Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » Istorie
DOMNIILE LUI MATEI BASARAB (1632-1654) SI VASILE LUPU (1634-1653). IMPLINIRI CULTURALE

DOMNIILE LUI MATEI BASARAB (1632-1654) SI VASILE LUPU (1634-1653). IMPLINIRI CULTURALE


DOMNIILE LUI MATEI BASARAB (1632-1654) SI VASILE LUPU (1634-1653). IMPLINIRI CULTURALE

Aga Matei din Brancoveni era fiul lui Danciu vornicul din Brancoveni, unul dintre boierii lui Mihai Viteazul. Conducator al boierimii autohtone protestatare, refugiata in Transilvania, Matei obtine tronul Tarii Romanesti cu ajutorul principelui Transilvaniei Gheorghe Rakoczi I (1630-1648). In urma victoriei de la Plumbuita, in 1632, impotriva lui Radu Ilies, Matei obtine domnia. Cronicarul Miron Costin il caracterizeaza astfel pe Matei Basarab : « bland, dirept, om de treaba, harnic la razboaie, om neinfricat, cat poti sa-l asemeni cu mari si vestiti osteni ai lumii ». El va readuce in prim plan traditia dinastica si idealurile vechii boierimi romane.

Noul domn reuseste sa reconcilieze boierimea autohtona cu elementele levantine impamantenite.Vamile si salinele ce fusesera arendate levantinilor sunt redate boierimii romane. Fiscalitatea excesiva din vremea lui a dus insa la prabusirea micii gospodarii a taranimii libere.



Matei Basarab a pastrat bune relatii cu cei doi principi ai Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) si Gheorghe Rakoczi II (1648-1660). Fiind un militar de talent, Matei a inteles necesitatea de a intari oastea tarii.

In 1634, pe tronul Moldovei se urca Vasile Lupu, descendent al unei familii de aromani din Epir.(Numele adevarat era Lupu Coci. Fusese hatman si parcalab de Suceava). Era un om cult, cunostea autorii greci, iar Miron Costin aprecia ca « era un om cu hire inalta si imparateasca, mai mult decat domneasca pe care nu-l incapea Moldova ».

In timp ce Matei Basarab intelegea sa apere drepturile tarii, Vasile Lupu, cultivand apropierea de Poarta, urmarea intarirea domniei in Moldova si cresterea autoritatii lui in Tara Romaneasca si Transilvania. Actiunile politico-militare ale lui Vasile Lupu, care puneau in primejdie securitatea statelor vecine, a dus la izolarea lui. Totodata, promovarea, cu obstinatie, in dregatorii a grecilor a nemultumit boierimea autohtona. Populatia impovarata de dari, pradata de tatari, asuprita de o crancena fiscalitate era in pragul revoltei.

Principele Gheorghe Rakoczi II trimite un corp de oaste condus de Ioan Kemeny, la care s-a adaugat si un corp de oaste muntean condus de spatarul Diicu Buicescu, nepotul lui Matei Basarab, pentru a-l scoate din domnie Vasile Lupu si a-l inlocui cu logofatul Gheorghe Stefan.

Vasile Lupu se retrage la Hotin, apoi la Camenita de unde cere ajutor ginerelui sau cazacul Timus Hmielnitki. In 1653, la Popricani pe Jijia oastea lui Gheorghe Stefan este infranta, iar el se refugiaza in Tara Romaneasca. Vasile Lupu si Timus Hmielnitki patrund in Tara Romaneasca, lupta hotaratoare se da la Finta (27 mai 1653), aproape de Targoviste, unde Matei Basarab obtine o victorie deplina. Vasile Lupu se retrage in Moldova, Gheorghe Stefan, cu ajutor militar muntean si ardelean patrunde in Moldova si-l infrange pe Vasile Lupu la Sarca (6 iulie 1653). Vasile Lupu fuge in Crimeea, lasand Suceava sa fie aparata de ginerele sau Timus Hmielnitki. Acesta moare in lupta pentru apararea cetatea de scaun, care capituleaza la 9 octombrie 1653.

In Tara Romaneasca, Matei Basarab se confrunta cu rascoala seimenilor (mercenari) si a dorobantilor, care cereau marirea de trei ori a lefurilor asa cum le promisese Matei Basarab inainte de lupta de la Finta. Matei Basarab moare la 9 aprilie 1654 la Targoviste, si va fi in cele din urma inmormantat la manastirea Arnota. Lui ii urmeaza la tron Constantin Serban (Carnul). Acesta obtine steag de domnie de la Poarta.

