Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice


Acasa » referate » Istorie
Razboiul rece

Razboiul rece




RAZBOIUL RECE

Terminologie, periodizare, semnificatie

Atunci cand un conflict intre marile puteri se incheie, intr-un grad mai mare ori mai mic. printr-un compromis, de regula, el este urmat de o alta confruntare. Asa s-a intamplat si la finele celui de-al doilea razboi mondial, despre care istoricul italian Calvocoressi spunea ca a avut drept cea mai remarcabila consecinta a sa „razboiul rece'. Iata deci un termen nou aparut pentru a caracteriza o stare paradoxala a relatiilor internationale din a doua jumatate a secolului XX, respectiv cei de ani in care omenirea s-a aflat „intre o pace ratata si un razboi nedeclarat', pentru a relua expresia folosita de profesorul loan Ciuperca.




Paternitatea pentru folosirea termenului de razboi rece, imediat dupa incheierea conflictului mondial, revine jurnalistului si publicistului american Walter Lippman (1889-1974). Absolvent al prestigioasei universitati Harvard, autor a de volume, recompensat cu doua premii Pulitzer, Lippman a apelat la sintagma razboi rece inca din Ulterior, la aprilie consilierul pe probleme financiare al presedintelui Franklin D. Roosevelt, Bernard Mannes Baruch, caracteriza starea relatiilor internationale, cu prilejul unui discurs rostit la Columbia, statul Carolina de Nord, drept razboi rece. Asadar, nu este vorba despre un conflict propriu-zis, clasic, ci, mai degraba, despre o expresie diplomatica si strategica, daca i-am da dreptate politologului francez Jean François Revel.

Originea razboiului rece trebuie cautata inca de la victoria revolutiei bolsevice si aparitia statului sovietic si de la divizarea marilor puteri pe cnterii ideologice bine delimitate. S-a adaugat politica agresiva a Kremlinului in anii celui de-al doilea razboi mondial, concretizata in cateva actiuni semnificative, in care regulile dupa care functioneaza democratiile

veritabile au fost brutal incalcate. Avem aici in vedere pactul Ribbentrop-Molotov si protocolul aditional secret din august invadarea Poloniei, la septembrie, si a Finlandei, la noiembrie anexarea statelor baltice Estonia, Letonia si Lituania, in iunie a Basarabiei si a nordului Bucovinei, luna urmatoare.

Astfel, desi sursele razboiului rece au inclus si elemente culturale si ideologice, el se va manifesta ca o lupta pentru suprematie intre Uniunea Sovietica si Statele Unite. De notat ca, potrivit lui Calvocoressi, cei doi protagonisti se temeau unul de celalalt si, in plus. pe parcursul disputei au facut si calcule gresite.

Vorbind despre cursa declansata intre cele doua superputeri, dupa trebuie sa facem cateva observatii, in primul rand, disputa americano-sovietica avea Europa in prim-plan, dar conflictele armate s-au desfasurat in afara batranului continent. In acelasi timp, rivalitatea dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica a fost utilizata pentru ocultarea si rezolvarea unor grave probleme interne de care s-au lovit cele doua state.

O caracteristica a confruntarii, care a preocupat umanitatea, a fost dimensiunea sa nucleara, ce a activat spectrul unei posibile catastrofe planetare. La septembrie agentia T.A.S.S. anunta detonarea primei bombe atomice sovietice, punand capat exclusivitatii americane in acest domeniu. Ulterior. China. India, Marea Britanic, Franta si alte state vor contribui la largirea clubului nuclear, implicand cresterea exponentiala a riscului.

Dar, desi asistam la o cursa a inarmarilor fara precedent, subliniem sa administratia Statelor Unite era constienta de faptul ca victoria poate ii obtinuta fara utilizarea directa a fortei impotriva Uniunii Sovietice. Un raport al Consiliului National de Securitate, din septembrie privind atitudinea politica a Washingtonului fata de tarile din Europa de Est. satelite ale Kremlinului, preciza: ..Obiectivul nostru principal fata de tarile satelite trebuie sa fie reducerea treptata si, eventual, eliminarea totala a preponderentei puterii sovietice in Rasaritul Europei, fara a recurge la razboi. Noi trebuie sa incurajam neconformistii din randurile membrilor partidului comunist, regimurile nestaliniste, ca prim pas, chiar daca ele sunt comuniste. Un atac masiv contra doctrinei socialiste, in tarile satelite. privind nationalismul comunist si utilizarea maxima a puterii noastre economice in vederea acestor schimbari.'

Un alt termen devenit clasic pentru razboiul rece este ,cortina de fier'. Paradoxal, el a fost utilizat mai intai de ministrul nazist al propagandei Joseph Goebbles. Intr-un articol publicat in Das Reich, la februarie acesta profetea ca daca Germania va capitula se va lasa imediat o cortina de fier. Imediat dupa incheierea razboiului in Europa, la mai, Winston Churchill ii telegrafia noului presedinte american Truman pentru a comenta comportamentul sovieticilor in Germania, apreciind ca „a fost trasa o cortina de fier in fata Aliatilor'.

Fara indoiala insa ca termenul a devenit clasic abia dupa discursul istoric rostit de Winston Churchill la Westminster College, din Fulton, statul Missouri, la 5 martie „De la Stettin din Marea Baltica, pana la Trieste, in Marea Adriatica, o cortina de fier a cazut peste intregul continent, in spatele ei se afla capitalele vechilor state din centrul si estul Europei: Varsovia, Berlin, Praga. Budapesta. Belgrad, Bucuresti si Sofia. Toate aceste faimoase capitale si populatia acestor tari zac acum sub zona de influenta sovietica, si toate, sub o forma sau alta, sunt nu numai sub influenta sovietica, dar si strict controlate de Moscova. Partidele comuniste, inexistente in aceste tari din Rasaritul Europei, au fost promovate partide conducatoare si urmaresc peste tot sa obtina un control absolut.'

Bineinteles, luarea de pozitie a lui Churchill, desi el nu mai conducea guvernul britanic la acea data. a starnit replica violenta a lui Stalin. La martie, Pravda il ataca pe Churchill, comparandu-1 cu Adolf Hitler, fapt ce denota gradul de nemultumire a Kremlinului.

La inceputul lui factorii de decizie de la Casa Alba erau la curent cu toate abuzurile sovieticilor, cu atat mai mult, cu cat, la februarie. George Kennan, insarcinatul cu afaceri al Statelor Unite la Moscova, expedia Ia Washington o analiza in cinci capitole a conceptiilor si actiunilor Uniunii Sovietice. Documentul, intrat in istorie drept telegrama cea lunga de cuvinte), denunta politica externa ruseasca, pe care o considera drept o amenintare pe termen lung la adresa civilizatiei occidentale.

Se pare ca, si sub efectul analizei pertinente a lui Kennan, un excelent cunoscator al realitatilor sovietice, s-au produs reorientarea si radicalizarea politicii externe americane fata de Moscova, inca la februarie vorbind la Overseas Press Club. secretarul de stat James Bymes avea sa anunte acest lucru, confirmat si de documentele de arhiva. Astfel, la aprilie, un raport al Consiliului National de Securitate trecea in revista caile de actiune impotriva comunismului, distingand patru posibilitati:

„a. Continuarea masurilor in curs, cu proiectele de programe actuale sau actualizate pentru a pune in practica aceste masuri;

b. izolarea;

c. razboiul:

d. o consolidare mai rapida a puterii politice, economice si militare a
lumii libere mai accelerata decat la punctul a, cu scopul de a atinge, daca e
posibil, o stare tolerabila de ordine intre state iara ca razboiul sa fie
necesar'.

Tocmai in vederea consolidarii lumii libere, Statele Unite au initiat programul de reconstructie a Europei, cunoscut sub numele de Planul Marshall. Era prevazut un ajutor financiar distribuit prin intermediul Administratiei Cooperarii Economice, condusa de Paul G. Hoffman. Cele miliarde de dolari erau distribuite catre Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia. Luxemburg, Marea Britanic, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia si Germania de Vest, fiind dirijate in special pentru refacerea industriei si agriculturii.

Planul a devenit public la martie o data cu discursul rostit de Truman in fata Congresului. Totodata, momentul marcheaza debutul doctrinei Truman, bazata pe realitatea ca lumea era impartita in doua tabere, democratii si opresorii. Concret, presedintele cerea un ajutor imediat de milioane dolari pentru Grecia si Turcia, planul fiind votat la l mai.

Aplicarea programului in Europa a avut efecte economice deosebite, inregistrandu-se cresteri intre si in statele care au beneficiat de prevederile sale. Uniunea Sovietica, secondata de satelitii ei, a respins insa participarea la Planul Marshall, singurul moment de suspans, de scurta durata insa, oferindu-1 doar Cehoslovacia.

Periodizarea razboiului rece ramane inca o tema de dezbatere pentru specialisti, existand mai multe opinii. Vom apela totusi, din motive didactice, la o astfel de separare pe etape a celor de ani, cu precizarea ca limitele lor sunt mobile si ca alte optiuni pot fi luate in calcul.

O prima etapa, numita de unii cercetatori a primului razboi rece. inceputa inca inainte de semnarea tratatului de la Paris, dureaza pana la moartea lui Stalin, deci intre si A fost o perioada in care conflictul a izbucnit chiar daca nu declarat, intre superputeri. numeroase dispute armate fiind consemnate pe mai multe continente, in paralel cu primele masuri legate de aplicarea doctrinei Truman. Pentru a aminti doar cateva exemple, ne vom referi la primul razboi din Indochina, la

decembrie fortele franceze fiind atacate la Tonkin de comunistii viet-minh, la blocada Berlinului si la razboiul din Coreea.

in acesti primi ani, un eveniment precum criza Berlinului avea sa traseze limitele de demarcatie dintre cele doua blocuri in Europa, dar, in acelasi timp. el elimina posibilitatea conflictelor militare pe batranul continent. Altele erau datele problemei in Asia, in Coreea, de exemplu, apelandu-se la razboiul clasic, momentul fiind considerat pe drept cuvant crucial. Primul razboi rece s-a incheiat o data cu moartea lui Stalin, in martie dublata de decizia luata de presedintele american Dwight Eisenhower de a face pace in Coreea si Vietman

A urmat o etapa complicata si sinuoasa, care a durat intre si Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, de multe ori in contradictie cu cursul aparent firesc. Au existat momente de relaxare precum „spiritul Genevei' sau cel de la Camp David, generate de negocierile din dupa cum totul a alternat cu o politica sovietica riscanta ori cu una pe „marginea prapastiei' a altor mari puteri. S-a ajuns la incidente majore precum au fost cele din din Ungaria si Egipt sau criza rachetelor cubaneze din

Acest drum sinuos a fost continuat de o etapa mai calma, respectiv un deceniu de destindere Est Vest, care, fara a fi lipsit de momente tensionate, a consolidat teoria coexistentei pasnice a celor doua sisteme pe termen lung. Gafa politica a Uniunii Sovietice concretizata prin atacarea Afganistanului avea insa sa conduca spre al doilea razboi rece.

Linia dura a Washingtonului, concretizata in doctrina razboiului stelelor impusa de presedintele Ronald Reagan si. mai ales. politica reformista,perestroïka, initiata la Kremlin dupa de catre noul secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Mihail Sergheevici Gorbaciov, vor contribui la incheierea conflictului. Fara indoiala, dincolo de raspunsul la intrebarea daca reformarea Uniunii Sovietice a fost rezultatul vointei lui Gorbaciov sau a fost impusa de insusi sistemul aflat in pragul colapsului, raman meritele incontestabile ale liderului de la Kremlin in restabilirea pacii dintre Est si Vest.

