Virusul lemnificarii fructe;pr passiflorei - Passion fruit woodiness virus PWV,
Potyvirus, Potyviridae, sinonime
Passion chlorotic spot virus, Passiflora mosaic virus, Passionfruit mosaic
virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III,
218). Boala a fost descrisa prima data, la Passiflora edulis (McKnight,
1953, Qld. J. agric. Sci. 10, 4) in Australia, virusul fiind,
probabil, introdus in Queensland pe la anul 1927. În prezent,
virusul este raspandit in regiunea
Sud si Central Americana, Australia, Brazilia si Noua Zeelanda (Taylor
si Greber, 1973, CMI/AAB
Descr. Pl. Viruses No. 122, 4 pp) fiind, de asemenea, unul
dintre factorii majori caare limiteaza cultivarea speciei Passiflora edulis in Taiwan. Plantele de Passiflora edulis (passion fruit), infectate natural manifesta mozaic,
patari inelare, rugozitate si deformari foliare,
distorsionarea fructelor, ingrosarea si intarirea
pericarpului, perioada de productie a plantelor fiind esential
redusa. Viroza a fost privita ca cea mai importanta boala a
passiflorei nobile (Passiflora edulis), insa ulterior importanta ei
economica a scazut, datorita introducerii in cultura
a unor hibrizi toleranti multiplicati vegetativ. Virusul
infecteaza natural unele plante legumicole tropicale (Arachis hypogaea, Centrosema pubescens, Crotalaria usaramoensis,
Glycine max si Phaseolus atropurpureus) la care
importanta bolii este redusa. Prin inoculari artificiale
virusul a fost transmis la Arachis
hypogaea, Chenopodium album, C. amaranticolor, Cucumis sativus, Glycine max,
Gomphrena globosa, Lablab purpureus, Lathyrus odoratus, Macroptilium
lathyroides, Macrothyloma uniflorum, Nicotiana clevelandii, N. tabacum, Petunia
hybrida, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Sesbania exaltata, Trifolium
subterraneum si Vicia faba. Inoculat artificial, produce
leziuni locale clorotice sau necrostice, mozaic si necroze nervuriene
sistemice la Phaseolus vulgaris cv.
Bountiful, leziuni locale mari, brune-rosietice, pete necrotice sistemice,
necroze nervuriene la frunzele tinere, necroze pe petioluri si
tulpini si distorsionarea plantelor de Macroptyloma
uniflorum, leziuni locale necrotice sau clorotice, necroze nervuriene,
caderea frunzelor si distorsionarea mugurilor la Macroptilium lathyroides, clarifierea nervurilor, marmorare si
rugozitatea frunzelor la Passiflora
edulis si P. suberosa. Virionii
se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului si parenchimului
vascular, unde apar si incluziuni cilindrice lipsite de virioni.
Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare
de suc, iar in natura este transmis, in mod nepersistent, prin
afidele Aphis gossypii si Myzus persicae. Sucul foliar contine
putini virioni. Inactivarea termica are loc la 55-60 ºC,
longevitatea in vitro este de 3-4 zile si dilutia limita 10-4-10-5.
Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o
lungime modala clara de 745 nm, 12 nm
in diametru, canalul axial obscur si structura helicodala
obscura. Virionii au o singura proteina
capsidala. Masurile de combatere constau
in evitarea atacului, combaterea afidelor si cultivarea hibrizilor
toleranti Passiflora edulis x P.
edulis f. flavicarpa multiplicati vegetativ, atentie sporita
acordandu-se selectarii clonelor libere de virus.
.com