarea si desfasurarea cercetarii pedagogice presupun stabilirea urmatoarelor aspecte principale:
Organizarea
o stabilirea perioadei de cercetare
o precizarea locului-unitati scolare, localitate, etc.
o delimitarea esantionului de elevi cuprinsi in cercetare asigurand caracterul reprezentativ al esantionului pentru a da posibilitate de generalizare
o fixarea grupului sau claselor experimentale si grupului/claselor de control/martor, daca cercetarea are un caracter experimental
o caracterizarea subiectilor
o discipline de invatamant vizate in cercetare
o baza materiala care se asigura pentru cercetare-materiale, aparatura, cheltuieli
o colaboratori implicati in cercetare
o alte conditii
Desfasurarea
Pe parcursul derularii cercetarii sunt inregistrate datele semnificative referitoare la:
Variabile independente si variabile dependente
Conditiile de desfasurare a activitatii instructiv-educative
Metodica activitatilor instructiv-educative
Metodele de evaluare initiala(pretestare), continua, sumativa(posttestare) si la distanta(retestare)
Dificultatile intampinate
Rezultatele scolare ale subiectilor
Atitudinile si comportamentele subiectilor
Opiniile si dorintele subiectilor, etc.
Daca este cazul se reformuleaza ipotezele particulare
4.Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute
Interpretarea rezultatelor este activitatea de ordonare si sistematizare a datelor, stabilirea relatiilor dintre ele, pentru a descoperi dependentele cauzale si legile care le guverneaza. Faptul brut nu constituie inca stiinta. Interpretarea reflecta capacitatea creatoare a cercetatorului, el extragand din datele furnizate de experienta adevaruri stiintifice riguros fundamentate.
Datele cercetarii se prezinta sub forma numerica , cantitativa, fiind posibila prelucrarea lor statistica. Analiza primara a datelor se realizeaza dupa ce sunt grupate, ordonate, clasificate, sistematizate, corelate.
Pe baza datelor se realizeaza: tabele, matrice, calcule de procente, grafice, raportari de scari de evaluare, diagrame de structura, diagrame de comparatie, se calculeaza indici statistici- care exprima tendinta centrala in grup sau variatia( medii, mediane, dispersii, etc.)
Din datele analizate se desprind concluzii utilizandu-se aparatul statistico-matematic, pentru a stabili daca diferentele dintre grupurile experimentate si cele de control sunt semnificative din punct de vedere statistic; se generalizeaza datele obtinute pe esantioanele de lucru la intreaga populatie.
Formele logice de baza utilizate in interpretarea rezultatelor sunt inductia si deductia, operatiile gandirii-analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea..
Metode de interpretare (dupa -J. Stuart Mill - 1806-1873)
a. Metoda concordantei-daca mai multe cazuri de producere a fenomenului au o circumstanta comuna, atunci este probabil ca aceasta sa fie cauza fenomenului, mai ales daca este singura comuna.
b. Metoda diferentei-daca doua cazuri difera printr-o singura circumstanta, prezenta in primul, absenta in al doilea, iar fenomenul se produce in primul caz si in al doilea nu, atunci circumstanta respectiva este cauza fenomenului.
c. Metoda combinata (-a-b-) circumstanta prezenta in toate cazurile pozitive si absenta in cele negative este cauza fenomenului.
d. Metoda variatiilor concomitente- daca doua marimi variaza impreuna, simultan sau succesiv, si daca variatiile atrag variatii corespunzatoare celeilalte, atunci marimile sunt legate printr-o dependenta cauzala sau depind amandoua de o cauza comuna.
e. Metoda reziduurilor-daca o parte a unui fenomen poate fi explicata printr-o parte a circumstantelor.
Metodele de interpretare enuntate mai sus sunt frecvent utilizate in metodele de cercetare cunoscute traditionale, observatia, experimentul.
Obiectivitatea este o conditie esentiala in interpretarea corecta a rezultatelor. Cercetatorul nu trebuie sa ignore faptele care contrazic ipotezele, ci dimpotriva sa caute astfel de fapte. Ele pot infirma o teorie.
Interpretarea datelor ajuta la confruntarea veridicitatii ipotezei de lucru, gasirea explicatiilor si solutiilor pentru optimizarea activitatilor educationale.
Interpretarii cantitative si calitative a datelor cercetarii i se adauga valorificarea din perspectiva psihologica-pedagogica, metodica si manageriala.
5.Elaborarea concluziilor cercetarii
Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute din cercetare se finalizeaza cu desprinderea concluziilor, prin raportarea permanenta la obiectivele cercetarii si la ipotezele formulate. Concluziile desprinse pot fi insotite de comentariile critice ale cercetatorului, de analizele, reflectiile si evaluarile proprii, de completari, restructurari, propuneri si sugestii.
Pe parcursul derularii cercetarii se pot desprinde si concluzii partiale, pe baza unor informatii calitative, care ulterior pot fi integrate in concluziile finale.
Concluziile cercetarii pot fi exprimate sub forma unor elemente descriptive, explicative sau sub forma predictiva.
6.Valorificarea cercetarii
Activitatea desfasurata de cercetator pe parcursul proiectarii, derularii si finalizarii investigatiilor, se poate valorifica in mai multe feluri:
Elaborare de referate/rapoarte ale cercetarii
Protocoale
Comunicari stiintifice
Studii sau articole in reviste de specialitate
Lucrari metodico-stiintifice pentru obtinerea gradului didactic I
Teze de doctorat
Carti de specialitate
7.Introducerea/difuziunea noului in practica educativa
Scopul cercetari pedagogice este optimizarea activitatii educationale, deci cercetarea se considera incheiata daca rezultatele sale pozitive, experienta practica inovatoare se aplica in practica educativa curenta si se generalizeaza.
Prin diseminarea rezultatelor si informarea celorlalte cadre didactice despre conceptele noi, strategii noi, ameliorarea activitatii didactice, se exprima eficienta cercetarii.7
MODEL POSIBIL
Structura lucrarii metodico-stiintifice:
Introducere
Cuprins-tratare a temei
Incheiere
Anexe, bibliografie
Programe pe calculator-daca este cazul
Cerinte privind Introducerea:
relevarea actualitatii si acuitatii problemei tratate pentru teoria si practica invatamantului(in contextul reformei);
sublinierea importantei si interesului pe care le prezinta pentru optimizarea practicii educationale;
formularea intentiei autorului de a aduce contributii personale la elucidarea problemei tratate.
Cerinte cu privire la Cuprinsul lucrarii:
definirea clara a conceptelor cheie cu care se opereaza;
precizarea cadrului teoretic(modelul teoretic luat ca punct de plecare pentru abordarea temei;
formularea clara si corecta a ceea ce se demonstreaza in lucrare;
ponderea aspectelor practic- aplicative: formularea de propuneri si solutii concrete pentru optimizarea invatamantului, ca suport pentru decizii viitoare;
caracterul sistematic, cu obiective clare, al tratarii subiectului;
ordinea logica a prezentarii problemelor;
rigoarea stiintifica a prezentarii datelor, prelucrarea si corelarea acestora;
sustinerea ideilor, solutiilor avansate de autor cu argumente stiintifice convingatoare.