Razboiul rece, prin durata si amploare, a produs efecte dintre cele 'lai diverse. El a grabit, neindoielnic, reabilitarea Germaniei si a Japoniei. Bonnul va fi primit in N.A.T.O. si Uniunea Europeana, iar niponii se vor

afirma drept mare putere economica. Pe de alta parte, marele perdant a fost Kremlinul, Uniunea Sovietica destramandu-se.

Etapele razboiului rece

n.2.a. Primul razboi rece

Acest fenomen ciudat al secolului XX, in care un conflict incepe fara o declaratie de razboi si se incheie fara semnarea unui tratat de pace, isi are originea in ciudateniile celui de-al doilea razboi mondial. Faptul ca democratiile occidentale au fost nevoite sa invinga Germania nazista apeland la un alt regim de sorginte totalitara, cel sovietic, este, in opinia noastra, primordial.

Trecand in revista prima etapa a razboiului rece este necesar sa subliniem premisele sale, cele mai insemnate fiind instaurarea regimurilor „democrat-populare' in Europa de Est si seria de razboaie civile, o semni­ficatie aparte avand-o confruntarile din Grecia si China. De asemenea, merita amintita folosirea instrumentelor politice de catre ambele tabere. Pe de o parte, Statele Unite si aliatii occidentali au apelat la Planul Marshall si doctrina Truman, in timp ce sovieticii, pe de alta parte, au replicat prin infiintarea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) si a Kominformului.

Situatia este, oarecum, identica si in privinta instrumentelor militare, infiintarea N.A.T.O. a fost contrabalansata de aparitia Tratatului de la Varsovia, in timp ce la cursa atomica au participat deopotriva Estul si Vestul. Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) a fost un raspuns viguros al Occidentului la Blocada Berlinului. Tratatul a fost semnat la aprilie de catre 11 state: Canada, Statele Unite, Belgia, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Marea Britanic, Norvegia, Olanda si Portugalia. Ulterior, s-au alaturat Grecia si Turcia, in Republica Federala Germania, in precum si Spania, in

Ca o replica imediata la admiterea Germaniei Federale in N.A.T.O., la mai Uniunea Sovietica a creat bazele Tratatului Est-European de Prietenie, Colaborare si Asistenta Mutuala, documentul de infiintare fiind semnat in capitala Poloniei, tot in mai Aparea astfel Organizatia Tratatului de la Varsovia, o alianta militara in care Uniunea Sovietica era secondata de Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrata Germana, Polonia, Romania si Ungaria. De notat ca Albania se va retrage

din Tratat in in conditiile politicii de izolare duse de Enver Hodja. Dupa marile schimbari din Organizatia a fost autodizolvata oficial in mai 1

Cursa atomica a cunoscut, Ia randul ei, o derulare spectaculoasa. La septembrie agentia T.A.S.S. anunta oficial ca Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica de productie proprie, punand astfel capat monopolului american, in privinta pasului urmator, bomba cu hidrogen, desi americanii au reusit primul experiment in Insulele Marshall la l noiembrie dupa numai cateva luni, la august Moscova anunta o realizare similara. Se ajunsese, practic, in situatia ca ambele superputeri sa fie capabile sa declanseze un conflict nuclear cu efecte catastrofale asupra planetei.

Razboiul din Indochina

Revolta fortelor nationaliste din Vietnam a izbucnit pe fondul unei situatii favorabile, aparute la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, marcata de infrangerea Japoniei si de lipsa trupelor coloniale franceze. In fruntea miscarii s-a aflat liderul comunist Ho Si Min numele sau fiind un pseudonim care in traducere inseamna Aducatorul de Lumina. El va deveni conducatorul istoric al Vietnamului timp de de ani, de la proclamarea Republicii Democrate septembrie pana la moartea sa pe care iconografia oficiala o plaseaza exact la septembrie desi exista serioase indicii ca el decedase inca din iulie.

Ho Si Min a pus bazele Partidului Comunist din Indochina in si, in conditiile razboiului, va infiinta la Bac Po organizatia Viet-Minh (Liga pentru independenta Vietnamului), in iarna anului 1944-1945, Indochina s-a confruntat cu o cumplita foamete, care a generat un puternic val de nemultumire populara. Pe acest fond, americanii au utilizat trupele viet-minh pentru a lupta impotriva japonezilor. Cu abilitate, Ho Si Min a folosit prilejul pentru a se instala la Hanoi, bazandu-se si pe sprijinul fortelor nationaliste chineze, fortandu-1 pe imparat sa abdice in august La septembrie era proclamata Republica Democrata Vietnam, stat care si-a proclamat independenta fata de fosta metropola Franta.

in primavara anului Ho Si Min, avand sprijinul foitelor nationaliste chineze, isi consolidase pozitia la Hanoi si in nordul tarii, in martie, francezii au recunoscut Republica Democrata Vietnam ca stat autonom in cadrul Uniunii Franceze, dar acordul nu a fost de durata. Pe

fondul presiunii puternice a fortelor colonialiste, al prezentei in Franta a unui puternic grup vietnamez expatriat si al nevoii gaullistilor de prestigiu, la l iunie francezii au proclamat la Saigon, Republica Autonoma Cochin China (Vietnamul de Sud).

Misiunea de a depasi criza a revenit participantilor la Conferinta de la Fontainbleu (iulie-septembrie Lucrarile ei au esuat insa, Ho Si Min nereusind sa-i convinga pe francezi sa-i accepte programul. Astfel, trupele franceze au recurs la forta si, incercand sa consolideze statutul special al Vietnamului de Sud, au bombardat, la noiembrie portul Hanoi. Au murit de oameni in preludiul celui mai lung si sangeros razboi colonial de dupa Francezii au ocupat Hanoiul, dar se vor lovi in anii urmatori de combativitatea trupelor viet-minh, in fruntea carora se afla, din august Vo Nguen Giap (nascut in Prima replica puternica a viet-minhului s-a inregistrat la decembrie prin atacarea trupelor franceze de la Tonkin.

Dupa mai bine de un an de lupte, la martie 1 francezii au reusit sa semneze un acord cu fortele nationaliste anticomuniste din Vietnam, iar la iunie sa-1 instaleze la putere pe fostul imparat al Annanului, Bao Dai. Cu toate acestea, Ho Si Min continua sa reziste in nord, guvernul sau fiind recunoscut, la ianuarie de Uniunea Sovietica si China. In schimb. Statele Unite, Marea Britanic si Franta sustineau Vietnamul. Cambodgia si Laosul ca state asociate in cadrul Uniunii Franceze.

Un puternic atac al comunistilor asupra Hanoiului este respins de generalul francez de Lettre de Tassigny in ianuarie-februarie in urma esecului, trupele viet-minh au schimbat tactica, trecand la lupte de guerilla. Ideea se va dovedi inspirata, intrucat, desi Parisul avea in 1 o superioritate evidenta soldati francezi fata de vietnamezi), cei care vor declansa ofensiva finala vor fi asiaticii. La aprilie trupele lui Ho Si Min au invadat Laosul. intr-un moment in care soarta razboiului inceput in se decidea la Dien Bien Phu.

Numit, la mai comandant al fortelor franceze din Indochina, generalul Henri Navarre a ordonat construirea unei fortarete intr-un sat de munte. Dien Bien Phu, care se va dovedi ultimul fort al rezistentei franceze din Vietnam. Atacul viet-minhului la Dien Bien Phu a inceput la martie generalul Navarre fiind incercuit. Apelul sau disperat catre aviatia americana va gasi un ecou neasteptat insa, la martie, presedintele

pwight Eisenhower refuzand sa-si mai trimita avioanele la Dien Bien Phu. Prin urmare, fortul a cazut la mai, marcand victoria lui Ho Si Min.

Tratativele de pace s-au desfasurat la Geneva aprilie iulie intr-un context mai larg, in care erau avute in vedere si conflictele din Coreea. Laos si Cambodgia, dar si datorita promisiunilor noului premier francez Pierre Mendès-France, numit in functie la 1 iunie, ca va obtine pacea in Indochina, s-a ajuns la acordul de la Geneva. Bazele tratatului au fost convenite cu prilejul intalnirii la varf dintre Mendès-France si liderul comunist chinez Ciu En-lai. desfasurata la Berna la iunie. Potrivit acordului semnat la Geneva, la iulie Vietnamul era impartit in doua state separate de paralela In nord era instalat un regim comunist condus de Ho Si Min, iar in sud unul capitalist, recunoscut de Statele Unite. Marea Britanic si Franta in frunte cu printul Bau Loa si premierul Ngo Dinh Diem.

Din pacate, acordul de la Geneva nu a rezolvat pe termen lung situatia din Vietnam, astfel ca noi confruntari sangeroase se vor inregistra in zona.

Razboiul din Coreea

Dupa retragerea trupelor japoneze, in peninsula Coreea a ramas divizata, linia de demarcatie dintre Nordul aflat sub ocupatie sovietica si Sudul controlat de trupele americane fiind paralela fapt consfintit la Conferinta de la Potsdam. Tentativa de a se forma un guvern democratic al intregii peninsule, care sa fie supervizat timp de cinci ani de catre Uniunea Sovietica, Statele Unite, Marea Britanic si China, precum si de catre o comisie aliata americano-sovietica, a esuat la Conferinta de la Moscova, ideea fiind respinsa la decembrie in acest mod, Coreea devenea singura zona in care Uniunea Sovietica si Statele Unite se confrun­tau direct si singure, iar lipsa unui guvern coreean recunoscut complica si mai mult situatia.

Pentru a gasi o rezolvare, intrucat discutiile directe cu Moscova s-au dovedit neproductive, Statele Unite au decis sa transfere problema coreeana catre Organizatia Natiunilor Unite, in septembrie Totodata, Uniunea Sovietica propunea retragerea simultana a trupelor americane si sovietice din peninsula. Datorita acestor pasi, la noiembrie. Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite recunostea dreptul Coreei la independenta si aproba un plan ce prevedea alegerea unei Adunari Nationale Constituante.

La ianuarie o comisie a Natiunilor Unite sosea la Seul pentru a superviza scaitinul, dar membrii acesteia nu vor fi primiti in zona de nord. controlata de sovietici. Astfel, la mai, aveau loc alegeri doar in Sud. Noua Adunare Nationala, controlata de partidele de dreapta, s-a intrunit la Seul, la mai. invitand fara succes si delegati din Nord.

in fata refuzului comunistilor de a colabora, la aprilie a fost proclamata Republica Coreea, in sudul peninsulei, cu capitala la Seul. Momentul marca sfarsitul guvernarii militare americane, fiind semnat totusi un acord prin care trupele coreene urmau a fi instruite de cele americane. Presedinte al Coreei de Sud a fost ales Syngman Rhee un politician cu vederi nationaliste si un apropiat al Statelor Unite. De altfel, el locuise in America inca din fiind chiar presedintele provizoriu (in exil) al Republicii Coreea, aflata sub dominatie japoneza. Beneficiind de o educatie aleasa, la universitati de prestigiu precum George Washington si Harvard, Rhee a obtinut titlul de doctor in filosofic la Princeton. A fost considerat de multi contemporani drept un „George Washington al Coreei', in timp ce generalul american John R. Hodge. care a comandat dupa razboi trupele americane din Coreea pentru o perioada, spunea ca Rhee este „necinstit si brutal'.



