Exercitiile fizice

Introducere

Exercitiile fizice au aparut odata cu omul, cel mai evoluat mamifer, dar ele pot fi intalnite totodata si la animale. Diferenta dintre aceste forme de practicare ale exercitiilor fizice este aceea ca omul le practica in mod constient si cu un scop bine definit si urmarit, pe cand animalele le practica din automatisme, instinct de supravietuire si din necesitatea procurarii hranei (de asemenea omul in paleoliticul inferior spre cel mijlociu era asemanator animalelor, el preocupandu-se de vanatoare pentru hrana si apararea de dusmani, ulterior stabilindu-se in triburi matriarhale si ocupandu-se cu cresterea animalelor si agricultura).

Este clar ca exercitiile fizice au avut si inca mai au, in conditiile societatii de astazi, o insemnatate primordiala. Ele au fost la inceput utilitare, din prisma faptului ca au folosit la supravietuirea omului si evolutiei acestuia, iar dupa aceasta etapa au avut doua directii in antichitate: una a fost cea militara, folosita de popoarele expansioniste si cele care se aparau de primele mentionate (Roma, Egiptul, Persia, Sparta, China, etc.), si cea de-a doua directie, care s-a pastrat pana in actualitate, a fost cea a idealului armonic, conceptie dezvoltata in Atena, un adevarat centru cultural al Antichitatii cu numeroase "minti stralucite" (Aristotel, Hipocrate, Herodot, Homer, Miron, etc.), si care presupunea "impletirea" educatiei fizice cu cele intelectuale in vederea implinirii conceptului de "Kalos Kai Agathia" (om frumos si bun).

Evul mediu a consemnat o critica decadere a exercitiilor fizice, datorita influentei bisericii, care suprima aceasta forma de educatie, considerand-o eretica. Totusi, din aceasta imprejurare, vor aparea doua directii de practicare al acestora: cea a claselor dominante (cavalerismul) si cea a maselor populare, reprezentate prin jocuri.

Renasterea a fost o perioada in care monarhiile lupta impotriva divizarii feudale, dorind sa creeze o putere de stat centralizata ca si monarhie absolutista, facand parte dintr-un fenomen istoric complex. "Pe plan cultural, aspectul dominant este liberarea de spiritul dogmatic, scolastic, disciplina rigida a catolicismului medieval si avantarea omului spre viata reala si cautarea adevarului si frumosului."(Kiritescu Constantin, Palaestrica)

Ca urmare, Renasterea a insemnat eliberarea spiritului omului, tinut in intuneric de biserica, care era prinsa in formulele abstracte si lumea proprie conventonala.

Renasterea in Italia

Primele indicatii le gasim intr-o lucrare din 1403 a cardinalului Giovanni Dominici, care ne atrage atentia prin ridicarea problemei asupra efectului educativ al exercitiilor fizice, insa el nu poate fi considerat un umanist, deoarece nu intelege clar exercitiile fizice si se ridica impotriva preocuparii pentru antichitate. El recomanda copiilor jocurile cu mingea sau fara, insotite de rugaciuni.

Maffeo Vegio, adept al militarismului scrie intr-o opera despre exercitiile corporale recomandabile tuturor copiilor (in special celor cu inclinatii militare) ca fiind indispensabile. El recomanda deprinderea lor treptata pentru a nu obosi trupul debil al copiilor. Scopul lor este de a favoriza sanatatea, puterea si iscusinta.

Vittorino da Feltre, cel mai insemnat pedagog al Renasterii italiene, a infiintat Casa voiosiei (institut de educatie pentru fiii ducelui si numerosi alti copii) intr-un pavilion din gradinile palatului ducal din Mantova. Intr-un cadru apropiat de natura si cu disciplina morala desavarsita, da Feltre a creat atmosfera ideala pentru ceea ce intelegea el "scoala perfecta". Pe langa limba latina, filozofia si retorica, el compensa cu educatia morala si religioasa, cantul, si, prin inovatia timpului sau, educatia fizica. Exercitiile erau foarte variate: alergari, inot, pescuit, calarie, lupta, joc cu mingea, tir cu arcul si arbaleta, aruncarea lancii, vanatoarea, dansul, joc de razboi al cavalerilor, etc.  

Hieronymus Mercurialis, inspirat de celebrul vers al lui Juvenal "Minte sanatoasa intr-un corp sanatos", afirma ca instrumentul spiritului este corpul. El a fost medic si a plecat de la igiena si terapie, dar bogatia materialului sau este demna de o opera pedagogica. Mercurialis s-a documentat din gimnastica la antici si predominant de la Galen pentru a produce o insemnata opera: Ars gymnastica, unde se ocupa de exercitiile fizice din antichitate, studiindu-le ca tehnica si valoare medicala. In partea istorica descrie originea lor in: bellica (gimnastica de razboi), medica si athletica.

