Oboseala: si daca ar fi alimentatia ?

OBOSEALA: SI DACA AR FI ALIMENTATIA ?

Daca ajungeti intr-o zi sa consultati un medic pentru o problema de oboseala, este improbabil ca el sa procedeze la un interogatoriu alimentar si inca mai improbabil sa faca efortul de a cauta posibile carente in vitamine si in saruri minerale. De asemenea, este o mica sansa sa caute sa identifice alegerile alimentare care pot declansa, direct sau indirect, reduceri sensibile de tonus, generale sau trecatoare.

HIPOGLICEMIA: PREA SIMPLU PENTRU A NE GANDI !

Un automobilist este brusc nevoit sa se opreasca pe marginea drumului. Vehiculul sau, cu toate ca este aproape nou si bine intretinut, a ramas in pana. Remorcat pana la garajul cel mai apropiat, el devine atunci, obiectul unui examen mecanic atent. Dar degeaba, caci nimic nu putea explica pana. La specialistul in marca respectiva, la care a fost transferat, sunt luate in considerare ipotezele cele mai extreme. L-au demontat, si-au asumat riscul de schimba piese esentiale, l-au montat la loc: nimic ! Si apoi, enigma este in sfarsit clarificata: nu mai avea benzina. Diagnosticul hipoglicemiei este putin, ca acela al penei de benzina: este prea simplu pentru a ne gandi la el.

In evul mediu, o parte din populatie a inceput sa se ingramadeasca in orase cu strazi inguste, ocupate de gramezi de gunoaie si excremente, in mijlocul carora misunau porcii, se inmulteau rapid sobolanii si se agitau mustele. Lepra, ciuma, febra tifoida, holera, dizenteria decimau mare parte din populatie, timp de secole, pana intr-o zi cand, a aparut ideea ca este posibil sa fie o legatura de la cauza la efect si ca, cateva masuri de igiena ar fi salutare. In acea vreme, acest teribil flagel era ceea ce se putea numi "bolile civilizatiei" asa cum, putin mai tarziu, vor fi bolile contagioase eruptive, tuberculoza sau sifilisul.

Daca am face astazi lista bolilor civilizatiei moderne, vom putea nota printre altele, obezitatea, diabetul, cancerul, bolile cardio-vasculare si chiar sida. Hipoglicemia, cu toate ca este caracteristica vremurilor noastre, totusi este de bunavoie uitata. Si, daca se poate admite ca este o afectiune din care nu se moare, in schimb se poate afirma ca ea impiedica, in mod  dramatic, sa traiasca pe cei care sunt afectati de ea.

CAND SE VORBESTE DE HIPER SAU DE HIPOGLICEMIE ?

In capitolele precedente, am vazut ca glucoza era carburantul organismului, acela de care aveau nevoie mai ales pentru functionare muschii si in special creierul. Absenta ei ar provoca moartea, insuficienta ei se poate traduce in diferite feluri si in principal prin oboseala.

Stim ca glucoza trece in sange si ca, concentratia medie pe stomacul gol, este in jur de 1 g la litrul de sange. Pentru a mentine concentratia la nivelul sau ideal, organismul face in mod succesiv apel la doua surse de alimentare:

glicogenul, care este in stoc tampon in ficat si tesuturile musculare;

neoglucogeneza, care corespunde mai ales la o transformare a proteinelor in glucoza.

Atunci cand concentratia zaharului (glucozei) creste, ceea ce este cazul dupa absorbtia glucidelor, organismul se afla in hiperglicemie. Atunci cand ea scade, adica devine mai mica de 0,6 g/l, organismul se afla in hipoglicemie.

UN SIMPTOM POATE ASCUNDE UN ALTUL

Daca luam un mic dejun compus din glucide bune, adica cele care au un IG scazut, glicemia urca rezonabil, de exemplu pana la 1,25 g/l si sub actiunea unei secretii slabe de insulina, ea descreste progresiv, putin sub valoarea normala si se stabilizeaza din nou, rapid, la 1 g/l.

In schimb, daca micul dejun este compus din glucide rele (paine alba, miere, dulceata, zahar), varful glicemiei va putea creste, de exemplu pana la 1,8 g/l. Secretia pancreatica de insulina va fi atunci importanta, disproportionata chiar daca pancreasul nu este in stare buna. In acest caz, hiperinsulinismul va avea ca efect scaderea anormala a glicemiei, care va putea ajunge pana la 0,45 g/l, provocand astfel, in circa trei ore dupa ingestie, o hipoglicemie.