In replica la evenimentele din 1 aprilie, la septembrie era procla­mata Republica Populara Democrata Coreeana in nordul peninsulei, sub protectorat sovietic, in fruntea noului stat era impus Kim Ir Sen Acesta luptase impotriva trupelor japoneze din Manciuria si isi luase pseudonimul dupa un erou al luptelor de guerilla din generatia precedenta, numele lui adevarat fiind Kim II Sung. El era liderul comunistilor inca din decembrie cand a devenit seful Partidului Muncii. Kim Ir Sen avea sa ramana la putere pana la moarte, in supravietuind destramarii Uniunii Sovietice si reusind chiar sa transfere puterea fiului sau. Dupa proclamarea Republicii Populare Democrate Coreene, la decembrie si Uniunea Sovietica a anuntat ca isi va retrage trupele din tara.

La mai in Coreea de Sud au avut loc alegeri castigate de partidele moderate. Profitand de moment, la iunie, Kim Ir Sen a propus deschiderea de negocieri pentru organizarea unei adunari a intregii tari. conditionandu-le insa de inlaturarea de la discutii a guvernului Syngman Rhee. Pe acest fond, la iunie a izbucnit razboiul din Coreea, dupa ce sovieticii si americanii isi retrasesera trupele din peninsula.

Moment crucial al razboiului rece, conflictul a debutat prin inva­darea Sudului de catre comunisti, care beneficiau de suportul material si moral al Moscovei. Dupa numai doua zile, presedintele american Harry Truman a decis sa trimita unitati militare care sa apere Sudul. Decizia era una extrem de importanta, mai ales daca avem in vedere situatia din China, acolo unde americanii il abandonasera pe Cian Kai-si. Determinant a fost faptul ca Nordul 1-a atacat pe Syngman Rhee. Kim Ir Sen devenind pentru lumea democrata un agresor. Daca, dimpotriva, Rhee ar fi declansat atacul, era posibil ca Statele Unite sa nu se amestece si sa rezulte o Corée unita si comunista.

Truman a exploatat si momentul international favorabil, respectiv retragerea Uniunii Sovietice din Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, boicotul Moscovei datorandu-se esecului de a obtine pentru China un loc de membru permanent in Consiliu. Astfel, Statele Unite au detenninat votul Consiliului de Securitate in vederea trimiterii de trupe in Coreea pentru a rezista in fata agresiunii comuniste. Bineinteles ca marea majoritate a soldatilor si ofiterilor era asigurata de americani, pentru dificila misiune presedintele Truman desemnandu-1 comandant general al fortelor Natiunilor Unite din Coreea, la iulie pe generalul Douglas MacArthur.

MacArthur era deja o legenda vie. Absolvent al Academiei Militare de la West Point, el este primul si singurul feldmaresal din istoria Americii, cu merite deosebite dupa atacul de la Pearl Harbour si in administrarea postbelica a Japoniei. Dupa cateva victorii ale Nordului venite pe fondul surprizei, s-a ajuns ca rezistenta Sudului sa se reduca doar la capul de pod de la Pusan septembrie La septembrie, MacArthur trecea la contraofensiva, combinand-o cu o debarcare amfibie la Inchon, reusind sa atinga paralela la sfarsitul lunii.

in timp ce Adunarea Generala O.N.U. adopta, la octombrie, o rezolutie pentru o Corée unificata, independenta si democratica, hotarand si formarea unui Consiliu pentru unificarea Coreei, la octombrie, MacArthur trecea paralela Continuandu-si ofensiva, trupele americane au atins in doar trei saptamani granita cu Manciuria.

In acest moment s-a produs interventia directa a Chinei in razboi. La noiembrie, s-a declansat o ampla contraofensiva nord-coreeana sprijinita de circa de soldati chinezi. Astfel, comunistii recucereau teritoriul pierdut, atingand, la randul lor, paralela la noiembrie, reusind chiar sa

treaca linia de demarcatie si sa ocupe capitala Seul, la ianuarie O noua actiune ofensiva a generalului MacArthur conduce insa la eliberarea Seulului, la martie. Luptele sunt foarte grele, cu pierderi mari de ambele parti si sorti schimbatori, in aceste conditii, la aprilie MacArthur este inlocuit la comanda trupelor aliate cu generalul Matthew B. Ridgeway.

intrucat razboiul se prelungea si situatia era oarecum echilibrata, au inceput tratativele. Primele discutii se desfasoara la iulie la Kaesong, dar ele vor esua la august. Noi negocieri au loc la octombrie, la Panmunjon, un sat aflat chiar pe paralela La noiembrie, cele doua parti hotarasc ca vor inceta focul daca armistitiul va fi semnat in termen de de zile. Nu s-a intamplat insa nimic, intrucat doua chestiuni blocau discutiile: schimbul de prizonieri si construirea de aerodromuri in Nord.

Aceasta situatie a dominat si anul Noul comandant al trupelor americane, numit la aprilie, generalul Mark Clark va fi martorul unui nou esec al negocierilor bilaterale la octombrie. Abia la aprilie discutiile au reinceput la Panmunjon, dupa ce in martie si aprilie se realizasera schimburi de prizonieri.

Dupa trei luni de negocieri, la iulie, s-a ajuns la armistitiul de la Panmunjon. Conform intelegerilor, la granita dintre cele doua state se forma o zona demilitarizata, totodata infiintandu-se si o comisie militara mixta pentru supravegherea respectarii termenilor armistitiului si o alta de supervizare formata din reprezentanti ai unor natiuni neutre. A doua zi, la iulie, cele state care participasera cu trupe in Coreea sub steagul Natiunilor Unite au promis ca vor respecta incetarea focului.

Din pacate, razboiul din Coreea s-a incheiat doar cu un armistitiu. Sosit la Panmunjon, la octombrie cu un mandat clar, acela de a conveni cu reprezentantii lui Kim Ir Sen asupra organizarii unei conferinte de pace. delegatul Natiunilor Unite, Arthur Dean, avea sa esueze. Bilantul conflictului vorbeste de la sine: trei milioane de morti, raniti si disparuti, precum si alte cinci milioane de refugiati si ramasi fara locuinte.

Cateva observatii se impun, in primul rand este interesanta conduita lui Stalin pe parcursul razboiului din Coreea. El a ajutat armata chineza cu armament, dar pretul cerut era considerat de Beijing ca fiind exorbitant. De asemenea, pe baza informatiilor furnizate de spionajul sovietic. Stalin stia ca americanii nu intentionau sa foloseasca bomba atomica impotriva Chinei si, in consecinta, ca americanilor le va fi imposibil sa obtina victoria intr-un razboi conventional in fata superioritatii numerice coplesitoare a chinezilor.

Din acest motiv, Uniunea Sovietica nu s-a implicat direct in conflictul militar.

Razboiul din Coreea, dincolo de faptul ca s-a incheiat doar cu un armistitiu, fragil chiar pana astazi, a avut consecinte importante pe plan global. Conflictul a contribuit la realimentarea anticomunismului din Statele Unite, subminand in primul rand imaginea Chinei. Liderul Mao Tse-dun era privit acum de americani ca un agresor. Sesizand pericolul comunist, Truman decide sa mute centrul disputei din Asia in Europa, motiv pentru care Dwight Eisenhower devine comandantul trupelor aliate de pe batranul continent si incepe reinarmarea Germaniei vestice. Japonia va fi unul dintre marii castigatori de pe urma razboiului din Coreea: revine printre marile puteri, devenind una anticomunista, avand securitatea garantata de Statele Unite, in schimbul sprijinului material acordat americanilor pe parcursul luptelor.

Din perspectiva istorica, marele perdant a fost regimul sovietic, in loc sa dirijeze fonduri pentru reconstructie si dezvoltare economica durabila. Uniunea Sovietica s-a vazut nevoita sa sustina financiar o cursa a inarmarilor fara de care nu putea face fata provocarilor Vestului. Decizia se va dovedi fatala pe termen lung.

n.2.b. De pe marginea p,'apastiei la destinderea relativa

La martie orele unul dintre cei mai sangerosi dictatori pe care i-a cunoscut istoria umanitatii, losif Vissarionovici Stalin, inceta din viata. Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice avea sa faca publica informatia a doua zi. Moartea lui Stalin a avut un impact deosebit asupra evolutiei relatiilor internationale, determinand si promova­rea unui nou curs de catre Kremlin.

Anul incepuse la Moscova sub semnul anuntului publicat de Pravda potrivit caruia fusese descoperita o conspiratie a medicilor impo­triva conducatorilor partidului. Dupa o campanie fulminanta, la februarie, totul va fi abandonat brusc. Mai tarziu evenimentul va fi folosit pentru inlaturarea temutului sef al serviciilor secrete sovietice, Lavrenti Beria.

intrucat Stalin nu-si desemnase un succesor, puterea a fost preluata de un colectiv care si-a motivat actiunea prin dorinta de prevenire a dezordinei si panicii. Initial, sortii pareau a fi de partea lui Gheorghi

Malenkov. De altfel, la funeraliile lui Stalin, din 9 martie, el a rostit primul discurs, inaintea lui Molotov si Beria.

Malenkov a preluat conducerea guvernului bazandu-se pe experienta dobandita pe parcursul colaborarii cu Stalin, crezand ca gestionand treburile executivului va avea prima sansa in a se impune din grupul celor care exercitau puterea colectiva. Alaturi de noul premier, drept lideri se mai remarcau Lavrenti Beria, maresalul Nikolai Bulganin, Veaceslav Molotov si Nikita Hrusciov. Finalmente, decizia lui Malenkov de a se axa pe conducerea guvernului, lasand partidul in seama lui Hrusciov, i se va dovedi fatala. El demonstra ca nu intelege noua etapa istorica si, mai ales, rolul pe care il joaca partidul in sistemul sovietic.

Daca, la martie Malenkov devenea presedinte al Consiliului de Ministri, fiind asistat de Lavrenti Beria, Nikolai Bulganin, Lazar Kaganovici si Veaceslav Molotov (care detinea in continuare portofoliul externelor), la martie, Nikita Hrusciov era ales prim-secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. De pe aceasta pozitie, el va controla usor aparatul de partid, impunandu-se drept lider necontestat inca din septembrie La acea data, cel mai incomod adversar, Lavrenti Beria, era deja exclus din partid si arestat iulie). La decembrie fostul sef al K.G.B.-ului era executat, fiind condamnat pentru tradare. La l februarie Gheorghi Malenkov era, la randul lui, obligat sa demi­sioneze din fruntea guvernului, fiind inlocuit cu maresalul Bulganin. Semnificativa era reaparitia in fruntea ministerului Apararii a eroului celui de-al doilea razboi mondial, maresalul Jukov.

In paralel cu lupta pentru putere de la nivelul conducerii sovietice, Nikita Hrusciov a incercat sa impuna un nou stil si in politica externa. El a initiat reconcilierea cu liderul Iugoslaviei, maresalul losip Broz Tito, si a semnat tratatul de pace cu Austria, alaturi de Statele Unite, Marea Britanic si Franta. Potrivit acestuia, cele patru mari puteri isi retrageau trupele din Austria, pentru Armata Rosie o asemenea actiune fiind o pre­miera dupa

Mai mult, in iulie Hrusciov participa la Conferinta de la Geneva, discutand direct si constructiv cu presedintele american Dwight Eisenhower, fapt ce constituia o noua premiera postbelica. De altfel, perioada imediat urmatoare va fi dominata de ceea ce istoricii au denumit „spiritul Genevei', adica o relaxare atat a tensiunilor internationale, cat si a celor interne in statele din blocul sovietic. Cu acest prilej, Hrusciov va

renunta la ideea unei Germanii unite si neutre, asigurandu-1 pe liderul Republicii Democrate Germane, Walter Ulbricht, ca socialismul si „cuce­ririle' sale vor fi aparate, dar, totodata, invitandu-1 pe cancelarul vest-ger-inan Konrad Adenauer pentru discutii la Moscova, in septembrie 1

De asemenea, in octombrie Hrusciov, Malenkov si Bulganin au semnat un tratat cu liderul chinez Mao Tse-dun, bazat pe principiile egalitatii in drepturi, avantajului reciproc, respectului mutual, suveranitatii nationale si integritatii teritoriale. Era creat astfel un precedent in relatiile dintre statele socialiste, punandu-se capat hegemoniei sovietice si deschi-zandu-se, in acelasi timp, calea pentru reconcilierea cu Iugoslavia.

