Regulamentul asupra comerciului

REGULAMENTUL ASUPRA COMERCIULUI

Secsia 1. "Pentru slobozenia comerciului"

Art. 154. Slobozenia comerciului fiind stiuta de toti ca este mijlocul cel mai singuratic si infiintat pentru destinderea lucrarii pamantului, si inaintarea a tot felul de meserie, care sint izvorul cel adevarat al fericirii obstesti; de aceea esirea afara din hotarul tarii, a vitelor, zaherelilor, a tot felul de materii pentru comertiu, lucrate sau nelucrate, este pentru totdeauna slobode peste tot tinutul si hotarul tarii Rumanesti, bez(fara) marginirile ce se vor chibzui de trebuinta pentru hrana locuitorilor in vreme de lipsa, dupa cum s-au insemnat intr-acest Regulament, care marginiri se vor des¬fiinta indata ce se va implini scopul pentru care s-au facut.

Art. 155. Porturile si schelile Dunarii sint slobode fara deosebire pentru toate corabiile, care sint in pace cu prea inalta Poarta. 

Art.156. Orice product al pamintului tarii Rumanesti, sau a(l) meserii(lor) locuitorilor Ei, se va putea vinde slobod de catre staptnul sau, m cu dinsul orice va voi; stapinul si cumparatorul se vor tocmi intre j dupa vointa lor, putind sa incarce productul in corabii straine sau in chiar ale lor, si sa le duca dupa cuprinderea Tratatului de la Adrianopol.

Art.157. Negotul felurimilor producturilor pamintenesti, si a tuturor celor ce va nascoci de acum inainte inaintarea industrii, nu sa va supune inliuntru in tara la nici un fel de vama, nici la vre un monopol, caci atit aceste cit si ori ce fel de havset asupra fabricilor s-au stricat si s-au desputernicit pentru totdauna.

Art. 158. Stapinirea va ocroti asezarea fabricilor si a manufacturilor, tragind din streinatate, prin fagaduinte folositoare, pe mesteri si lucratori, ce vor voi sa se aseze in tara, si dind atit acestora, cit si celor ce vor desavirsi vre o ramura de ori ce industrie, premii (daruri de insufletire). 

Art. 159. Aduceri si scoateri din Valahia in Moldova ce vor face locuitorii Valahii, si din protiva, a ori ce fel de product al tarii, care se va cunoaste ca este spre folosul amindurora noroadelor, precum vite si alte producturi pentru trebuinta cea din toate zilele a locuitorilor, sint slobode si ne supuse la nici un habaet sau vama. Lucrurile ce vor fi vatamatoare co¬mertului unuia din amindoua Printipaturile, precum trecerea turmelor de vite pentru negot, si vinzarea lor in bilciurile tarii, si peste hotarele vecinatatii; asemeni si caratul grinelor, a sarii si a seului din Moldova in portul Brailii, si alte schele ale Valahii, este cu totul poprit.

Art. 160. Pentru inlesnirea alisverisului dintre locuitorii oraselor cu cei duprin sate, este netagaduit de trebuinta, ca bez bilciurile cele intocmite si (ce) se vor intocmi de acum inainte, sa se aseze in fie ce politie si oras precum si prin schelile Dunarii tirguri in zile hotarite ale saptaminit. Taranii vor aduce aci vitele, legumile, precum si ori ce alt lucru vor avea de vindut, pentru consumatia si hrana oamenilor. Nici un dvaet nu se va lua pentru alisvelisul lor, nici vre un dregator si cinovnic va putea cere ceva, sub ori ce titlu, sau numire. Negutatorii marginii d-a dreapta Dunarii pot veni fara nici o poprire la tirgurile schelilor ca sa cumpere, ori sa vinza tot cu aceeasi slobozenie ca și ceilalti, insa sint datori a sa supune intocmai coprinderii pravilii pentru obsteasca Politie, precum si asezaminturilor celor hotarite in Capul pentru carantine, a nu porta nici decum arme asuprale, si a plati vama intocmai dupa tarifa ce se va alcatui. Cat pentru tirgurile ce se fac pe mosia vre unui particular, acesta va alege locul cel cuviincios pentru acest savarsit, cu chip ca nici el sa cerce vreo paguba, nici negutatorii sa fie strimtorati, din pricina ca locurile cele rinduite pentru tirguri nu sint indestul de largi.

La bilciuri si tirguri numai proprietarii vor putea sa vinda vin, rachiu, carne, piine, dar vrind aceasta dreptate sa o dea altuia, sa se tocmeasca cu acela cum sa va putea invoi. Pentru pravaliile, si umbrarele si cosarele ce va face proprietarul la acele bilciuri si tirguri, sa se tocmeasca cu negutatorii; pentru pasunatul vitelor se va face tocmeala intre proprietar si intre stapinul vitelor, iar pentru obor nu va putea lua nici o plata subt orice numire, sau titlu va fi. Tirgurile si celelalte bilciuri pentru vinzarea vitelor care sa fac pe la judetile de munte, sa vor aseza pe pamintul Valahii dupa vechiul obiceiu.

Art. 161. Obsteasca Adunare, indata dupa stringerea ei, sa va indelet-nici a face un Regulament pentru vami, si o tarifa pentru lucrurile cele ce sint sa plateasca, atit pentru cele ce vor intra in tara, si vor fi ale paminte-nilor, sau ale supusilor Portii otomanicesti, cit si pentru cele ce vor iesi. Pentru alcatuirea tarifii se va lua drept temei preturile de mijloc ale vinzarilor ce se vor fi facut in curs de cinci ani d-a rindul. Suditii streini nu vor plati alta vama de cit cea hotarita prin tarifa suditilor, in cita vreme insa se vor margini la negot cu ridicata. Obicinuita obsteasca Adunare va face schimbari, de va fi trebuinta, pe fie ce cinci ani la aceasta tarifa a lucrurilor ce intra si es afara din tara; jan-darmii cei orinduiti pentru paza hotarelor n-au voe sa ceara de la negutatori nici un havaet pentru trecerea producturilor, vitelor si altor marfuri: ci acestia, dupa ce vor plati vama, sint slobozi sa treaca fara nici o alta bintuire. 

Art. 162. Dupa un vechiu obiceiu, deosebitele clasuri de negutatori si isnafuri au in orasul Bucurestilor un staroste mai mare. Spre a intimpina de acum inainte toate relile intrebuintarii cite sa urma la alegerea acestui mai mare staroste, el sa va alege de aici incolo de catre starostii tuturor isnafu-rilor de negustori si mesteri lucratori ai orasului de capetenie, dupa ce se vor alege si acesti din urma starosti de catre isnafurile lor.   Toate poruncile si hotaririle Stapinirii asupra negotului sa vor da catre cel mai mare staroste, care stringind pe starostii celor din tiiu isnafuri, le va face cunoscute lor, dind asupra acelora porunci ori hotariri trebuincioasa publititate.