Atunci cand glicemia scade brutal, subiectul se va putea plange de tulburari, asociind paloare, palpitatii, transpiratie, angoasa, tremur sau subit o foame foarte mare. La extrema, el va sti: este clasica indispozitie hipoglicemica. Medicul consultat, dupa ce a efectuat probabil un bilant pentru a elimina orice alte posibilitati de afectiuni grave, va pune cu usurinta diagnosticul si va da sfaturi pentru evitarea recidivelor. Majoritatea indivizilor la care s-a diagnosticat o hipoglicemie, vor avea tendinta sa creada ca se afla in aceasta stare pentru ca, probabil, sunt lipsiti de zahar. Ori, este exact contrariul! Daca indispozitia intervine de exemplu la sfarsitul diminetii, este sigur ca apare ca urmare a unei absorbtii mult prea importanta de glucide "rele" la micul dejun, care a fost in esenta compus din alimente hiperglicemiante. In alti termeni, daca ne gasim in hipoglicemie la ora 11 este pentru ca la ora 8 am fost in hiperglicemie. De aceea aceasta afectiune se numeste hipoglicemie reactionala. Paradoxal, abuzul zaharului este cel care produce un deficit, intotdeauna prin hipersecretia de insulina interpusa. Un simptom poate ascunde un altul.

HIPOGLICEMIA FUNCTIONALA

Cel mai adesea, glicemia coboara in mod progresiv si atunci da semne mai banale, pretandu-se mai putin la o diagnosticare usoara: dureri de cap, cascat, scaderi de tonus, lipsa de concentrare, gauri de memorie, tulburari de vedere, frilozitate dar si, in functie de fiecare individ, iritabilitate si agresivitate.

Femeile par sa fie mult mai sensibile si manifesta uneori, intr-un mod mai evident, anumite simptome: acela de frilozitate de exemplu. In mod curent se remarca la birou ca, mereu spre sfarsitul diminetii, femeile simt nevoia de "a pune ceva" pe ele, in conditiile in care temperatura nu s-a schimbat. Este usor de remarcat, in anturajul lor familial sau profesional, ca unele persoane devin treptat nervoase, instabile, chiar agresive, pe masura ce ora obisnuita de masa soseste.

In ceea ce priveste cascatul si alte stari de somnolenta, pe care le afiseaza participantii la sedinte in intreprinderi, ele sunt de asemenea semne evidente.

O ancheta facuta in Franta pe subiecti ai accidentelor rutiere, a aratat ca mai mult de 30 % dintre ele erau datorate unei pierderi a vigilentei consecutiva unei scaderi a glicemiei.

De altfel, directiile de personal stiu bine ca accidentele de munca (in uzine, pe masini sau pe santiere) sunt intotdeauna mai numeroase la anumite ore ale zilei. Ele sunt in mare parte, legate de o relaxare a atentiei, probabil in raport cu o scadere anormala a glicemiei.

O origine alimentara

Simptomele hipoglicemiei functionale fac frecvent parte din plangerile pacientilor cand isi consulta medicul, gandind ca sunt victime ale oboselii cronice sau insuficientei circulatorii cerebrale. In realitate, aceste simptome nu sunt decat consecinta indirecta a unor proaste obiceiuri alimentare: prea mult zahar, prea multe paste si orez albe, nu destule fibre.

Lung timp, s-a crezut ca doar subiectii care aveau tendinta de ingrasare puteau fi victimele hipoglicemiei. Studii realizate au aratat ca toata lumea, deci si slabii, pot sa fie afectati. Diferenta se afla in planul metabolismului. Unii se ingrasa, altii nu.

un rau raspuns alimentar

Asadar, se poate evidentia eroarea stupida care consta in a ciuguli glucide rele de fiecare data cand organismul se gaseste in hipoglicemie, asa cum o cer simptomele foamei si ale  scaderii de tonus. Industriasii agroalimentari nu au scapat ocazia de a exploata aceasta piata care aduce bani, propunand infometatilor bare de pseudo-ciocolate, compuse in proportie de 80 %, din zaharuri si alti compusi de glucoza.

