Politici complexe de dezvoltare rurala

POLITICI COMPLEXE DE DEZVOLTARE RURALA

Principiile politicilor de dezvoltare rurala

Stabilizarea schimburilor mondiale, exigentele calitative ale consumatorului, largirea Uniunii Europene spre centrul si estul Europei, sunt probleme cu care se confrunta agricultura europeana, cu realitati si sfidari noi. Viitorul sectorului agricol este legat in mod strict de dezvoltarea echilibrata a teritoriului rural, care acopera 80% din teritoriul european.

Principiile de baza ale politicii de dezvoltare rurala sunt:

Multifunctionalitatea agriculturii. Rolul agriculturii variaza in functie de produsele obtinute. Aceasta implica recunoasterea si incurajarea unui evantai de servicii furnizate pentru agricultura.

Multisectorialitatea si integrarea. Economia rurala permite datorita diversificarii activitatilor, crearea de noi surse de venituri si noi locuri de munca si protectia mostenirii rurale.

Flexibilitatea. Acordarea ajutoarelor pentru dezvoltare rurala, bazate pe subsidiaritate, favorizand descentralizarea si consultarea la nivel regional, local si parteneriatul.

Transparenta. Elaborarea si gestionarea se face in mod transparent, plecand de la o legislatie simplificata si mai accesibila.

Una din principalele inovatii ale acestei politici este metoda adoptata, vizand o mai buna integrare a diferitelor interventii cu scopul de a asigura o dezvoltare armonioasa a tuturor zonelor rurale ale Europei.

Marile axe ale acestei dezvoltari sunt:

Reantarirea sectorului agricol forestier;

Ameliorarea competitiei zonelor rurale;

Prezervarea mediului si a patrimoniului cultural.

Masurile de dezvoltare rurala

a) - Investitiile in exploatatiile agricole. Modernizarea investitiilor, echipamentelor si sistemelor agricole pentru ameliorarea veniturilor ca si a conditiilor de viata, de munca si de productie al agricultorilor. Investitiile trebuie sa vizeze unul sau mai multe obiective:

- reducerea costurilor de productie;

- ameliorarea calitatii productiilor;

- prezervarea si ameliorarea mediului inconjurator;

- respectarea conditiilor de igiena si de habitat pentru animale;

- incurajarea diversificarii activitatilor agricole.

b) - Resurse umane: tineri agricultori, prepensionarea, formarea. Un aspect esential al noii politici de dezvoltare rurala este punerea in valoare a resurselor umane, sustinerea transferului exploatatiilor agricole de la o generatie la alta, va continua trecand prin masurile de instalare de tineri agricultori si prin incurajarea prepensionarii. Masurile de formare vor fi in mod egal continuate si vor permite valorificarea potentialului uman al zonelor rurale. Masurile de formare au fost integrate in cadrul celorlalte actiuni, cu accente special pe formarile legale de promovarea produselor de calitate si de metodele de productie care respecta mediul inconjurator.

c) - Zone defavorizate si zone supuse constrangerilor mediului inconjurator. Anumite zone rurale sunt desemnate ca defavorizate pentru ca, conditiile activitatii agricole aici sunt mai dificile, potrivit notiunilor legate de handicapurile naturale care maresc costurile si reduc randamentele agricole. Acestor zone se adauga zonele supuse unor constrangeri legate de mediu, unde agricultorii pot beneficia de plati destinate sa compeseze costurile si pierderile de venituri rezultate ca urmare a aplicarii unor dispozitii comunitare pentru protectia mediului, in masura in care aceste plati sunt necesare pentru rezolvarea problemelor specifice ce decurg din aceste dispozitii.

d) - Padurile. Sustinerea silviculturii se inscrie in strategia referitoare la tot ceea ce tine de forestier in general, adoptata recent cu scopul asigurarii protectiei, gestionarii durabile si dezvoltarii padurilor in Uniunea Europeana. Aceasta strategie pune in valoare rolul esential al padurilor in termeni ecologici, economici si sociali, altfel zis asigura multifunctionalitatea lor. Aceste masuri acopera urmatoarele masuri:

- investitii in paduri in vederea ameliorarii valorilor economice, ecologice si sociale;

- investitii destinate ameliorarii si rationalizarii recoltelor, transformarilor si comercializarii produselor silvicole;

- investitii legate de utilizarea lemnului ca materie prima;

- promovarea de noi debusee si comercializarea produselor silvicole;

- crearea de asociatii ale silvicultorilor cu scopul de a ajuta membri acestora in ameliorarea gestionarii padurilor;

- reconstituirea potentialului de productie silvic aflat in pericol prin catastrofe naturale si prin foc, punerea in aplicare a unor instrumente de prevenire a acestora;

- mentinerea si ameliorarea stabilitatii ecologice a padurilor in zonele care joaca in aceasta privinta rolul de protectie ale interesului public si intretinerea celor cazute prada focului, prin masuri agricole.

e) - Transformarea si comercializarea produselor agricole. Adaptarea productiei la evolutia pietei, cautarea de noi debusee comerciale, valoarea adaugata produselor agricole sunt totodata factori care contribuie la reantarirea competitivitatii acestui sector. De aceea ajutoarele sunt in mod egal disponibile pentru transformarea si comercializarea produselor agricole.

f) - Masuri de protectie a mediului inconjurator. Inca din anul 1992, Comunitatea sustine metode de productie agricole care respecta mediul inconjurator si biodiversitatea. Politica de dezvoltare rurala dupa 2000, confirma rolul esential al agricultorilor ca furnizori retribuiti de servicii de protectii a mediului plecand de la aceste practici bune agricole si de la respectarea normelor legale de baza.

g) - Masuri diverse pentru dezvoltarea de ansamblu a zonelor rurale (masiri ale articolului 33). Articolul 33 al noului regulament, regrupeaza o serie de masuri destinate sa favorizeze dezvoltarea integrala a teritoriului rural, traversand intreaga Comunitate, inspirate din experienta programelor puse in practica in regiunile ramase in urma in privinta dezvoltarii:

- ameliorarea terenurilor; comasarea;

- punerea in practica a serviciilor de ajutoare a gestionarii agricole;

- comercializarea de produse agricole de calitate;

- renovarea si dezvoltarea satelor, ocrotirea mostenirii rurale;

- diversificarea activitatilor agricole;

- gestiunea resurselor destinate agriculturii;

- ameliorarea infrastructurii rurale;

- promovarea turismului si a artizanatului;

- protectia mediului in raport cu agricultura, silvicultura, gestiunea spatiului natural si ameliorarea sanatatii animalelor;

- reconstituirea potentialului de productie agricol deteriorat de catastrofe naturale si punerea in aplicare a instrumentelor de prevenire;

- ingineria funciara.