Prevenirea incendiilor in industria de prelucrare a lemnului

Prevenirea incendiilor in industria de prelucrare a lemnului

1. Generalitati

Lemnul are o mare importanta in cadrul economiei nationale, fiind folosit in industria constructiilor, in industria chimica, ca materie prima la fabricarea celulozei, a hartiei, a filtrelor chimice artificiale, a materialelor plastice, a explozivilor etc. si in industria de prelucrare a lemnului, pentru fabricarea mobilei si a diferitelor obiecte casnice.

Lemnul si produsele din lemn fiind combustibile, sunt necesare o serie de masuri pentru prevenirea incendiilor in toate sectoarele unde acesta se prelucreaza. Existenta, in intreprinderi, a unor mari cantitati de materiale lemnoase sub forma bruta sau semifabricate, sub forma finita sau deseuri, favorizeza aparitia si propagarea incendiilor, daca nu se respecta masurile de prevenire a incendiilor. Acest pericol este mai accentuat in intreprinderile cu cladiri vechi, construite fara respectarea normelor de prevenire a incendiilor.

Lemnul sub actiunea caldurii degajate pe timpul arderii componentilor combustibili, sufera, in partile necurprinse de flacari, diferite modificari fizice si chimice, in imediata apropiere a zonei de ardere. Aceste modificari se produc in toata masa materialului combustibil.

In urma incalzirii lemnului pana la temperatura de 110 C, se produce eliminarea treptata a apei si a substantelor volatile. Intre 110 si 150 C, intensitatea degajarii substantelor volatile creste, incepe descompunerea lemnului si schimbarea culorii.

Descompunerea se accentueaza la peste 230 C, producandu-se degajari puternice de gaze combustibile. Intre 230 si 270 C, la suprafata lemnului se formeaza un strat de carbune piroforic, foarte avid de oxigen, contribuind la aparitia starii de incandescenta. Dupa depasirea temperaturii de 270 C, adsorbtia de oxigen de catre stratul de carbune piroforic este tot mai mare, astfel incat la circa 290-300 C se produce arderea cu flacara.

2. Fabrici de cherestea

a. Depozitul de busteni. In cadrul unei fabrici de cherestea depozitul ocupa o mare suprafata de teren. In incinta lui, in afara de lemn rotund, se mai gasesc si deseuri de lemn (scanduri, aschii, rumegus etc. ) de mai multe ori depozitate in dezordine, precum si ierburile uscate in perioada de primavara, toamna si veri secetoase. De asemenea, exista o mare circulatie de oameni precum si de mijloace de transport si manipulare. Toate acestea favorizeaza declansarea unui incendiu, in special cand se fac focuri deschise si se arunca tigari si chibrituri aprinse, cand cad scantei de la locomotive sau de la diferite cosuri.

Cea mai eficace masura de prevenire, care in acelasi timp asigura si o buna interventie in cazul declansarii unui eventual incendiu, este respectarea organizarii rationale a depozitului conform cu prevederile normative, in ceea ce priveste capacitatea admisa la depozitare precum si asigurarea spatiilor libere de siguranta.

Depozitul de busteni se organizeaza pe stive, sectii si sectoare. O stiva de busteni, la care se folosesc mijloace de manipulare, nu trebuie sa depaseasca prevederile normative in vigoare.

Suprafata depozitului va fi bine curatata de deseuri lemnoase, iar iarba din jurul stivelor inlaturata. In incinta depozitului se vor folosi locomotive Diesel. Daca se mai folosesc locomotive cu abur, cosurile acestora se prevad cu site parascantei, circulatia in depozit facandu-se cu cenusarele inchise. Focurile deschise si fumatul in incinta depozitului sau in imediata apropiere, sunt interzise cu desavarsire.

Pentru inlaturarea pietrisului, a nisipului, existente pe busteni acestea se vor spala cu trei jeturi de apa, din trei directii, inlaturandu-se astfel posibilitatea formarii scanteilor pe timpul taierii bustenilor la gater. Depozitele de busteni trebuie prevazute cu retele de apa pentru stingerea incendiilor.

b. Hala de gatere. In hala de gatere, pe langa busteni se gasesc rumegus, praf de lemn si deseuri lemnoase (aschii). Praful de lemn, in hala gaterelor, se produce in special la viteze mari ale fierastraielor cu pas mic intre dinti is cand lemnul este uscat.

Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri explozive. Pericolul formarii acestor amestecuri creste daca praful depus este uscat si se turbioneaza.

Limita inferioara de explozie a prafului de lemn este de 35-55 g/m³. Ea depinde de natura lemnului, compozitia prafului si proprietatile fizico-chimice ale acestuia.

Pentru determinarea pericolului de explozie a prafului, de o mare importanta este cunoasterea continutului in substante volatile. Pentru anumite prafuri de lemn, procentul ridicat de substante volatile (de la 64, 13 pana la 78, 72%), exercita influenta asupra limitei inferioare de explozie.

Dintre toate prafurile de lemn, cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100 m. La aceasta dimensiune, limita inferioara de explozie este de aproximativ 40 g/m³.

Presiunea maxima de explozie se manifesta la densitatea norului de praf de circa 300 g/m³. Pentru particule cu dimensiunea pana la 100 m m, presiunea de explozie este de 4, 10-4, 80 kgf/cm². La o asemenea concentratie, praful de lemn prezinta cea mai mare capacitate de explozie. Forta exploziei dezvoltata in acest caz, poate sa distruga utilajul si elementele de constructie.

Oxigenul din aer este adsorbit cu usurinta de catre praful de lemn, accelerand in acest fel procesul de ardere.

Procesul de aprindere si de ardere este influentat de continutul de rasini, de umiditatea si de cenusa din praful de lemn, de umiditatea din atmosfera si de capacitatea termica a surselor de aprindere.

Particulele de praf de lemn in suspensie se freaca intre ele sau cu aerul, formandu-se sarcini electrostatice, localizate la suprafata, cu atat mai mari, cu cat praful este mai fin, tensiunea particulelor putand ajunge pana la 6000 V.

La echilibrarea acestor potentiale se poate produce asa numitul "trasnet de praf", care aprinde amestecul de praf-aer, producand o explozie. Un asemenea pericol apare mai des la formarea unor vartejuri de praf in timpul curateniei prin sectie sau la folosirea unor jeturi puternice de apa in timpul stingerii unui incendiu si aceasta din cauza dispersiei prafului in aer si a formarii de amestecuri explozive.

Praful de lemn incalzit timp indelungat, la temperatura de 100 C se carbonizeaza, formand asa-zisul carbune pirofor, care in contact cu aerul se aprinde.

Rumegusul de lemn, avand o structura mai compacta, cu anumite distante intre particule, se aprinde mai greu, mai ales daca este depozitat in vrac. Aerul circula cu mai multa greutate si nu poate asigura o ardere completa. Rumegusul de rasinoase, in anumite conditii de depozitare, ca de exemplu, in gramezi mari, cu un anumit procent de umiditate, se poate autoaprinde.

Arderea rumegusului se face mocnit, in cazul lipsei curentilor de aer (vant). La imprastierea rumegusului in stare incandescenta, arderea se poate produce cu flacara, putand da nastere, in anumite conditii la explozii. Praful si rumegusul de lemn se depun pe lagarele supraincalzite. In subsolul halei gaterelor supravegherea si intretinerea acestora este destul de greoaie si din aceasta cauza declansarea unui incendiu este posibila cu usurinta. De multe ori, in busteni se gasesc cuie, scoabe, sarme sau se poate produce o deviere a panzelor de ferastrau si in asemenea situatii formarea scanteilor mecanice este aproape de neinlaturat.