In publicitatea cvasi mincinoasa care se face pe piata, unele firme merg chiar pana la a evoca, in mod abuziv, "forma" (forma buna in care vei fi dupa ce consumi aceste produse), altele promit o veritabila relansare a functiilor vitale ("acesta reporneste") care nu este in realitate decat inceperea unui nou ciclu (hiper/hipoglicemie), care constituie mijlocul ideal de fidelizare a clientului, printr-un adevarat cerc vicios.

Consumul de zaharuri, adesea intre mese, are ca rezultat intretinerea, daca nu agravarea situatiei. Cresterea glicemiei este la fel de rapida si puternica ca si scaderea sa.

Este desigur, ciclul infernal in care se regasesc toti aceia ce sunt victimele rontaielilor dintre mese. Stadiul extrem este natural, acela in care se complac americanii mancand si band in permanenta alimente hiperglicemiante (cola, hamburgheri, cartofi prajiti, pop-corn..), cu consecintele hipoglicemice secundare care se cunosc. Daca ei se opresc, acest lucru poate fi dramatic caci ei sunt cert, intr-un sistem de dependenta totala.

FORTA DEPENDENTEI ZAHARULUI IN AMERICA

Medicii americani cunosc ceea ce am numit carbohidratii cravers (carbohidratii doriti cu aviditate), ceea ce inseamna "toxicitatea glucidelor rele". Exista chiar o intreaga literatura in SUA, care pune in evidenta legatura stransa intre aceasta "extrema dependenta de zahar" si violenta.

Numeroase studii, realizate mai ales in penitenciare, au aratat ca cea mai mare parte a delicventilor erau hipoglicemici cronici. Unii autori merg chiar pana acolo incat se gandesc ca acest lucru explica marea criminalitate la anumite categorii sociale defavorizate, pe care mizeria ii conduce la o alimentatie inca si mai hiperglicemianta decat a altora. Faptul ca obezitatea este mai importanta la ei, se bazeaza pe aceeasi logica.

Cand alcoolul se vara

Trebuie sa stim de asemenea, ca hipoglicemia este una din explicatiile cele mai probabile ale alcoolismului. Atunci cand o bautura alcoolica este bauta pe stomacul gol, ea trece direct in sange si se manifesta imediat printr-o crestere a glicemiei. Glicemia genereaza automat, o importanta secretie de insulina care va provoca o hipoglicemie reactionala. Ori, alcoolul, in mod particular la un alcoolic, impiedica eliberarea glucozei stocate in ficat (glicogen) slabind posibilitatile neoglicogenezei. Deci, din doua una: ori alcoolicul ramane in hipoglicemie, ceea ce ii este psihic insuportabil, ori consuma o noua cantitate de alcool pentru a iesi din aceasta stare.

Limbajul popular este in intregime semnificativ cand vorbeste de "bautura intaritoare". Noul pahar de alcool produce, ca efect, cresterea glicemiei si provoca bautorului o imensa alinare. Se intelege deci, eroarea stupida care consta in a da sa bea unui alcoolic pentru a-l sevra, sucuri de fructe sau bauturi indulcite in loc de alcool, caci atata timp cat hipoglicemia cronica nu va fi eradicata, individul se va afla in orice moment in situatia de recidiva.

Adolescentii care se "alimenteaza cu carburant" band cola sau alte bauturi dulci, se afla in realitate, in aceeasi logica hiper/hipoglicemie si acest lucru este probabil cel care explica de ce niciodata nu au fost asa de limfatici[1] ca astazi.

Asa cum au aratat oamenii de stiinta americani si francezi, cel mai grav este ca adolescentul care a abuzat pe parcursul anilor de bauturi hiperglicemiante ajunge fortat,  aproape sa treaca la alcoolism. Un medic universitar din Washington ne-a raportat de curand ca dupa parerea lui, in acest fel se explica recrudescenta dramatica a alcoolismului in campusurile americane.

In Franta, adolescentii de 15 ani, care au adunat ceva "betii" la activ sunt in numar mare iar educatorii o stiu  bine. Se povesteste ca, intr-un orasel de provincie unde se gaseste un mare internat particular, autoritatile locale aduc inapoi la colegiu in mod regulat, miercuri seara, tineri elevi ridicati intr-o stare de ebrietate avansata. In cele mai bune cazuri, se multumesc sa inabuse afacerea. Trebuie sa spunem ca, daca cineva se hazardeaza sa descopere adevaratul responsabil: "deriva alimentara a societatii noastre", nu va avea parte decat de rasete si ridicari din umeri.