In Moldova, lui Vasile Lupu i-a urmat la tron Gheorghe Stefan (1653-1658). Acesta incheie primul tratat al Moldovei cu Rusia, care urma sa garanteze integritatea teritoriala si drepturile de autonomie ale Moldovei. In Tara Romaneasca, domnul Constantin Serban se confrunta cu rascoala, in plina desfasurare, a seimenilor. In 1655, papa Brancoveanu, tatal lui Constantin Brancoveanu, este ucis chiar in casele sale din Bucuresti. Domnul Tarii Romanesti, Constantin Serban, cere ajutor principelui Gheorghe Rakoczi II care intervine cu 30 000 de oameni si-i infrange pe seimeni la Soplea, pe Teleajen (26 iunie 1655). In urma victoriei de la Soplea, la Gherghita, in judetul Prahova, s-au intalnit Gheorghe Rakoczi II, Constantin Serban si Gheorghe Stefan, care si-au jurat credita si sprijin reciproc. Ulterior, Constantin Serban va incheia la Targoviste un nou legamant cu principele Transilvaniei, prin care se obliga sa-i plateasca 3 000 « bani vechi » pentru noua prietenie. Totodata, Constantin Serban si Gheorghe Stefan urmau sa-l sprijine pe Gheorghe Rakoczi II sa ajunga rege al Poloniei. Acesta fiind infrant, toti cei trei principi sunt maziliti de otomani (1658). A fost ultima incercare de coalizare a celor trei principate intr-o actiune antiotomana conjugata.

Constantin Serban este inlocuit cu Mihnea III (1658-1659). Acesta avea o educatie aleasa, cunostea mai multe limbi straine, era poet si caligraf. Pentru a primi domnia a platit 400 000 de taleri. Constantin Serban se retrage in Transilvania. Tot in Transilvania s-a retras si Gheorghe Stefan dupa ce a fost inlocuit cu Gheorghe Ghica (1658-1659). Acesta fusese anterior mare vornic si capuchehaie a Moldovei la Constantinopol.

In Tara Romaneasca, Mihnea III, care avandu-l ca model pe Mihai Viteazul si-a luat numele de Mihail, pentru a face rost de bani a permis rascumpararea satelor din rumanie. Cu banii obtinuti a reorganizat oastea de seimeni. A intretinut legaturi cu popoarele din Balcani si a tatonat posibilitatile de a incheia un tratat antiotoman cu Venetia. La 12 septembrie 1659, incep ostilitatile impotriva otomanilor fiind ucisi numerosi negustori turci care erau prezenti in tara. Cucereste apoi Giurgiu si Braila si intentiona sa treaca Dunarea pentru a ridica la lupta popoarele din Balcani. Mihnea III incheie un tratat de prietenie cu Gheorghe Rakoczi II. Cei doi principi decid sa-l ajute pe Constantin Serban sa ocupe tronul Moldovei. Gheorghe Ghica se refugiaza la Tighina iar Constantin Serban in noiembrie 1659 ajunge, pentru putin timp, domn al Moldovei. Ulterior, se va retrage in Tara Romaneasca. In decembrie 1659, pe tronul Moldovei ajunge fiul lui Vasile Lupu, Stefanita Lupu (1659-1661)

In Transilvania, Gheorghe Rakoczi II este infrant de otomani la Portile de Fier ale Transilvaniei. Tot in Transilvania, se va retrage, infrant fiind pe linia Dunarii, si Mihnea III, fostul domn al Tarii Romanesti. Acesta va muri otravit la Satu Mare.

In Tara Romaneasca, in locul lui Mihnea III, este numit Gheorghe Ghica  (1659-1660). In Transilvania, dupa moartea lui Gheorghe Rakoczi II, Dieta l-a ales ca principe pe Ioan Kemeny (1661-1662)

In acest context de instabilitate politica, in Tara Romaneasca, s-a declansat lupta intre principalele partide boieresti pentru a detine puterea. Pe de o parte era tabara boierilor Cantacuzini, adversari ai grecilor care ocupasera principalele dregatorii, tabara condusa de postelnicul Constantin Cantacuzino, tatal viitorului staolnic Constantin Cantacuzino. Cealalta tabara, a boierilor Baleni, sustinatori ai elementelor greco-levantine, era condusa de Stroe Leurdeanu.


Domnitorul Gheorghe Ghica, banuind ca postelnicul Constantin Cantacuzino ar unelti pentru a-l pune pe tronul Tarii Romanesti pe fiul sau Serban, va porunci asasinarea postelnicului. Acesta este spanzurat la manastirea Snagov. Cel care va duce porunca domneasca la indeplinire va fi marele boier Stroe Leurdeanu. Ulterior, in timpul domniei lui Antonie Voda din Popesti (1669-1672), domn pus de Cantacuzini, Stroe Leurdeanu este judecat si gasit vinovat de moartea postelnicului. Condamnat la moarte, este iertat de jupanita Elina, sotia postelnicului Constantin Cantacuzino.

Bibliografie

D. Cantemir, Descriptio Moldavie, trad. Gh. Gutu, Bucuresti, 1973.

Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron voda incoace, in Opere, I, ed.crt. P.P.Panaitescu, Bucuresti, 1965.

Trebici V., Ghinoiu I., Demografie si etnografie, Bucuresti, 1986.

Vlad Matei, Colonizarea rurala in Tara Romaneasca si Moldova (sec. XV-XVIII), Bucuresti, 1973.

Olteanu St., Serban C., Mestesugurile din Tara Romaneasca si Moldova in evul mediu, Bucuresti, 1969.

Cernovodeanu P., Societatea romaneasca vazuta de calatorii straini ( sec. XV-XVIII), Bucuresti, 1973.

Cernovodeanu P., Binder P., Cavalerii Apocalipsului. Calamitatile naturale din trecutul Romaniei (pana la 1800), Bucuresti, 1981.

Gonta Al., Legaturile economice dintre Moldova si Transilvania in sec. XIII-XVII, Bucuresti, 1989.

N. Iorga, Istoria comertului romanesc, in Opere economice, Bucuresti, 1982, p.562-637.

Iolanda Micu, Radu Lungu, Domeniul lui Matei Basarab, in « Revista de istorie », t.35, 1982, nr.12, p.1313-1329.

N. Stoicescu, Matei Basarab, Bucuresti, 1988.

Constantin Serban, Bucuresti, 1990.

C. Serban, Vasile Lupu. Domn al Moldovei ( !643-1653), Bucuresti, 1988.

Iolanda Tighiliu, Domeniul lui Constantin Brancoveanu, in vol. Constantin Brancoveanu, Bucuresti, 1989, p.74-94.

Boierimea din Tara Romaneasca (sec. XIV-XVII). Componenta si evolutie structurala, in « Revista istorica », nr.2, 1991.

Societate si mentalitate in Tara Romaneasca si Moldova (sec.XV-XVII), Bucuresti, 1997.

x x x Istoria Romaniei, Bucuresti, 1998.

Umanismul romanesc

In secolul al XVII-lea, in Principatele Romane se cristalizeaza principalele caracteristici ale umanismului, in timp ce in Transilvania umanismul tarziu se intrepatrunde cu influentele barocului central european.

Sporesc contactele cu mediile de cultura straine prin scolile misiunilor catolice, franciscane si iezuite. Tineri din Tarile Romane studiaza la colegiile poloneze (Grigore Ureche si Miron Costin) sau la universitatea din Padova (stolnicul Constantin Cantacuzino), precum si inalta scoala a patriarhiei ecumenice de la Constantinopol (Dimitrie Cantemir).

In Transilvania, unde Reforma castigase numerosi adepti, studentii, in special cei maghiari, se indreptau spre universitatile din Tarile de Jos (Utrecht, Leyda), in timp ce luteranii frecventau universitatile germane. Astfel, in spatiul Tarilor Romane se intalneste o diversitate de curente culturale, venite din sfera Reformei si Contrareformei sau din lumea ortodoxiei constantinopolitane si kieviene.

Se infiinteaza acum Academiile domnesti din Bucuresti (1690) si Iasi (1707). Aceste institutii de invatamant superior au fost precedate de un invatamant la nivel de colegiu, la mijlocul veacului al XVII-lea, in timpul domniilor lui Matei Basarab si Vasile Lupu.

Noile asezaminte, datorita programei de invatamant, a prestigiului profesorilor si a functiei si pozitiei lor in societatea sud-est europeana, fac din Tarile Romane centre de iradiere a filosofiei neoaristotelice si in genere a gandirii umaniste bazata pe clasicismul greco-latin.

In secolul XVII, creste numarul stiutorilor de carte, dovada numarul mare al manuscriselor pastrate, a scrisorilor si insemnarilor de carte. In aceasta epoca, tipariturile depasesc cadrul bisericii. Cartea, fiind inca foarte scumpa, este cumparata de comunitati, de clerici dar si de laici fapt care atesta progresul si pretuirea scrisului si cititului in societate. Scolile manastiresti continua sa fie centre de difuzare a stiintei de carte. Secolul al XVII-lea a marcat triumful limbii romane in cancelaria domneasca si in biserica.

In Transilvania, continua sa functioneze scolile infiintate inca din secolul anterior, in vremea Reformei. Dintre acestea amintim: Colegiul de la Brasov, cel de la Alba Iulia (1622), scoala de la Orastie.

Caracterul multiconfesional al celor trei Tari Romane a dus la asimilarea ideilor culturii postbizantine, ale Reformei si Contrareformei, ale umanismului tarziu sau barocului.

Tiparul se dezvolta sub patronajul domnesc in Tara Romaneasca si Moldova si princiar in Transilvania.

Se stabilesc contacte cu importante centre tipografice precum cel ortodox de la Kiev, sau cu tipografiile de la Venetia si din Tarile de Jos. Astfel, in Olanda se perfectioneaza in mestesugul tiparului Mihail Stefan, cel mai bun ucenic al mitropolitului Tarii Romanesti Antim Ivireanu, care va fi ulterior trimis, de catre inaltul ierarh, in tara sa de origine, Georgia (Gruzia), pentru a infiinta acolo prima tiparnita.

Se inmultesc cartile cu contint laic, juridic, istoric, filosofic si moral. Acum se alcatuiesc primele biblioteci particulare  precum cea a lui Udriste Nasturel, invatatul cumnat al lui Matei Basarab, a stolnicului Constantin Cantacuzino, a lui Constantin Brancoveanu sau a Mavrocordatilor.

Istoriografia este principalul domeniu al activitatii intelectuale. Are loc evolutia de la scrierea cronicilor de curte de tip medieval spre istoriografia moderna. Principalii reprezentanti ai acestui domeniu sunt Grigore Ureche, Miron Costin si stolnicul Constantin Cantacuzino. In operele lor, ei aseaza istoria romanilor pe baza originii latine a poporului roman. Scrierile istorice sunt racordate la modelul istoriografic umanist, reconstituind trecutul cu sentimentul responsabil al istoricului militant. Exponentul cel mai stralucit al spiritului cultivat, atat la valorile Orientului cat si cu cele ale Occidentului este Dimitrie Cantemir.

Literatura juridica. In secolul al XVII-lea se tiparesc cele dintai pravile in limba romana, atestand influentele care se exercitau in plan juridic la nivel european. Astfel, se tiparesc :  - Pravila de la Govora (1640)

-Cartea romaneasca de invatatura sau Pravila lui Vasile Lupu (1646) tiparita la Iasi

-Indreptarea legii (1652) tiparita la Targoviste

In Transilvania sunt publicate doua mari colectii de legi :

-Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae (1653)

-Compilatae Constitutiones

Ambele colectii contin legislatia dietala de la constituirea Principatului pana la zi.

Opera juridica a secolului al XVII-lea marcheaza un proces de modernizare a statului si totodata o concordanta cu cerintele societatii care, prin norme juridice, tinde sa impuna controlul autoritatii centrale asupra autoritatii feudalilor.

Sub imboldul Reformei din Transilvania, care a generat aparitia lucrarilor in limba poporului, are loc si reactia carturarilor romani precum a mitropolitului Varlaam al Moldovei. Pe langa Cazania sau Cartea romaneasca de invatatura (1643), inaltul ierarh scrie si prima lucrare polemica, din literatura romana, Raspuns la Catehismul calvinesc (1645) prin care combate, punct cu punct, invataturile Reformei. Ideea de unitate lingvistica a tuturor romanilor, care era exprimata si in Cartea romaneasca de invatatura a lui Varlaam este prezenta si in Predoslovia (prefata) lui Simion Stefan la Noul Testament de la Balgrad (1648).

Traducerile. Veacul al XVII-lea aduce in prim plan o noua categorie, cea a traducatorilor. Se transpun in limba romana operele cele mai importante ale autorilor greci precum si cele ale parintilor bisericii. Carturari de seama precum Nicolae Milescu, fratii Radu si Serban Greceanu, precum si stolnicul Constantin Cantacuzino, printr-un efort conjugat, au tradus in limba romana Biblia, in 1688, (cunoscuta si sub numele de Biblia lui Serban Cantacuzino sau Biblia de la Bucuresti).

Tot acum apar si primele versificatii in limba romana. Astfel, mitropolitul Moldovei Dosoftei, influentat de sensibilitatea barocului polonez, scrie Psaltirea in versuri, devenind astfel primul poet roman.

O adevarata opera de edificare morala o desfasoara mitropolitul Tarii Romanesti Antim Ivireanu, care prin Didahiile (predicile) sale incearca sa indrepte moral societatea pe care o pastorea.

Arhitectura cunoaste o ampla dezvoltare. Este perioada in care apare stilul brancovenesc, chintesenta a geniului creator romanesc.

La mijlocul veacului, Matei Basarab si Vasile Lupu vor desfasura un amplu patronaj cultural, inclusiv in domeniul arhitecturii. Matei Basarab, prin numarul asezamintelor construite sau refacute poate fi considerat cel mai mare ctitor al Tarii Romanesti. La randul sau, Vasile Lupu reface numeroase manastiri si inalta capodopera arhitecturii moldovenesti de la mijlocul veacului al XVII-lea, manastirea Trei Ierarhi din Iasi.

Sfarsitul veacului XVII si inceputul celui urmator a fost marcat in Tara Romaneasca de activitatea lui Serban Cantacuzino, Mihai Cantacuzino si Constantin Brancoveanu.

Serban Cantacuzino (domn al Tarii Romanesti intre 1678-1688) va inalta frumoasa manastire Cotroceni pe care o va inzestra cu numeroase proprietati. Fratele sau, Mihai Cantacuzino, mare spatar, va construi biserica Fundenii Doamnei, manastirea Coltea (in Bucuresti) si spitalul Coltea, precum si manastirea Sinaia unde a pictat vestitul zugrav Parvu Mutu.

Perioada de apogeu a arhitecturii secolului XVII este marcata de realizarile lui Constantin Brancoveanu (1688-1714). Acesta construieste pentru familia sa palatele de la Doicesti, Potlogi (1698) si Mogosoaia (1702) precum si manastirile Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti si manastirea Hurezi (jud. Valcea).

Muzica psaltica a cunoscut o ampla dezvoltare. Pe langa mai vechile scoli de la manastirea Putna (Moldova) sau din Bucuresti de la biserica Sfantul Gheorghe Vechi si manastirea Coltea, a inflorit scoala de cantari religioase de la mitropolia din Bucuresti. Dupa patrunderea limbii romane in biserica, are loc acum si romanirea muzicii religioase. In 1713, Filothei "san agai Jipei", protopsaltul mitropoliei, alcatuieste o Psaltichie (carte de muzica religioasa) prin care muzica psaltica este transpusa in limba romana. Se incheia astfel un proces amplu si complex, inceput de la mijlocul veacului XVII, de introducere a limbii romane in biserica.

Bibliografie

Nicolae Cartojan, Istoria literaturii romane vechi, Bucuresti, 1980.

Mihai Berza, Pentru o istorie a vechii culturi romanesti, Bucuresti, 1974.

Virgil Candea, Ratiunea dominanta

Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane, Bucuresti, 1997.

Mircea Pacurariu, Legaturile Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania cu Tara Romaneasca si Moldova in secolele XVI-XVIII, Sibiu, 1968.

Dumitru Staniloaie, Viata si invataturile sfantului Grigore Palama, Bucuresti, 1993.

Romanii in reinnoirea isihasta, Iasi, 1997.

Evdochimov, Arta icoanei, o teologie a frumusetii, Bucuresti, 1992.

x x x Istoria Romaniei, Bucuresti, 1998.

Stefan Stefanescu, Istoria romanilor. De la Mihai Viteazul la Constantin Brancoveanu, Bucuresti, Ed. Universitatii din Bucuresti,1996.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.