Cerinte cu privire la Incheiere:
formularea clara a concluziilor lucrarii, care sa rezulte din analiza datelor si a faptelor prezentate;
legatura organica a concluziilor cu continutul lucrarii;
oportunitatea propunerilor si a perspectivelor formulate de autor;
calitatea solutiilor propuse si corelarea lor cu continutul lucrarii.
Cerinte cu privire la Documentarea stiintifica:
oportunitatea bibliografiei in raport cu tema;
actualitatea surselor bibliografice si prelucrarea informatiei;
citirea corecta a surselor bibliografice;
consemnarea bibliografiei conform normelor metodologice.
solutiilor propuse si corelarea lor cu continutul lucrarii.
Cerinte cu privire la Forma lucrarii:
stilul clar de prezentare;
inlantuirea logica a ideilor;
aspectul estetic, sublinieri in text;
concordanta dintre tema abordata si continutul lucrarii.
Cerinte cu privire la Sustinerea lucrarii:
sustinerea sintetica si coerenta, demonstrand cunoasterea aprofundata a problemei,
capacitatea de utilizare a continutului lucrarilor mai importante in argumentarea ideilor si concluziilor;
capacitatea de argumentare a valorii lucrarii( modul de abordare, relevarea unor noi aspecte, alcatuirea unor proiecte, a unor modele de lucru, ameliorarea practicii instructiv-educative )
CAPITOLUL 5
METODOLOGIA CERCETARII EDUCATIONALE
5.1. Concepte de baza
Orice stiinta are drept coordonate definitorii un obiect propriu de studiu, un aparat conceptual, metode si tehnici specifice de cercetare si teorii si legi cu posibilitati de extindere la intreaga arie de fenomene si procese pe care le studiaza .
Metodologia cercetarii se refera la modalitatile prin care se realizeaza cunoasterea stiintifica
Etimologia "methodos" - cale, drum, mijloc, instrument; "logos"- teorie, stiinta
Diversitatea metodologiilor este determinata de urmatorii factori:
a) Perspectiva sociologica- Aceasta inseamna raportarea fenomen ului educational la ansamblul din care face parte, pentru a cunoaste, natura si alcatuirea sa, geneza si evolutia, relatiile si determinarile sale, consecintele si efectele lui in planul vietii sociale.
b) Obiectivele urmarite in cercetare -se refera la descrierea fenomenului, diagnoza unei situatii, testarea unor ipoteze si explicarea fenomenului, identificarea de probleme , elaborarea de solutii si rezolvarea problemelor, etc.
c) Tipurile de cercetare adoptate la un moment dat-se definesc in functie de obiectivele urmarite.
Se disting trei tipuri de cercetare:
cercetare fundamentala-orientata spre obtinerea de cunostinte noi si dezvoltarea teoriilor;
cercetare aplicativa-se urmareste analiza problemelor pedagogice si identificarea de solutii de rezolvare a problemelor respective;
cercetare evaluativa- de apreciere a starilor de fapt existente la un moment dat si de determinare a efectelor unei actiuni.
Metode, tehnici si procedee
Metoda de cercetare reprezinta sistemul de reguli si principii de cunoastere a realitatii sociale, drum al gandirii in procesul obtinerii adevarului( observatia, ancheta, etc)
Metoda in cercetarea pedagogica, reprezinta calea de urmat, drumul pe care se poate ajunge la obtinerea unor rezultate noi, care sa contribuie la optimizarea actului educational. Metoda este o cale de descoperire a adevarului pedagogic. Metoda poate fi considerata ca un ansamblu omogen de procedee, actiuni si operatii, selectionate in functie de caracteristicile situatiei de invatare si integrate intr-un mod unitar de executie.
Tehnica de cercetare desemneaza ansamblul de prescriptii pentru ca activitatea de cunoastere stiintifica a realitatii educationale sa-si atinga scopul.( "tekhne"- in limba greaca mod de a proceda, viclesug-tehnici de elaborare si utilizare a chestionarelor, tehnici de observare, tehnici statistice). Tehnicile de cercetare sunt utilizate in activitatea de cercetare educationala in cadrul unor metode; ele reprezinta instrumente si operatii pe care le folosim de-a lungul cercetarii pentru inregistrarea si prelucrarea datelor obtinute. Tehnicile se subordoneaza si ele metodelor si depind de inventivitatea cercetatorului in a concepe modalitati de culegere a datelor faptice, de folosire a instrumentelor matematice pentru ordonarea si prelucrarea datelor
Procedeul este maniera de actiune, de operare cu instrumentul de investigatie, aspectele particulare, modalitatile concrete de folosire a metodelor si tehnicilor de cercetare( fisa de observatie, ghid de interviu, test) Procedeul este un detaliu sau element auxiliar al metodei impus de desfasurarea concreta a cercetarii; procedeul se subordoneaza metodei.
Metoda si procedeul isi pot schimba locul in functie de context. Cele trei aspecte nu se pot delimita cu rigurozitate; ceea ce intr-un context e tehnica, poate deveni procedeu sau invers. se poate vorbi de o structurare supraetajata a demersului cercetarii sociologice.
Indicatorii observationali reprezinta expresia numerica a fenomenelor pedagogice, determinarile cantitative a manifestarii calitative a fenomenului investigat.
Metode M1 M2Mn
Tehnici T1 T2.Tn
Procedee P1P2..P3..P4 Pn
Instrumente de investigare I 1I2..I3In
Daca in general, metodologia cercetarii se refera la principiile generale care orienteaza procesul cunoasterii in ansamblul sau, in cazul cunoasterii fenomenului educational, metodologia implica adaptarea unei conceptii generale cu privire la acest fenomen si folosirea unor metode specifice.
Organizarea si desfasurarea cercetarii presupune utilizarea unor metode, tehnici, procedee, instrumente de investigare, de culegere, prelucrare si interpretare a datelor empirice ale realitatii educationale supuse atentiei cercetatorului, specifice domeniului.
Cele mai multe metode sunt imprumutate din alte stiinte socio umane- psihologie, sociologie, de la alte stiinte ca informatica, biologia, medicina, discipline de granita, fiind adaptate fenomenului educational. O parte din metode sunt specifice stiintelor educatiei(analiza produselor activitatii scolare, a documentelor scolare, probele docimologice, etc.)
Metodele, procedeele, tehnicile se aplica diferentiat in functie de scopul, conditiile concrete ale fenomenului investigat. Ele trebuie privite in dinamica lor interna, in inter corelatia lor, adaptandu-se in functie de caracteristicile, de evolutia si de modificarile ce intervin in cadrul fenomenului real. In modul concret de utilizare a metodelor intervine creativitatea cercetatorului, care poate utiliza metodele cunoscute, dar poate crea si utiliza metode, si mai ales instrumente noi.
Se cuvine precizarea ca , la fel ca si in alte domenii ale cercetarii stiintifice, metodele, tehnicile, nu se utilizeaza izolat, ci sunt integrate intr-un sistem metodologic in cadrul caruia elementele componente sunt in interactiune.
Metodologia cercetarii educationale reprezinta teoria si practica metodelor si procedeelor de cercetare in domeniul educational, stiinta care studiaza esenta, natura, definirea statutul, clasificarea si cerintele de valorificare a acestora si de construire a unor modele explicative.
Metodologia cercetarii educationale este abordata diferit si nuantat de autori diferiti, dar la fiecare incercare de clasificare se regasesc in esenta aceleasi componente si subcomponente.