Nu stinghereste faptul ca "setea de astazi", aceea a tineretii noastre, aceea a lumii de maine este stinsa cu bauturi care creeaza o adevarata dependenta si ca cola-dollars poate fi fara nici un fel de inconvenient spalata de investitii in publicitate de prestigiu sau in strategii de piata de geniu.

Repercursiunile meselor gresit concepute

Scaderea tonusului de dupa masa, este o veritabila obsesie pentru toti cei ce muncesc. Eh bine, trebuie sa stim ca aceasta somnolenta post prandiala, cum o numesc medicii, este semnul unei hipoglicemii! Aceasta este consecinta directa a modului deplorabil in care a fost organizata masa si "sandwichiul-bere" este cert ilustrarea cea mai aberanta. Contrar a ceea ce multi oameni gandesc, vinul nu este obligatoriu responsabil de somnolenta ci maniera in care a fost baut: pe stomacul gol. De altfel, trebuie stiut ca alcoolul potenteaza efectul zaharurilor, ceea ce explica ca absorbit cu alimente hiperglicemiante (paine alba, cartofi, paste, pizza) el genereaza mai rapid o hipoglicemie. De aceea vinul nu va "taie picioarele" in alt fel decat un kir, o bere, o sangria sau un whisky-cola, mai ales luat pe nemancate.

Ceea ce trebuie retinut este ca o mare parte din oboselile cronice sau trecatoare (caderi de tonus), ale caror victime sunt contemporanii nostri, sunt legate de hipoglicemii  consecutive unei alimentatii gresite.

Se stie de altfel ca si factorii emotionali pot actiona asupra glicemiei si produc o slabire a vigilentei, provocand o secretie anormala de adrenalina sau de insulina care produce o hipoglicemie.

Factorul individual

Inainte de a termina acest capitol, este important sa precizam ca hipoglicemia (si simptomele ei) este o notiune relativa, legata de o sensibilitate individuala. Ati remarcat desigur, ca intr-un loc in care domneste o temperatura constanta, unele persoane se acopera pe cand altele se descopera. Acest lucru inseamna ca la o temperatura egala, unora le este frig in timp ce altora le este prea cald. In aceeasi maniera, nutritionistii au admis, in sfarsit, ideea potrivit careia fiecare individ are un sistem de termoreglare care ii este propriu si ca o ratie alimentara care satura pe unul poate lasa infometat pe altul.

In materie de hipoglicemie, este acelasi lucru. Adica aparitia simptomelor este o notiune biologica foarte relativa de la un individ la altul. Anumite persoane sunt pe cale sa-si piarda cunostinta (sa intre in coma hipoglicemica) cu 0,7 g/l de zahar in sange, in timp ce altii se vor simti perfect bine cu 0,5 g/l. De aceea este mereu foarte dificil sa se determine la ce nivel parametric se situeaza factorii de declansare.

De altfel, indispozitia resimtita la inceput, poate sa fie datorata unei secretii de adrenalina legata de exemplu, de un stres. Daca se dozeaza in acel moment glicemia, ea este normala. In schimb, cateva ore mai tarziu, ea ar putea fi scazuta si deci responsabila de persistenta starii de oboseala.

Scoala stiintifica moderna, prin esenta riguroasa si nu se poate decat felicita pentru acest lucru, are totusi defectul de a nu accepta un fenomen ca si corect din punct de vedere stiintific, decat daca el a putut fi verificat statistic, in acelasi mod, la o populatie importanta de subiecti, caci ea pleaca de la postulatul potrivit caruia toti indivizii sunt identici. Ceea ce se verifica la unul, trebuie obligatoriu sa se verifice si la altul. (De altfel, in virtutea acestui principiu de baza, homeopatia - totusi admisa ca o terapeutica eficace in numeroase afectiuni- nu a fost niciodata oficial recunoscuta. Ea este chiar respinsa, mereu din principiu, de autoritatile medicale, in ciuda practicarii sale de catre medic si de recunoasterea ei de catre Securitatea sociala. Homeopatia nu poate face obiectul nici unei "probe" in masura in care ea scapa de sub controlul stiintific clasic, caci ea este fondata prin natura pe sensibilitatea individuala.) Toata lumea recunoaste astazi ca variatia glicemiei sanguine explica majoritatea simptomelor pe care le-am definit, dar unii, din principiu, se opun inca la stabilirea in mod oficial, a corelatiei dintre ele, in masura in care valorile de declansare sunt variabile de la un individ la altul.

