Teoria administratiei ca stiinta

Teoria administratiei ca stiinta.

Prin stiinta, in general, se intelege un ansamblu sistematic de cunostinte despre natura, societate si gandire sau un ansamblu de cunostinte dintr-un anume domeniu; stiinta semnifica totodata o forma de cunoastere, instructie, invatamant. In acest sens, teoria administratiei publice este considerata o stiinta datorita faptului ca intruneste toate conditiile si anume:

• are un obiect propriu de cercetare, in speta, activitatea sistemului, a autoritatilor, a institutiilor si a serviciilor publice prin care se realizeaza functia executiva a statului. Obiectul actual al stiintei administrative se regaseste in teoria administratiei publice sub forma studiului activitatii autoritatilor, institutiilor si serviciilor publice, precum si a relatiilor dintre acestea si cetateni;
• foloseste metode de cercetare stiintifica proprii cum sunt anchetele administrative, documentarea administrativa, analiza si sinteza fenomenelor socio-economice etc.;
• elaboreaza tehnici de conducere sociala specifice, cum sunt adoptarea deciziilor politico-administrative, elaborarea actelor juridice administrative, instituirea de norme obligatorii pentru cetatenii dintr-o anumita unitate administrativ teritoriala, aplicarea de sanctiuni etc;
• are capacitatea de a formula principii general valabile pentru organizarea si functionarea administratiei cum sunt principiul autonomiei locale, principiul subsidiaritatii, al participarii cetatenilor la autoguvernare;
• poate stabili reguli de organizare si functionare pentru institutiile si serviciile administratiei cum sunt adaptarea, cuantificarea, continuitatea si eficienta serviciilor administratiei.

Denumirea de stiinta administrativa semnifica asadar o disciplina care are ca obiect de studiu actiunile si activitatile specifice autoritatilor, institutiilor si serviciilor de natura administrativa. Teorii cu privire la stiinta administratiei au fost elaborate in Germania si Austria in secolul al XVII-lea, sub denumirea de kameralien. Primul autor al unei lucrari de stiinte cameralistice a fost Lorenz von Stein prin Teoria administratiei, aparuta in opt volume la Stuttgart, intre anii 1866-1884. In Franta, bazele stiintei administratiei se pun in prima jumatate a sec. al XIX-lea de catre Charles-Jean Bonnin.