Renasterea in Germania

Desi nu a avut impactul pe care l-a avut in Franta si Italia, umanismul german s-a inspirat din cultura greaca in vederea promovarii virtutilor educatiei fizice, pe care a recomandat-o.

Erasmus din Rotterdam, mare filozof umanist si pedagog, condamna aspru brutalitatea profesorilor care foloseau bataia ca metoda pedagogica. In opera sa se preocupa de exercitii fizice ca: mersul, gesturile, vesmintele, dar condamna exercitiile violente, care depasesc nevoile imediate ale sanatatii.

Ulrich von Hutten, poet si pamfletar, intr-o scriere satirica aparuta in 1516, ataca biserica catolica si membrii clerului, ridiculizand principiile si practicile lor educative.

Joachim Camerarius, profesor la Universitatile din Turbingen, Leipzig si Nurnberg,   descrie scoala ideala cu exercitii preluate din gimnastica greaca adaptate locului, practicate in aer liber pe timp frumos si in scoala pe vreme rea.

Fondatorul protestantismului, Martin Luther, a indicat exercitiile corporale ca fiind necesare pentru omul care nu trebuie sa cada in vulgaritate, impudicitate, vicii, exces de mancare si bautura si jocurile de noroc. El recomanda muzica, lupta, scrima, sarituri, etc. care dau mladiere articulatiilor si intretin sanatatea.

Renasterea in Suedia

Arhiepiscopul din Upsala, Olaus Magnus, a tiparit in 1555 la Roma Istoria popoarelor nordice , o scriere enciclopedica. La capitolul exercitiilor fizice se arata numeroase exercitii militare, dar folositoare tuturor precum: aruncarea lancii, pietrei, alergarea, saritura, lucrari de terasamente, lucrari pe ogor, reparatii navale, taierea si transportul copacilor, etc. Acestea intretin sprinteneala si previn obezitatea. Jocul nu e practicat numai ca distractie, ci si pentru necesitatea unei dezvoltari integrale si armonioase a corpului. Inotul e considerat extrem de folositor pentru om.

Renasterea in Anglia

Fondatorul scolii nationale engleze, episcopul Wykeham, prin infiintarea Colegiului din Winchester, a pus bazele educatiei engleze, formata din trei componente: credinta religioasa, tendinte stiintifice si spirit cavaleresc. Fiecare oras avea un grammar-school, in care baza invataturii era limba latina, din care a luat forma public-schools si ca exemple pot fi enumerate scolile de la Eton, Harrow, etc.

Erasmus si Vives au avut o influenta deosebita in Anglia.

Ludovic Vives era spaniol din Valencia, dar a trait in Belgia, la Brugge si Louvrain, la Paris si in Anglia, la Oxford. A tinut cursuri publice si a scris opere celebre asupra educatiei. A fost la inceput discipol al scolasticii, dupa care a devenit un reprezentant al umanismului. El a indicat temperarea umanismului la realitatile naturii si reducerea verbalismului retoric. Sfatuieste sa se dea importanta exercitiilor fizice, considerandu-le deosebit de importante pentru cresterea si pastrarea puterilor fizice, a sanatatii si echilibrului sufletesc. Lectiile trebuie alternate cu jocuri, plimbare, sarituri, exercitii de aruncari si lupte. Jocurile trebuie executate cu insufletire, sub supravegherea persoanelor in varsta, ca sa nu degenereze in salbaticie.

Thomas Elyot, cel mai mare teoretician al educatiei engleze, a publicat, in 1531, Guvernatorul. Preocuparea pentru educatie a burghezilor este pusa in serviciul statului si cultura clasica este baza educatiei. Nu poti deprinde o educatie intelectuala ingrijita, decat daca corpul este sanatos. Gentlemanul trebuie sa aiba miscari distinse si elegante, deci dansul este indispensabil.

In Castelul sanatatii afirma ca educatia corporala la copii trebuia sa inceapa foarte de timpuriu, ca sa castige forta si iscusinta. Exercitiile potrivite sunt: alergarea, lupta, inotul, vanatoarea, calaria, royal-tenisul si tirul cu arcul, considerat cel mai important dintre toate, iubit si practicat de popor. Elyot a fost supranumit "parintele educatiei engleze".