5.2.Metode de cercetare educationala
Clasificarea metodelor de cercetare -I.Nicola:
Metode de descriere si masurare a diferitelor aspecte si manifestari a faptului pedagogic:
Caracteristica acestor metode - instrumentele din aceasta grupa se refera la inregistrarea datelor si constatarilor dupa ce ele s-au produs; se obtine un inventar al datelor care permit diagnosticarea unor manifestari si implicit perfectionarea activitatii educative practice;
Metode actional -experimentale:
Caracteristica lor -presupun interventia si modificarea in desfasurarea faptului pedagogic, metodele actional- experimentale implica o functie dubla-gnoseologica(de cunoastere) si praxiologica (actionala).
Prima vizeaza surprinderea unor relatii dintre variabilele campului educational, cealalta consta in introducerea unor ameliorari in derularea propriu-zisa a actiunii educationale.
Tehnici corelationale-
In cadrul acestora se calculeaza indici de corelatie. Sunt situatii in cercetarea educationala in care se inregistreaza doua sau mai multe siruri de date despre acelasi esantion. Intre aceste siruri se stabilesc anumite corelatii, care exprima legaturile dintre fenomenele investigate. Prin indicii de corelatie se stabilesc legaturile dintre mecanismele fenomenelor. De exemplu, in evaluarea performantelor elevilor se coreleaza rezultatele testelor de inteligenta si notele scolare.
Metode matematico-statistice
Reprezinta instrumentele matematice necesare prelucrarii datelor adunate prin celelalte metode.
Clasificarea metodelor de cercetare pe grupe de metode -I. Jinga:
Metode de colectare a datelor cercetarii
Metoda observarii
Experimentul metoda convorbirii
Metoda anchetei pe baza de chestionar
Metoda cercetarii documentelor scolare
Metoda analizei produselor activitatii scolare
Tehnicile sociometrice
Metode de masurare a datelor cercetarii
Numararea(inregistrarea)
Clasificarea sau ordonarea(procedeul rangului)
Compararea(raportarea)
3. Metode de prelucrare matematico-statistica a datelor
a)Metode bazate pe calcularea unor indici statistici
Indici care exprima tendinta centrala intr-un colectiv: media, mediana, modul (valori medii sau valorice reprezentative);
Indici care exprima variatia, distributia valorilor reprezentative: amplitudinea, abatere medie, abatere standard;
Coeficienti de corelatie, care exprima legatura dintre variabile.
b)Metode grafice. Diagrame, grafice, matrice, tabele, scheme, postere, etc.
Diagramele-sunt forme de reprezentare a situatiilor numerice prin constructii geometrice; pot fi diagrame liniare, diagrame poligonale, diagrame circulare, etc.
Curba clopot- curba Gauss - Laplace, care indica distributia normala a frecventei fenomenelor; "ogiva" lui Galton
Rezultatele obtinute din prelucrarea datelor trebuie interpretate pentru finalizarea cercetarii; prin ele se ajunge la explicatii si la solutii de optimizare.
Cele mai cunoscute si mai utilizate metode in cercetarea pedagogica sunt observarea, experimentul pedagogic, ancheta, analiza produselor activitatii, analiza rezultatelor scolare, studiul documentelor de programare,, metoda biografica, studiul de caz. Se pot utiliza si alte metode cu conditia sa serveasca scopului urmarit, sa nu afecteze rezultatele sau sa nu influenteze negativ subiectii, sa aduca un plus de cunoastere si ameliorare in activitatea didactica.
In lucrarea "Teoria si practica cercetarii pedagogice"(2003), Musata Bocos, preia si sistematizeaza taxonomiile elaborate anterior, aducand argumente si in ce priveste limitele si dificultatile practice ale metodelor analizate.
T Nu trebuie neglijate normele deontologice ale pedagogiei- sa se respecte subiectii asupra carora se actioneaza, indiferent de varsta lor, particularitatile psihologice pe care le au, sa se respecte unicitatea lor, demnitatea umana si sa se influenteze pozitiv dezvoltarea personalitatii lor;
T Trebuie sa se tina seama de natura si complexitatea fenomenelor educationale, faptul ca ele sunt dinamice, ireversibile, neunivoce, nu pot fi reproduse de mai multe ori, in conditii perfect identice cu cele initiale, nu pot fi oprite pentru a fi analizate; mijloacele moderne audio-video permit totusi in conditiile actuale inregistrarea lor pentru a putea fi urmarite ulterior.
T Dificultatea delimitarii si controlarii dimensiunilor, aspectelor si variabilelor fenomenelor educationale studiate in vederea stabilirii relatiilor dintre acestea(ex. experiment psiho - pedagogic, aplicarea metodei observatiei)
T Dificultatea combinarii metodelor de cercetare adecvate scopului urmarit, pentru a fi eficiente
T Calitatea aplicarii metodelor depinde de pregatirea si de experienta in cercetare, de competentele si abilitatile cercetatorului, de subiectivitatea sa, de trasaturi de personalitate, de creativitatea sa
T Datele obtinute pentru esantionul studiat permit interpretari si inferente statistice, estimari, comparatii in anumite limite de probabilitate, de aceea generalizarea pripita presupune riscuri
T Exista si anumite limite organizatorice si tehnice, constrangeri practice si presiuni, care pot avea efecte negative asupra rezultatelor cercetarii.
5.3.Metodele de colectare a datelor cercetarii
Metoda observarii
Observatia este metoda cea mai veche de cunoastere, dar daca nu este sistematica, nu permite generalizari, ramane la nivelul cunoasterii spontane, a cunoasterii comune.
Observatia stiintifica reprezinta metoda de obtinere a informatiilor prin intermediul simturilor cu scopul de a verifica ipotezele cercetarii sau pentru a descrie sistematic si obiectiv mediul natural si social, persoanele si relatiile interpersonale, comportamentele individuale si colective, actiunile si activitatile oamenilor, comportamentul lor verbal, produsele activitatii creatoare a indivizilor si grupurilor umane.
In sensul cel mai general, observatia consta in investigarea sistematica, pe baza unui plan dinainte elaborat si cu ajutorul unor instrumente adecvate, a actiunilor si interactiunilor evenimentelor, relatiilor si proceselor din campul educational dat. Este o investigare calitativa a fenomenelor educationale.
Se realizeaza cu ajutorul unor tehnici de observare, care la randul lor pot fi grupate dupa diferite criterii.
Esenta metodei observarii - consta in urmarirea sistematica, organizata a fenomenelor educationale aflate in conditii normale de desfasurare.
Cerintele observarii ca metoda de cercetare stiintifica
Subordonarea observarii(perceptie orientata) fata de anumite obiective precizate de la inceput;
Planificarea observatiei; observarea trebuie sa se realizeze sistematic si continuu, pe o perioada suficient de lunga pentru a putea fi surprinse diferite ipostaze de manifestare a fenomenului, evolutia procesului urmarit;
Pregatirea anterioara pentru observatie; abordarea cu seriozitate a conditiilor observarii;
Efectuarea observatiei intr-un cadru de referinta; compararea datelor observate intr-un colectiv cu situatii similare observate in alte colective, clase, scoli, din alti ani, din alte perioade ale aceluiasi an scolar;
Formularea datelor observatiei oral sau scris pentru a consemna cele observate si a crea posibilitatea utilizarii datelor;
Valorificarea datelor observatiei in scopul propus anterior imprima observatiei un caracter activ si eficient.