Fara indoiala, cel mai spectaculos gest al lui Hrusciov ramane raportul secret prezentat la incheierea Congresului XX al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, in noaptea de februarie Desi lu­crarile forului suprem al comunistilor sovietici incepusera prin tinerea unui minut de reculegere in memoria lui Stalin, documentul prezentat de Hrusciov denunta din primele fraze cultul personalitatii lui Stalin, adica tocmai una din trasaturile caracteristice regimurilor totalitare. Raportul, unul masiv de circa de pagini, nu a fost publicat niciodata in Uniunea Sovietica, insa despre el va aparea o prima informatie in New York Times, la martie, iar apoi, la iunie, Departamentul de Stat va publica o copie a discursului.

Dezicerea lui Hrusciov de Stalin si Stalinism se va materializa si in dizolvarea Kominformului, in aprilie o alta conditie in calea norma­lizarii raporturilor cu Tito. In ciuda acestor semnale evidente ale destalinizarii din Uniunea Sovietica, evenimentele din din Ungaria si Egipt au reamintit omenirii ca razboiul rece continua.

Revolutia ungara din

Ungaria avea toate datele necesare declansarii unei revolte anti­comuniste si antisovietice. Sentimentele maghiarilor fata de Moscova nu erau din cele mai amiabile, trupele de ocupatie ale Armatei Rosii contri­buind la intretinerea lor. De altfel, revolta din „cea mai vesela baraca din lagar', cum era numita Ungaria, a avut un puternic caracter nationalist, fapt demonstrat de una din lozincile cele mai des intalnite pe strazile Budapestei w octombrie-noiembrie „Cine este maghiar merge cu noi!'

Principalele solicitari ale manifestantilor din Ungaria aveau in vedere Atragerea trupelor sovietice, desfiintarea politiei politice, asigurarea

libertatii presei si organizarea de alegeri libere. Toate acestea erau insa incompatibile cu ideologia regimului comunist instalat de sovietici la Budapesta. Figura principala a evenimentelor a fost Imre Nagy, care incercase inca din dupa moartea lui Stalin, sa impuna un nou curs. La iulie Nagy prelua postul de prim-ministru, inlocuindu-1 pe stalinistul Matyas Rakosi, insa dupa nici doi ani. la aprilie el era acuzat de deviere si inlocuit in fruntea guvernului cu Andras Hegedus.

Totusi, sub presiunea crescanda a populatiei, la inceputul lui stalinistii din partid erau fortati la noi concesii. La martie, Laszlo Rajk, care fusese executat in fiind acuzat de titoism, era reabilitat de Matyas Rakosi. Mai mult, la iulie, Rakosi insusi era nevoit sa cedeze conducerea partidului lui Erno Gerô.

Evenimentele s-au precipitat in toamna anului La octombrie, Imre Nagy era reprimit in partid si la octombrie era deja reconfirmat prim-ministru, manifestandu-se drept principalul exponent al cursului antisovietic din partid, intre timp. la octombrie situatia devenise explo­ziva, studentii amenintand cu declansarea grevei generale, o stare revolu­tionara cuprinzand intreaga Ungarie.

Pentru moment, situatia evolua in favoarea protestatarilor. A doua zi dupa numirea lui Imre Nagy ca prim-ministru. stalinistul Erno Gerô era obligat sa cedeze, la randul lui, sefia partidului in favoarea lui Janos Kadar. La octombrie, Partidul Comunist promitea deja public ca va intreprinde demersurile necesare pentru retragerea trupelor sovietice din Ungaria, aceasta pe fondul extinderii revoltei la nivel national. Mai mult, Imre Nagy avea curajul sa-i primeasca pe liderii Partidului Micilor Agrarieni, care fusese scos in afara legii, pentru a le propune sa colaboreze cu guvernul.

Surprinsi de evolutia situatiei, conducatorii de la Kremlin au decis initial, la octombrie, sa-si retraga trupele din Budapesta. Imediat, luand cuvantul la radio, Imre Nagy promitea ca vor avea loc alegeri libere si ca sistemul partidului unic se apropie de sfarsit, incercand sa puna in practica promisiunile, Nagy va denunta, la noiembrie. Tratatul de la Varsovia si va apela la Organizatia Natiunilor Unite pentru a lua in discutie situatia din Ungaria.

Din pacate, apelul lui Nagy nu a avut efect in Occident, mai ales la nivelul factorilor politici de decizie, in schimb, la noiembrie, trupele sovietice reveneau la Budapesta si inabuseau revolta in sange. Decizia lui Hrusciov de a trimite Armata Rosie impotriva revolutionarilor era generata

de mai multi factori, in primul rand, el avea in calcul propria pozitie in partid, dar si semnalele primite de la Partidul Comunist Chinez si de la Tito convergeau in directia unei interventii militare hotarate.

Represiunea a fost crunta. Numai la Budapesta s-au inregistrat circa de morti, alti circa adaugandu-li-se in intreaga tara, pe langa miile de raniti si arestati. Imre Nagy a fost schimbat in fruntea guvernului de Janos Kadar. Desi Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a condamnat interventia, trupele sovietice si-au dus misiunea la bun sfarsit, ultimele grupuri de rezistenta fiind lichidate pe Insula Csepel, la noiembrie. Nagy, insusi, impreuna cu generalul Pal Maleter, unul dintre militarii care s-au alaturat revolutiei, au fost prinsi.

infrangerea revolutiei ungare arata clar, tuturor celor care mai credeau ca sistemul poate fi reformat, ca Uniunea Sovietica nu va accepta cu usurinta reinstaurarea unui regim democratic. Dupa ce revolta a fost lichidata, Janos Kadar a luat masurile necesare pentru revenirea la situatia anterevolutionara, acestea fiind aprobate de guvern la februarie La scurt timp, la martie, Kadar se deplasa la Moscova pentru a semna un acord cu Uniunea Sovietica prin care era asigurata pe mai departe prezenta trupelor sovietice in Ungaria.

Criza Suezului din

Orientul Mijlociu a ramas o zona a conflictelor de maxima intensitate si in a doua jumatate a secolului XX. Datele divergentelor dintre statele arabe si Israel erau complicate de ingerintele marilor puteri, pe langa veleitatile anglo-franceze intervenind si dorinta Uniunii Sovietice de a exploata nationalismul arab, in sensul deturnarii acestuia spre comunism. Pe acest fond a izbucnit criza legata de nationalizarea Canalului Suez.

Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, statele arabe din zona s-au organizat intr-o Liga (martie Egiptul fiind secondat de Irak, Iordania, Libia, Arabia Saudita, Siria si Yemen. Bineinteles, constituirea Ligii Arabe era si o reactie directa la crearea statului Israel. Situatia era insa complicata de instabilitatea politica din Egipt, stat ce dorea sa fie un lider al miscarii panarabe. De altfel, la iulie regele Faruk era rasturnat de la putere in urma unei lovituri militare conduse de generalul Mohammed Naguib Bey. in scurt timp, la ianuarie cabinetul condus de Naguib isi va asuma puteri absolute.

In urma unor jocuri si interese de culise din randul militarilor ce constituiau consiliul revolutionar, la aprilie generalul Naguib va fi inlocuit in fmntea guvernului de colonelul Gamal Abdel Nasser, moment ce va marca profund evolutia Egiptului.

Gamal Abdel Nasser s-a nascut la Alexandria, la ianuarie absolvind Academia Regala Militara din Cairo. S-a implicat in activitatea organizatiei Ofiterilor liberi, care conspira impotriva britanicilor, exploa­tand in acest sens si nemultumirea populara generata de campania dezas­truoasa impotriva Israelului din Desi era adevaratul conducator al miscarii, Nasser a preferat sa ramana in expectativa, lasandu-1 initial in fruntea guvernului pe Naguib. Nasser se va afirma ca un lider al miscarii de nealiniere cu prilejul Conferintei de la Bandung din 1955, dar si al tarilor arabe. Va ramane in fruntea Egiptului pana la moarte, la septembrie 1

Actiunile lui Nasser au generat ingrijorare in randul cercurilor politice occidentale, cu precadere la Londra si Paris. Acestea s-au accentuat dupa ce, la septembrie Egiptul a incheiat un acord cu Cehoslovacia, exportand orez si bumbac in schimbul armamentului.

Linia independenta adoptata de Nasser s-a concretizat si in noua Constitutie egipteana, prezentata opiniei publice spre dezbatere la ianuarie Potrivit noii legi supreme, adoptata prin plebiscit la iunie, Egiptul devenea Republica, condusa de un presedinte, ales de Adunarea Nationala pentru un mandat de sase ani. in mod firesc, primul sef al statului a devenit Gamal Abdel Nasser.

Cu cateva zile mai inainte, la iunie, dupa negocieri complicate, ocupatia britanica asupra Canalului Suez lua sfarsit dupa de ani. De acum, Egiptului ii revenea intreaga responsabilitate pentru apararea si administrarea importantei cai de comunicatie maritima care lega Marea Mediterana de Oceanul Indian. Insa Nasser avea planuri mai indraznete, dorind sa nationalizeze Canalul. Anuntarea acestei intentii a generat protestul Angliei si al Statelor Unite, care au decis sa-si retraga sprijinul financiar ce trebuia acordat Egiptului pentru constructia marelui baraj de la Assuan iulie in ciuda tuturor presiunilor, la iulie, Nasser a nationalizat Canalul Suez.

in cautarea unei solutii diplomatice, la august, s-a desfasurat Conferinta de la Londra, la care au participat de state interesate de problema Suezului. initiativa apartinand Marii Britanii, Frantei si Statelor Unite. Drept urmare. Liga Araba va avertiza ca un atac impotriva Egiptului

va fi interpretat ca o agresiune contra tuturor membrilor sai. In aceste conditii, Conferinta de la Londra a esuat.

La 11 septembrie, Marea Britanic si Franta, nemultumite de esecul actiunii lor diplomatice, au cazut de acord sa recurga la presiuni economice asupra guvernului egiptean, silindu-1 astfel sa accepte controlul international asupra Canalului. Insa, cele doua puteri europene vor primi o lovitura puternica si neasteptata chiar a doua zi din partea Statelor Unite, care se vor pronunta impotriva folosirii foitei.

Fara a lua in calcul avertismentul american, la octombrie trupele israeliene au atacat Egiptul in zona Canalului. Evenimentul se producea exact in momentul in care criza din Ungaria era la apogeu, conducerea Uniunii Sovietice concentrandu-si intreaga atentie asupra Budapestei. A doua zi, Marea Britanic si Franta dadeau un ultimatum fortelor israeliene si egiptene, cerandu-le sa se retraga la zece mile de Canal pentru a permite armatelor anglo-franceze sa ocupe pozitiile strategice. De o mare importanta se va dovedi insa faptul ca Statele Unite si Uniunea Sovietica s-au pronuntat pentru incetarea focului.