Bunul simt, observatia si experienta vor conduce la acceptarea ei.

CELELALTE CAUZE ALE OBOSELII

GRESITELE ALEGERI IN MACRONUTRIMENTE

Oboseala poate fi cauzata de un aport insuficient de proteine. Un regim prea restrictiv sau neechilibrat, poate avea ca efect lipsirea de proteine. Aceasta carenta relativa, produce mai multe consecinte:

ingrasarea, din cauza tulburarilor metabolice;

topirea musculara, de unde o senzatie de oboseala la cel mai mic efort;

incetinirea cresterii la copii.

Un exces de lipide, ca si consecinta a unei mese, poate de asemenea sa produca o scadere a tonusului. Excesul de grasimi incetineste considerabil digestia, care poate dura 4 pana la 5 ore. De aceea o senzatie de greutate gastrica neplacuta si aparitia unei somnolente.

CARENTELE IN MICRONUTRIMENTE

Un deficit de vitamina B poate de asemenea produce aparitia unei stari de oboseala. Aceasta se remarca in special la alcoolici, la femei insarcinate care vomeaza si la sportivi.

Stiti ca vitamina B, solubila in apa, ramane in apa in care au fost fierte legumele si feculentele, deci ar fi de dorit sa o pastram pentru a face o supa.

Alte cauze ale oboselii datorate unei carente in micronutrimente:

scaderea concentratiei sanguine de vitamina B9 (sau acidul folic), ceea ce este adesea cazul femeii gravide si batranilor;

o carenta in vitamina B12, ceea ce se remarca curent la vegetarieni;

deficitul in vitamina C, care este preponderent la fumatori sau la persoanele care nu mananca destule fructe sau cruditati. Aceasta carenta favorizeaza infectiile si impiedica absorbtia fierului;

magneziul ingerat in cantitate insuficienta, favorizeaza spasmofilia si ne face mai vulnerabili la stres;

carenta in fier, foarte frecventa la femei, este sursa de anemie, de infectii si de oboseala;

carenta in antioxidanti (betacaroten, vitaminele C si E, zinc si seleniu) impiedica lupta impotriva radicalilor liberi, responsabili de o imbatranire precoce, de boli cardio-vasculare si de cancer.

GRESITA GESTIUNE A BAUTURILOR ALCOOLICE

Modul in care bem o bautura alcoolica poate avea incidenta asupra vitalitatii. De aceea, nu trebuie niciodata bauta pe stomacul gol caci acest lucru favorizeaza cefalee, vertij sau accidente diverse (de munca, de circulatie). Excesul de alcool in timpul meselor conduce la aceleasi tulburari.

Femeia are o mai mare sensibilitate decat barbatul pentru o aceiasi doza de alcool, caci ea are un echipament enzimatic mai putin performant pentru a-l putea degrada.

In secundar, alcoolul favorizeaza o deshidratare prin cresterea diurezei si a transpiratiei. Ori, o deshidratare de 1 % diminueaza cu 10 % forta musculara. Daca se atinge 2 %, forta musculara este scazuta cu 20 % De unde o senzatie de oboseala anormala chiar in lipsa unei activitati fizice intense.

HIPERSENSIBILITATEA LA POLUAREA ALIMENTARA

Nu se cunosc bine efectele asupra organismului, ale absorbtiei cronice, in timpul zecilor de ani, de pesticide, erbicide, fungicide, nitrati, reziduuri de antibiotice, plumb si mercur.

Totusi, s-au intalnit deja cazuri de intoxicatie cu beta-agoniste ale organelor, alergii la unii coloranti, fara a vorbi de diarei datorate salmonelei si de cateva rare epiemii de listerioza sau de trichinoza. In toate cazurile pomenite, simptomele se traduc de asemenea printr-o anumita oboseala.

De aceea este important sa alegem, daca este posibil, alimente provenind din agricultura biologica: ele sunt mai bogate in micronutrimente si lipsite de produse chimice nedorite.

TABELUL VITAMINELOR