Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » geografie
SISTEMUL SOLAR - Rolul Soarelui in viata Pamantului

SISTEMUL SOLAR - Rolul Soarelui in viata Pamantului


SISTEMUL SOLAR

Sistemul solar se compune dintr-o stea Soarele , in jurul caruia se rotesc, dupa cum am vazut, noua planete mari si inca vreo 2 000 de planete mici. Din sistemul solar mai fac parte si niste corpuri ceresti cu aspect foarte deosebit : cometele, astri cu coada, si meteoritii, cunoscuti sub numele popular de stele cazatoare".

C.1.a. Soarele.

Dimensiuni si distanta. Soarele este un imens glob gazos incandescent de forma sferica, cu raza de 700 000 km, adica de 109 ori mai mare decat raza Pamantului. Volumul Soarelui este de 1 300 000 de ori mai mare decat volumul Pamantului.



Distanta pana la Soare este de 23 000 de ori mai mare decat raza globului pamantesc, adica este de 150 milioane km. (este echivalentul unei unitati astronomice) .

Compozitia chimica si conditiile fizice din Soare. Pe suprafata discului solar se observa cu ajutorul lunetelor diferite pete, unele mai intunecate, altele mai luminoase, precum si protuberante, adevarate limbi de foc care se pot ridica pana la inaltimi de 700 000 km (cat raza Soarelui).

Temperatura ajunge la suprafata Soarelui pana la 6 000, iar in interiorul lui pana la 15 milioane de grade.

Densitatea Soarelui este de 1,41 in raport cu densitatea apei.

In Soare exista aceleasi elemente chimice care se cunosc si pe Pamant: hidrogen in proportie de 50%, heliu 40%, iar restul elementelor reprezinta abia 10%: oxigen, magneziu, azot, carbon etc.

Rolul Soarelui in viata Pamantului.

Pamantul este o planeta, adica un corp ceresc fara lumina proprie. Soarele radiaza in jurul sau o imensa cantitate de energie, sub forma de caldura si lumina. Razele soarelui incalzesc Pamantul si ii dau lumina in timpul zilei fapt care a dat nastere vietii si o intretine.

C.1.b. Planetele si satelitii lor.

Cu mii de ani in urma, omul, pe care stiinta de atunci nu-l prea putea ajuta sa patrunda adevarata alcatuire a lumii, sa inteleaga legile naturii , se baza numai pe ceea ce putea observa direct si in mare masura pe imaginatia sa in cautarea unor explicatii. Unde gandirea lui nu gasea un raspuns a apelat la fantastic. Din acest motiv a zeificat fortele naturii si astrele cerului.

Unele popoare ca locuitorii vechi ai Angliei, sumerienii, egiptenii, grecii, dacii , aztecii, chinezii dandu-si seama de miscarea periodica a corpurilor ceresti au intocmit calendare foarte precise, dar in acelasi timp realizand rolul benefic al soarelui l-au zeificat sub nume ca : Ra, Helios, Apollo etc.

Astronomia a fost mai intai calendar, iar calendarul a fost si a ramas un indreptar de pret al vietii si muncii omului.

Iata un fragment al unei antice

poezii egiptene, inchinata zeului soare:

" Marire tie care rasari in zare,

Lauda ti-aduc tie toti zeii,

Tie, drag si prea frumos copil.

Cand tu rasari viata prind oamenii

Si-n chiot izbucneste lumea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Marire tie iti spun animalele,

Tu jubilezi in luntrea ta,

Te bucuri, domn al zeilor,

De tot ce-ai creat

Valurile cerului se albastresc langa tine,

Oceanul vibreaza de stralucirea ta.

Traducere de Lucian Blaga

Dupa cum am vazut, stelele de pe cer au fost grupate in constelatii carora omul le-a dat nume de zei si de eroi, tesand legende in jurul lor, care de care mai frumoase: Andromeda, Peleu, Pleiadele etc.

Toate numele planetelor, chiar si din ziua de astazi, sunt nume ale panteonului de zei

romano - grec.



Pamantul (Terra) : la vechii greci era zeita Ghea, mama a tuturor celor insufletiti , a aparut din Haos (citeste univers) impreuna cu Tartarul (Infernul) si cu Eros (Iubirea) si au dat nastere vietii.







Tot astfel de nume au primit o serie intreaga de sateliti si asteroizi.