Razboiul a incetat abia dupa ce. la noiembrie Uniunea Sovietica a amenintat cu folosirea fortei daca Israelul, Franta si Marea Britanic nu pun capat operatiunilor militare, iar Statele Unite, prin vocea autorizata a presedintelui Dwight Eisenhower, ordonau declansarea unei alarme globale a trupelor americane. Astfel, s-a creat o forta de interventie a Natiunilor Unite in Egipt, primele unitati ajungand in zona Suezului la noiembrie.



in mod evident. Marea Britanic si Franta au suferit o infrangere umi­litoare, anul marcand sfarsitul tentativelor de hegemonie anglo-fran-ceza in Orientul Mijlociu. Totodata, cariera politica a primului-ministru britanic Anthony Eden se sfarsea, acesta platind pentru faptul ca a crezut ca americanii vor ramane neutri. In schimb. Washingtonul si-a consolidat pozitia in zona. Congresul va adopta o declaratie potrivit careia Orientul Mijlociu reprezinta regiune de interes national de importanta vitala pentru Statele Unite, ceea ce va ramane in istorie drept doctrina Eisenhower. O Prima punere in practica a noului curs se va inregistra chiar in cand regele Hussein al Iordaniei va primi zece milioane de dolari in momentul in care era amenintat de fortele pro-Nasser.

Bineinteles, solutionarea crizei Suezului din nu a rezolvat nici pe departe marile probleme ale Orientului Mijlociu, dar a demonstrat ca ecuatia razboiului rece ramane una extrem de complicata.

Criza Berlinului

Momentul la care ne referim este unul tipic pentru traseul sinuos al perioadei in discutie. Criza, intervenita pe fondul general al partajarii Germaniei postbelice, a fost provocata, potrivit majoritatii specialistilor, de catre Nikita Hrusciov, dar un rol important ii revine si liderului comunist est-german, Walter Ulbricht. Motivul principal era generat de dorinta lui Ulbricht de sistare a politicii frontierelor deschise cu Berlinul de Vest.

Totul a inceput datorita ultimatumului dat de Hrusciov in problema Berlinului la noiembrie Liderul de la Kremlin dorea ca, in termen de sase luni, Berlinul de Vest sa devina „o entitate politica independenta, un oras liber De fapt, anuntand ca toate drepturile sovieticilor de la Berlin vor ti transferate Republicii Democrate Germane, Hrusciov spera ca occidentalii vor proceda identic in partea pe care o administrau, astfel ca ei ar fi putut fi indepartati din Berlin, in caz contrar, sovieticii amenintau ca accesul aliatilor in Berlinul de Vest urma sa fie controlat de catre autoritatile est-gennane. in aceste conditii, la decembrie, Aliatii vor respinge ultimatumul in mod firesc, intrucat ei nu recunoscusera inca Republica Democrata Germana.

Sperand sa-si impuna totusi planul ce viza crearea unei Germanii neutre, dar divizate, Hrusciov va respinge si el, la ianuarie contrapropunerile Aliatilor din 1 decembrie, intrucat situatia era extrem de tensionata, s-a apelat la canalele diplomatice, ambele parti fiind constiente de riscurile escaladarii confruntarii militare in centrul Europei. Conferinta ministrilor de externe de la Geneva, desfasurata intre 11 mai si august va esua insa, astfel ca o solutie intarzia sa apara.

Datele problemei erau complicate si de dorinta liderului comunist chinez Mao Tse-dun ca Uniunea Sovietica sa mentina o linie dura in raporturile cu Occidentul si mai ales cu Statele Unite. Pe acest fond, in septembrie s-a inregistrat o premiera diplomatica: vizita primului conducator sovietic in Statele Unite. Hrusciov a sosit peste Ocean la septembrie si a ramas pana la septembrie, ultimele zile petrecandu-ie alaturi de presedintele Dwight Eisenhower la Camp David. Desi avea o nemultumire de ordin personal, aceea ca nu reusise sa viziteze

Disneylandul intrucat americanii 1-au anuntat ca nu-i pot garanta protectia, Hrusciov a fost un om de dialog, angajandu-se impreuna cu Eisenhower sa largeasca schimburile dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica.

Important pentru discutiile purtate, in ceea ce specialistii au numit „spiritul de la Camp David', este faptul ca Hrusciov s-a angajat sa puna capat divergentelor privind Berlinul. Din pacate, acest spirit nu a supravietuit prea mult. La aprilie Nikita Hrusciov anunta ca incercarea Occidentului de a-si mentine drepturile in Berlinul de Vest prin forta se vor lovi de forta. La nivelul declaratiilor, a fost randul noului presedinte american John F. Kennedy sa reafirme, intr-un discurs rostit la

iulie interesul Statelor Unite in zona.

in timp ce razboiul declaratiilor continua, valuri tot mai mari de germani foloseau Berlinul de Vest ca poarta de scapare spre libertate. Pentru a stopa exodul in ultimele luni media celor care fugeau din „paradisul socialist' ajunsese la guvernul Republicii Democrate Germane a apelat la o masura disperata: a inchis granita din Berlin si in noaptea de august a inceput construirea unui zid care separa orasul in doua.

Zidul Berlinului avea initial metri inaltime si era inconjurat cu valuri de sarma ghimpata. Totusi, in ciuda tuturor masurilor luate de autoritatile est-gennane, in ultimele zile dinaintea definitivarii constructiei, circa o mie de gennani au mai reusit sa treaca in Vest. La august a fost impuscat Gunther Liften, acesta devenind prima victima dintr-un lung sir de oameni ce incercau sa treca zidul. Scenele din ultimele zile au devenit de-a dreptul dramatice, mii de germani incercand sa-si réunifiée familiile sau sa gaseasca drumul spre libertate.

Zidul nu rezolva insa toate problemele guvernului est-german. Intre

si octombrie o noua si puternica criza va izbucni in Berlin,
retinand atentia opiniei publice internationale, intrucat cei din Republica
Democrata Germana au cerut turistilor americani documente la trecerea din
Berlinul de Vest in cel de Est, s-a ajuns la trimiterea tancurilor americane si
sovietice pe Friedrichstrasse. Abia dupa aceasta demonstratie de forta
situatia a revenit la normal.

Pozitia inflexibila adoptata de americani in chestiunea Berlinului a fost subliniata si cu prilejul vizitei presedintelui John F. Kennedy in partea de vest a orasului. La iunie el rostea un discurs celebru, 'idemnandu-i pe cei care considerau comunismul drept doctrina viitorului

sa viziteze Berlinul, incheiat cu propozitia care a ramas in istorie: „Ich bin ein Berliner'. Era un indemn la rezistenta, care a ramas treaz in inima berlinezilor pana la caderea Zidului in Cu prilejul sarbatorilor de iarna din acel an, si autoritatile est-germane au facut un gest de prietenie, permitand la circa de vest-berlinezi sa-si viziteze rudele ramase in Est in perioada decembrie ianuarie

in planul relatiilor internationale, situatia va fi reglementata abia la
septembrie o data cu semnarea Tratatului celor patru puteri de la
Berlin. Criza care a condus la construirea Zidului a fost un prilej pentru
puterile occidentale in frunte cu Statele Unite de a-si reafirma intentia clara
de a nu mai ceda un pas in fata Uniunii Sovietice in chestiunea germana.

'l'f1'l

j  Cuba, in pragul holocaustului nuclear

Criza rachetelor cubaneze va ramane, in ciuda faptului ca nu s-a ajuns la confruntare militara, momentul de varf al razboiului rece si un test care a demonstrat ca, in fata unui cataclism planetar, cele doua superputeri erau capabile sa reactioneze rational. Practic, omenirea nu s-a aflat niciodata mai aproape de declansarea unui razboi nuclear la scara planetara ca in octombrie 1

La l ianuarie fortele revolutionare conduse de Fidel Castro reuseau sa ocupe Santiago si apoi Havana. Dictatorul Fulgenio Batista era obligat sa demisioneze si sa fuga din Cuba in Republica Dominicana. La scurt timp, la 1 aprilie, Castro se afla intr-o vizita neoficiala in Statele Unite pentru a afirma in fata autoritatilor americane ca regimul sau nu era unul comunist, ci umanist.

Fidel Alejandro Castro Ruz s-a nascut in intr-o familie cu puternice traditii revolutionare, in anii studentiei a participat la miscari cu caracter revolutionar ori protestatar in Republica Dominicana si Columbia, reusind totusi sa-si termine studiile la Universitatea din Havana in Dupa nici doi ani va fi desemnat candidat pentru alegerile prezidentiale, insa acestea nu vor mai avea loc datorita dictatorului Batista, in Castro se va afla in fruntea unei miscari ce viza inlaturarea generalului, atacand cazarma militara Santiago. Arestat, el va fi eliberat cu prilejul unei amnistii ordonate de Batista in 1955. Castro era pe atunci liderul Miscarii de la iulie, pe care a reusit sa o transforme intr-o mica armata de de persoane, care se va dovedi insa extrem de combativa. Alaturi de Castro s-a aflat Ernesto Guevarra de la Serna figura legendara a miscarii

revolutionare a secolului XX. Mai bine cunoscut drept Che Guevarra, locotenentul lui Castro provenea din Argentina si va detine in Cuba chiar demnitatea de ministru. Totusi, Che Guevarra is,i va gasi sfarsitul in Bolivia in timpul unor lupte de guerilla, alimentand si mai mult aura de legenda care-1 inconjura din timpul vietii.

In ciuda asigurarilor date americanilor. Fidel Castro a inceput sa stranga relatiile cu Uniunea Sovietica, extrem de interesata la randul ei in a sustine un regim comunist in coasta Statelor Unite. La februarie Castro si v icepremierul sovietic Mikoyan semnau la Havana un tratat pentru aprovizionarea U.R.S.S. cu cinci milioane tone de zahar, cubanezii primind in schimb un credit de milioane dolari, in consecinta, la iulie, presedintele Eisenhower acuza politica ostila a Havanei fata de Statele Unite si aplica sanctiuni economice, reducand cu cota de zahar importata din Cuba. Mai mult, la iulie, Eisenhower avea sa declare ca nu va permite niciodata stabilirea unui regim dominat de comunisti in emisfera vestica.

In aceeasi zi, insa, Nikita Hrusciov ameninta, pe tonul sau carac­teristic, ca Uniunea Sovietica va folosi rachetele din dotare daca americanii vor interveni pe cale militara in Cuba. La iulie, mentinand discutia la acelasi nivel belicos, el va adauga ca doctrina Monroe a pierit ,.de moarte naturala'. Avand sprijinul sovietic asigurat guvernul cubanez isi va pune in practica programul socialist si, la octombrie va nationaliza bancile si marile intreprinderi industriale si comerciale.

Noul presedinte american, John F. Kennedy, a incercat sa rezolve situatia neplacuta si jenanta pentru americani, folosind fortele anticastriste care se aflau in Statele Unite. La martie Frontul Democratic si Miscarea Revolutionara pentru Popor organizau, la New York, un consiliu revolutionar condus de ex-premierul José Murao Cardona. Acesta a cerut cubanezilor sa se revolte si sa rastoarne regimul Castro.

