Asistarea copilului in sistemul de protectie a copilului

Asistarea copilului in sistemul de protectie a copilului

Etape ale procesului de asistare

Semnalarea cazului

Evaluarea initiala

Evaluarea detaliata si stabilirea planului de interventie

Interventia propriu zisa

Urmarirea continua a rezultatelor interventiei si a evolutiei cazului

Cerintele DPC privind dosarul copilului

Inregistrarea sesizarii sau a cererii de protectie a minorului.

Documentul va cuprinde informatii privind persoana care a facut sesizarea, motivarea solicitarii si cat mai multe date privind copilul.

Evaluarea initiala

Evaluarea detaliata a situatiei copilului - rezultat al analizelor efectuate de profesionistii DJPC. Cuprinde urmatoarele date:

situatia juridica a copilului;

date privind mediul de viata al copilului, situatia sa socio- familiala;

date privind situatia medicala, starea de sanatate a copilului;

date privind educatia si evolutia scolara a copilului;

elemente pentru intelegerea personalitatii si a caracteristicilor dezvoltarii copilului.

Sinteza informatiilor cuprinse in capitolele precedente si recomandari.

Decizia privind masura de protectie adoptata.

Planul personalizat de interventie

Extrasul informatiilor care vor fi retinute pentru introducerea in baza de date computerizate.

Sesizarea

Se vor nota exact toate datele oferite, mai ales cele care indica suspiciunea unui abuz fizic, emotional sau sexual impotriva copilului, expunerea sa la violenta domestica sau neglijarea sa.

Persoana care depune sesizarea, va fi solicitata sa ofere:

exemple privind informatiile prezentate ('puteti sa ne dati un exemplu privind ceea ce ati vazut?').

solutiile pe care le intrevede pentru rezolvarea situatiei

eventualele incercari anterioare de solutionare (dupa Department of Health, 1988).

Evaluarea initiala

descrierea tipului de maltratare care constituie motivul ingrijorarii

aprecierea gradului de vulnerabilitate a copilului (in functie de varsta si gradul sau de maturitate)

informatiile despre persoana care presupunem ca a comis abuzul impotriva copilului

informatii despre istoria de viata a parintilor si atitudinea lor actuala privind copilul.

Diagnosticul medical

Leziunile traumatice, semne ale violentei fizice (suprafete inrosite, echimoze, hematoame, leziuni si ulceratii ale pielii, fracturi - chiar repetate - ale claviculei, ale coastelor, ale membrelor, piscaturi, muscaturi, leziuni interne, arsuri pe diferite parti ale corpului, etc.)

Semne ale violentei sexuale (leziuni ale organelor genitale, semne clinice ale penetrarii, infectii, existenta unor corpuri straine in vagin sau in rect, urme de sperma sau de sange pe imbracaminte)

Semne clinice ale neglijarii fizice (infometare generala, hipotrofie staturo-ponderala, neglijarea igienei corporale)

Frecvente hospitalizari (internari anterioare, cu etiologie nedeterminata)

Antecedente de natura similara, ca de exemplu: fracturi repetate ale membrelor sau ale capului)

Observatii: Certificatul medical va trebui redactat in termeni clari, care sa argumenteze diagnosticul de rele tratamente

daca este cazul, sa mentioneze antecedentele care sustin concluziile medicului (de exemplu, existenta unor urme de fracturi, leziuni interne sau externe similare).

Pentru ca examinarea medicala sa nu fie traumatica (mai ales in cazurile de abuz sexual) ea trebuie explicata copilului

Metode de adunare a informatiilor

Observarea

Intervievarea se refera la:

aprofundarea datelor privind situatia copilului si a familiei lui

sondarea modului propriu de perceptie a persoanelor intervievate,

compararea diverselor modalitati de perceptie a situatiei

confruntarea unor informatii, inregistrarea atitudinilor si sentimentelor celor intervievati fata de obiectul investigatiei.

Tehnici terapeutice

verbale/nonverbale

Individuale/de grup

Observarea

urmarirea receptivitatii persoanelor care ingrijesc copilul fata de nevoile acestuia, contactele copiilor cu membrii familiei sale, a modului in care isi exprima atentia fata de copil - atitudini afectuoase, calde sau dimpotriva reci, distante si eventual amenintatoare

conditiile de igiena

aspecte care tin de sanatatea copiilor (paloarea fetei, greutatea corporala, starea pielii, statura, etc.)

cum se organizeaza vizitarea copilului de catre familia lui

daca si cum se marcheaza sarbatorile si zilele aniversare ale copilului

cu cine si unde se joaca copiii

disponibilitatea copiilor de a raspunde parintilor,.

informatii privind tonul si exprimarea faciala in cadrul comunicarii, atitudinile gestuale si corporale manifestate de parinte/ ingrijitor, respectiv raspunsurile copilului la toate aceste manifestari nonverbale insirate.

Intervievarea

Se refera la:

aprofundarea datelor privind situatia copilului si a familiei lui

sondarea modului propriu de perceptie a persoanelor intervievate,

compararea diverselor modalitati de perceptie a situatiei: parinti - copii

confruntarea unor informatii, inregistrarea atitudinilor si sentimentelor celor intervievati fata de obiectul investigatiei.

Intervievarea parintilor

atitudinile copiilor fata de parinti sau persoanele presupuse ca ar maltrata copilul

asteptarile parintilor fata de copiii lor

problemele parintilor in relatiile lor cu copiii, sau cu alti membrii ai familiei

problemele parintilor in afara familiei

problemele de sanatate ale membrilor familiei

modalitatile la care ei recurg pentru a face fata problemelor

relatiile cu prietenii, rudele, locul unde se afla acestea, frecventa si durata contactelor cu ei

pe cine se bazeaza familia cand are nevoie de ajutor, in mod special in situatii de urgenta

cine sunt persoanele lor de incredere

in cine au incredere parintii

care sunt sursele majore de stres pentru parintii/ familia extinsa?

care sunt sursele de bucurie, de distractie

relatiile cu alti profesionisti

obiceiurile zilnice

regulile in familie, in special cele privind comportamentul copiilor

care sunt metodele folosite pentru a-i face pe copii sa respecte regulile (modalitatile prin care sunt pedepsiti copiii).

Repere pentru evaluarea prin intervievare

Se vor nota exact toate datele primite de la parinti, de la persoanele care sesizeaza cazul, de la copil.

In masura posibilului se recomanda inregistrarea interviurilor

Raportul privind interviul trebuie sa contina referiri la categoriile care privesc relele tratamente ale copiilor

Tehnici de intervievare

Explicati copilului cine sunteti si cum il veti ajuta

Ajutati-l sa poata anticipa cand si unde va veti intalni cu el si numarul intalnirilor

Daca va trebui sa se prezinte la o comisie sau la un proces explicati pe intelesul lui cum decurg acestea si ce rol veti avea dumneavoastra

Explicati copilului rolul sau intr-un proces

Aratati-i ca poate avea incredere in dumneavoastra

Petreceti un timp cu copilul pentru a ajunge sa-l cunoasteti.

A va juca ceva cu un copil sau a desena impreuna reprezinta o investitie buna intr-un interviu reusit. Alternati perioadele de interviu cu cele de joaca - pe langa faptul ca nu se poate concentra mult timp, un interviu lung este foarte solicitant din punct de vedere emotional

Ramaneti concentrat in timpul petrecut impreuna, nu va lasati intrerupt de telefoane.

Copii nu isi dau seama ca pot cere explicatii din partea adultilor. Ajutati-l sa ceara explicatii. Intrebati-l daca e ceva neclar si ajutati-l sa ceara explicatii.

Nu-l acuzati pe agresor, nu spuneti "este vina lui". Spuneti in schimb ca nu e copilul de vina. Copiii de multe ori nu doresc ca ceilalti sa aiba o parere negativa despre agresor - persoana de care ei sunt adesea legati.

Limbajul pe care-l folosim

In fiecare clipa a interviului intrebarile si comportamentul intervievatorului trebuie sa fie adaptate la nivelul de ntelegere si la experienta copilului.

Folositi un limbaj simplu, adaptat nivelului de dezvoltare al copilului

De obicei, cu cat este mai mic copilul, cu atat mai mult foloseste propozitiile mai scurte si cuvinte cu mai putine silabe.

Folositi un numar de cuvinte intr-o propozitie, egal cu varsta copilului in ani + 1. De exemplu, cand vorbiti unui copil de 4 ani, folositi propozitii lungi de cinci cuvinte.

Formulari "daca/atunci" sunt prea generale, nu stiu ce inseamna in fata, in spate sau in lateral.

Nu stiu sa raspunda la intrebarea de ce (de ce a fost nervos tata)

Nu folositi forme pasive , deoarece incurajeaza copilul sa spuna "nu stiu".

Nu-l intrebati daca intelege intrebarea, copilul nu are capacitatea de a-si da seama daca intelege sau nu. Intrebati-l daca poate repeta sau reformula ceea ce l-ati intrebat.

Atunci cand copiii simt ca adultii asteapta de la ei sa raspunda la o intrebare la care nu stiu raspunsul, ei dau de obicei raspunsuri asteptate de adult.

Copiii privesc lucrurile concret. Daca intrebati, "Te-a dus Vasile in casa lui?" copilul s-ar putea sa spuna "nu" in cazul in care Vasile l-a dus in garajul lui. Puneti intrebari care acopera posibilele intamplari cat de specific puteti.

Pana la varsta de cinci ani copiii nu stiu ca au "interiorul" lor.

Elemente ale unui interviu cu un copil

informatii despre mediul de viata al copilului

informatii care contin marturiile sale privind abuzul

date anterioare sesizarii, care au semnificatie pentru atitudinile copilului (de exemplu, situatia scolara inainte si dupa evenimentul discutat)

date privind comportamentul si situatia actuala a copilului

date privind dezvoltarea, evolutia scolara si relatiile sociale ale copilului

informatii despre relatia cu presupusul faptuitor al relelor tratamente indreptate impotriva copilului

informatii despre relatia cu persoanele presupuse de inredere

Interviul in cazul abuzului sexual

Copiii au multe nume pentru organele sexuale. Ei s-ar putea sa nu foloseasca denumirile pe care le folosim noi sau parintii lor. Este important sa aflam ce fel de denumire foloseste pentru ce si sa transferam aceste nume in vocabularul nostru de interviu pentru acel copil anume.

Acelasi lucru este valabil pentru comportamentele sexuale: uneori copii nu au nici-o denumire sau folosesc altfel de denumiri.

Uneori copiii preiau vocabularul vulgar al adultului. Este important ca noi care facem intreviul, sa fim capabili sa rostim aceleasi cuvinte, fara ca el sa fie criticat pentru ca-l foloseste.

Copiii mici nu inteleg semnificatia cuvantului "atingere". Pentru 30 % dintr-un grup de copii mici, sarutatul, muscatul, linsul si pupicii nu erau considerate "atingeri".

Recomandari pentru interviu

Este de preferat ca in prima parte, dar uneori pe parcursul sau in urma intervievarii, profesionistul sa explice copilului de ce este necesara intervievarea sa si modul in care va fi utilizata informatia obtinuta.

Informatiile i se vor da copilului potrivit cu nivelul sau de intelegere.

Tehnicile folosite pe parcursul interviului vor fi variate si vor fi completate cu metode nonverbale ca

jocul cu papusi

desenele anatomice,

continuarea unor povesti,

jocul cu plastilina, etc.

Interviul in cazul abuzului sexual I

De preferat in prima parte, dar uneori pe parcursul sau in urma intervievarii), profesionistul sa explice copilului de ce este necesara intervievarea sa si modul in care va fi utilizata informatia obtinuta.

Aceste informatii i se vor da copilului potrivit cu nivelul sau de intelegere.

Tehnicile folosite pe parcursul interviului vor fi variate si vor fi completate cu metode nonverbale, ca jocul cu papusi si desene anatomice, continuarea unor povesti, jocul cu plastilina, etc.

Tipuri de intrebari in explorare

intrebari generale ca intrebari introductive, cu rolul de a orienta discutia asupra problemelor copilului. De ex, putem incepe prin a 'poti sa-mi spui ce crezi tu despre motivul pentru care stam de vorba astazi?'

intrebari centrate mai potrivite in cazurile in care se presupune existenta unui abuz comis asupra copilului. Ele au rolul de a atrage atentia asupra informatiilor relevante prin:

intrebari orientate asupra oamenilor (in special asupra presupusului abuzator). Unde se afla fratele tau cind

intrebari orientate asupra circumstantelor abuzului

intrebari orientate asupra partilor corpului.

intrebari cu alegere multipla

intebari da-nu (inchise): obliga la un raspuns, se folosesc in sistemul an instanta

intrebari directive ('leading')

Interventia individualizata

Este in functie de:

tipul de rele tratamente la care au fost supusi sau suferintele pe care le-au trait;

varsta lor;

capacitatea lor de intelegere a realitatii;

ajutorul pe care il primesc de la adultii din mediul lor de viata;

caracteristicile evenimentelor traumatice (violenta cronica va avea, probabil, efecte mai grave decat actele violente izolate);

caracteristicile lor de personalitate, partial dependente de calitatile lor innascute de vulnerabilitate sau, dimpotriva de rezistenta la stres

Ce se poate face in situatii in care copilul a suferit traume?

Spuneti copiilor ca sunteti alaturi de ei, ca sunteti indurerati de ceea ce constatati, ca sunteti revoltati din cauza comportamentului celui care a maltratat copilul.

Fiti un bun ascultator si incercati sa ramaneti calm atunci cand copilul va povesteste experienta lui.

Ramaneti vigilent si nu trageti concluzii pripite. Nu judecati eventualul agresor in acest stadiu de inceput. Mentineti o atitudine neutra, de nejudecare a situatiei.

Nu e recomandabil ca dvs, care constatati o forma de maltratare, sa confruntati eventualii agresori. Cea mai buna atitudine fata de eventualii agresori este incercarea de a fi empatici, pentru a intelege circumstantele care au condus la rele tratamente.

Sugestie, perceptie, minciuna si memorie in cazul copiilor intervievati

Studiile privind martorii au aratat ca multi copii, dar si adulti, sunt sugestibili.

Intrebarile incuietoare pot distorsiona amintirile multora (in evenimentele cu grad mare de stres, copiii peste zece ani nu sunt mai influentabili decat adultii).

Copiii de 3-5 ani sunt sugestibili. Pot raspunde cu da la intrebari la care mai tarziu se dovedeste ca nu cunosteau nici macar sensul unor cuvinte din intrebare.

De-a lungul trecerii timpului, memoria copilului care a suferit traume poate pierde detalii semnificative privind agresorul si copilul poate completa reprezentarea evenimentelor traumatice cu fantezii - inconstient, aceste fantezii completeaza reprezentarile sterse.

Copilul poate introduce detalii care pot parea absurde si imposibile, precum un personaj imaginar care a venit si l-a salvat. Aceste adaugiri nu exclud relevanta si adevarul marturiei copilului, de la care investigatorul bine format poate culege detalii esentiale privind faptele traite si agresorul

Forme si tehnici terapeutice in PIP

Asigurarea nevoilor de baza, iar in situatiile de abuz curent,

Asigurarea securitatii copilului - stoparea abuzului si protejarea lui.

Consiliere cu adultii/ ingrijitor non-abuzivi - cu persoanele care isi asuma responsabilitatea pentru bunastarea copilului (care sa-si asume responsabilitatea protejarii copilului de abuzuri ulterioare, atata timp cat este nevoie). In cazul copiilor institutionalizati, rolul de persoana de incredere/ referinta pentru copil poate sa il ia un educator, ingrijitor/ supraveghetor, asistentul social.

Implicarea unei retele de protectie, formata din toti specialistii care lucreaza cu acel copil (asistenti sociali de la Directia de Protectie a Copilului, educatori, profesori).

Se pot lua in considerare solutii ca plasarea in familii foster, centre de zi pentru satisfacerea nevoilor educationale, medicale si a celor fizice, alte servicii de la alte agentii din comunitate.

formarea deprinderilor parentale, a celor de disciplinare, formarea deprinderilor de autocontrol/ in caz de neglijare si abiz fzic sau emotional

Consiliere cu persoana de increder

Explorarea posibilitatilor de crestere a sigurantei pentru copil

Validarea sentimentelor si a reactiilor, contracararea mesajelor negative pe care le-a primit: de exemplu, nu a fost crezuta, a fost invinovatita

Informare despre proceduri, pregatire pentru acestea, suport emotional pentru a le parcurge, posibilitati de a primi sprijin

Explorarea posibilitatilor de a primi sprijin social

Intarirea in rolul de parinte, constientizarea resurselor proprii, imbunatatirea lor

Informarea, contactarea institutiilor implicate, folosirea contactelor si colaborarilor inter-institutionale in scopul descoperirii unor resurse de sprijin (financiar, programe pentru copii)

Etape ale tratamentului individual

Construirea relatiei terapeutice, intelegerea consecintelor psihologice post-traumatice

Ventilarea - povestirea detaliata a evenimentelor traumatice. Crearea unei atmosfere de incredere in care sa fie posibila exprimarea sentimentelor si amintirilor. Terapeutul asculta si clarifica cit se poate de delicat; este importanta crearea memoriei detaliate.

Discutarea metaforei de supravietuire: identificarea strategiilor de supravietuire care s-au dovedit adaptative in situatiile de abuz, dar sunt dezadaptative in conditiile normale de viata.

Educatie si restructurare: invatarea unor noi mecanisme de coping a stresului, cu care sa faca fata consecintelor post-traumatice; clarificarea si corectarea atitudinilor disfunctionale.

Prevenirea recaderii: identificarea acelor situatii in care consecintele, simptomele se agraveaza.

Activitatile recuperatorii

Desenul, modelarea, sculptarea sunt activitati care permit copilului sa isi exprime ideatia in lipsa verbalizarii

Ascultarea muzicii sau crearea unor ritmuri proprii cu anumite instrumente muzicale, poate contribui la relaxarea copilului, dar si la exprimarea unora dintre sentimentele si tensiunile lui.

Gimnastica, sportul au si ele rolul de a ajuta copilul sa se descarce de tensiuni si de a-l face sa se simta in stare sa isi controleze propriul sau corp

Miscarea pe ritm, dansul reunesc valentele muzicii cu cele ale miscarii, contribuind la exprimarea trairilor copilului si refacerea echilibrului sau emotional.

Plimbarile in aer liber previn izolarea copilului de comunitatea in care traieste.