Folosirea motoarelor electrice neprotejate, a cablurilor electrice deteriorate si instalate necorespunzator, trecute pe sub pardoseli sau gramezi de material lemnos, pot produce pe timpul exploatarii scantei electrice; circuitele electrice pot fi si ele deranjate (lovite, izbite cu corpuri tari etc. ) si suprasolicitate, facand posibila aparitia unor scurtcircuite. Cea mai frecventa cauza de incendiu o constituie insa focul deschis, manefestat prin flacara de la lampa de benzina, de la sudura, de la corpurile incandescente aruncate sau lasate din neglijenta la locul de munca (tigari sau chibrituri aprinse, scorii de la sudura etc. ).

Incendiile dintr-o hala de gatere se pot evita prin inlaturarea surselor de aprindere, prin exploatarea normala a tuturor instalatiilor si respectarea regulilor de prevenire a incendiilor. In acest scop nu este admisa folosirea lampilor de benzina pentru incalzirea diferitelor piese, sudarea in interior, fara a se respecta regulile aratate anterior si nici fumatul.

Bustenii se verifica atent, inainte de a se introduce in gatere, pentru a se inlatura eventualele corpuri metalice, pietre etc.

Gaterele se prevad cu dispozitive care sa asigure scoaterea lor din functiune, in cazul producerii scanteilor sau a supraincalzirii diferitelor parti ale instalatiei. Pentru a se evita aprinderea prafului de lemn sau a rumegusului ce vine in contact cu lagarele sau cu alte mecanisme, care se incalzesc din cauza frecarii, este necesar sa se exercite o supraveghere si un control permanent asupra temperaturii acestora.

Scurgerile uleiului de ungere a lagarelor si a altor utilaje mecanice, trebuie inlaturate, folosindu-se pentru aceasta dispozitive speciale sau, in cel mai rau caz, vase colectoare. Unsorile amestecat cu praf, se inlatura cu regularitate. Utilajul electric (motoare electrice, intrerupatoare etc. ) trebuie protejate impotriva prafului. Regulile de montare si exploatare a instalatiei electrice de forta si iluminat trebuie respectate cu mare strictete.

Canalele de cabluri si conductele electrice, racordurile si conectarile, protectia tablourilor de distributie, corpurile de iluminat etanse trebuie sa constituie puncte de control pentru electricianul de serviciu, remediindu-se fara intarziere deficientele constatate.

In fabricile de cherestea, evacuarea rumegusului si a deseurilor constituie o problema importanta pentru asigurarea prevenirii incendiilor. In majoritatea fabricilor, evacuarea integrala a rumegusului si deseurilor se face pe cale mecanica (transportoare cu banda sau pneumatice).

Transportoarele pneumatice se confectioneaza din materiale incombustibile si se prevad cu dispozitive de inchidere automata a conductelor, in cazul declansarii incendiului.

La transportoarele cu banda de cauciuc sau cu raclete, montate pe banda textila, se controleaza cu atentie ungerea rolelor si traseul, pentru a se inlatura eventualele frecari sau blocari.

La folosirea unei transmisii centrale pentru actionarea gaterelor, trecerile prin pereti se etanseaza pentru a evita patruderea prafului in sala masinilor.

La construirea si exploatarea instalatiei de alimentare a cazanelor cu abur, cu rumegus si deseuri de lemn, este necesar sa se ia toate masurile in scopul inlaturarii rabufnirilor, a formarii focarelor de incendiu si propagarii acestora. La alimentarea manuala a focarelor se recomanda ca rumegusul sa se incarce in lazi si apoi sa se rastoarne in gura de alimentare. In fata gurii de alimentare trebuie pastrata in permanenta curatenia, iar rumegusul sa fie depozitat intr-un buncar sau intr-o incapere in afara salii cazanelor.

Instalatia de alimentare cu aer (ventilatorul etc. ) se controleaza in permanenta, functionarea ei incadrandu-se in parametri stabiliti. Neetanseitatile canalelor de fum, contactul cosului metalic si a altor parti incalzite, cu elemente combustibile, nu sunt admise neregulile constatate, inlaturandu-se imediat.

Conductele de transportat abur sau apa supraincalzita peste 114 C se izoleaza termic atunci cand trec prin sau in apropierea elementelor si obiectelor combustibile. Sistemele de incalzire improvizate (sobe metalice) pentru arderea rumegusului, sunt interzise.

In sectiile de prelucrare a lemnului, in care se degaja praf efectele fenomenelor electrostatice dispar prin umezirea aerului cu vaporii de apa si prin mentinerea umiditatii relative a aerului de 80-85%.

c. Depozitul de cherestea. Cheresteaua se depoziteaza sub cerul liber sau sub soproane. Deoarece intre scanduri se lasa spatii libere pentru a favoriza uscarea, acestea contribuie la marimea pericolului de incendiu si in special la dezvoltarea si transmiterea lui. Din aceste motive, se pune un mare accent pe organizarea depozitelor si pe modul de stivuire a cherestelei.

Forma cea mai adecvata de depozitare este asezarea cherestelei in stive. Intre grupele de stive se la un interval de siguranta, atat transversal cat si longitudinal. Ca unitate imediat superioara grupurilor de stive este sectia.

Mai multe sectii alcatuiesc un sector, iar mai multe sectoare - un depozit.

Suprafetele sectiilor, grupurilor de stive, e stabilesc prin norme specifice.

Soproanele in care se depoziteaza cheresteaua nu trebuie sa aiba suprafata mai mare decat a unui grup de stive.

Regulile de prevenire a incendiilor, care trebuie respectate pe timpul exploatarii unui depozit de cherestea, sunt asemanatoare cu cele ale unui depozit de busteni.

Depozitele de cherestea se prevad cu retea de apa pentru incendiu, al carei debit se stabileste in functie de volumul stivelor.

3. Sectii de prelucrare mecanica a lemnului

In sectiile in care se prelucreaza lemnul prin taiere cu ferastraie, prin rindeluire si rectificare, se produc mari cantitati de praf, care este cu atat mai fin, cu cat masinile folosite au turatia mai mare.

a. Praful. Acesta rezulta de la prelucrarea mecanica a lemnului in atelierele de tamplarie, croit etc., fata de cel produs la fabricile de cherestea, este mai mult uscat si acesta contribuie la marirea pericolului de incendiu, aprinderea lui facandu-se la temperaturi mai scazute. Datorita finetei si unei eventuale turbionari, praful se mentine un timp mai indelungat in aer, depunandu-se la inceput numai particule de o greutate mai mare.

In cazul instalatiilor de ventilatie defecte insuficient dimensionate, sau datorita lipsei acestora, praful de lemn se depune pe grinzi, pereti, masini si in special in locuri inaccesibile (colturi) marind astfel pericolul de incendiu si de propagare a acestuia.

In sectiile de prelucrare a lemnului, in afara prafului si rumegusului de lemn, mai rezulta si talas.

b. Talasul. Acesta se aprinde cu multa usurinta de la orice sursa de foc deschis, corp incandescent si chiar de la scanteile electrice.

La talasul afanat, arderea se propaga cu repeziciune.

Sursele de aprindere cele mai frecvente in sectiile de prelucrare a lemnului sunt: scurtcircuitul, radiatiile termice, caldura radiata de lampile electrice (becuri) neprotejate (energie termica provenita din energie electrica), focul deschis, scantei electrice, scantei de natura electrostatica, foc deschis de la sudura, tigari sau chibrituri aprinse aruncate.

In inteprinderile de prelucrare a lemnului in care functioneaza si instalatii de cazane alimentate cu rumegus si talas, in afara de explozii se pot produce si rabufniri. Acestea se produc datorita turbionarii in focar a amestecului (norului) de praf, rumegus si talas si contactului cu peretii foarte incalziti (incandescenti) ai acestora. Norul de praf se produce la alimentarea manuala a cazanului cu rumegus si talas sau la folosirea unor instalatii mecanice de alimentare necorespunzatoare.

La alimentarea manuala a cazanelor, prin aruncarea cu lopata din buncar in focar a combustibilului, se poate transmite focul datorita particulelor incandescente vehiculate prin manipularile repetate ale lopetii.

Din cauza ruperii paletelor de la ventilatoare sau a patrunderii in carcasa a cuielor, piulitelor sau a altor obiecte metalice, se pot produce scantei. De asemenea, scantei se pot produce pe timpul slefuirii diferitelor materiale care contin cuie, precum si la contactul benzii de slefuit, cu capacul de protectie de la masina sau de la capotele de aspiratie.

In interiorul sectiilor pot lua nastere turbinoari ale prafului de lemn depus pe grinzi, pereti ferestre, masini, datorita curentilor de aer, care se formeaza. Din aceasta cauza se produc amestecuri care se pot aprinde la contactul norilor de praf cu corpuri incalzite (lagare, sobe de topit cleiul, conducte de abur insuficient izolate, lampi electrice neprotejate etc. ).

Praful de lemn si rumegusul cu urme de ulei si rasina si cu o anumita umiditate, depozitate timp indelungat, se pot autoaprinde.

Scanteile si flamele electrice produse la contactoare, la intrerupatoare, la motoarele electrice, la prize etc., pot aprinde praful de lemn, pericolul fiind mult mai mare la formarea arcurilor electrice si la scurtcircuitelor.

Sarcinile electrostatice care se formeaza la frecarea particulelor de praf cu aerul sau intre ele, produc aprinderea, fenomen explicat la hala gaterelor. Pericolul de incendiu intr-o sectie de prelucrare a lemnului este marit si din cauza stocurilor prea mari de material lemnos, de deseuri rezultate de la masini, in special de la cele de productivitate mare.

Depozitarea deseurilor lemnoase in apropierea lagarelor calde, a corpurilor de incalzire, a motoarelor electrice (in cazul unor scurtcircuite) creeaza un pericol de aprindere.

Pentru inlaturarea pericolului de incendiu, in primul rand este necesar sa se restranga posibilitatile de propagare a incendiului prin masuri constructive, fapt ce se asigura inca de la faza de proiectare.

Cea mai recomandabila solutie pentru evacuarea prafului, a talasului si rumegusului o constituie instalatiile de transport pneumatic, dimensionate corespunzator. Daca acest lucru nu se realizeaza pe deplin, deseurile de material lemnos se aglomereaza in locurile de munca, masinile se "sufoca" avad drept urmare si o marire a pericolului de incendiu. De fapt, aceasta constituie una dintre cele mai mari dificultati intalnite astazi in intreprinderile industriale de prelucrare a lemnului.

Pentru evacuarea prafului si rumegusului din intreprinderile mai mici de prelucrare a lemnului, cum ar fi de exemplu tamplariile mecanice, este recomandabil sa se foloseasca instalatii individuale de aspiratie pentru fiecare masina, iar refularea sa se faca printr-un ciclon asezat in exterior. Conducta de aspiratie racordata la exhaustor, se prevede cu un subar pentru reglarea debitului, eventual pentru a fi folosit la oprirea propagarii incendiului.

La construirea si exploatarea unei instalatii de aspiratie, trebuie sa se tina seama de tipurile si de felul de montare a masinilor-unelte, de durata de functionare, precum si de alti factori.

Instalatia de aspiratie din sectiile in care se produc rumegus, talas, praf, se prevede cu un separator.

La masinile de slefuit se recomanda o instalatie de aspiratie individuala, prevazuta cu dispozitive de retinere a prafului (ciclon, filtru de praf, sac etc. ).

La instalatia de aspiratie este admisa, racordarea unui numar limitat de masini, in raport cu capacitatea pentru care a fost calculata.

Verificarea instalatiei se face ori de cate ori se introduce sau se scoate o masina din functiune. Pentru ca instalatia sa functioneze in bune conditii trebuie sa nu primeasca aer fals, fiind necesara deci o buna etanseitate, in special la imbinarea tronsoanelor detasabile.

In cazul infundarii conductelor cu talas, nu este admisa desfundarea cu bare de fier, deoarece se produc scantei, care pot aprinde praful de lemn. Se folosesc prajini (bare) de lemn sau se demonteaza portiunea infundata.

Pentru functionarea instalatiei de aspiratie, se folosesc ventilatoare centrifuge, de o constructie speciala pentru talas si care nu trebuie sa aiba un numar prea mare de palete, deoarece se pot infunda. In caz de incendiu sau explozie, prima si cea mai de seama masura este oprirea imediata a ventilatorului.

In unele intreprinderi, deseurile lemnoase se depoziteaza intr-un buncar, din care se alimenteaza focarele cazanelor.

Pentru functionare sigura, praful de lemn este transportat pneumatic, cu ajutorul unor instalatii speciale care separa praful de talas, folosindu-se si dispozitive de umplere.

Conductele care duc de la ventilator la arzator, trebuie sa aiba peretele din interior fara asperitati pentru a nu favoriza infundarea.

Pentru a preveni producerea unor rabufniri si trecerea flacarilor in conductele instalatiei pneumatice sau in buncar, viteza de insuflare trebuie sa fie superioara vitezei de ardere a prafului de lemn. Viteza de ardere este de aproximativ 14 m/s si deci cea de insuflare trebuie sa fie superioara, ea variind intre 15 si 20 m/s.

In scopul inlaturarii propagarii flacarilor prin conducte, de la focar spre buncar, se intercaleaza o clapeta de retinere care se deschide sub actiunea curentului de aer si se inchide automat la incetarea acestuia.

Dupa terminarea lucrului, conductele de transport si separatorul se golesc, clapetele si registrele de la masini si conducte se inchid, iar separatorul de rumegus se izoleaza de buncar. Este recomandabil ca traseul conductelor de transport din instalatia de aspiratie sa fie ales numai prin sectiile de la care se face aspiratie.

Instalatia de aspiratie se confectioneaza din materiale incombustibile si se leaga la pamant, pentru scurgerea electricitatii statice.

Buncarele pentru depozitarea deseurilor lemnoase (praf, rumegus, aschii, talas) asezate in ateliere sau cele alipite de cladiri, trebuie sa fie rezistente la foc.

Deschiderile folosite la scoaterea deseurilor, care dau in sala cazanelor sau in alte incaperi, in care se gaseste o instalatie de ardere, se prevad cu usi rezistente la foc.

Datorita pericolului pe care-l prezinta scanteile, masinile de ascutit panzele si cutitele se aseaza in incaperi separate de cele de prelucrare a materialului lemnos. In casa scarilor, pe coridoare, in ganguri, in curtile de lumina, nu este admisa scandurilor si obiectelor din lemn.

Incalzirea cu sobe metalice improvizate, alimentate cu rumegus, nu este admisa. Cel mai bun sistem de incalzire este cel central, cu apa calda sau abur de joasa presiune.

Uscarea si asezarea obiectelor deasupra sobelor, a corpurilor de incalzire, sunt interzise. Este necesar ca intreaga retea de conducte a sistemului de incalzire centrala, inclusiv corpurile de incalzire sa fie curatate de praf.

Incalzirea cleiului la foc direct se admite numai in atelierele mici si numai daca se protejeaza cu un paravan de tabla de otel sau din materiale rezistente la foc. Fierberea si incalzirea cleiului in sectiile mai mari trebuie sa se faca intr-o incapere separata prin pereti rezistenti la foc, de sectia de prelucrare a lemnului. Pentru fierberea si incalzirea cleiului este recomandabil sa se foloseasca recipiente cu abur, in care caz fierberea se poate efectua si in sectiile de productie.

Instalatiile electrice de iluminat si forta trebuie sa corespunda prevederilor normativului pentru incaperi cu pericol de incendiu si explozie.

O atentie deosebita se va acorda conectarii motoarelor electrice la circuitele de cabluri pana la motor, functionarii normale a intrerupatoarelor si a altor aparate si dispozitive electrice.

In principiu, in sectiile de prelucrare a lemnului nu sunt admise sudurile, lipiturile cu flacari sau cu corpuri supraincalzite; aceste operatii se pot executa insa dupa ce se opreste productia si se indeparteaza materialele combustibile si praful pe o raza de cel putin 5 m de la punctul de lucru. In cazuri deosebite, aceste operatii se pot executa respectandu-se regulile aratate la sudura.

Avandu-se in vedere pericolul deosebit de explozie a prafului de lemn, depunerea lui pe plansee, pereti, grinzi si masini, pe pervazurile ferestrelor, pe instalatiile de incalzire si pe corpurile de iluminat, acestea trebuie indepartate cu regularitate (a norilor de praf), din cauza curentilor de aer si asa zisul "trasnet de praf".

Este recomandabil ca buncarele pentru alimentare cu deseuri a cazanelor de abur, sa fie prevazute cu instalatii drencer, apa pulverizata sau abur.

4. Fabrici de lemn

Faina de lemn este un produs cu mutiple intrebuintari in industrie. Ea este solicitata in industria materialelor plastice, ca ingredient, la fabricarea articolelor de cauciuc sintetic, a linoleumului, si a xiloletului, a dinamitei etc. Cantitati insemnate de faina de lemn de calitate inferioara sunt consumate la realizarea formelor de turnatorie, la turnarea cruda a fontei si ca material de protectie la calire in industria metalurgica.

Faina de lemn se obtine prin macinarea rumegusului de lemn sau a altor deseuri lemnoase, in instalatii speciale. Procedeul tehnologic consta in pregatirea rumegusului, uscarea si transportul lui in siloz, macinarea cu ajutorul morilor cu ciocane, cernerea fainii de lemn pe sorturi, umplerea in saci si depozitarea in magazie.

Pe timpul desfasurarii procesului tehnologic de fabricare a fainii de lemn, exista pericol de incendiu si explozie, incepand de la transportul rumegusului pana la depozitarea faininii in magazie, aceasta datorandu-se usoarei ei combustbilitati, posibilitatii formarii amestecurilor explozive.

Limita inferioara a concentratiei critice ete de 30, 2 g/m³, iar cea superioara de 60 g/m³.

Pericolul de incendiu si de explozie a fainii de lemn depinde si de gradul de finete, deoarece cu cat este macinata mai fin, cu atat este mai mare suprafata de contact cu oxigenul din aer, avand deci o activitate chimica marita; pentru aprindere este suficienta o sursa cu temperatura de aproximativ 250 C.

Gradul de umiditate joaca un rol in aprinderea fainii de lemn. La o umiditate accentuata, aprinderea nu poate avea loc; propagarea flacarii la faina de lemn putin umezita se face cu multa greutate.

Faina de lemn (praful de lemn) se depune pe elementele de constructie, pe diferite instalatii si obiecte, putand trece in stare de suspensie, in cazul unei mici turbionari, marind concentratia pana la limita de explozie.

Explozia amestecului de faina de lemn-aer produce un exces de presiune, care poate distruge instaltiile de transport, propagand unde exploziva in intreaga sectie.

In incaperile in care se afla depus praf combustibil, exista pericol de explozie daca:

C = S dp g _p C_mps;

V

C - concetratia de praf in intregime in stare de suspensie, in g/m³;

S - suprafata totala a stratului de praf, in m²;

d_p - grosimea medie a stratului de praf, in m;

g_p - densitatea volumica a prafului, in g/m³;

V - volumul incaperii sau a unei zone din aceasta, in m³;

C_{mps -} concentratia minima a prafului in stare de suspensie, la care este posibila explozia, in g/m³.

Praful de lemn nu poate exploda decat daca se gaseste in stare de suspensie, intr-o concentratie de explozie, in contact cu o sursa de aprindere. Daca se produce o explozie locala, in interiorul unui utilaj in care s-a degajat praf sau in jurul acestuia, undele de soc pot genera explozii la anumite distante. In calea lor ridica in aer praful depus care formeaza rapid amestecuri explozive, iar flacarile si caldura degajata de explozie le pot aprinde. De cele mai multe ori se aud doua sau trei explozii, una dupa alta.

Presiunea de explozie si viteza de crestere a ei depinde, in mare masura de dimensiunile particulelor de praf. Majoritatea prafurilor cu dimensiuni ale particulelor sub 200 m, formeaza amestecuri explozive. Cele mai puternice explozii se produc de catre particulele de praf a caror dimensiuni sunt cuprinse intre 20-60 m. . Asupra gradului de explozivitate influenteaza si umiditatea atmosferica. La o umiditate a prafului de faina de lemn de 17, 5%, posibilitatea formarii unui amestec exploziv este de numai 5%.

Sursele de aprindere a fainii de lemn pot fi diferite: se pot produce scantei mecanice in morile cu ciocane, datorita patrunderii, odata cu rumegusul, a cuielor, saibelor, spanurilor etc., in special in mersul in gol; se pot degaja cantitati insemnate de caldura la frecarile diferitelor piese de la transportoare, elevatoare cu cupe, la lagare etc. ; surse de natura celor descrise la procesele tehnologice anterioare.

Urmarind inlaturarea surselor de aprindere, este absolut necesar ca toate motoarele si aparatajul electric sa fie de constructie etansa, legate la pamant pentru scurgerea electricitatii statice. De asemenea, transmisiile (capetele axelor de la transmisiile individuale etc. ) precum si actionarile individuale, trebuie sa fie de constructie capsulata. Corpurile de iluminat trebuie sa fie etanse la praf. Tabloul de distributie a curentului electric pentru iluminat si forta, se monteaza intr-o incapere separata de sectie.

Problemele principale care se impun a fi rezolvate in sectiile de fabricare a fainii de lemn, in scopul prevenirii incendiilor si exploziilor, constau in controlul periodic pentru asigurarea unei bune etansari a tuturor agregatelor, mecanismelor si instalatiilor de transport, precum si in constructia si exploatarea in bune conditii a instalatiilor de aspiratie. Etanseitatea agregatelor, a instalatiilor de transport trebuie controlata sistematic, inlaturandu-se in timpul cel mai scurt posibil defectiunile constatate.

Rumegusul nu se va depozita in siloz decat bine uscat si fara urme de ulei sau grasimi.

Instalatiile de transport se prevad cu supape, clape de siguranta, montate la cicloane, in buncare si la conducte etc., in special in locurile unde curentul de faina de lemn si aer isi schimba directia.

Pentru a se inlatura posibilitatea de patrundere in instalatii a obiectelor metalice, se prevad separatoare electromagnetice (in special la masinile de macinat). Puterea electromagnetului trebuie controlata cel putin odata pe saptamana, iar curatirea lui se va face odata pe ora.

Faina de lemn nu trebuie lasata un timp prea indelungat in buncare si in site, avandu-se totodata grija sa nu contina urme de ulei sau unsori, intrucat fiind depozitata si transportata in saci, se poate autoaprinde.

Lagarele, precum si toate piesele supuse frecarii, in special in instalatia de transport, unde se pot produce blocari, infundari etc., se supravegheaza si se controleaza in permanenta, inlaturandu-se degajarile de caldura, periculoase pentru aprinderea fainii de lemn.

Pentru scurgerea electricitatii statice, echipamentul electric si instalatia de transport se leaga la pamant.

Sacii umpluti cu faina de lemn se aseaza pe suporti speciali, amenajati pentru stivuire, de unde se transporta la magazie, impreuna cu suportii. In magazie, amenajata in afara sectiei de fabricare, depozitarea se va face respectandu-se normele de stivuire si manipulare a materialelor care pot forma cu aerul amestecuri explozive.

Sectia de faina de lemn, precum si magazia, se prevad cu instalatii de ventilatie, paletele ventilatoarelor fiind confectionate din materiale neferoase.

Pentru evitarea eventualelor scantei ce s-ar putea forma intre curele si aparatori, este necesar ca intre acestea sa existe o distanta de minimum 0, 50 m, iar partile metalice sa fie legate la pamant.

Linia tehnologica functionand in flux continuu, iesirea din functie a unei categorii de utilaje impune intreruperea imediata a fabricatiei si golirea instalatiei. In acest caz, materialul evacuat trebuie adus pe banda de racleti inaintea separatorului electromagnetic si apoi reintrodus in fluxul tehnologic.

Folosirea focului deschis, executarea sudurii, fara intreruperea productiei sunt interzise.

In sectiile de fabricare a fainei de lemn, incalzirea se face central, cu apa calda sau abur de joasa presiune.

Praful depus pe instalatii, pe pereti si in special in locurile greu accesibile, se curata periodic, curatirea generala a sectiei facandu-se saptamanal.

5. Fabrici de placi fibrolemnoase si placi aglomerate

Folosirea placilor fibrolemnoase a capatat o tot mai larga extindere in fabricile de mobila si binale.

Obtinerea placilor fibrolemnoase necesita o tehnica complexa, in cadrul careia se numara si tratarea termica. Aceasta operatie este si cea mai periculoasa deoarece necesita folosirea unor temperaturi ridicate (circa 160 C), capabile, in anumite conditii, sa genereze inceputuri si chiar incendii de mari proportii. Cele mai frecvente cauze de incendiu sunt depasirea temperaturii de uscare, precum si autoaprinderea fibrelor imbibate cu parafina, fenomen favorizat si de temperatura existenta in interiorul agregatelor de tratare termica. Cel mai usor se aprind fibrele nepresate, de la extremitatile placilor fibrolemnoase, care se usuca si se carbonizeaza mult mai usor.

Majoritatea cauzelor de incendiu se pot indeparta prin verificarea periodica a agregatelor si in special a aparatelor care indica temperatura si gradul de uscare a materialului. Pentru aceasta trebuie folosite dispozitive de control.

Peretii camerelor de tratare termica, este recomandabil sa se curete saptamanal, indepartandu-se fibrele imbibate cu parafina. Aceeasi curatenie trebuie sa se faca si la vagoanele utilizate la transportul si sustinerea placilor fibrolemnoase pe timpul tratarii termice.

Fibrele nepresate, ramase dupa stantare, la capetele placilor se vor indeparta.

Dupa introducerea vagonetelor in interiorul salilor de tratare, usile se vor inchide. Supraincalzirea camerelor, facuta cu scopul de a compensa caldura pierduta pe la usile incomplet inchise, duce la aparitia incendiilor, flacarile propagandu-se cu usurinta in intreaga sectie.

Cand se constata o crestere a temperaturii peste limita normala (160 C), se pune in functiune instalatia de racire, care va functiona in paralel cu ventilatorul. In acelasi timp, se va controla clapeta cosului de aerisire, care va trebui sa fie complet deschisa. Daca in urma acestor masuri temperatura nu scade, se va inchide sistemul de incalzire, ventilatorul continuand sa functioneze.

Ridicarea temperaturii poate fi urmare a unui inceput de incendiu, aspect ce se sesizeaza in special prin mirosul caracterstic de fum. In aceasta situatie se procedeaza ca si in cazul cresterii temperaturii.

Flacarile pot reapare si la scoaterea carucioarelor pe podul transportor, odata ce intra in contact cu oxigenul din aer. Sectiile de tratare termica a PFL, este recomandabil, sa fie dotate cu instalatii drencer, care trebuie sa fie in permanenta stare de functionare.

In sectiile de prelucrare mecanica a panourilor de fibre lemnoase, trebuie respectate aceleasi masuri de prevenire a incendiilor ca la atelierele de prelucrare mecanica a lemnului.

Procesul tehnologic pentru fabricarea placilor aglomerate din lemn consta in: cojire, umezire, retezare, aschiere, maruntire, uscare, sortare, incheiere a aschiilor cu liant, precum si presare, tivire si slefuire a placilor.

Pe timpul majoritatii acestor operatii, pericolul de incendiu este creat de degajarea prafului (fainii) de lemn si de existenta aschiilor de lemn de grosimi de 0, 15-0, 4 mm, care se pot aprinde cu multa usurinta, in special dupa uscare. Inainte de retezare si aschiere, lemnul poate contine in masa lui cuie, corpuri metalice, care lovite de panzele ferastraielor si cutitele de aschiere, produc scantei. In procesul de fabricare a placilor aglomerate se folosesc instalatii de transport, care in cazul in care se blocheaza, se infunda si se pot produce frecari, urmate de degajari de caldura.

Temperatura de 170 C folosita in uscare prezinta, de asemenea, un pericol de incendiu in sectorul respectiv de lucru.

La pulverizarea liantului fabricat pe baza de rasini sintetice, se pot produce incendii daca din diferite cauze apar surse de aprindere.

Dupa presarea la cald a placilor preformate, la temperatura de circa 145 C si asezarea lor in stive, pentru racire in grosimi prea mari, fara spatii de aerisire, se pot produce autoincalziri.

In cazul defectarii motoarelor electrice, care actioneaza individual o serie de masini unelte si agregate, al deteriorarii coloanelor lor de alimentare, al conectarii neregulamentare a cablurilor, se creaza posibilitatea formarii scanteilor si scurtcircuitelor electrice.

Pentru inlaturarea pericolelor si cauzelor de incendiu, din sectiile de fabricatie a placilor aglomerate, este necesar sa se ia o serie de masuri de prevenire a incendiilor.

Inainte de a introduce lemnul la aschiere, se defecteaza toate corpurile feroase care eventual s-ar gasi in masa lui. In acest scop, pe transportorul cu banda se monteaza un detector de metale, electromagnetic. La aparitia unor materiale feroase se produce o variatie a campului magnetic, care da nastere la un curent de impuls, amplificat cu lampi electronice si prin actionarea unui releu, transportorul cu banda este oprit pana la indepartarea corpurilor feroase.

Daca totusi in masina de aschiere a ajuns un corp metalic, prezenta lui este semnalizata acustic si optic.

Instalatia de uscare a aschiilor este prevazuta cu aparate pentru masurarea, verificarea, reglarea temperaturii. Depasirea temperaturii de 170 C este semnalizata optic si acustic; pentru sesizarea unor defectiuni este necesara o supraveghere atenta din partea muncitorilor si tehnicienilor.

Existenta prafului si a aschiilor supradimensionate, dupa ce se separa aschiile cu ajutorul sitelor vibratoare, impune absorbirea lor de catre un exhaustor, avand palete din materiale neferoase si fiind actionat de catre un motor electric, protejat impotriva prafului. Filtrele si cicloanele vor fi curatite, la timp, de praf. In acest sector de lucru se recomanda montarea unor instalatii de sprinklere.

La silozurile de depozitare a aschiilor uscate se vor supraveghea si controla transportoarele, valtul de evacuare si axele, pentru a nu se produce frecari. Permanent trebuie controlate instalatiile de transport, in scopul inlaturarii frecarilor, infundarilor si blocarilor.

Scaparile de particule de clei din masina de incleiat, se aspira cu ajutorul unor instalatii de aspiratie separate de cele pentru aspirarea si refularea prafului si a aschiilor subdimensionate.

Dupa presare, placile aglomerate trebuie racite, asezandu-se in stive de cel mult 40 bucati, prevazute cu spatii de aerisire.

In magazii materialele se vor depozita in stare uscata.

Masinile de slefuit se prevad de asemenea cu instalatii de aspiratie a prafului, rezultat pe timpul slefuirii cu valturi imbracate cu hartie abraziva.

O deosebita atentie se va acorda pupitrelor de comanda pentru a nu se produce greseli de manevrare, deranjamente si avarii la motoarele electrice cu pornire automata.

6. Fabrici de mobila

Procesul tehnologic de fabricatie a mobilei consta dintr-o serie de operatii desfasurate in sectiile de prelucrare mecanica a lemului si sectiile de vopsitorie, lacuire si lustruire.

In fabricile de mobila la care finisarea se face cu nitrolac, operatiile tehnologice sunt: pregatirea suprafetelor de finisat, umplerea porilor, aplicarea grundului, slefuirea uscata si indreptarea defectelor, aplicarea nitrolacurilor, slefuirea umeda si lustruirea.

Pericolul si masurile de prevenire a incendiilor pe timpul prelucrarii mecanice a lemnului (croit, incleiat, finisaj etc. ) si de pregatire a suprafetei de finisat, de umplere a porilor, de aplicare a grundului, de slefuire uscata sunt similare cu cele analizate pentru sectiile de prelucrare mecanica a lemnului.

La fabricarea mobilei curbate, in sectiile de slefuit exista un accentuat pericol de incendiu. Aici este locul unde se produce cel mai mult praf. Operatia de slefuit se executa cu ajutorul diferitelor masini de disc, orizontale, cu cilindri, in functie de forma pieselor care se slefuiesc.

Existenta prafului fin si in cantitatii destul de mari, in atmosfera unor inceperi, este un fapt specific unitatilor de mobila, in special la mobila curbata, deoarece la astfel de piese nu este posibila folosirea instalatiei locale de ventilatie pentru absorbtia perfecta a prafului.

Un accentuat pericol de incendiu exista la sectia de grunduit. Aici se lucreaza cu spirt si nitrolacuri, substante care se aprind usor de la scantei, flacari, tigari etc. Grunduirea pieselor se poate face manual, cu tampoane imbibate cu solutie, mecanic cu masini de grunduit sau in instalatii de imersie cu nitrolac.

In sectia de vaporizare, pericolul de incendiu este determinat de folosirea, in cantitati mari, a uleiului de in fiert si a unei serii de vopseluri pe baza de ulei.

Uleiul de in fiert se aprinde la temperaturi joase, cuprinse intre 36 si 170 C. In astfel de sectii se folosesc carpe pentru sters, care, imbibate cu ulei si aruncate in depozite fara a se respecta anumite reguli, se pot autoaprinde.

In fabricile de mobila se utilizeaza, pe scara larga, vopsirea cu lacuri. In prepararea acestor vopsele se folosesc, ca solventi, acetona de etil, acetatul de butil, alcoolul metilic, benzenul, etc. -substante cu puncte de inflamabilitate scazute.

Una din metodele de aplicare a lacului este pulverizarea. La aplicarea lacului cu ajutorul pulverizatorului, o parte din materialul pulverizat ramane in suspensie, sub forma de ceata, particulele saturand aerul foarte repede. Vaporii de solvent creeaza un mare pericol de incendiu.

Pentru a reduce pierderile materiale, s-a trecut la pulverizarea electrostatica, realizandu-se o economie de lac pana la 80%, procedeul fiind indicat pentru piese mici. In cazul folosirii lacurilor cu o temperatura de inflamabilitate sub 21 C se mareste pericolul de incendiu de incendiu.

Aplicarea lacului pe suprafete finisate se face prin turnare, inlocuind metoda prin pulverizare care prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie. Si la acest procedeu exista pericol de incendiu si explozie datorita evaporarii solventilor din filmul de nitrolac care acopera piesa ce trece pe banda, prin masina de turnat nitrolac.

In cazul introducerii si scoaterii manuale a pieselor din masina, acestea se aseaza pe stelaje si raman in sectie un timp mai indelungat, din care cauza degajarea vaporilor este si mai intensa.

Pentru a reduce ciclul de productie, in unele fabrici se obisnuieste ca uscarea straturilor de nitrolac sa se faca prin folosirea instalatiilor cu aer cald, la temperatura de 40-50 C sau piesa de lemn, inainte de a fi introdusa in masina de turnare a lacului sa fie incalzita cu raze infrarosii, la 100-150 C.

In timpul acestor operatii, prezenta de vapori si existenta unei temperaturi de peste 100 C constituie un pericol de incendiu. La fabricile mai noi, in procesul de finisare se folosesc metode si instalatii moderne ca uscarea lacului intre 2 turnari, tunel pentru uscarea lacului dupa ultima turnare, desprafuirea etc.

In tunelurile de uscare a lacului, vaporii de solventi (acetona) se aseaza la partea inferioara a incaperii si formeaza amestecuri explozive.

Pentru pisele mai mici, se folosesc camere de uscare, piesele baituite, acoperite cu pelicule de lac si chiar cele tratate cu vopsele diluate cu white-spirit, se introduc la uscare, fiind asezate intr-un carucior. In camerele de uscare, exista acelasi pericol de incendiu si explozie ca si la tunelurile de uscare.

La piesele mici se mai foloseste lacuirea prin pulverizare cu lac. Continutul de solventi la aplicarea lacului in stare rece, este de 80%, iar 20% sunt substante solide. La aplicarea lacului in stare calda, continutul de solventi poate sa scada pana la 40%, in functie de viscozitatea si temperatura la care se lucreaza.

Pentru a aprecia gravitatea pericolului de explozie, pe timpul diferitelor operatii tehnologice, se mentioneaza ca 65% din solventi se volatilizeaza in timpul pulverizarii, 10%-in timpul transportului si restul de 25%-in timpul uscarii.

Concentratia minima la care se poate produce o explozie a amestecului de solventi si de lac cu aerul, pe timpul pulverizarii, in functie de concentratia solventului respectiv.

Pe timpul lustruirii mobilei cu terebentina, alcool, acetona, white-spirit etc. exista pericol de incendiu si explozie. Gradul de pericol este determinat de viteza de evaporare, de punctul de inflamabilitate, de greutatea specifica, de valoarea limitelor de explozie si de gradul de ventilare a aerului. Prin folosirea la slefuire si lustruire, a unei paste speciale, in locul lustruirii prin egalizare, manual sau mecanic, pericolul de incendiu este micsorat intr-o oarecare masura.

In sectia de tapiterie se degaja scame, praf, in timpul croirii stofelor de mobila si a altor operatii tehnologice.

Pericolul de incendiu exista si la ascutirea sculelor la polizare, datorita jerbelor de scantei care se produc. Polizoarele nu trebuie amplasate in sectiile de productie, in care se degaja vapori inflamabili sau praf.

Cauzele cele mai frecvente care pot da nastere la incendii si explozii in sectiile de finisare a mobilei se datoresc: scanteilor de natura mecanica, produse prin izbire, lovire, frecare la ventilatoarele cu defectiuni; folosirii focului deschis (lampi de benzina, sudura etc. ), tigarilor si chibriturilor aprinse, aruncate la intamplare.

In sectiile de finisare a mobilei, incendiile si exploziile pot fi evitate daca se respecta o serie de masuri si reguli, atat la constructia lor, cat si in timpul exploatarii.

Aplicarea lacurilor si vopselelor care contin solventi inflamabili, este necesar sa se faca numai prin folosirea unor instalatii adecvate de pulverizare, operatia executandu-se in camere sau cabine special amenajate, separate de restul sectiilor. In asemenea camere se introduce numai strictul necesar de obiecte ce urmeaza a se lacui sau vopsi.

Camerele de pulverizare se prevad cu instalatii de aspirare si de purificare a aerului incarcat cu vapori de solventi. O asemenea instalatie trebuie sa functioneze in bune conditii, in scopul indepartarii din aer a particulelor de vapori de solventi si de nitrolac, intregul utilaj folosit trebuind sa excluda posibilitatea formarii de scantei.

Purificarea aerului se face prin folosirea filtrelor uscate (talas), inas cele mai indicate sunt filtrele umede. Pentru ca pericolul de incendiu sa fie cat mai mic, in cabinele si camerele de pulverizare se recomanda ventilatia prin aspiratie directa, iar epurarea aerului evacuat sa se faca pe cale umeda (cu apa).

Instalatia de ventilatie se construieste astfel incat sa se asigure, la orificiul de aspiratie, o viteza a aerului de 0, 95 m/s, pentru ca ceata de lac formata sa poata fi faramitata si evacuata.

In cabinele de pulverizare, folosirea perdelelor de apa si a apei pulverizate prin duze face ca o parte din vaporii de nitrolac sa fie retinuti cu apa si transportati in bazinul de apa, iar cei ramasi in suspensie, sa fie absorbiti de ventilator.

Prin existenta, in partea exterioara a cabinelor, a unor casete cu rol de separare a aerului de particulele de nitrolac, se inlatura posibilitatea depunerii nitrolacului pe paletele ventilatorului si pe conducta de ventilatie, micsorandu-se pericolul de incendiu.

Sectia de pulverizare se prevede si cu o instalatie de introducere a aerului proaspat prin filtre, dupa ce mai intai acesta este trecut printr-o baterie de incalzire, montata in exterior.

Camerele de pulverizare se prevad ca iluminat din exterior, intreaga instalatie fiind protejata impotriva patrunderii vopselelor si particulelor de solventi si lac. Electricitatea statica, care se formeaza pe timpul pulverizarii, se inlatura prin legarea la pamant a camerei si cabinei de pulverizare, precum si a instalatiei de ventilatie.

Instalatia de compresoare se monteaza intr-o incapere separata de camerele si cabinele de pulverizare.

Curatirea cabinelor si camerelor de pulverizare, de depuneri de lacuri si vopsele, trebuie sa se faca numai cu raclete de lemn sau metale neferoase ca: aluminiu, cupru, alama etc.

Solutiile de lacuri si vopsele se transporta prin condcte sau se aduc in conveioare, din incaperile special amenajate pentru preparare, insa sub nici o forma nu se admite pregatirea lor in camerele si cabinele de pulverizare.

In sectiile in care se folosesc solventi inflamabili, concentratia de vapori se verifica sistematic, tinandu-se seama de greutatea moleculara a solventului sau a lacului care se evapora, de tensiunea vaporilor saturati, precum si de volumul incaperii.

Pericolul de incendiu si explozie poate fi micsorat si prin folosirea unor solventi incombustibili ca: tetraclorura de carbon, clorura de metilen etc.

La aplicarea la cald a lacului, prin procedeul turnarii, incalzirea acestuia se va face numai pe baie de apa, instalatia de incalzire fiind prevazuta cu serpentine pentru apa calda sau abur. Pentru a micsora gradul de volatilizare, este recomandabil ca dirijarea si recomandarea lacului sa se faca cu circuit inchis.

Prepararea lacului se face intr-o incapere separata, in vase prevazute cu dispozitive mecanice de amestecare. Rezervorul pentru lac de la masina de turnare, va avea capul etans.

La tunelurile pentru uscarea lacului, trebuie sa se asigure o primenire permanenta a aerului, pentru a se preintampina pericolul de explozie. In acest scop, tunelurile se prevad cu deschideri in partea superioara, prin care se evacueaza aerul incarcat de vapori de nitrolac existenti in interior, si cu o instalatie de ventilatie in partea inferioara, pentru evacuarea vaporilor de solventi mai grei ca aerul. Usile tunelului, dupa introducerea caruciuorului cu piese, se inchid ermetic. La punerea in functiune a instalatiei de ventilatie (deschiderea clapetelor)se va supraveghea ca temperatura sa nu depaseasca valoarea de regim.

Defectarea instaltiilor de ventilatie si de incalzire poate determina aparitia cauzelor de incendiu.

Camerele de uscare sunt construite din materiale metalice si sunt asezate in sectiile de finisare. La camerele de uscare trebuie respectate aceleasi masuri de prevenire a incendiilor ca si la tunelurile de uscare. Sectiile de lustruire a mobilei se prevad cu instalatii de ventilatie capabile sa evacueze intreaga cantitate de vapori care se degajeaza, gurile de aspiratie montandu-se in partea superioara cat si in cea inferioara, in raport cu greutatea specifica a vaporilor.

Un principiu care nu trebuie neglijat la construirea si exploatarea instalatiei de ventilatie, este acela al evacuarii separate a prafului si a altor deseuri de lemn, de cele de vapori inflamabili.

Excesul de white-spirit si rumegus folosite la slefuire umeda se depoziteaza in exterior, in vase metalice inchise, deoarece prezinta pericol de autoaprindere. Acelasi regim se impune si benzinelor de lustruit de la masinile de slefuit, dupa ce acestea sunt schimbate.

Substantele folosite la lustruire, se vor pregati si pastra in incaperi separate, in sectie admitandu-se numai necesarul pentru un schimb, muncitorii tinand un minimum de timp neacoperite (sau sticle destupate).

Dupa terminarea lucrului, vasele cu substante folosite la lustruit, precum si tampoanele (folosite la lustruirea manuala) se vor scoate din sectie si se vor depozita in incaperi separate.

Incalzirea fabricilor de mobila se va face central, cu apa calda sau cu abur de joasa presiune urmarindu-se cu mare grija ca radiatoarele de incalzire si conductele sa fie in permanenta curatite de praf, iar la distanta de 50 cm de ele sa nu se gaseasca nici un fel de material combustibil.

Instalatia electrica de iluminat va fi de constructie etansa la praf-in sectiile in care se degaja praf, si antiexploziva in cele in care se produc emanatii de vapori inflamabili.

Tablourile de distributie se monteaza in exterior, motoarele electrice vor fi de tip protejat contra prafului (in sectiile in care se degaja praf) si de executie antiexploziva in sectiile cu emanatie de vapori. Conectarea si deconectarea circuitelor se va face prin intermediul intrerupatoarelor in ulei.

Folosirea focului deschis, (lampi de gaz, sudura etc. ) si fumatul sunt cu desavarsire interzise.

7. Sectii de melaminare si emailare

a. Melaminarea. Placile melaminate se obtin prin aplicarea unui film melaminic (hartie impregnata cu rasina fenolformaldehidica) pe suportul fibrolemnos dur sau pe straturi de hartie impregnat cu rasina fenolformaldehidica.

Procesul tehnologic de melaminare consta in: imprimarea hartiei, impregnarea hartiei cu rasina melamino- fenolformaldesidica si presarea filmelor melaminice pe suportul respectiv.

Imprimarea se face cu ajutorul unor masini de tiparit, diluantul cernelii fiind butanolul, alcoolul etilic, acetatul de butil, monoetilglicolul sau un amestec al acestora.

Pentru prevenirea incendiilor, in sectie se vor aduce numai cantitatile de diluant necesare procesului tehnologic pe o singura zi de lucru. Bidoanele vor fi in permanneta cu capacele bine inchise, inlaturandu-se astfel posibilitatea evaporarii sau revarsarii continutului.

In interiorul uscatorului masinilor de imprimare, temperatura nu va depasi niciodata 150 C. Cand diluantul se volatilizeaza cu greutate, pentru evitarea pericolului de incendiu se va micsora viteza de trecere a hartiei prin sistemul de uscare.

Vaporii formati in interiorul uscatorului se va evacua in exterior cu ajutorul unei instalatii de ventilatie, inlaturandu-se posibilitatea formarii amestecurilor explozive.

Hartiile impregnate se vor depozita in incaperi special amenajate, ferite de actiunea surselor de aprindere.

Pentru evacuarea in atmosfera a vaporilor de acid formic, folosit la producerea rasinilor si de butanol, fiecare din cele trei zone ale tunelului sunt prevazute cu instalatii speciale de ventilatie. La capetele tunelului se monteaza ventilatoare care formeaza perdele de protectie cu aer, impiedicand astfel iesirea vaporilor inflamabili in incapere.

In recircularea aerului cald nu trebuie sa se ajunga la o concentratie de vapori cu aerul capabila sa produca explozii. In acest sens, se vor lua probe de laborator. Usile tunelului vor fi in permanenta perfect inchise. In interiorul acestuia se va lucra cu temperaturi mai joase, deoarece fenolul se inflameaza la 90 C. Pentru aceasta, se micsoreaza viteza de trecere a hartiei impregnate prin tunel, deci se mareste timpul de expunere a hartiei la contactul cu aerul cald.

O deosebita atentie trebuie acordata curatirii masinilor de impregnat cu rasini fenol-formaldehidice folosindu-se, pentru curatire si spalare, alcool etilic. Pe timpul acestei operatii se va asigura o buna ventilatie. De asemenea, se vor indeparta cu grija si pulberile provenite prin caderea rasinii condensate si uscate de pe filmele melaminice si hartie impregnata.

Presarea, ca proces chimic de policondensare a rasinilor pentru obtinerea unei pelicule melaminice aderente la suportul respectiv, nu se face fara pericol de incendiu. Pe timpul policondensarii au loc degajari de vapori de formaldehida, fenol, ce-i drept reduse care trebuie indepartate prin instalatia de exhaustare cu car este prevazuta presa hidraulica.

Toate masinile de imprimat, impregnat si presele vor fi legate la pamant si unse cu regularitate.

b. Emailarea. Produsul emailat se obtine prin aplicarea pe suprafata placilor fibrolemnoase, a doua straturi succesive de grund si apoi a unui strat de email. Materialele folosite in acest scop sunt rasinile alhido-melaminice, care contin si un pigment, de regula anorganic.

Procesul tehnologic pentru policondensarea celor doua rasini componente prezinta un pericol de incendiu, doarece se folosesc temperaturi de 160 C.

Emailarea este precedata de doua operatii: pregatirea placilor fibrolemnoase si pregatirea materialelor de aplicare.

La pregatirea placilor fibrolemnoase este necesar sa se respecte aceleasi reguli de prevenire si stingere a incendiilor ca si la ateliere de tamplarie mecanica.

Pregatirea materialelor de aplicare are loc in statia de preparare a grundurilor si emailurilor si consta din aducerea acestora la viscozitatea de lucru. Operatia se executa in vase speciale, prevazute cu agitatoare.

Solventii intrebuintati la diluare, fiind substante inflamabile pentru evacuarea vaporilor degajati in statiile de pregatire a placilor, este necesara o puternica instalatie de ventilatie.

Aplicarea materialului pentru innobilarea placilor fibrolemnoase se realizeaza in sectia de emailare, in trei etape succesive: aplicarea primului strat de grund, apoi a celui de-al doilea strat, tot de grund, iar in final, a celui de al treilea - de email.

Aceasta operatie se executa pe trei linii tehnologice, fiecare linie fiind formata dintr-un agregat de desprafure, o zona de preincalzire, masina de aplicat materialul de innobilare, o zona de zvantare, o zona de uscare (coacere) si o zona de racire normala.

Pe timpul executarii operatiilor tehnologice, se va avea grija sa nu se depaseasca temperatura de regim, in care caz radiantii electrici vor fi supravegheati cu atentie iar instalatia electrica care ii alimenteaza, va fi in perfecta stare de functionare, eliminandu-se producerea de scurtcircuite.

Un accent deosebit se va acorda prevenirii incendiilor la masina de aplicat materialul de innobilare, unde obiectele se acopera cu o pelicula de grund, care este inflamabila. In aceasta zona se interzice cu desavarsire folosirea surselor de aprindere (flacari, scantei etc. ).

Rolele care pun in miscare banda de transport, vor fi bine centrate, iar axele unse periodic, pentru evitarea supraincalzirilor.

Zilnic, partile metalice ale instalatiei de turnare vor fi curatite de crusta de grund ce s-a depus pe timpul lucrului.

Din tunelul de uscare, vaporii de substante inflamabile, dagajati, se evacueaza cu ajutorul unor conducte, prin intermediul carora acestia se exhausteaza in exterior.

Canalele de ventilatie vor fi periodic verificate si desfundate de reziduurile de grund depuse.

Temperatura de uscare nu va depasi niciodata 160 C.