Pe figura se vede ca miscarea planetelor se face dupa niste curbe asemanatoare unor cercuri alungite numite elipse . La studiul teoretic al miscarii planetelor o contributie insemnata au avut si astronomii romani Spiru Haret si Nicolae Coculescu.

Planeta cea mai apropiata de Soare se numeste Mercur, cea mai indepartata Pluton . Ordinea planetelor dupa departarea lor de Soare, este : Mercur, Venus, Pamantul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluton.

Dupa proprietatile lor, acestea se impart in doua grupuri. Astfel, primul grup cuprinde planetele : Mercur, Venus si Marte, care se aseamana cu Pamantul si se numesc planete terestre. Caracteristicile acestui grup sunt : dimensiuni mici, densitati mari, suprafete solide, atmosfere putin intinse, rotatii lente in jurul axelor lor.

Din al doilea grup fac parte cinci planete : Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluton (!), care sunt mult mai mari. Din cauza aceasta sunt numite planete gigantice (uriase). Caracteristicile planetelor din acest grup sunt : dimensiuni mari, densitati foarte mici, atmosfere intinse, rotatii foarte rapide in jurul axelor lor, multi sateliti.

Vom prezenta pe rand aceste doua grupuri de planete.

C.2.a. Planetele terestre.

Mercur. Planeta Mercur este cea mai apropiata de Soare (distanta medie este de 58 milioane km), de peste doua ori si jumatate mai aproape de acesta decat Pamantul. Miscarea sa de revolutie in jurul Soarelui se efectueaza in 88 de zile. Mercur este aproape de 23 de ori mai mic decat Pamantul.


Pentru ca indreapta mereu aceeasi emisfera catre Soare, pe aceasta fata este foarte cald, temperatura poate ajunge la 400C. Pe fata vesnic umbrita este extrem de frig si temperatura scade la 200C. Planeta are atmosfera foarte rarefiata, iar suprafata ei este acoperita cu cenusa vulcanica si brazdata de o multime de cratere de impact provocate de ciocnirea meteoritilor sau a unor asteroizi de el. Se considera ca pe Mercur nu poate exista viata. Mercur nu are sateliti.

Venus. "Luceafarul" de seara si de dimineata nu este altceva decat planeta Venus, care este aproape tot atat de mare ca si Pamantul.

Venus se roteste in jurul Soarelui in 225 de zile, la o distanta medie de aproximativ 108 milioane de km. Atmosfera acestei planete este foarte densa si nu se pot observa amanute pe suprafata planetei din cauza stratului gros de nori care o inconjoara. Picaturile de ploaie insa nu ating suprafata plantei, se evapora la cativa km de sol si se transforma din nou in vapori care se ridica din nou in sus. Temperatura este ridicata. Cu ajutorul rachetei americane Mariner 2 care s-a apropiat in 1961 pana la 35 000 km de Venus, s-a evaluat temperatura la 300C. Sondele trimise pe Venus au constatat ca are o atmosfera bogata in dioxid de carbon, 97%,azot 2%, apa , metan 1% si cantitati mari de acid sulfuric.

Sondele au trimis imagini ale unui sol accidentat dar nu au reusit sa functioneze numai un interval scurt de timp.

Venus se apropie cel mai mult de Pamant dintre toate planetele . Distanta minima fiind de 40 milioane de km (Mercur se apropie de pamant numai pana la 82 de milioane de km, iar Marte pina la 56 milioane de km)

Venus nu are nici un satelit.

Pamantul, Planeta Pamant, a treia in ordinea departarii fata de Soare, este aproape la fel de mare ca si Venus. Pentru un observator care s-ar afla pe planeta Venus, Pamantul ar parea tot atat de stralucitor ca Luceafarul". Pamantul se roteste in jurul Soarelui la o distanta medie de 150 milioane km, in timp de 365 de zile si 6 ore. Pamantul are un satelit natural Luna


Marte. Planeta Marte este a patra in ordinea departarii fata de Soare. Atat clima cat si existenta unei atmosfere arata ca pe aceasta planeta poate exista viata. Temperatura este cuprinsa tntre +20C si C. Marte seamana in unele privinte cu Pamantul. O zi martiana are 24 de ore si 37 de minute, cat durata de rotatie in jurul axei sale. Durata anotimpurilor : primavara 193 zile (98 pe Pamant),vara 178 zile (93 pe Pamant), toamna 143 zile (90),iarna 155 zile (89).   Odata cu schimbarea anotimpurilor pe Marte, zone intinse de pe aceasta planeta isi schimba culoarea trecand de la cafeniu-roscat la verde-inchis si invers. Totusi pana acum sondele care au coborat pe aceasta planeta nu au adus dovezi in acest sens.