Tehnici de observare
A. Dupa modul in care se realizeaza inregistrarea faptelor:
B. Dupa modul de implicare a observatorului:
Tipuri de observatii:
1. observatie structurata- consta in utilizarea unor tehnici de masurare, in care se specifica modul de inregistrare a datelor repartizate pe categorii de codificare, a manifestarilor educationale, cercetatorul nefiind implicat in domeniul cercetat( de exemplu observarea comportamentului elevilor- prosociale, conformare, antisociale, utilizand un sistem de categorii, metode de autoobservare, observatie directa, desprinzandu-se in final anumite concluzii);
2.observatie participativa-consta in implicarea totala sau partiala a cercetatorului in situatiile investigate si invocarea introspectiei sau/si a memoriei sale pentru inregistrarea post-festum a datelor si informatiilor(autoevaluare activitatii didactice)
3.observatie nedistorsionata-presupune utilizarea unor instrumente de inregistrare a situatiilor educationale in vederea aplicarii ulterioare a sistemelor de categorizare a informatiilor pentru prelucrari empirice si interpretari teoretice.
Observatia reprezinta un criteriu de testare a capacitatilor de investigare empirica ale unui cercetator, (de exemplu utilizarea unei fise de observatie a comportamentului comunicativ elevi-profesor in timpul orei-ce fac elevii, ce face profesorul). Cel mai frecvent se utilizeaza. observatia structurata si observatia participativa.
Regulile observarii stiintifice:
Tehnici de consemnare a observatiilor
Caiet de observatii
Fisa de observatie
Metoda cercetarii documentelor scolare
Consta in analiza datelor pe care le ofera documentele scolare: cataloage, foi matricole, fise psiho- pedagogice ale elevilor, curriculum scolar, planificari calendaristice, etc.
Analiza se desfasoara pe baza unor criterii stabilite, in functie de anumiti parametrii care decurg din obiectivele cercetarii.
Metoda analizei produselor activitatii scolare
Produsele activitatii scolare/portofoliile sunt obiectivari ale muncii elevilor desfasurate in cadrul scolii si in afara ei, dar sub indrumarea cadrelor didactice. Astfel de produse sunt: lucrari scrise, compuneri, desene, caiete de teme, obiecte confectionate, etc.
Datele culese sunt supuse analizei pentru a se desprinde estimari, aprecieri asupra individualitatii elevului, comportamentului sau, a preocuparilor si inclinatiilor sale. Datele consemnate sunt corelate cu constatarile desprinse in urma aplicarii altor metode de cercetare.
Metoda anchetei pe baza de chestionar
Ancheta reprezinta o metoda de cercetare a realitatii educationale bazata pe tehnici de producere a datelor cu ajutorul intrebarilor puse de cercetator si al raspunsurilor formulate de subiecti(persoanele cuprinse in ancheta).
Anchetele utilizeaza diferite tehnici si proceduri: interviul, chestionarul, observatia, in functie de fenomenele studiate. Pot fi studiate prin anchete fenomene subiective sau fenomene obiective. Rol esential revine intrebarilor.
Metoda anchetei este o metoda de cercetare de tip interactiv, care presupune un schimb direct de informatii intre cercetator si subiectii supusi investigatiei. Prin ancheta se culeg date- opinii, fapte, nevoi educationale, interese, motivatii, cunostinte, comportamente, dorinte, aspiratii.
Ancheta face posibila culegerea de date de la un numar mai mare de subiecti, pentru a cunoaste cat mai bine fenomenul investigat.
Etapele anchetei:
Delimitarea problemei ce constituie obiectul anchetei
Alegerea subiectilor(esantionului, populatiei investigate)
Pregatirea instrumentelor de ancheta(elaborarea chestionarului, grile de interviu)
Executarea pe teren a anchetei prin investigarea subiectilor
Prelucrarea datelor din chestionar si elaborarea rezultatelor
Instrumentul specific utilizat in anchete este chestionarul. Termenul provine din limba latina- "questio"- cautare, cercetare, intrebare, interogatoriu. Ancheta se poate realiza sub forma scrisa sau orala.
Chestionarul reprezinta o succesiune de intrebari eventual imagini grafice, ordonate logic si psihologic, adresate in scris subiectilor cercetarii si la care se asteapta raspunsuri scrise. Intrebarile sunt bine structurate pe baza unor considerente logice si psihologice. Metoda se foloseste in diferite etape ale cercetarii, alaturi si corelat cu alte metode. Metoda este preluata din sociologia generala si din sociologia educatiei.
Chestionarul este o tehnica de cercetare-intrebarea scrisa si instrument de cercetare-coala de hartie, pe care sunt scrise intrebarile.
George Gallup a stabilit o schema pentru chestionarele de opinie publica:
Se incepe cu o serie de intrebari inchise pentru determinarea gradului de cunoastere de catre subiecti a problemei puse in discutie;
Urmeaza una sau mai multe intrebari deschise privind atitudinea fata de problema respectiva;
Intervine un set de intrebari inchise referitoare la aceeasi problema;
Se introduc mai multe intrebari deschise despre motivatia opiniilor exprimate;
Chestionarul se incheie cu cateva intrebari inchise pentru masurarea intensitatii atitudinilor si opiniilor subiectilor din esantion.
In constructia chestionarelor are foarte mare importanta modul de formulare a intrebarilor( sa fie intelese, sa nu plictiseasca, sa nu produca reactii negative) Conteaza si aspectul estetic, asezarea in pagina, corectitudinea.
Chestionarul cuprinde doua parti:
a. Partea introductiva:
Se motiveaza subiectilor necesitatea aplicarii chestionarului
Se evidentiaza avantajele generale si speciale ce pot rezulta din ancheta
Se precizeaza scopul si obiectivele cercetarii
Cine a initiat cercetarea si in ce scop
Recomandari privind modul de completare, se insista asupra necesitatii sinceritatii in raspunsurile ce se vor da.
b.Intrebarile propriu-zise, chestionarele pot cuprinde un numar mai mic sau mai mare de intrebari, in functie de obiectul cercetarii, finalitatea propusa, tehnica de ancheta, felul intrebarii, calitatea si numarul operatorilor de ancheta, resursele materiale disponibile, timpul avut la dispozitie.
Taxonomia intrebarilor componente. Tipuri de intrebari:
1.Dupa continut
intrebari factuale- privesc evenimentele petrecute in viata celor chestionati, insusirile, caracteristicile acestora; sunt solicitate date obiective, observabile si verificabile( date biografice, studii, situatia scolara, etc.;
intrebari de opinie-vizeaza aspecte de ordin subiectiv, pareri, atitudini, motivatii, asteptari, nevoi educationale, care nu pot fi observate direct;
intrebari de cunostinte-vizeaza evaluarea nivelului de cultura, a preocuparilor intelectuale, a sistemului de valori la care adera cei chestionati.
2. Dupa forma de inregistrare a raspunsurilor
Intrebari inchise-permit alegerea raspunsurilor fixate in chestionar; solicita raspunsuri de genul: da, nu, nu stiu,
foarte mult, mult, putin, deloc; intotdeauna , de cele mai multe ori, uneori, niciodata.