La aprilie, circa de cubanezi, grupati intr-o forta rebela si sprijiniti de C.I.A., au debarcat in Golful Porcilor intr-o tentativa de rasturnare a lui Castro. Cu toate ca presedintele Kennedy fusese avertizat de consilierii sai ca sansele de reusita sunt minime, seful de la Casa Alba a dat credit C.I.A., avizand personal desfasurarea operatiunii si schimband chiar locul debarcarii de pe coasta de est pe cea sudica, reducand sprijinul aerian naval. Debarcarea din Golful Porcilor s-a incheiat dupa trei zile cu un Dezastru total: de morti si prizonieri. Desigur, Hrusciov a folosit

momentul avertizand, la aprilie. Statele Unite sa stopeze invazia si pro­mitand sprijin lui Castro. La randul lui, desi sifonat, Kennedy afirma ca nu va permite o interventie militara din afara si ca va face tot posibilul pentru sto­parea comunismului. In ciuda declaratiilor Casei Albe, la decembrie simtindu-si pozitiile consolidate, Fidel Castro se va declara public adept al marxism-leninismului

Insa adevarata criza va izbucni in anul urmator dupa ce, la septembrie Uniunea Sovietica anunta ca va aproviziona Cuba cu armament si specialisti. Tentativa Moscovei de a amplasa rachete nucleare in spatiul insulei nu fi insa tolerata de americani, care erau astfel vizati direct, cu atat mai mult, cu cat pe teritoriul cubanez stationau deja circa soldati sovietici. Dupa ce serviciile secrete ale Washingtonului au descoperit in Cuba constructii capabile sa adaposteasca rachete balistice sovietice, un avion-spion U2 american a fotografiat, la octombrie o baza pentru rachete langa San Cristobal, in apropierea Havanei. Era o dovada evidenta care, la octombrie, se gasea deja pe masa de lucru a presedintelui Kennedy.

La octombrie, seful executivului american aparea intr-o emisiune televizata care a tinut respiratia omenirii. Pe un ton ferm, Kennedy anunta ca, daca sovieticii nu vor renunta la bazele pentru rachete pana la octombrie, Statele Unite vor amplasa o linie de carantina in jurul Cubei pentru a stopa si cerceta orice vas suspectat ca ar transporta echipament nuclear. Demersul lui a fost sprijinit si de Organizatia Statelor Americane.

Lumea s-a aflat in pragul razboiului nuclear la octombrie. Atunci, vasele sovietice „Gagarin' si „Komiles'. secondate de submarine, s-au intors in ultima clipa de pe „linia de carantina' intr-un moment in care americanii se pregateau deja sa atace submarinele ce le insoteau. Sesizand pericolul, secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. U Thant. a propus o mediere intre Kennedy si Hrusciov. chiar la octombrie. Peste doua zile insa, acelasi avion U2 pilotat de maiorul Anderson, care realizase fotografia din octombrie, era doborat deasupra Cubei. Imediat, Casa Alba a declansat alarma rosie pentru rachetele nucleare americane si de bombardiere B52 cu arme nucleare la bord au decolat gata sa loveasca Uniunea Sovietica. Din fericire, a doua zi cele doua superputeri au ajuns la o intelegere.

Pe baza propunerilor lui Kennedy, Hrusciov a fost de acord ca Uniunea Sovietica sa stopeze constructia de baze pentru rachete in Cuba s1

sa accepte ca Natiunile Unite sa supervizeze controlul armelor, in schimb, Statele Unite puneau capat carantinei si dadeau asigurari ca nu vor invada Cuba, de indata ce fortele si armamentul sovietic vor fi retrase din insula. La noiembrie, presedintele John Kennedy va face publica vestea sfarsitului blocadei Cubei.

Criza rachetelor a avut efecte deosebite pentru evolutia raporturilor dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica. Constiente de forta de distrugere pe care o puteau desfasura, forta ce putea genera un cataclism nuclear, fara invinsi si invingatori, cele doua guverne au decis sa deschida o linie telefonica directa intre Washington D.C. si Moscova, astfel incat destinderea sa fie asigurata printr-un dialog permanent intre sefii celor doua state. O alta consecinta importanta a fost aceea ca, dupa criza din octombrie conflictele armate vor fi transferate in alte zone, cum s-a intamplat in Vietnam, acolo unde americanii au suferit un esec rasunator, sau Afganistan, unde a fost randul sovieticilor sa cunoasca gustul infrangerii. Oricum, se impune sublinierea faptului ca din aceste conflicte cele doua superputeri nu au avut decat de pierdut, nimic de castigat.

Razboiul din Vietnam

Separarea Vietnamului pe paralela nu a rezolvat problemele din Indochina, totul fiind complicat si de diferentele ideologice dintre Nordul comunist si Sudul capitalist. Noul si sangerosul razboi din Vietnam a izbucnit in urma unor incidente din vara anului La si august, dis­trugatorul american Maddox era atacat de fortele comuniste nord-vietna-meze in apele internationale, respectiv in golful Tonkin. Incidentul va fi folosit de americani, care sperau sa stopeze printr-o actiune in forta amenintarile Hanoiului la adresa regimului de la Saigon.

In februarie incepea bombardarea Vietnamului de Nord. Statele Unite erau percepute de comunitatea internationala drept agresor si intreaga desfasurare a conflictului se va dovedi catastrofala pentru autoritatile de la Washington. De altfel, istoricii au observat ca americanii s-au precipitat intrand in conflict fara o dezbatere interna reala, dupa cum nici actiunile din Cambodgia, atacata in si Laos, nu s-au dovedit inspirate. Dupa Pnrnul bombardament american din februarie, situatia s-a complicat datorita sprijinului aratat regimului din Nord de catre Uniunea Sovietica, altfel, in semn de suport, premierul Kosighin va vizita Hanoiul. La sau, urmand sugestia lui Charles de Gaulle, secretarul general al

Natiunilor Unite, U Thant, propunea organizarea unei conferinte internationale. Insa, la februarie, presedintele american Lyndon Johnson va respinge oferta, motivand ca Nordul nu respecta independenta si suveranitatea Vietnamului de Sud.

Din nefericire pentru americani, razboiul se prelungea fara ca o perspectiva clara de victorie sa apara, in schimb, numarul pierderilor inregistrate de armata Statelor Unite crestea ingrijorator, numai in fiind ucisi de soldati si ofiteri. Bineinteles, situatia de pe front genera o intreaga polemica acasa, fiind pusa tot mai acut intrebarea ce cautau trupele americane in zona.

Desi dispunea, la sfarsitul anului de de soldati, comandantul William C. Westmoreland era blocat de limitarile impuse de sefii lui politici: nu putea folosi arme nucleare si nu putea invada Nordul sau distruge caile de comunicatie din Laos Situatia parea fara iesire caci, in desi efectivele americane crescusera la de soldati se inregistrau deja de morti. Mai mult, la ianuarie trupele americane erau incercuite la Khe Sanh. Peste zece zile, chiar in timpul sarbatorilor Tet, comunistii declansau o ofensiva masiva. Desi erau respinsi si suferisera pierderi masive, din punct de vedere politic adeptii lui Ho Si Min inregistrau o victorie, intrucat presa americana se intreba tot mai des care este rostul razboiului. De altfel, anul a fost cel mai prost pentru americani, ei inregistrand de morti si de raniti. Pe acest fond, pana si candidatul republican la presedintie, Richard Nixon, un anticomunist infocat, adopta in campania electorala sloganul „sa ne aducem baietii acasa'.

La octombrie dand glas presiunilor interne, presedintele Lyndon Johnson anunta incetarea completa a operatiunilor navale, aeriene si de bombardare a Vietnamului de Nord. In noiembrie incepeau tratative de pace la Paris, dar acestea se vor dovedi sinuoase si complicate, fara a se inregistra progrese. Intre si s-a ajuns la o situatie paradoxala: Statele Unite ar fi dorit sa iasa din razboi, insa nu puteau accepta ca victoria va apartine comunistilor. De aceea, la aprilie trupele americane secondate de cele sud-vietnameze atacau Cambodgia. sperand sa taie liniile de aprovizionare ale comunistilor. Si aceasta decizie se va dovedi neinspirata, indirect contribuind la venirea la putere in aceasta tara a lui Pol Pot si a Khmerilor rosii. Dupa doua luni de la declansarea invaziei. Senatul american vota amendamentul Cooper - Church prin care

interventia in Cambodgia lua sfarsit. Aceeasi soarta o va avea si campania din Laos, din februarie

Faza finala a razboiului va fi precipitata de invazia trupelor comuniste in Sud, care incepe la martie in scurt timp fiind cucerit importantul centru de la Quang Tri. Americanii riposteaza prin bombardamente masive si folosirea armelor de ultima generatie, astfel ca, in octombrie, Nordul propune incheierea pacii pe baza incetarii focului. Cu toate ca. intre si decembrie noi bombardamente americane ating Hanoi si Haiphong, la ianuarie se incheie pacea de la Paris.

Cei care au negociat tratatul, secretarul de stat american Henry Kissinger si oficialul vietnamez Le Duc Tho, au fost recompensati cu premiul Nobel pentru pace. dar razboiul din Vietnam nu se incheiase desi, la martie ultimul soldat american se retrasese. In decembrie trupele comuniste au atacat din nou Sudul, testand reactia americana. Cum Casa Alba nu mai era dispusa la o noua aventura, la martie generalul Vo Nguyen Giap ordona o ofensiva majora de primavara, trupele sale atingand Saigonul la aprilie. Cu speranta ca Nordul se va multumi cu cuceririle de pana atunci, presedintele american Gerald Ford a anuntat ca Statele Unite nu se vor amesteca in conflict.

Insa ofensiva comunistilor era totala. La Saigon, sub efectul panicii, americanii au abandonat mii de sud-vietnamezi care le fusesera loiali, inclusiv documente si inregistrari privind cetateni din Sud care-i ajutasera. La aprilie palatul prezidential din Saigon era cucerit de comunisti. Pentru Statele Unite, razboiul din Vietnam a fost unul din evenimentele care au afectat negativ atat imaginea publica a tarii, cat si economia, generand dispute care s-au extins in timp. Peste toate ramane orgoliul ranit al unei mari puteri si poate, tocmai din aceasta cauza, a fost nevoie ca la Hollywood sa se inventeze personajul Rambo, pentru ca macar pe micul ecran vietnamezii sa fie invinsi.

Cehoslovacia,

Dupa lovitura comunista din regimul din Cehoslovacia nu s-a deosebit cu nimic de celelalte din lagarul socialist. Si totusi, „primavara de la Praga' din va demonstra ca setea de libertate a cehilor si slovacilor nu scazuse. Evenimentele se leaga de numele lui Alexander Dubcek, ales in fruntea partidului la ianuarie

Originar din Slovacia, Dubcek copilarise in Uniunea Sovietica pana prin Revenit in tara in timpul razboiului, el a luptat in clandestinitate, urmand apoi o cariera pe linie de partid, putem spune tipica. Dupa ce a fost ales prim-secretar al Partidului Comunist Cehoslovac, alaturi de el se vor remarca generalul Ludvik Svoboda, ales la aprilie presedinte, precum si noul premier Oldrich Cernik.

Noua echipa va initia un program al partidului ambitios, reformator, o intreaga miscare ce va ramane in istorie drept „Primavara de la Praga''. Era prevazuta in mod expres libertatea cuvantului si a presei, a adunarilor si a religiei. De asemenea, Slovacia primea un nou statut, beneficiind de o autonomie largita. Vantul reformelor s-a extins la nivelul institutiilor si a fost foarte bine primit de intreaga societate. Evenimentele din Cehoslovacia nu puteau ramane fara ecou la Moscova, care se temea ca exemplul praghez sa nu fie urmat si de alte state comuniste.



Astfel, in iulie conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a inceput sa preseze la Praga pentru stoparea tendintelor liberale, insa, desi este invitat sa participe la o conferinta la Moscova sau Varsovia, la iulie, Dubcek refuza, in aceste conditii. Biroul Politic sovietic se deplaseaza la granita cehoslovaca, in mica localitate Cierna.