Phobos Deimos

Marte este de 6 ori mai mic decat Pamantul. Miscarea sa de revolutie in jurul Soarelui se face la distanta medie de 228 milioane km, in timp de 687 de zile, adica anul pe Marte dureaza cam de doua ori mai mult decat pe Pamant.

Atmosfera planetei Marte este mult mai rarefiata decat cea a planetei Venus si decat cea a Pamantului . La suprafata planetei atmosfera corspunde densitatii atmosferei terestre la inaltimea de 10-15 km, adica aerul este prea rarefiat pantru a permite respiratia fapturilor terestre. Pe Marte ajunge de doua ori mai putina caldura ca pe Pamant , iar atmosfera contribuie in mica masura la indulcirea contrastelor intre zi si noapte (la ecuator in timpul zilei este o temperatura de 15 C, iar noaptea aceasta scade pana la 45 C sub zero.

In jurul planetei Marte se rotesc 2 sateliti, Phobos si Deimos

(Spaima si Groaza).

C.2.b. Planetele gigantice.

Jupiter. Cea mai mare planeta din sistemul solar este Jupiter, de

1300 de ori mai mare decat Pamantul. Aflandu-se la o mare departare de Soare, aproximativ 770 milioane km, Jupiter efectueaza o rotatie completa intr-un interval de 12 ani, adica un an pe aceasta planeta dureaza cat 12 ani pe Pamant.

In schimb, ziua ete mai scurta, pentru ca rotatia planetei in jurul axei sale se face in numai 9 ore si 50 de minute. Densitatea materiei care compune planeta Jupiter este extrem de mica, aproape cat a apei (1,3%). S-a constatat existenta metanului si amoniacului sub forma de picaturi, avand o temperatura

foarte scazuta, cuprinsa intre, -100C si -140C.

In jurul planetei se rotesc 12 sateliti (?) : Adrastea, Amalthea, Callisto, Europa, Ganimede, Himalia, Io, Leda, Metis, Thebe


Saturn. Densitatea planetei Saturn, este si mai mica decat a planetei Jupiter, fiind si mai mica chiar decat densitatea apei : 0,7%.

Volumul lui Saturn este de 812 ori mai mare decat al Pamantului. Aceasta planeta se roteste in jurul Soarelui in 29 de ani, la o distanta medie de 1,5 miliarde km. Rotatia in jurul axei dureaza doar 10 ore si 14 minute. In jurul planetei Saturn se poate observa cu luneta un inel de materie.

Observatii efectuate cu instrumente mai puternice au pus in evidenta faptul ca nu este un inel unic, continuu, ci este format din nenumarate fragmente de toate dimensiunile (de la blocuri uriase, pana la particule foarte fine de praf), compuse partial din gheata.

Dupa cum am vazut la unele din primele cinci planete ale sistemului solar si Saturn are 19 sateliti : Atlas, Calypso, Dione, Enceladus, Epimetheus,Hiperion, Iapetus, Janus, Mimas, Pan, Pandora, Phoebe, Prometheus, Rea, S / 1995 S 3, S / 2005 S 1 , Telesto, Tethys si Triton

Uranus. Dupa ce am vazut primele sase planete ale sistemului solar - Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter si Saturn - care erau cunoscute inca din antichitate. Astronomia de observatie, gratie descoperirii lunetei, le adauga sucesiv patru sateliti ai lui Jupiter, descoperiti in 1610, satelitul lui Saturn, Titan, observat de Huygens in 1655 si in sfarsit, dupa mai bine de un secol odata cu perfectionarea instrumentelor de observare, existenta - contestata de catre William Herschel,in 1781, a unei planete necunoscute inca, numita initial Georgium Sidus, ulterior Uranus .

Foarte departat de Soare, aproximativ la 3 miliarde de km, planeta Uranus isi efectueaza miscarea de revolutie in 85 de ani. Fiind foarte departata de Pamant, nu se cunosc inca multe amanunte despre aceasta planeta.