Exemplu:
"Esti multumit de rezultatele scolare pe care le-ai obtinut pana in prezent?
Incercuieste cifra din dreptul raspunsului care se potriveste cel mai bine opiniei tale:
Da, sunt multumit
Sunt partial multumit
Nu, nu sunt multumit"
Intrebari deschise-lasa libertatea de a formula raspunsul in maniera dorita.
Exemplu: " Ce intelegi prin sintagma "a fi pregatit la ore"?
Intrebari cu raspunsuri la alegere(precodificate) constau in enumerarea tutror raspunsurilor posibile la o intrebare de tip deschis.
Exemplu:
" In cazul in care intampinati dificultati in pregatirea temelor, la care dintre modalitatile urmatoare apelati.
Notati de la 1-5 in dreptul raspunsurilor, in ordinea in care considerati prioritare modalitatile care vi se potrivesc.
-ma straduiesc sa le rezolv singur
-ma consult cu colegii din clasa
-nu intreprind nimic
-solicit consultatii de la profesor
-cer ajutorul parintilor"
Cerinte in alcatuirea unui chestionar:
Sa se delimiteze clar problema de cercetat
Sa se operationalizeze conceptele cu care se lucreaza
Intrebarile sa fie in concordanta cu tema si ipoteza cercetarii
Intrebarile sa fie formulate clar si concis, intr-un limbaj accesibil
Intrebarile sa vizeze un aspect bine delimitat si sa nu sugereze raspunsul
Sa se respecte particularitatile subiectilor chestionati
5.Metoda convorbirii
Metoda convorbirii este o forma de ancheta, care consta intr-un dialog dintre cercetator si subiectii supusi investigatiei, in vederea colectarii de date in legatura cu fenomenele urmarite. Convorbirea se desfasoara pe baza unui plan si a unui ghid alcatuit din intrebari elaborate dinainte. Raspunsurile se consemneaza, se inregistreaza cu fidelitate, pentru a putea fi prelucrate ulterior.
Convorbirea imbraca forma interviului, daca se desfasoara pe o tema stabilita anterior si cu o singura persoana. Interviul vizeaza cu predilectie aspecte referitoare la activitatea si opiniile celui intervievat.
Interviul , ca si ancheta, este o metoda de cercetare interactiva, care presupune construirea unei situatii de interactiune intre cercetator si subiectul/subiectii investigati.
Eficienta metodei depinde de sinceritatea declaratiilor , de atmosfera de incredere care o creeaza cercetatorul, folosind regulile si tehnicile de aplicare a interviului, de conditiile si cadrul in care are loc interviul.
Taxonomia interviurilor:
Dupa genul convorbirilor-
Interviuri fata in fata
Interviuri prin telefon
Dupa numarul de subiecti intervievati
Individuale
De grup
Dupa gradul de libertate in formularea intrebarilor
Structurate
Semistructurate
Nestructurate/informale/nondirective/de profunzime
Dupa modul de alcatuire
Special organizate
Cu grupuri spontane si informale
Cerinte comune ale interviurilor.
Operatorul de interviu trebuie:
sa explice scopul si obiectivele cercetarii,
sa-i asigure pe interlocutori de anonimatul si de caracterul confidential al raspunsurilor
6.Metodele sociometrice
Sunt utilizate pentru studierea colectivelor de subiecti investigati ca grupuri. Tehnicile sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente folosite pentru investigarea si cunoasterea relatiilor interpersonale dintre elevii unei clase, unui grup (oameni in grupul mic). La origine sociometria inseamna masurarea fenomenelor sociale , ceea ce se poate realiza prin intermediul metodelor statistice.
In intelesul actual, uzual, sociometria
desemneaza conceptia teoretica si sistemul metodologic
creat si impus in sociologie si psihosociologie de L. J.
Testul sociometric este o tehnica cantitativa, un instrument de baza a sociometriei care permite descrierea cantitativa si calitativa a structurii socio-afective si a organizarii informale a grupurilor primare asa cum sunt ele constituite "aici si acum" in situatii reale de viata. Testul evidentiaza starea preferentiala a individului in grupul mic din care face parte.
In testul sociometric se formuleaza intrebari prin care se solicita fiecarui membru al grupului restrans sa arate cu cine doreste sa se asocieze intr-o anumita activitate -munca, sport, etc.. Elaborarea testului consta in formularea intrebarilor, pe baza unor criterii concrete, care sa-i angajeze pe cei chestionati sa-si exprime preferintele socio-afective fata de ceilalti membrii ai grupului.
Intrebarile trebuie sa vizeze o anumita situatie concreta in raport cu care subiectii sa isi exprime simpatia, antipatia, atractia, respingerea, indiferenta fata de anumite persoane din grup.
Exemplu :
1."Numeste in ordinea preferintelor cinci colegi cu care iti place sa mergi intr-o excursie( sa inveti, sa mergi la spectacole, etc.)"
2."Numeste in ordine cinci colegi cu care nu iti place sa mergi intr-o excursie( sa inveti, sa mergi la spectacole, etc.)"
Sirul intrebarilor poate sa fie mai lung. Este recomandat sa se aleaga mai multe criterii de exprimare a preferintelor in functie de situatia concreta a grupului studiat(copii, adolescenti, adulti).
Matricea sociometrica se prezinta sub forma unui tabel cu dubla intrare in care sunt trecute datele testului sociometric, sunt consemnati membrii grupului atat pe verticala, cat si pe orizontala. Pentru studierea alegerilor si respingerilor se intocmesc tabele separate. Datele inregistrate sunt totalizate pe orizontala si pe verticala, obtinandu-se totaluri cu diferite semnificatii:
Pe baza acestor date se calculeaza indicele sociometric- I. Formula de calcul este:
n numarul alegerilor primite de subiect
N-1 numarul membrilor
grupului
Cu cat I-indicele sociometric este mai mare, cu atat elevul se bucura de apreciere mai mare din partea colegilor.
Sociograma este instrumentul care reda sub forma grafica ansamblul relatiilor interpersonale din interiorul grupului investigat. Se intocmeste pe baza datelor cuprinse in matricea sociometrica. Sociogramele pot fi individuale, daca redau relatiile unui subiect cu ceilalti membrii ai grupului, si colective/de grup-daca redau relatiile dintre membrii grupului.
Psihodrama urmareste eliberarea spontaneitatii si creativitatii individului si inlaturarea tensiunilor afective aparute in viata individuala si a grupurilor mici.
Psihodrama
este o tehnica
psihoterapeutica creata de J.L.
Inca de la Aristotel se cunosc efectele cathartice ale actiunii dramatice asupra spectatorului, dar Moreno este acela care pentru prima data a inteles binefacerile acestei actiuni pentru actorul insusi, cerandu-i sa fie absolut spontan, sa-si joace propriul sau personaj, pe cont propriu, abandonand orice idee de a produce efect asupra spectatorilor.
Sedintele de psihodrama cuprind trei parti:
prologul, in cursul caruia psihoterapeutul se
straduieste sa faca sa dispara orice
jocul dramatic-improvizatie pe o tema aleasa in prealabil de toti participantii
discutia finala-in care se comenteaza jocul fiecaruia si interactiunile umane din cursul sedintei, degajandu-se invatamintele trase de fiecare asupra lui insusi.
Experimentul pedagogic
Experimentul este cea mai importanta metoda de cercetare. Spre deosebire de observatie presupune modificarea conditiilor de aparitie si desfasurare a fenomenului.
Experimentul este o observare provocata. El consta in reproducerea sau schimbarea deliberata a unor evenimente sau procese educationale cu scopul de a observa, masura si evalua prin control sistematic factorii care le influenteaza, le determina sau cu care interactioneaza El consta in analiza actiunii unor variabile independente asupra variabilelor dependente intr-o situatie controlata, cu scopul verificarii ipotezelor cauzale.
Precizari terminologice:
variabile independente- factorii introdusi in experiment de catre cercetatori
variabile dependente-factorii asupra carora se exercita influenta variabilelor independente
control-eliminarea factorilor care ar putea interveni in relatia dintre variabilele independente si cele dependente si care ar putea duce la concluzii gresite.
Tipuri de experimente. (Septimiu Chelcea)
de laborator
de teren
Caracteristici:
- Interventia activa a subiectului cunoscator, prin provocarea sau introducerea unui factor nou sau dirijarea variatiei unui factor existent;
- Controlul unor factori;
- Scopuri cognitive-in premise si finalitate.
Fiecare are valoare si limite(Puricele fara picioare nu aude)
In experiment intervin variabilele independente-introduse de cercetator in vederea studierii efectelor schimbarii si variabilele dependente-care sunt rezultatele constatate in urma variabilelor independente; ele sunt supuse masurarilor si interpretarilor. Se lucreaza si cu variabile intermediare, care mijlocesc relatiile intre primele doua.
Exemple:
Variabile independente- metodele de predare ale profesorului (metoda problematizarii, metoda descoperirii, explicatia, convorbirea, etc.)
Variabile dependente- performantele scolare ale elevilor
Variabile intemediare- factori sociali si psihici.
Formele experimentului pedagogic sunt experimentul de laborator(realizat de cercetatori specializati) si experimentul natural( realizat de cercetatori, profesori, etc., sau numai de profesor la clasa lui.)
Etapele experimentului:
Delimitarea problemei de cercetare
Stabilirea temei
Documentarea
Construirea ipotezelor
Esantionarea
Stabilirea metodologiei cercetarii
Recoltarea informatiilor
Prelucrarea informatiilor
Analiza cantitativa si calitativa a informatiilor, prelucrarea materialului faptic
Verificarea ipotezelor si valorificarea, prin introducerea modificarii produse de acestea
Intocmirea raportului de cercetare si prezentarea acestuia beneficiarului
Desfasurarea investigatiilor experimentale urmeaza etapele prezentate deja in capitolele anterioare. Ne vom opri in continuare pe scurt la problema esantionarii.
Esantionare si sondaj in activitatea didactica
Precizari terminologice
Esantionul este parte dintr-un intreg, selectata dupa criterii stiintifice, pe care se realizeaza o cercetare, determinandu-se, verificandu-se sau atestandu-se anumite caracteristici ale intregului(Miron Ionescu)
Alcatuirea esantionului trebuie sa se realizeze in asa fel incat acesta sa fie reprezentativ pentru o anumita populatie, in cazul nostru, populatie scolara. Esantionul reprezentativ este grupul extras din populatia scolara aflata in studiu pe care o poate reprezenta(grup de elevi, clasa, scoala). Reprezentativitatea se refera atat la aspectul cantitativ, la marimea esantionului, cat si la aspectul calitativ, structura esantionului. Depinde de o serie de elemente ca-marimea colectivitatii de selectie, marimea ponderii caracteristicilor cercetate, marimea dispersiei valorilor extreme fata de valoarea medie exprimata prin abatere standard, eroarea limita admisa, probabilitatea cu care este garantata precizia informatiilor culese.
Esantionarea este operatia practica de stabilire a esantionului reprezentativ statistic si a modalitatii in care se va lucra cu el. Ea presupune selectarea unui numar limitat , relativ restrans de unitati, subiecti, din colectivitatea generala, asupra carora urmeaza sa se realizeze investigatia, urmand ca informatia obtinuta sa fie aplicata la intreaga colectivitate , cu o anumita probabilitate.
Sondajul statistic este operatia practica prin care se culeg date pentru a se stabili indicatorii statistici cu ajutorul carora se masoara caracteristicile grupului investigat; sondajul intervine dupa stabilirea esantionului si presupune constatarea, consemnarea si analiza unor date si fapte legate de activitatile didactice, cu scopul de a desprinde aspecte esentiale pentru intregul continut sau pentru intreaga populatie din care face parte esantionul. Se utilizeaza criteriile de varsta, sex, nivel general, nivel de pregatire la disciplina respectiva.
Exista diferite posibilitati de esantionare operativa in scoala:
Metoda selectiei
Esantionarea simpla negrupata
Esantionarea stratificata
CAPITOLUL 6
METODOLOGIA ABORDARII PSIHOSOCIALE ALE GRUPURILOR SCOLARE
Grupurilor scolare ca grupuri mici
Grupul mic
Definitii de lucru
q Grupul mic-este un ansamblu de persoane intre care se stabilesc relatii reciproce interindividuale directe si statornice in cadrul unor activitati similare, ce conduc la realizarea scopurilor relativ comune(Dictionarul de sociologie)
q Grupul reprezinta o colectie de persoane care inter actioneaza, sub conducerea unui lider, pentru atingerea unui obiectiv comun si care impartasesc sentimentul unei identitati comune. (dupa Serban Iosifescu)
q Ansamblu de indivizi aflati in relatie unul cu altul
Structura grupului mic rezulta din asamblarea unor componente precum indivizii, relatiile interpersonale, normele, valorile, scopurile, motivatiile si activitatile.
Structura consta din relatiile directe si relativ stabile dintre membrii sai. Grupul dispune de urmatoarele structuri :
Marimea grupului-necesitatea mentinerii grupului in limita parametrilor care il definesc determina numarul limitat al membrilor sai(2-40). Marimea grupului este o variabila independenta. varietatea si densitatea relatiilor interpersonale depinde de numarul si insusirile persoanelor implicate. cu cat grupul este mai mare, creste numarul relatiilor, se multiplica resursele sale prin contributia indivizilor, dar in acelasi timp apare posibilitatea constituirii mai multor subgrupuri(mai ales informale).
Scopul comun - nu exista grup daca nu exista cel putin un scop comun.
Coeziunea-grupul se caracterizeaza prin unitatea membrilor sai generata de obiectivele comune, exercitarea atributiilor conducerii, normativitatii; abilitatea membrilor de a gandi si actiona ca o entitate si rezistenta la fortele de ruptura. Indicatorii ce releva coeziunea se refera la atractia interpersonala dintre membri, evaluarea reciproca, gradul de identificare a membrilor cu grupul, dorinta expresa de a ramane in grup. Consensul rezulta din similitudinea tacita sau manifesta a atitudinilor si optiunilor, iar conformitatea se manifesta prin comportamente de supunere, acceptare si urmare a prescriptiilor normative. Orice grup dispune de mecanisme de promovare a conformismului individual fie prin sanctiuni negative, presiuni, fie prin recompense.
Normativitatea -grupul elaboreaza reguli, standarde si norme pe care memebrii sai trebuie sa le respecte, fie ca efect al convingerilor proprii, fie ca rezultat al presiunii grupului. Normele de grup - modelele de comportament acceptate de catre membrii grupului - si nivelul conformarii la norme (superficial sau adanc);
Autoreglarea-grupul reprezinta un sistem deschis care dispune de mecanisme proprii de mentinere si dezvoltare si de relatii cu mediul sau exterior; grupul are o relativa autonomie si autoorganizare, prin care se detaseaza ca unitate microsociala;
Conducerea ('leadership') - emergenta si activitatea liderului pe baza: competentei, calitatilor personale, puterii reale, autoritatii formale, obiectivelor / asteptarilor grupului;
Comunicarea - exista diferite modele de comunicare in grup ('lant', 'Y', 'cerc', etc.;), schimb de informatii reciproce
Motivatia si interesele personale ale membrilor;
Conflict -la nivelul grupului se manifesta o varietate de conflicte cu impact variabil asupra activitatii sale.
Eficienta -natura sarcinii si mediul in care grupul isi desfasoara activitatea; grupul se situeaza la un anumit nivel de performanta in raport cu obiectivele sale specifice.
Satisfactie -orientat in principiu catre atingerea obiectivelor generale, grupul asigura un anumit nivel de satisfactie membrilor sai, in acord cu obiectivele de ordin personal
Relatii umane in grup
-contacte psihosociale care se petrec in grup;
-interactiunea, baza legaturilor care pune fata in fata doua sau mai multe persoane, fiecare suportand influente reciproce; sfera interactiunilor umane cuprinde: atractia, interdependenta, comunicarea, influenta, controlul puterea, autoritatea si prestigiul
Relatiile interpersonale -creeaza climatul organizatiei, atmosfera din sectie
Grupul prezinta o "personalitate", o atitudine, un obiectiv propriu, care sunt mai puternice ca oricare din indivizi sau toti indivizii la un loc. Coexistenta sau convietuirea oamenilor conduce la formarea unei entitati relativ independente, care functioneaza in concordanta cu anumite legitati interioare si actioneaza asupra membrilor printr-un sistem normativ cu functie coercitiva.
Conceptul de grup poate fi analizat in doua sensuri:
q unul general-care desemneaza trasaturile acestei unitati sociale indiferent de ipostazele sale,
q unul particular-care caracterizeaza un anume grup
R.B. Cattel a introdus conceptul de sintalitate(1948) pentru a radiografia trasaturile si manifestarile unui grup particular. Sintalitatea se centreaza pe unicitate, incluzand tot ceea ce face ca un grup sa se deosebeasca de altul. Termenul caracterizeaza " personalitatea" unui grup ca intreg. ea este influentata de caracteristicile membrilor grupului-insusirile lor, de personalitatea si atitudinile lor, de structura grupului. Deci, sintalitatea este un concept operational care scoate in evidenta particularitatile grupului dat, ca un tot unitar, impunand o viziune functionala asupra relatiilor dintre membrii grupului. In pedagogie se utilizeaza in caracterizarea clasei de elevi(I. Nicola)
Dinamica grupului este "ingredientul magic" care face ca un grup sa devina echipa. Pentru ca grupul sa devina echipa, membrii sai trebuie sa lucreze impreuna si sa obtina rezultatele dorite, conform scopurilor propuse. Eficienta grupului depinde de factori variabili. Performanta unei organizatii depinde de eficienta cu care actioneaza membrii sai.
Functii si procese la nivelul grupului mic
Functii principale:
-de integrare sociala a individului
-de reglare a comportamentului si relatiilor interindividuale
-de securitate productiva
Procesele care se manifesta in grup:
-stratificarea
-repartitia trairilor afective
-conducerea
-competitia sau cooperarea
Stratificarea este un proces prin care are loc dispunerea ierarhica a membrilor grupului pe o scala, in functie de anumite criterii. Diferentierea poate fi orizontala, atunci cand membrii grupului sunt specializati in executarea anumitor roluri care nu implica inegalitate sau verticala cand repartizarea pe straturi implica valorizare sociala, putere, functii, privilegii.
In problema stratificarii intervine structura de status si rol.
Statusul constituie setul de aprecieri statornicite de grup in legatura cu pozitia sociala, este pretuirea colectiva de care se bucura detinatorul unei pozitii. Status prescris-detinut de individ indiferebnt de calitati proprii; status dobandit-la care individul ajunge prin efort propriu.
Rolul este modul de interventie activa in ambianta, care poate fi o colectie de modele de comportament, "rol prescris" -abstractie extrasa din asteptarile si normele grupului, sau "rol efectiv" cuprinzand comportamentul concret al unei persoane intr-o anumita functie, purtand amprenta personalitatii sale. Rolul defineste comportamentul asteptat de la cel care ocupa un anumit status.
Rolul si statusul sunt interdependente. Conteaza cum isi indeplineste rolul un individ cu o anumita pozitie sociala, pentru ca prestigiul sau sa creasca. Acelasi individ face parte din mai multe grupuri si indeplineste diferite roluri, care contribuie mai mult sau mai putin la satisfactii personale, implinirea personalitatii sale. Rolurile se invata . exista o influenta reciproca intre trasaturile de personalitate si roluri. Stresul de rol desemneaza dificultatile pe care le au oamenii in exercitarea cerintelor de rol.
Procese privitoare la trairile afective:
Cele doua aspecte sunt corelative, se pot suprapune, dar pot fi si divergente. Activitatea de cunoastere si dirijare aclasei de elevi ca grup social trebuie sa vizeze armonizarea celor doi parametri.
Relatii interpersonale in grupul mic
Relatiile interpersonale sunt un tip de relatii sociale, care implica relatii directe intre persoane si sunt determinate de logica necesitatilor umane individuale. Ele sunt o parte esentiala a vietii umane si influenteaza profund satisfactia cu viata a individului si calitatea mediului sau uman.
Relatiile interpersonale sunt procese psiho-sociale de tip interactiv, legaturi directe intre doua sau mai multe persoane. Ele au o puternica incarcatura afectiv-emotionala si vizeaza aspecte particulare ale vietii individului (familie, prietenie, timp liber, munca, dragoste).
Caracteristici generale ale relatiilor interpersonale. Ele sunt :
In functie de durata, intensitatea trairilor si specificul substratului interactiunii, relatiile interpersonale angajeaza persoanele in grade diferite:
profund, complet, cu angajare afectiva mare si o solicitare pe termen lung(prietenie, dragoste, relatii de familie);
fragmentar, limitat, sporadic, pe durata scurta
Omul este o fiinta sociala si in sensul ca " are nevoie de celalalt om", are nevoi individuale care pot fi satisfacute numai prin relatiile cu alte persoane. Problema poate fi privita din doua sensuri:
Relatiile interpersonale sunt suport psihologic, dragoste, stima, afiliere, securitate, statut, prestigiu, reducerea incertitudinii si anxietatii;
Dinamica relatiilor interpersonale orienteaza si regleaza relatiile dintre persoane
Exemple de relatii care se constituie pentru a satisface necesitatile de sociabilitate: relatii de prietenie, relatii de dragoste, " distractia in comun".
Relatiile interpersonale, in varietatea lor, reprezinta un mediu necesar activ, semnificativ al vietii personale. Ele exprima in acelasi timp, conditii favorabile sau nu ale afirmarii si dezvoltarii individului, ofera sau implica sansa actualizarii potentelor individuale in pluralitatea situatiilor de munca si viata in care persoana reprezinta un agent activ.
Relatiile interpersonale exercita influente pozitive sau negative asupra individului si grupului, fie ca cristalizeaza sau modeleaza stilul de viata al fiecaruia, fie ca, conditioneaza calitatea mediului uman. Au importanta deosebita pentru individ si pentru functionarea societatii(se imbina psihologicul cu sociologicul)
APLICATII
TEME PENTRU SEMINAR SI MUNCA INDEPENDENTA
1. Identificati si delimitati o problema intilnita in activitatea de elev/ student care poate constitui o posibila tema de investigatie.
2.Stabiliti pentru tema de cercetare aleasa:
obiectivele cercetarii
ipotezele de lucru
metodologia cercetarii
3. Construiti un chestionar cu diferite tipuri de intrebari pentru a investiga opiniile colegilor privind problema frecventei la cursuri si seminarii.
4.Alcatuiti o fisa de observatie pentru a urmari comportamentul elevilor din ciclul primar cu ocazia practicii pedagogice; analizati si interpretati rezultatele observatiilor.
5. Elaborati un test sociometric .
6.Elaborati schita unui proiect de cercetare pe tema de docimologie.
7.Teme de cercetare posibile:
Prevenirea esecului scolar
Egalitatea sanselor
Interdisciplinaritatea
Activitati extracurriculare
Invatamant alternativ
Calitatea educatiei si educatia pentru calitate
Model:
Partea introductiva:
Pentru a derula cu eficienta Programul de formare a managerilor scolari va rugam sa raspundeti cu sinceritate la intrebarile ce va sunt adresate mai jos.
Reforma invatamantului romanesc presupune in mod necesar si reforma managementului educational si scolar .
Chestionarul de fata urmareste cunoasterea punctelor de vedere, constatarilor si aprecierilor directorilor de scoli privind nevoile de instruire,
de formare si auto formare in vederea implicarii eficiente in reforma sistemului educational in plina desfasurare.
Opiniile dumneavoastra raman confidentiale. Ele sunt importante si esentiale pentru adoptarea unor decizii privind programul de formare a managerilor scolari.
Va multumim pentru cooperare!
Intrebarile chestionarului:
Cum apreciati utilitatea unui Program de formare a managerilor scolari in conditiile derularii reformei educationale
Mentionati in caseta cifra corespunzatoare opiniei exprimate folosind scala urmatoare:
foarte util util utilitate medie utilitate redusa inutil
La ce forma de pregatire ati participat pe probleme de management
In ce masura reforma invatamantului a produs schimbari in componenetele mentionate mai jos
Mentionati in caseta cifra corespunzatoare opiniei exprimate folosind scala urmatoare
foarte util util utilitate medie utilitate redusa inutil
a.
b.
Statutul scolii dvs.c.
Viata scolara in interiorul institutieid.
Comunicarea profesor - elev, profesor - profesore. 
Relatiile
dintre conducerea scolii si inspectorat
f. Relatiile scolii dvs. si comunitatea locala
g. 
Strategiile
de luare a deciziilor in scoala
h. Curriculum la decizia scolii
i.
Alegera
manualelor alternative
j.
Altele(care)
4.Aveti o viziune cristalizata asupra viitorului institutiei pe care o conduceti?
Mentionati cateva elemente esentiale ale acestei viziuni.
5.Avand in vedere contextul reformei educationale ce note specifice considerati ca definesc stilul dvs. de conducere in urmatoarele relatii:
-cu inspectoratul scolar-------- ----- ------ ----- ----- -----
-cu personalul din scoala-------- ----- ------ -------------
-cu elevii-------- ----- ------ ----- ----- --------- ----- --------
-cu comunitatea locala-------- ----- ------ ----- ----- ------
-in decizii manageriale care privesc direct scoala----- ----- --------
6. In ce masura simtiti nevoia si aveti interes sa va imbunatatiti prestatiile manageriale in domeniile de mai jos
Mentionati in caseta cifra corespunzatoare opiniei exprimate folosind scala urmatoare:
foarte util util utilitate utilitate redusa inutil medie
a. Conducerea prin obiective-------- ----- ------ -------
b. Elaborarea planului strategic al scolii----- ----- -----------------
c. Utilizarea eficienta a variatelor stiluri de conducere----------
d. Valorificarea tehnicilor moderne de comunicare----- ----- ----
e. Utilizarea unor forme eficiente de dezvoltare a personalului din invatamant----- ----- ----------------
f. Aplicarea tehnicilor de gesiune financiara----- ----- -----------
g. Utilizarea tehnicilor de munca in echipa----- ----- --------------
h. Aplicarea metodelor de stimulare a activitatii individuale si de grup-----
i. Strategii de procurare si alocare a resurselor materiale-------
j. Altele( care anume)-------- ----- ------ ----- ----- -----
7 .Care din formele de organizare a pregatirii managerilor le considerati mai eficiente si adecvate stilului dvs. de invatare( sau conditiilor in care lucrati)
scoala rezidentiala
invatamant la distanta
alternarea celor doua
Care din temele enumerate mai jos le considerati prioritare intr-un program de formare a managerilor scolari
Tematica orientativa pentru stagiul de formare a managerilor scolari
Managementul schimbarii
Coordonate ale reformei educationale in Romania
Activitatea manageriala a scolii,
Cultura organizationala
Decizia manageriala
Proiectare manageriala si marketing educational
Planificare strategica, tactica ,operationala
Management de curriculum
Monitorizare si evaluare
Managementul resurselor umane
Grupul si echipa, formarea echipei manageriale
Relatii comunitare, parteneriat social
Motivare
Self- management, managementul succesului
Managerul, calitati, competente, stiluri manageriale
Comunicarea
Negociere si rezolvare de conflicte
Consiliere
Managementul timpului si al prioritatilor
Managementul stresului
Managementul resurselor financiare si materiale
BEVERIDGE, W. I, Arta cercetarii stiintifice, Editura Stiintifica, bucuresti, 1968
Bocos, M., Teoria si practica cercetarii pedagogice, Editura, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003
Dragan , I., Nicola, I., Cercetarea psihopedagogica, Editura TIPOMUR, Targu - Mures, 1995
Huberman, A.M., Cum se produc schimbarile in educatie si invatamant, EDP, Bucuresti, 1978
Jurcau, N., Psihologia educatiei, Editura., PresaUniversitara Clujeana, 2001
Jinga , I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Editura, ALL Educational, Bucuresti, 2001
Muster, D., Metodologia cercetarii in educatie si invatamant, Editura, Litera, Bucuresti, 1985
Nicola, I., Tratat de pedagogie scolara, EDP., Bucuresti, 1996
Ionescu, M., Chis, V., Pedagogie, Editura, PresaUniversitara Clujeana, 2001
Marginean, I., Proiectarea cercetarii
sociologice, POLIROM,
Planchard , E., Cercetarea pedagogica, EDP., Bucuresti, 1972
Rotariu Traian, Ilut Petru- Ancheta
sociologica si sondajul de opinie, POLIROM,
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