Presiunile facute asupra lui Dubcek nu au avut efectele scontate. Mai mult, el primea la Praga vizita lui losip Broz Tito (9-11 august) si Nicolae Ceausescu august), care-1 asigurau de sprijinul Iugoslaviei si al Romaniei, in aceste conditii, la august, conducerea sovietica a decis sa trimita de soldati apartinand trupelor participante la Pactul de la Varsovia pentru a inabusi revolta cehoslovacilor. S-a remarcat lipsa Romaniei, actul lui Nicolae Ceausescu fiind considerat unul de fronda fata de Moscova si contribuind mult la buna imagine pe care acesta o va avea in Occident in anii urmatori.

Rezistenta populara eroica a cehoslovacilor a determinat Moscova sa suplimenteze numarul trupelor, ajungandu-se la de soldati. Pe parcursul evenimentelor, Dubcek a disparut cateva zile, iar generalul Svoboda a fost chemat la Moscova. La august, cei doi se intorc la Praga si anunta anularea unor importante reforme. La septembrie, adjunctul ministrului sovietic de externe, Kuznetov, sosea la Praga. Era introdusa cenzura, iar Jiri Hajek, seful diplomatiei cehoslovace, care prezentase cazul tarii sale la Organizatia Natiunilor Unite, este fortat sa demisioneze la septembrie, in ce-1 priveste pe Alexander Dubcek, el a mai fost tolerat in

fruntea partidului pana in aprilie fiind apoi schimbat din functie, scos din Comitetul Central si trimis ambasador in Turcia, la septembrie La fel ca in cazul Ungariei, evenimentele de la Praga au demonstrat ca Moscova nu este dispusa sa accepte reformarea sistemului in statele din lagarul socialist, fiind constienta ca aceasta putea sa ii afecteze propria stabilitate politica.

Deceniul destinderii,

Venirea presedintelui Richard Nixon la Casa Alba si numirea lui Henry Kissinger in fruntea Consiliului Securitatii Nationale (ulterior, el va fi si secretar de stat intre si vor schimba optica americanilor asupra relatiilor cu Uniunea Sovietica. Dupa ce un numar major, de conflicte a condus la deteriorarea continua a raporturilor dintre cele doua superputeri, la sfarsitul anilor aparea un nou tip de mesaj, si anume apelul la intelegere si rezolvarea diferendelor pe cale amiabila. Astfel, incepe un deceniu in care au fost promovate cu precadere relatii cordiale si au fost inregistrate progrese simtitoare pe calea cooperarii internationale. Totul avea sa se sfarseasca o data cu atacarea Afganistanului de catre trupele sovietice, in decembrie 1

Destinderea s-a facut simtita pe numeroase planuri, atat in Europa, cat si in afara ei. De exemplu, dupa ce problema germana fusese una din principalele surse de tensiune dintre Est si Vest, la august premierii si ministrii de externe sovietici si germani, Alexei Kosighin si Andrei Gromiko, respectiv Willy Brandt si Walter Scheel, semnau tratatul dintre cele doua state. Potrivit acestui document, care inaugureaza linia Ostpolitik a Bonnului, frontierele europene nu mai puteau fi schimbate decat in urma negocierilor.

O evolutie care a suiprins mediile internationale a fost apropierea dintre Statele Unite si China, in februarie presedintele Richard Nixon vizita Beijingul, intalnindu-se cu Mao Tse-dun. Prin acest pas, americanii urmareau sa creeze o bresa in relatia dintre cei doi colosi comunisti. Uniunea Sovietica si China, dar si sa rezolve dificilele probleme legate de prezenta trupelor americane in Asia de Sud-Est. Desi chestiunea Taiwanului ramanea una spinoasa, totusi vizita lui Nixon la Beijing a fost fructuoasa si cu semnificatii pentru raporturile internationale, cel mai important factor fiind situarea Chinei in randul superputerilor.

Din acest moment, Uniunea Sovietica va trebui sa urmareasca „ecuatia chineza' cu mai multa atentie. Succesorul lui Nixon, Gerald Ford, va fi si el oaspetele lui Mao, intre l si decembrie prilej cu care liderul comunist chinez va critica destinderea relatiilor americano-sovietice.

Un pas semnificativ pe calea destinderii si a dezarmarii 1-a constituit vizita lui Richard Nixon la Moscova, in perioada mai impreuna cu Leonid Brejnev, seful executivului american a semnat, la mai, acordul S.A.L.T. privind limitarea armamentului strategic, contribuind astfel decisiv la imbunatatirea climatului international. Cooperarea sovieto-americana in domeniul controlului inarmarilor si cu precadere in cel al rachetelor balistice a cunoscut progrese demne de consemnat, iar atmosfera de intelegere se va concretiza in prima misiune spatiala comuna, programul Soiuz - Apollo, demarat in 1

Raspunzand invitatiei omologului american. Leonid Brejnev va vizita, la randul lui, Statele Unite intre si iunie La iunie, cei doi sefi de state semnau un acord asupra principiilor de baza privind reducerea armelor ofensive strategice. O noua intalnire a celor doi lideri a avut Ioc la Moscova, intre iunie si iulie pentru ca, la noiembrie, la Vladivostok, Nixon si Brejnev sa convina asupra incheierii unui tratat privind limitarea armelor strategice pana in decembrie

intre timp, in iulie se deschisese Conferinta internationala de la Helsinki privind colaborarea si securitatea in Europa, cu participarea a de state europene din ambele blocuri militare, inclusiv a celor neutre, la care se vor adauga Statele Unite si Canada. Doar Albania a boicotat lucrarile Conferintei, Enver Hodja dovedind inca o data ca la Tirana era instalat un regim de tip Stalinist care respingea pana si discutarea ideii de reforma. Actul final de la Helsinki a fost semnat la l august Noul presedinte american Gerald Ford si Leonid Brejnev parafau astfel status-quo-u in Europa. Moscova isi dorea acest lucru inca de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, dar aceasta consfintire a starii de fapt va fi platita prin recunoasterea caracterului universal al drepturilor omului.

„Spiritul de la Helsinki' s-a rasfrant pozitiv asupra relatiilor interna­tionale, cele doua sisteme parand a coopera in mod onest, desi numeroase surse de tensiune alimentau temerile celor pesimisti. O semnificatie aparte, mai ales din perspectiva istorica, o are alegerea, la octombrie a cardinalului polonez Karol Wojtyla ca Papa sub numele loan Paul II. in varsta de de ani, anticomunist convins, el era cel mai tanar suveran

pontif ales in secolul XX, fiind si primul neitalian ajuns in aceasta postura dupa Adrian II (l

Multi analisti ai razboiului rece vor considera ca alegerea unui Papa provenit dintr-un stat comunist va da o puternica lovitura sistemului. Primele semne au aparut chiar in iunie atunci cand loan Paul II a vizitat Polonia, el fiind primul suveran pontif care poposea intr-un tara socialista. Imensul val de simpatie aratat de polonezi atunci avea si conotatia unei fronde la adresa regimului de la Varsovia.

Spre sfarsitul deceniului al 8-lea, nimic nu parea sa anunte o noua perioada de conflict. La Kremlin, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev, era deja dependent de medicamente, iar gerontocratia domina. Noul presedinte american, Jimmy Carter, nu avea o imagine foarte clara asupra liniei politice fata de Moscova, cu toate ca sovieticii inregistrasera doua succese indirecte in fata Casei Albe: in aprilie comunistii preluasera puterea in Afganistan, iar in iunie sahul Iranului abdicase, noul lider de la Teheran, ayatollahul Khomeini, fiind profund antiamerican si antioccidental. Mai mult, in America Centrala, Grenada si Guatemala experimentau regimuri de tip comunist, in ciuda acestor evolutii, intre si iunie 1979, Leonid Brejnev si Jimmy Carter se intalneau la Viena pentru a semna acordul S.A.L.T. U.

Totul a capatat alte dimensiuni cand Moscova a luat decizia de a invada Afganistanul. Atunci, situatia internationala era deja incordata datorita evenimentelor de la Teheran si amplasarii de rachete sovietice tip „S.S.20' in vestul Uniunii Sovietice, in noiembrie ambasada Statelor Unite din Iran a fost ocupata si personalul diplomatic impreuna cu alti cetateni americani au fost luati ostateci. Momentul a fost unul extrem de jenant pentru administratia de la Casa Alba, pusa in imposibilitatea de a interveni pentru a-si apara interesele, marcand practic falimentul politicii sovietice a lui Jimmy Carter.

Celalalt eveniment semnificativ, amplasarea rachetelor „S.S.20', va genera, la decembrie decizia N.A.T.O. de a desfasura rachete „Cruise'' si „Pershing II' in Europa de Vest. Astfel, invadarea Afganistanului, inceputa la decembrie nu va face decat sa detoneze o situatie exploziva.

II.2.C. Afganistanul: al doilea razboi rece

Afganistanul a fost si a ramas o zona in care interesele marilor puteri se incruciseaza in mod nefericit cu un amalgam etnic si religios, in aprilie o lovitura de stat aducea la putere doua factiuni de sorginte marxista, khalq si parcham. Cum se intampla adesea, dupa victorie, liderul uneia dintre grupari a trebuit sa cedeze puterea fostului aliat, in acest caz, Babrak Karmal, liderul khalq, a fost nevoit sa-si gaseasca refugiul in Europa de Est. in fruntea Afganistanului ramaneau presedintele Nur Mohammed Taraki si premierul Hatlzullah Amin. Ei au initiat o serie de reforme prin care vizau modernizarea societatii, dominata de triburile traditionaliste islamice, punand accent pe un nou statut al femeii si pe rolul educatiei.

Noul curs initiat de putere a nemultumit fortele traditionaliste, astfel ca, in martie a izbucnit o puternica revolta a mujahedinilor. Dupa ce situatia a revenit sub control, in septembrie, premierul Amin 1-a asasinat pe presedintele Taraki si a ramas singur la putere. Convinsa ca sub regimul lui Hafizullah Amin situatia se va deteriora, Uniunea Sovietica care avea deja un numar important de consilieri in Afganistan, a luat o decizie ce se va dovedi extrem de neinspirata, asemanata de istorici cu gafa tacuta de Statele Unite cand s-au angrenat in razboiul din Vietnam, in mod evident. Leonid Brejnev a gresit subestimand reactia Occidentului, bazandu-se pe informatiile livrate de K.G.B. care il asigurau ca interventia va fi de ordinul saptamanilor si ca presedintele american Jimmy Carter nu va interveni.

insa, de aceasta data. Carter 1-a ascultat pe consilierul sau Zbignexv Brzezinski si a tinut un discurs fulminant, caracterizand invazia sovietica din Afganistan drept „cel mai serios pericol pentru pace incepand din In plus, a oprit derularea unui contract de export de cereale cu Moscova si a decis boicotarea Olimpiadei de la Moscova din vara anului (de mentionat ca. in replica. Uniunea Sovietica va proceda identic in cazul Olimpiadei de la Los Angeles din atunci cand doar Romania va sparge unitatea blocului socialist, trimitandu-si reprezentantii in Statele Unite). De asemenea, Brejnev a gresit si atunci cand a calculat gresit efectele din lumea islamica si reactia acesteia.

in noaptea de decembrie trupele sovietice invadau Afganistanul, presedintele Hafizullah Amin fiind ucis in timpul evenimentelor si inlocuit cu Babrak Karmal. in replica, la ianuarie Jimmy Carter impunea embargou comercial si suspenda ratificarea

tratatului S.A.L.T. II, promitand sprijin sporit pentru autoritatile din Pakistan. Dincolo de faptul ca atacul a pus capat destinderii din relatiile sovieto-americane, nu este lipsita de importanta nici reactia Chinei, care a condamnat invazia si a cerut retragerea trupelor sovietice din Afganistan.