Temperatura la suprafata sa este foarte scazuta : 180.Pana in prezent au fost observati 19 sateliti in jurul lui Uranus :Ariel, Belinda, Bianca, Caliban, Cressida, Desdemona, Juliert, Miranda, Oberon, Ophelia, Portia, Puck, Rosalind, S / 1986 U 10, S / 1997 U 2, S / 2003 U 1, Sycarax, Titania si Umbriel.

In anii urmatori descoperirii planetei Uranus, diferiti astronomi au incercat sa stabileasca prin calcul deplasarea acesteia, pe temeiul interactiunii sale firesti, cu celelalte planete ale sistemului solar.

Dar previziunile teoretice, asa cum avea sa observe inca in 1821 Alexis Bouvard, nu coincideau in cazul planetei Uranus cu deplasarile sale reale . Exista, in mod cert o actiune perturbatoare, straina si Bouvard nu ezita sa presupuna ca o alta planeta, inca necunoscuta, ar putea influenta miscarea planetei Uranus. Era insa o simpla ipoteza, desi, dupa cum avea sa declare Alexander Humboldt, cativa ani mai tarziu, era singura ipoteza logica

Incepand cu anul 1841, un student englez, John Couch Adams, pe atunci in varsto de 22 de ani, dispunand de observatii mai exacte privind miscarea planetei Uranus, nu numai ca accepta si el ideea unei alte planete perturbatoare, dar, in 1845, comunica directorului de la observatorul din Greenwich o prima estimare a masei, a pozitiei si a traectoriei pe care se deplaseaza aceasta planeta. Dar Adams, prea tanar, nu este luat in serios, iar estimarile sale nu sunt verificate practic.

In paralel, necunoscand cercetarile lui Adams, astronomul francez

Le Verrier , in 1846 ajunge la aceleasi concluzii privind evolutia eventualei planete transuraniene, stabilindu-i, la randul sau, diametrul aparent si

evaluandu-i, absolut riguros, pozitia in care s-ar putea afla la 1 ianuarie 1847. Observatorul din Paris nedispunind pe atunci de aparatura necesara unei astfel de observari, Le Verrie cere concursul unui astronom german Iohan Galle. Si Galle descopera planeta in "punctul" indicat de Le Verrier !

Neptun fusese descoperita.

Uimitoarea descoperire a lui Neptun este o stralucita dovada a preciziei calculelor astronomiei contemporane.

Planeta Neptun se roteste in jurul Soarelui in aproximativ 165 de ani, fiind la o departare de 4,5 miliarde km de acesta. Temperatura la suprafata planetei este mai scazuta decat pe Uranus minus 210 grade C. Neptun are 8 sateliti observati pana in prezent :

Despina, Galatea, Larissa, Naiad, Nereid, Proteus, Thelasse si Triton.

Anutandu-si succesul in fata Academiei de stiinte din Paris, spre sfartitul anului 1846, Le Verrier isi manifesta speranta (inca nu calculase nimic), ca peste 30-40 de ani, cercetandu-se traectoria planetei Neptun, si observandu-se alte actiuni perturbatoare, se va ajunge la descoperirea unor noi astri, invizibili, poate, din cauza imensei distante la care s-ar afla, dar ale caror orbite vor putea fi calculate si ele cu cea mai deplina exactitate.

Si intr-adevar, la inceputul secolului nostru, alti doi astronomi, Percival Lowell si E.C.Pickering, preconizeaza existenta unei alte planete, transneptuniene, Pluton, descoperirea ei fiind confirmata insa abea la 12 martie 1930.

La 22 iunie 1978 s-a descoperit ca planeta Pluton are si ea un satelit. Datorita distantei mari la

care se gaseste fata de noi (de ordinul a 5-6 miliarde km), dimensiunilor reduse si apropierii sale de Pluton, acest satelit - numit Charon nu se poate distinge prea bine. Datorita imaginilor fotografice obtinute s-a stabilit ca Charon se misca pe o orbita circulara in jurul lui Pluton, la o distanta de aproape

20 000 km de suprafasa sa. Perioada lui de revolutie este de 6,38 zile terestre si coincide cu perioada de rotatie a lui Pluton in jurul axei sale.

Charon straluceste numai de 10 ori mai slab decat Pluton. Cand trece prin fata acestuia se observa o scadere importanta a stralucirii planetei.

Planeta

Diametru
ecuatorial

Masa

Raza orbitala

Miscarea de revolutie

Sateliti

Mercur

88 zile

Venus

225 zile

Pamant

365 zile 6 h

Marte

687 zile

Jupiter

12 ani

Saturn

29 ani

Uranus

85 ani

Neptun

165 ani

Pluton

248 ani

Toate datele sunt raportate la Pamant

C.3.a. Asteroizi, comete, meteoriti si materia interstelara.

Cum am vazut, sistemul solar, adica ansamblul corpurilor care sub actiunea atractiei gravitationale (gravifice) se misca in jurul soarelui, se compune din urmatoarele elemente principale : 9 planete mari (!?), cateva zeci de sateliti ai acestor planete, peste 1500 de planete mici sau asteroizi, si cateva sute de comete. La aceste corpuri se mai adauga roiuri de particule meteorice, pulberi cosmice etc.

In anul 1772 a fost formulata asa zisa "lege a lui Titius-Bode". Dupa aceasta lege, sau regula, distantele medii ale planetelor fata de Soare se obtin destul de precis daca la numarul 0,4 (dintr-o unitate astronomica - distanta medie Pamant-Soare - ,se aduna produsul , unde ia valoarea pentru Mercur, 0 pentru Venus, 1 pentru Pamant, 2 pentru Marte etc.

Dam alaturi distantele calculate dupa aceasta regula, comparate cu cele reale, cu aproximatie de 0,1.

PLANETA

Distanta Titius-Bode

Distanta reala

1/

Mercur

Venus

Pamantul

Marte

Jupiter

Saturn

Uranus

Se constata imediat "golul"dintre orbita lui Marte si cea a lui Jupiter. Se observa ca numarului 3 ii lipseste planeta conform regulei.

In anul 1796 a inceput cautarea "planetei necunoscute

In 1801, Giuseppe Piazzi, a observat o mica steluta ce nu se gasea pe hartile ceresti. Karl Friedrich Gauss (la 24 de ani) ii calculeaza efemerida, adica un tabel indicandu-i pozitiile pe cer pentru datele viitoare. Semiaxa mare era de 2,77 u.a. Noua planeta a capatat numele de Ceres.

S-a constatat repede ca aceasta nu este singura planeta mica. In 1804 a fost descoperita Juno, in 1807 - Vesta, apoi Astrea, Hebe, Iris. La sfarsitul anului 1952 erau inregistrati 1585 de asateroizi si descoperirile au continuat.

Despre existenta asteroizilor (originea lor) circula doua ipoteze :

Una care spune ca sunt ramasitele unei planete care s-a ciocnit cu o cometa mai mare, dar adunindu-se masa tuturor asteroizilor nu se obtine suficienta materie pentru o planeta. Si o a doua care

sustine ca sunt elementele unei planete care

nu a reusit sa se formeze.

Indiferent cum s-au format ele

exista si unele dintre ele care au caracteristici

orbitale foarte interesante.

Unii asteroizi depasesc orbita lui

Marte, iar altii, ca Eros, se apropie foarte

mult de Soare.

Asteroizii continua sa fie studiati,

de la distanta deocamdata, dar probabil in

viitor isi vor gasi si utilitati practice

(nave cosmice !, surse de materii prime etc.).

C.3.b. Comete.

Am vazut ca si cometele sunt corpuri ale sistemului solar total deosebite fata de celelalte si in acelasi timp, deosebit de putin cunoscute. Aparitiile lor neasteptate, aspectul neobisnuit, modificarile pe care le sufera, precum si disparitiile lor trezeste interesul observatorilor din cele mai vechi timpuri, alimentand superstitii si provocand explicatii mai mult sau mai putin fanteziste.

Cometa este un corp format din gheata unor gaze si alte substante care se evapora mai greu ( seamana cu un bulgare de zapada amestecat cu noroi inghetat).

Pe masura ce se apropie de Soare, acest corp se incalzeste si gazele se evapora formand capul si coada cometei.

Dimensiunile cometelor sunt incomparabil mai mari decat ale celorlalte corpuri din sistemul solar. Cozile pot atinge lungimi de sute de milioane de kilometri, depasind uneori distanta Pamant-Soare (150 milioane km). Ele sunt orientate de regula in partea opusa Soarelui.

Capetele cometelor pot depasi dimensiunile Soarelui, in centrul lui aflandu-se nucleul solid care nu depaseste cativa km, deci cam cat un asteroid mai mic.

Nucleul cometelor se misca in jurul Soarelui pe orbite (sub forma de elipse) foarte alungite.

Mijloacele actuale permit descoperirea unei comete la o distanta de mai multe u.a. fata de Soare. Ea apare ca o pata, nebulozitate, fara contur precis, slab stralucitor. Spre centrul micii nebulozitati se observa un punct ceva mai luminos - nucleul cometei.

Nebulozitatea care inconjoara nucleul cometei se numeste coama. Cand cometa se apropie mai mult de Soare, din nucleu incep sa apara fasii luminoase scurte, indreptate spre Soare, care se numesc efluvii. Cometa creste si se largeste in partea indreptata spre Soare. Efluviile devin mai lungi, se curbeaza si se intind in directia opusa Soarelui formand una sau mai multe cozi.

Cozile pot avea diferite forme : rectilinii, curbe etc.

!!! Fenomenele descrise mai sus nu apar la fiecare cometa.

Perioada de revolutie a cometelor este foarte mare, unele din ele se apropie periodic de Soare, cum ar fi cometa Haley, care revine la fiecare 78 de ani. La altele revenirea nu este consemnata istoric.

Conform unei teorii, cometele s-ar gasi gravitand in jurul sistemului

solar formand un grup de corpuri numit norul lui Ortt. Cand unele dintre ele se apropie mai mult de Soare, acesta le atrage ele angajandu-se pe orbite eliptice (acestea sunt cele care revin periodic in apropierea lui), altele pe orbite hiperbolice (acestea nemairevenind in interiorul sistemului solar).

Cele mai vechi consemnari scrise referitoare la comete (incepand cu cea din anul 611 i. Cr. Din China) erau scurte si nu contineau decat putine precizari.

Mai tarziu apar si precizari mai detailate astfel se spunea, intr-o lucrare ca "pe vremea imparatului Si-Huan-di (246-209 i. Hr.) in anul al 7-lea de domnie, a aparut pe cer , venind dinspre rasarit, o stea paroasa, care apoi s-a observat in partea apuseana a cerului timp de 16 zile".

Pana in 1959 au fost inregistrate trecerea a 570 de comete.

C.3.c. Meteoritii.

In timp cometele se dezintegreaza generand curentii meteorici.

Fiind prea mici, aceste corpuri meteorice nu pot fi observate. Atunci cand unele din ele se intalnesc cu pamantul, intrand in atmosfera terestra cu viteze foarte mari, se incalzesc prin frecarea cu aerul pana la incandescenta.

Cei mai mici meteoriti ard total producand fenomenul cunoscut in folclor sub numele de stele cazatoare.

Atunci cand Pamantul trece printr-un curent meteoric, numarul stelelor cazatoare este mai mare producand adevarate ploi de stele cazatoare. De exemplu in preajma zilei de 10 august Pamantul trece prin curentul Perseidelor. Curent meteoric provenit prin descompunerea cometei 1862 III.

Dupa natura lor meteoritii se impart in : pietrosi - cu compozitii asemanatoare cu rocile terestre; fero-pietrosi - continand circa 50% fier ; si ferosi - formati dintr-un aliaj de fier si nichel .

C.3.d. Materia interplanetara

S-a vazut, din cele expuse mai sus, ca in jurul Soarelui graviteaza Pamantul impreuna cu celelalte opt planete mari si satelitii lor, cele cateva mii de planete mici, precum si cometele periodice. Meteoritii de asemenea fac parte din acest roi urias de fragmente de materie de dimensiuni atat de diferite, care se rotesc in jurul Soarelui. Dintre meteoriti devin vizibili doar aceia mai mari care se aprind in atmosfera pamanteasca; mai exista nenumarati alti meteoriti care nu pot fi vazuti de pe Pamant - este vorba despre fragmente de materie de cele mai diferite marimi, de la blocuri enorme la pulberea cea mai fina, care alcatuiesc ceea ce se spune materia interplanetara.

C.4. Evaluare sumativa

1. Descrie Luna .

2. Din care categorie de planete face parte Pluto ?

3. Pe care planete este posibila viata si de ce ?

4. Care planeta are un inel (?) si din ce este format acesta ?

5. Care este deosebirea dintre comete si celelalte corpuri ale

sistemului solar ?

6. Ce sunt meteoritii si cand se vad acestia ?

7. Care este deosebirea dintre planetele terestre si cele gigantice ?





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.