Roger Acham, cel care exprima pentru prima data conceptia sportiva, menita sa innobileze exercitiul fizic si sa faca din el un izvor de virtuti morale si o proba de caracter, se gandeste la tineretul care umple acele "public-schools", din care vrea sa formeze cetateanul tipic al Angliei moderne. El a publicat in 1545 Toxophilus, un excelent manual pentru tir cu arcul, apoi, in 1570, School-master, in care isi expune conceptiile pedagogice. Idealul educatiei este formarea "perfectului gentleman", cu caracteristicile: religiozitate, virtute, intelepciune, care sunt legate de practica exercitiilor fizice. Exercitiile recomandabile sunt: calaria, lovirea cu lancea, tir cu arbaleta, saritura, alergarea, lupta, inotul, dansul, dresarea soimilor, tenisul si in general toate jocurile legate de eforturi corporale si care se executa in aer liber. O educatie completa este secretul formarii unui popor echilibrat si puternic.

Renasterea in Franta

Francois Rabelais, care a publicat intre 1532-1564 cunoscutul roman Gargantua si Pantagruel, a expus sub forma fanteziei, intr-o abundenta de bufonerii si obscenitati, o satira impotriva conceptiilor si practicilor de viata , starilor sociale si culturale ale timpului sau, ridiculizand in special spiritul de aventura cavaleresc si disciplina scolastica. Aici schiteaza un sistem nou de educatie din combinarea fondului educatiei cavaleresti cu cel umanist (intoarcerea la natura).

Se poate vorbi de o pedagogie a lui Rabelais, avand o baza solida in cunostintele timpului sau, care respecta perioadele de crestere ale copilului si dezvoltarea puterilor fizice si sufletesti. Gargantua, copilul urias, a fost la inceput educat de preceptori numai cu idei scolastice, unde pierdea vremea scriind volume intregi cu litere gotice si multe alte activitati de genul acesta fara nici un fel de folos mintii si judecatii. Noul preceptor, Ponocrates, procedeaza metodic si da elevului sau o educatie completa. In programul unei zile orele de lucru si de repaus sunt judicios impartite, astfel incat ingrijirea corpului sa alterneze cu deprinderi intelectuale si educatia morala.

Rabelais a trasat cel dintai plan al educatiei moderne, vazand intr-o perspectiva larga.

Michel de Montaigne nu este pedagog sau om de scoala, ci cugetator si spirit fin. El se remarca prin sfaturile pe care le da contesei de Gurson pentru educarea fiului ei. Spunea ca "Nu-i de ajuns sa-i intarim sufletul, trebuie sa-i intarim si muschii" si sustinea ca sufletul se simte apasat cand nu este ajutat de corp. In acest sens, jocurile si exercitiile vor alcatui o parte importanta a studiului: alergarea, lupta, muzica, vanatoarea, calaria si manuirea armelor.

Pedagogia realista

Filozoful englez, Bacon de Verulam, a fost unul din creatorii metodei experimentale, expusa in Novum Organum. In lucrare ne arata ca natura nu se studiaza din carti si prin silogisme, ci prin observatia directa si reflexiile sugerate de observatii. Lucrarea abstracta a spiritului trebuie inlocuita cu studiul concret al realitatilor, iar interpretarea faptelor trebuie facuta prin inductie. Bacon a recomandat exercitiile fizice ca antidot impotriva relelor urmari ale vietii sedentare.

Jan Amos Komenski, cel mai mare pedagog al secolului al XVII-lea, supranumit si "parintele metodei intuitive", a fost de origine ceh din Moravia si a calatorit foarte mult. El ocupa un loc de frunte in istoria educatiei, datorita conceptiilor progresiste si a proclamat dreptul poporului la instructie si educatie. A creat o pedagogie realista, un sistem de educatie indrumat pe o directie progresista, democratica, unde educatia fizica are locul ei important. Exercitiile fizice sunt apte a inlatura neindemanarea, moleseala trupului si sufletului. In programul sau scolar 8 ore pe zi erau atribuite invatarii, 8 ore somnului, iar 8 ore educatiei fizice, ingrijirilor igienice si mesei. Sustine ca viata trebuie traita serios, rational si igienic, fapt ce include si exercitiile fizice. Armonia naturala intre latura fizica si intelectuala este baza naturala a educatiei si cele mai bune procedee le considera jocurile.

Idealul educativ al lui Komenski era sa formeze un om care sa fie sanatos si moral, viguros si folositor, indraznet si disciplinat. Valoarea fizica a omului este o conditie a valorii lui sociale, care permite individului sa devina membru util al societatii.

John Locke, filozof si medic englez, este continuatorul lui Bacon, deoarece considera ca ideile provin din lumea simturilor, iar senzatiile sunt puncte de plecare ale fiecarei notiuni. El si-a insusit formula lui Bacon: "nimic nu este in intelect care sa nu fi fost inainte in simturi". Aptitudinile existente se fortifica cu ajutorul exercitiului si practica perfectioneaza talentele. Ideile lui Locke au inspirat pe Rousseau si Pestalozzi. Caracteristica principala este intaietatea educatiei morale asupra instructiei si atentia deosebita data educatiei fizice. Educatia trebuie sa formeze caractere energice, nu sa incarce numai memoria si sa dezvolte inteligenta. Metoda propusa de el este aceea a educatiei individuale, prin preceptor sau tutore, conceptie aristocratica ce-l desparte de Komenski.

Jean Jacques Rousseau a fost cel mai reprezentativ al secolului al XVIII-lea in materie de educatie. A scris Emil sau despre educatie in 1762, in care isi exprima ideile indraznete si care a deschis drumuri noi si luminoase in educatie, dar a avut si idei care nu au fost practice.

Cartea a fost impartita in cinci parti, corespunzatoare celor cinci epoci de dezvoltare din viata copilului si tanarului, unde se schimba intelectul, puteri noi apar sau se transforma si dispozitii noi se ivesc. Din punct de vedere al educatiei fizice, cele mai importante parti sunt: prima pana la 3 ani si mai ales a doua, care urmareste dezvoltarea copilului de la 4 pana la 12 ani.

Principiul de temelie este intoarcerea la natura, deoarece natura l-a creat pe om bun, dar societatea l-a stricat. De aceea Emile este izolat de influenta rea a societatii si dus la tara sa se dezvolte in libertate cu ajutorul unui educator, pentru a nu creste in salbaticie. Rousseau vrea ca copilul sa devina rezistent, obisnuindu-se cu privatiuni si viata aspra, cu durerea, deprinderea de a suferi.

Partea a doua trece educatia fizica pe primul plan, deoarece educatia intelectuala va urma dupa aceasta varsta. Educatia fizica este pregatita prin cultivarea organelor de simturi si mai cu seama prin ferirea copilului de influentele rele. Scopul este de a exercita corpul, a-l intari, a-l face robust si sanatos, urmand o viata igienica si combatand moliciunea. "Trebuie sa exercitam membrele si simturile ca instrumente ale inteligentei si corpul sa fie sanatos si puternic. (.) Marele secret al educatiei este sa fie condusa, incat sa serveasca in acelasi timp la inaltarea calitatilor corporale si spirituale." "Trebuie ca trupul sa fie tare, pentru ca el sa se supuna sufletului. Cu cat trupul este mai slab, cu atat el porunceste; cu cat este mai puternic, el se supune. (..) Un corp debil slabeste sufletul" (citate din Emil sau despre educatie).

Rolul sau a fost deosebit de insemnat si a influentat puternic dezvoltarea pedagogica ulterioara. Ideile fundamentale au fost preluate si de pedagogia moderna sub forma dezvoltarii intregii personalitati umane, printre care si ingrijirea copilului.

Greseala sa cea mai mare a fost izolarea lui Emile de familie, de ceilalti copii si de societate. O educatie individuala e insa o imposibilitate si un nonsens, deoarece trebuie educat in si pentru societate. In acest sens, pedagogia lui Komenski apare superioara. Conceptia sa este limitata de idealul social burghez si a considerat gresit influenta naturii si mediului, deoarece copilul nu are puterea sa acumuleze cunostinte prin intuitia ocazionala si nesistematica a naturii. A supraapreciat posibilitatile de dezvoltare spontana, diminuand rolul conducator al educatorului. Nu a vazut clar rolul femeii in societate si cerintele educatiei sociale. Genialitatea lui Rousseau consta in ruperea de prejudecati si lucruri invechite, punand bazele pedagogiei noi. Are o influenta in sens pedagogic, dar si politic, creand o scoala si adoptate in burghezie si aristocratie.

Concluzii

Nevoia de miscare si educatie fizica in perioada Renasterii s-a inspirat din exercitiile fizice din antichitate si a insemnat eliberarea mintii si trupului, care trebuiesc considerate a fi un tot unitar si indivizibil. Aspectul fizic al omenirii din acea perioada, datorat in parte scolasticii in educatie, sedentarismului si multe alte aspecte ale vremii, au insuflat pedagogilor umanisti un nou tel: formarea omului complet. In perioada evului mediu, perioada in care exercitiile fizice au decazut foarte mult, Renasterea a venit cu o contributie semnificativa asupra educatiei fizice si sportului din zilele noastre, in toate sferele sale de influenta. Perioada Renasterii a dezvoltat cunostintele din Antichitate, dupa o perioada nefasta a Evului Mediu, in care cunostintele teoretice asupra educatiei fizice au fost nimicite de catre biserica.

Bibliografia

1.Kiritescu, Constantin "Palaestrica" ,1964, Editura uniunii de cultura fizica si sport, Bucuresti;

2.Siclovan, Ion "Teoria educatiei fizice si sportului",1979, Editura Sport-Turism, Bucuresti;