Dupa ce a surprins Moscova prin pozitia neasteptat de ferma adoptata. Carter va formula o noua doctrina, care-i va purta numele, potrivit careia Golful Persic era considerat zona de importanta strategica vitala pentru Statele Unite. Practic, Uniunea Sovietica era exclusa de la tratativele din regiune, americanii urmand a trata direct cu orice forta exterioara care i-ar fi amenintat interesele. Dupa cum subliniam deja. nu trebuie neglijata implicarea lui Zbignew Brzezinski, care a determinat atragerea Uniunii Sovietice intr-o cursa economica si militara cu efecte negative, ce au condus la cresterea tensiunilor politice si sociale interne.

Pe langa reactia Statelor Unite si opozitia neasteptat de ferma a rebelilor afgani. Moscova se va confrunta si cu criza din Polonia. Aici, la septembrie 1 se nastea primul sindicat independent din Europa de Est, Solidaritatea, care numara circa zece milioane de membri. Sub presiunea lui. Edward Gierek va fi nevoit sa cedeze conducerea partidului lui Stanislaw Kania, considerat mai reformist. Insa, la ianuarie la apelul Solidaritatii, milioane de polonezi au intrat in greva, solicitand saptamana de lucru de cinci zile.

Pentru a nu scapa situatia de sub control, autoritatile comuniste au apelat la un om de mana forte, generalul Wojciech Jaruzelski. La decembrie Jaruzelski instituia legea martiala, ordonand arestarea liderilor Solidaritatii. Interesanta este observatia formulata deja de multi analisti, conform careia pozitia dura a lui Jaruzelski a fost adoptata pentru a evita o interventie sovietica, ce parea iminenta Ia un moment dat.

Datele problemei au fost complicate si de schimbarile aparute la nivelul conducerilor executive din Statele Unite si Uniunea Sovietica. Noul sef al administratiei americane, republicanul Ronald Reagan, era adeptul unei linii dure in relatia cu Moscova, motiv pentru care a decis supli­mentarea arsenalului nuclear propriu, argumentand ca o prima lovitura nu­cleara sovietica ar fi devastat Statele Unite. Totodata. Reagan a cerut sovieticilor sa se retraga din Afganistan si Cambodgia.

Intre timp. la Kremlin, dupa decesul lui Brejnev, survenit la noiembrie fostul sef al K.G.B.-ului. luri Andropov, era ales secretar general la noiembrie. Acesta era constient de faptul ca

economia sovietica se confrunta cu o criza de sistem, ca razboiul din Afganistan era unul impopular si ca la toate acestea se adaugau subventiile necesare mentinerii satelitilor Uniunii Sovietice din intreaga lume, in frunte cu Vietnam, Cuba, Afganistan ori Etiopia.

in martie Ronald Reagan a venit cu o idee-surpriza: Initiativa de Aparare Strategica, mai bine cunoscuta datorita mass- media ca razboiul stelelor. Totul parea desprins dintr-un scenariu stiintifico-fantastic. de altfel titlul dat de presa Initiativei este elocvent, propunandu-se protejarea Statelor Unite in fata unui atac nuclear cu rachete prin ridicarea unui scut in spatiu. Criticat, programul a contribuit totusi si mai mult la atragerea Uniunii Sovietice intr-o cursa extrem de costisitoare pe care economia acestei tari o va suporta tot mai greu. La randul sau, Reagan a avut un argument suplimentar dupa ce rusii au doborat in septembrie un avion de pasageri sud-coreean, zborul KA care dintr-o eroare se abatuse de pe culoarul de zbor planificat. Au murit atunci toate cele de persoane aflate la bord numai datorita faptului ca sovieticii confundasera avionul sud-corean cu un avion de spionaj.

La februarie inceta din viata luri Andropov, el fiind inlocuit tot cu un reprezentant al gerontocratiei, Konstantin Cernenko, la februarie, insa, la Kremlin, incepuse deja sa joace un rol proeminent Mihail Gorbaciov care va intreprinde, de altfel, o vizita in Marea Britanic intre si decembrie intalnirea cu premierul Margaret Thatcher va constitui un succes personal pentru Gorbaciov. care a demonstrat ca poate reprezenta o alternativa la Kremlin acceptabila pentru Occident.

De altfel, la 11 martie a doua zi dupa decesul lui Cernenko, Gorbaciov va deveni secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Venirea lui la putere va aduce si incheierea razboiului rece.

II.2.d. Finalul: Gorbaciov si prabusirea Uniunii Sovietice

Mihail Gorbaciov s-a nascut in in Caucazul de Nord, la Stavropol. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Moscova, absolvind-o in in anii studentiei a cunoscut-o pe Raisa Titorenko. cu care s-a casatorit in si care va avea o influenta deosebita asupra carierei sale politice. Dupa ce a terminat studiile, s-a intors acasa, urmand treptele ierarhiei de partid, astfel ca, in era prim-secretar al Comitetului Regional Stavropol. Apoi, pe rand, ajunge in Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, in membru supleant al Biroului Politic, in si membru cu drepturi depline anul urmator.

Ajuns in fruntea Uniunii Sovietice, Gorbaciov a initiat o noua gan­dire politica, bazata, in principal, pe cateva componente. Cele mai impor­tante aveau in vedere faptul ca o confruntare intre cele doua superputeri era neproductiva, ca puterea militara nu garanta automat si securitatea si ca Uniunea Sovietica trebuia sa devina un stat normal, care nu dorea sa cucereasca lumea. Deci, implicit, era abandonata ideea ca politica externa trebuia gandita si condusa prin prisma factorului ideologic. Pentru a promova aceasta gandire, Gorbaciov 1-a avut alaturi pe Eduard Sevarnadze, numit, la iulie ministru de externe in locul lui Andrei Gromiko. Cei doi au revolutionat, practic, politica externa sovietica, beneficiind si de un imens capital de simpatie in intreaga lume.

Gorbaciov a realizat ca doar prin dialog deschis cu Statele Unite poate gasi o solutie pentru iesirea din criza. Intre si noiembrie avea loc o prima intalnire cu Ronald Reagan, aceasta deschizand sirul unor discutii fructuoase, in plan intern, Gorbaciov a retinut atentia prin pozitia adoptata la Congresul XXVII al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice desfasurat intre februarie si martie Cu acel prilej, va fi atacata epoca Brejnev, denumita ,.era stagnarii' si se va vorbi despre razboiul din Afganistan ca despre ,,o rana sangeranda'.

Prima vizita a lui Gorbaciov in Statele Unite, desfasurata intre si decembrie s-a transformat intr-un imens succes personal al liderului reformist. Asumandu-si cele convenite la discutiile cu Reagan, Gorbaciov va semna, la aprilie documentele care puneau capat razboiului din Afganistan, la februarie ultimele trupe sovietice parasind tara. De asemenea Gorbaciov a contribuit la normalizarea relatiilor cu China, profitand de vizita efectuata la Beijing intre si mai Apoi, la iulie, Gorbaciov, intr-un discurs tinut la Consiliul Europei de la Strasbourg, afirma ca Uniunea Sovietica nu se va opune reformelor din Europa de Est.

Semnalul dat de Gorbaciov la Strasbourg a fost bine receptat atat in mediile politice apusene, cat si in statele estice. Spre toamna, un val de schimbari a afectat intreg lagarul socialist. La octombrie, vizitand Berlinul, Gorbaciov avea sa declare ca „viata ii pedepseste pe cei care raman in urma'. Efectul a fost schimbarea Iui Erich Honecker cu Egon Krenz, la 1 octombrie. Mult mai spectaculoasa a fost insa caderea Zidului Berlinului la noiembrie, moment perceput in intreaga lume ca un preludiu la inlaturarea deplina a comunismului in Europa.

Dupa intalnirea din insula Malta, din decembrie dintre Mihail Gorbaciov si George Bush, prilej cu care liderul de la Kremlin a declarat ca nu va folosi forta pentru mentinerea regimurilor comuniste din

Europa Estica, lucrurile au devenit clare. O semnificatie aparte au avut caderea regimului lui Nicolae Ceausescu, la decembrie, si executarea dictatorului. Valul schimbarilor a afectat apoi intregul spatiu dominat pana cu cateva luni in urma de Uniunea Sovietica.

Problema unificarii Germaniei a fost un test decisiv al noului raport de forte si al faptului ca razboiul rece se sfarsise. La februarie secretarul de stat James Baker vizita Moscova si propunea negocieri pentru unificarea Germaniei in fonnula „doi plus patru', adica cele doua Germanii, Statele Unite, Uniunea Sovietica, Marea Britanic si Franta, intrucat partile au cazut de acord, la septembrie, tot la Moscova, era semnat tratatul care consfintea reunificarea pe cale pasnica a Germaniei. La octombrie, la Berlin, avea loc ceremonia oficiala.

in aceste conditii, dizolvarea oficiala a Pactului de la Varsovia, survenita la 1 martie 1 nu mai constituia o surpriza.

in schimb, sfarsitul Uniunii Sovietice a fost unul dramatic. Dupa ce, la august tentativa de lovitura de stat de la Moscova a esuat, subrezind totusi pozitia lui Gorbaciov, la decembrie in padurea Belovezh de langa Minsk, presedintii si premierii Rusiei, Ucrainei si Bielorusiei declarau dizolvarea Uniunii Sovietice si formarea Comunitatii Statelor Independente. Ulterior, la decembrie, la Alma Ata, 11 reprezentanti ai fostelor republici sovietice aderau la C.S.I. De mentionat ca Estonia, Letonia, Lituania si Georgia nu au participat la intalnire, alegand independenta.

in aceste conditii, la decembrie, Mihail Gorbaciov va demisiona, iar steagul sovietic va fi inlocuit la Kremlin cu cel rusesc. La decembrie, noul presedinte rus Boris Eltin ii lua locul lui Gorbaciov, iar la 1 decembrie. Uniunea Sovietica isi inceta oficial existenta potrivit regulilor dreptului international.

Fara indoiala, semnificatia incheierii razboiului rece este una multipla, intrebarile care raman sunt numeroase si. desigur, istoricii nu si-au spus inca ultimul cuvant. Documentele diplomatice clasificate inca vor oferi, cu siguranta, surprize multiple si nu este exclus ca unele judecati de valoare sa fie privite prin alta prisma. Deschiderea arhivelor fostei Uniuni Sovietice va oferi, desigur, intre altele, si argumente la dilema daca. atunci cand a decis promovarea noii linii politice. Gorbaciov era constient de nevoia sistemului de schimbare sau a predominat vointa omului politic. Oricum, ramane faptul ca omenirea a gasit o iesire rezonabila dintr-una din cele mai mari crize prin care a trecut, care la un moment dat risca sa puna in discutie chiar viitorul civilizatiei.








Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Imperiul ottonian
Campania din Crimeea (1942)
Dictatul de la Viena (1938) – Romania pierde Ardealului de Nord
Familia Mavrocordat - familie de fanarioti din Constantinopol
Organizarea de stat a provinciei romane Dacia
FILIATIA MARII DINASTII a BRANCOVENILOR
SAFTA BRANCOVEANU – CRETULESCU (6 aprilie 1686 – 7 aprilie 1747)
Surse pentru istoria dreptului transilvanean: Tripartitum-ul ca sursa pentru istoria femeii





Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu