Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » matematica
Automatul de ordinul zero. Circuite logice combinationale

Automatul de ordinul zero. Circuite logice combinationale


Automatul de ordinul zero. Circuite logice combinationale



Circuitul logic combinational constituie modelul fizic al automatului finit de ordinul zero. Asa cum s-a aratat acest automat este caracterizat de faptul ca variabilele de iesire sunt independente de timp, (automatul nu are in structura sa elemente de memorie care sa contina informatii legate de evolutia in timp a intrarilor), valoarea lor fiind determinata doar de valoarea variabilelor de intrare la momentul respectiv. In figura 4.15 este data schema bloc a unui circuit logic combinational cu "n" intrari si "m" iesiri.







Pentru acest circuit se poate scrie setul de functii:

unde sunt functii logice.

Legat de realizabilitatea fizica a circuitelor logice combinationale se pot formula doua tipuri de probleme: de sinteza si de analiza. In continuare se vor dezvolta aceste probleme.



1. Sinteza si analiza circuitelor logice combinationale



Problemele de sinteza ale circuitelor logice combinationale se definesc in modul urmator: cunoscand semnalele de iesire corespunzatoare diferitelor combinatii ale semnalelor de intrare se cere sa se stabileasca structura circuitului logic combinational.

In general, sinteza unui circuit logic combinational presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1)     Pe baza enuntului temei de proiectare se procedeaza la completarea tabelului de adevar;

2)     Se realizeaza minimizarea functiilor logice prin una din metodele cunoscute;

3)     Se implementeaza functiile logice obtinute cu circuite logice;

4)     Se analizeaza circuitul obtinut pentru a vedea daca corespunde conditiilor impuse initial.

In cadrul problemelor de analiza se cunoaste structura logica a circuitului combinational si se cere sa se stabileasca valorile posibile ale semnalelor de iesire pentru toate combinatiile posibile de valori ale semnalelor de intrare. Problemele de analiza se solutioneaza cautand expresiile functiilor logice corespunzatoare semnalelor de iesire pentru ca ulterior sa se poata determina valorile acestor functii pentru toate combinatiile posibile de valori ale semnalelor de intrare. Pentru a putea determina valorile acestor functii este necesar sa se gaseasca termenii canonici ai functiei. Etapele ce trebuiesc parcurse in vederea analizei unui circuit combinational sunt:

1)     Pe baza structurii logice a circuitului logic combinational se determina, din aproape in aproape functiile logice ale semnalelor de iesire in forma normala;

2)     Se dezvolta aceste functii logice in forma canonica;

3)     Folosind tabelul de adevar se stabilesc valorile functiilor corespunzatoare semnalelor de iesire pentru toate combinatiile posibile de valori ale semnalelor de intrare;

4)     O etapa neobligatorie, dar uneori interesanta, consta in stabilirea de expresii minimale ale functiilor logice in forma canonica. Aceasta etapa vizeaza realizarea unui circuit echivalent cu circuitul analizat, dar mai economic. Nu trebuie omis insa faptul ca in procesul de sinteza au putut interveni si alte criterii decat cel de economicitate (de ex. functionare fara hazard).


2. Circuite logice combinationale sintetizate cu porti logice



Sinteza circuitelor logice combinationale cu porti logice (adica cu acele circuite logice care materializeaza fizic functiile logice elementare) presupune ca etapa obligatorie minimizarea functiilor logice in forma normala disjunctiva sau conjunctiva. Operatia de implementare a functiilor logice in scheme cu porti logice constituie o problema de optimizare a carei rezolvare depinde de experienta proiectantului in conditiile existentei unor restrictii privind: numarul de porti logice intr-o capsula de circuit integrat; numarul de intrari ale fiecarei porti logice; tipul de poarta logica care asigura utilizarea numarului minim de capsule integrate; etc.

Observatie: la sinteza circuitelor logice combinationale cu mai multe variabile de iesire se poate obtine o reducere a numarului de porti logice folosite daca se identifica termeni comuni in expresiile functiilor de iesire.



2.1. Sinteza cu porti logice NU, SI, SAU



La baza sintezei circuitelor combinationale cu porti logice NU, SI, SAU sta forma normala minima disjunctiva a functiei logice, atunci cand variabilele de intrare ale circuitului combinational se aplica la intrarile unor porti logice SI, iar iesrile se culeg de la iesirile unor porti logice de tip SAU, respectiv forma normala minima conjunctiva a functiei, atunci cand variabilele de intrare ale circuitului combinational se aplica la intrarile unor porti logice SAU, iar iesirile se culeg de la iesirile unor porti logice SI. Se mai spune ca circuitele combinationale ce implementeaza functii logice in forma normala disjunctiva au pe nivelul de intrare porti logice de tip SI respectiv pe nivelul de iesire porti logice de tip SAU si respectiv invers pentru circuitele combinationale ce implementeaza functii logice in forma normala conjunctiva. Formele normale ale functiilor logice descriu structural schema logica a circuitului ce trebuie realizat.

In practica, sinteza cu porti logice NU, SI, SAU, dispuse pe doua nivele, ridica probleme numai atunci cand portile logice folosite au un numar de intrari mai mic decat cel necesar, unele sunt incarcate peste limita de sarcina admisa, respectiv unele iesiri nu pot realiza comanda tuturor circuitelor care s-ar impune conform expresiei logice.

In practica sinteza cu porti logice SI, SAU, NU este folosita arareori intrucat in familia de circuite integrate TTL, care este familia cea mai utilizata, exista o gama restransa de circuite integrate care implementeaza functiile logice SI, respectiv SAU.

Din acelasi motiv se practica sinteza utilizand portile logice SI-NU, respectiv SAU-NU.



2.2. Sinteza cu porti logice SI-NU, respectiv SAU-NU



Functiile logice NU, SI, SAU formeaza un sistem logic complet intrucat orice functie logica poate fi implementata cu circuite care materializeaza functiile logice NU, SI, SAU.

Exista si alte sisteme logice complete, dintre acestea mai frecvent utilizate fiind sistemele bazate pe functiile logice SI-NU respectiv SAU-NU. Pentru a demonstra ca si aceste functii formeaza un sistem logic complet este suficient sa demonstram ca ele pot implementa functiile logice NU, SI, SAU.

Observatii: Daca aplicam teoremele lui De Morgan pentru cele doua functii logice rezulta:



1)     Un circuit SI-NU poate fi interpretat ca fiind compus dintr-un circuit SI urmat de un inversor sau ca un circuit SAU la care se aplica variabilele negate.

2)     Un circuit SAU-NU poate fi interpretat ca fiind un circuit SAU urmat de un inversor sau ca un circuit SI la care se aplica variabilele negate.

Pornind de la aceste doua observatii, rezulta urmatoarele modalitati de implementare a functiilor logice NU, SI, SAU cu circuite ce materializeaza fizic functiile SI-NU, respectiv SAU-NU.

Functia logica NU poate fi implementata cu un circuit SI-NU daca la intrarile neutilizate se aplica semnalul logic "1", respectiv cu un circuit SAU-NU daca la intrarile neutilizate se aplica "0" logic. De asemenea functia NU poate fi implementata cu oricare din aceste circuite daca varibila ce trebuie negata se aplica la toate intrarile circuitului SI-NU, respectiv SAU-NU (fig. 4.17).





Functia logica SI poate fi implementata cu un circuit SI-NU urmat de un inversor sau cu un circuit SAU-NU la intrarile caruia se aplica varibilele negate (fig.4.18).

Functia logica SAU poate fi implementata cu un circuit SI-NU la intrarile caruia se aplica variabilele negate sau cu un circuit SAU-NU urmate de un inversor.

Rezulta deci ca orice functie logica poate fi implementata folosind numai circuite SI-NU, respectiv SAU-NU.

Pentru sinteza circuitelor logice combinationale cu circuite SI-NU se parcurg urmatoarele etape:

(a)   - se obtine expresia minima a functiei in forma normala disjunctiva;

(b)   - se realizeaza o schema logica cu circuite SI-NU plasate pe doua nivele;

(c)    - variabilele care apar singure in suma se aplica la intrarea portii ce genereaza semnalul de iesire in forma complementata.


Exemplu:

este implementata de schema din fig. 4.20:




Pentru sinteza circuitelor logice combinationale cu circuite SAU-NU se parcurg urmatoarele etape:

(a)   - se obtine expresia minima a functiei in forma normala conjunctiva;

(b)   - se realizeaza o schema logica cu circuite SAU-NU plasate pe doua nivele;

(c)    - variabilele care apar singure in produs se aplica la intrarea portii ce genereaza semnalul de iesire in forma complementata.

Exemplu:

este implementata de schema din fig.4.21:





Observatie: Metodele prezentate in acest paragraf si in paragraful precedent sunt utilizate in general pentru implementarea functiilor logice simple. Pentru functii mai complicate se utilizeaza circuite integrate pe scara medie (ex. multiplexor, decodificator) sau larga (ex. memoria), circuite care realizeaza, in general, functii logice bine determinate. Pentru utilizarea lor la implementarea unor functii logice oarecare sunt necesare si porti logice.



3. Multiplexorul



Multiplexorul este un circuit logic combinational, integrat pe scara medie, obtinut printr-o conexiune (extensie) de tip serie a unor porti logice ce constituie elementul tipic de circuit logic combinational. Din punct de vedere functional multiplexorul este un selector ce conecteaza la iesire intrarea adresata. Circuitul are in general intrari de date si "n" intrari de adresa. Valoarea iesirii este determinata de valoarea intrarii selectate prin adresa.






INTRARI

IESIRI

c

b

a


W

0

0

0

0









0

0

1

0









0

1

0

0









0

1

1

0









1

0

0

0









1

0

1

0









1

1

0

0









1

1

1

0












1










0

1

Figura 4.22


Sub forma integrata se produc mai multe tipuri de multiplexoare dintre care amintim multiplexorul cu 16 intrari de date si 4 intrari de adresare, 8 intrari de date si 3 de adresare si 4 intrari de date si 2 de adresare. In fig. 4.22 este data schema desfasurata, schema bloc si tabelul de functionare ale multiplexorului cu 8 intrari de date, 3 intrari de adresare, o intrare de validare a functionarii (activa pe 0) si doua iesiri complementare  W si .

Functia logica pe care o implementeaza acest multiplexor este:

Dintre aplicatiile posibile ale circuitelor multiplexoare amintim selectia secventiala, conversia paralel-serie a datelor si transmisia multiplexata a informatiilor de pe mai multe linii pe o singura linie.

Pe langa aceste aplicatii multiplexoarele pot fi utilizate si pentru implementarea functiilor logice. Astfel cu un multiplexor cu intrari de date poate fi implementata orice functie logica de "n" variabile aplicand la intrarile de date valorile functiei, iar la intrarile de adresare cele "n" variabile. De exemplu functia de trei variabile

este implementata de multiplexorul din fig. 4.23.



a

b

c

d

0

0

0

0

0

0

0

0

1

0

0

0

1

0

1

0

0

1

1

1

0

1

0

0

0

0

1

0

1

1

0

1

1

0

1

0

1

1

1

1

1

0

0


0

0

1

0

0

1

1

1

0

1

0

1

1

0

1

1

0

1

1

0

0

0

1

1

0

1

0

1

1

1

0

1

1

1

1

1

0

Figura 4.24

Un multiplexor cu intrari de date poate implementa si functii de mai mult de "n" variabile daca se utilizeaza si porti logice suplimentare. Pentru functii de "n+1" variabile se aleg "n" variabile care se aplica la intrarile de adresare, iar a "n+1" variabila se aplica in forma normala sau complementata la unele intrari de date.

Ex. functia definita prin tabelul si avand reprezentarea in figura 4.24

Observatie: Pentru a usura determinarea functiilor de intrare din tabelul de definitie al functiei logice este recomandabil ca variabila reziduala sa fie cea mai putin semnificativa.

In general prin utilizarea circuitelor multiplexoare se reduce numarul variabilelor de care depinde functia logica. Astfel, daca functia de implementat depinde de "n" variabile, prin utilizarea unui multiplexor cu intrari de date (m<n) functiile care trebuiesc implementate cu porti logice depind de "n-m" variabile. Implementarea functiei de "n" variabile se reduce in acest fel la implementarea a functii de "n-m" variabile.

Pentru exemplificare se considera functia de cinci variabile la implementarea careia se foloseste un multiplexor cu 8 intrari de date (fig.4.25).

a

b

c

d

e


0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

1

0

0

0

0

1

0

0

0

0

0

1

1

0

0

0

1

0

0

1

0

0

1

0

1

1

0

0

1

1

0

1

0

0

1

1

1

1

0

1

0

0

0

0

0

1

0

0

1

0

0

1

0

1

0

0


0

1

0

1

1

1

0

1

1

0

0

0

0

1

1

0

1

1

0

1

1

1

0

1

0

1

1

1

1

1

1

0

0

0

0

0

1

0

0

0

1

1

1

0

0

1

0

1

1

0

0

1

1

0

1

0

1

0

0

1

1

0

1

0

1

1

1

0

1

1

0

1

1

0

1

1

1

0

1

1

0

0

0

0

1

1

0

0

1

1

1

1

0

1

0

0

1

1

0

1

1

1

1

1

1

0

0

1

1

1

1

0

1

1

1

1

1

1

0

0

1

1

1

1

1

0


Figura 4.25

 



4. Decodificatorul si demultiplexorul


Decodificatorul este un circuit logic combinational, integrat pe scara medie, obtinut printr-o extensie de tip paralel a unor porti logice si are "n" intrari de adresare si iesiri. Din punct de vedere functional decodificatorul activeaza una din cele iesiri ale sale, functie de codul aplicat la cele "n" intrari.

INTRARI

IESIRI

a

b

c

0

0

0

0

1

1

1

1

1

1

1

0

0

1

1

0

1

1

1

1

1

1

0

1

0

1

1

0

1

1

1

1

1

0

1

1

1

1

1

0

1

1

1

1

1

0

0

1

1

1

1

0

1

1

1

1

0

1

1

1

1

1

1

0

1

1

1

1

0

1

1

1

1

1

1

0

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

1

0


  Din punct de vedere constructiv se produc mai multe tipuri de circuite decodificatoare dintre care amintim decoficatorul zecimal cu 4 intrari si 10 iesiri, decodificatorul binar dublu cu patru iesiri si doua intrari de adresare comune, decodificatorul binar cu 16 iesiri, decodificator pentru comanda dispozitivelor de afisaj cu 7 segmente. In fig. 4.26 este data schema desfasurata, schema bloc si tabelul de functionare ale decodificatorului binar cu 3 intrari si 8 iesiri.









Circuitul decodificator din fig.4.26 se transforma in circuit demultiplexor daca schema se completeaza cu traseele cu linie intrerupta.

Din punct de vedere functional demultiplexorul asigura transmiterea semnalului aplicat la intrarea sa prin una din cele iesiri, iesire selectata prin codul aplicat la cele "n" intrari de adresare.

Tabelul de functionare si schema bloc ale demultiplexorului a carui schema logica desfasurata este data in fig. 4.26 (inclusiv traseul cu linie intrerupta) sunt prezentate in fig.4.27.



INTRARI

IESIRI

a

b

c

0

1

2

3

4

5

6

7

0

0

0

0

0

1

1

1

1

1

1

1

0

0

1

0

1

0

1

1

1

1

1

1

0

1

0

0

1

1

0

1

1

1

1

1

0

1

1

0

1

1

1

0

1

1

1

1

1

0

0

0

1

1

1

1

0

1

1

1

1

0

1

0

1

1

1

1

1

0

1

1

1

1

0

0

1

1

1

1

1

1

0

1

1

1

1

0

1

1

1

1

1

1

1

0




1

1

1

1

1

1

1

1

1


Din tabel se observa ca demultiplexorul functioneaza ca un decodificator cu 8 iesiri daca la intrarea de date se aplica semnal logic zero, deci practic un demultiplexor poate fi folosit ca decodificator. Si reciproca este valabila, adica un decodificator poate fi utilizat ca demultiplexor. In cazul de fata, decodificatorul din fig.4.26 poate fi utilizat ca demultiplexor cu patru iesiri (primele patru) daca intrarea cu ponderea cea mai mare se considera ca fiind intrare de date.

Multiplexorul si demultiplexorul pot fi utilizate pentru transmiterea mai multor semnale pe o singura linie.

Circuitele decodificatoare sunt foarte utile la implementarea sistemelor de functii. Exemplu: sa se sintetizeze un circuit logic combinational care sa faca conversia din cod binar natural in cod Gray de trei variabile folosind un circuit decodificator cu 8 iesiri.



a

b

c

0

0

0

0

0

0

0

0

1

0

0

1

0

1

0

0

1

1

0

1

1

0

1

0

1

0

0

1

1

0

1

0

1

1

1

1

1

1

0

1

0

1

1

1

1

1

0

0




5. Memoria fixa ROM


Memoriile fixe ROM sunt circuite integrate pe scara larga avand schema bloc din fig. 4.29 si fiind organizate sub forma unor cuvinte (in cazul nostru ) de lungime data (pentru fig. 4.29 lungimea data este "m" biti).





Memoria fixa are "n" intrari de adresare, o intrare (sau mai multe) de validare () si "m" iesiri de date. Fiecare cuvant al memoriei este selectat printr-o combinatie unica de valori ale variabilelor de adresare.

Cu o memorie fixa poate fi implementat un sistem de functii logice caz in care variabilele se aplica la intrarile de adresare ale memoriei, iar valoarea functiilor logice este obtinuta la iesirile memoriei. De mentionat ca fiecare functie logica este data de un bit de la iesire.

Din punct de vedere logic o memorie cu capacitatea de cifre binare este un selector cu "n" intrari de adresare si intrari de date reprezentate de celulele memoriei (fig.4.30). Asa cum s-a aratat si la prezentarea multiplexorului, o astfel de structura realizeaza o functie logica de variabilele de adresare, functie ale carei valori sunt specificate de intrarile de date ale multiplexorului care, in cazul de fata, sunt impuse de continutul celulelor de memorie.





Considerand de exemplu o functie logica de trei variabile a, b, c, avand tabelul de adevar prezentat in tab.4.3, implementarea ei se poate face cu ajutorul unei memorii avand capacitatea de memorare de opt cifre binare la intrarile de adresare ale careia se

a

b

c

f

0

0

0

0

0

0

1

1

0

1

0

1

0

1

1

0

1

0

0

1

1

0

1

0

1

1

0

0

1

1

1

1

Tabelul 4.3

 




aplica cele trei variabile: a, b si c si in care s-a inscris, la fiecare adresa, valoarea functiei corespunzatoare produsului logic standard ce corespunde adresei respective (fig.4.31).


a

b

c

0

0

0

0

1

0

1

0

0

1

0

0

1

1

0

1

0

0

1

1

1

0

1

1

1

0

0

0

1

0

0

1

1

0

0

1

0

1

0

0

1

0

1

1

0

0

1

1

1

1

1

1

1

1

0

0

Tabelul 4.4

 











In cazul in care se urmareste implementarea unui sistem de functii logice se multiplica numarul celulelor de memorie ce sunt adresate de aceeasi iesire a decodificatorului de adresa. De exemplu in cazul in care se urmareste implementarea unui sistem de patru functii logice de trei variabile (tab.4.4) celulele de memorie se dispun matricial astfel ca o iesire a decodificatorului sa conduca la "citirea" a patru celule simultan.

De remarcat ca in cazul implementarii functiilor logice cu ajutorul memoriilor problema minimizarii acestora se pune doar in unele cazuri speciale, ce vor fi enumerate, deoarece, in mod obisnuit, in memorie se introduce chiar tabelul de definitie al functiei.

Observatie: La implementarea functiilor logice cu memorii fixe nu are importanta complexitatea functiei. Structura memoriei ce trebuie folosita este data de numarul de variabile si numarul de functii. Rezulta deci ca implementarea cu memorii fixe este recomandabila atunci cand functiile sunt complicate.

Problema care se pune la implementarea unui sistem de functii cu o memorie fixa este aceea de a folosi o memorie cat mai mica. Se cere deci sa se reduca pe cat posibil numarul variabilelor si numarul functiilor.

Reducerea numarului variabilelor de intrare este deosebit de importanta deoarece capacitatea memoriei ce trebuie utilizata se dubleaza pentru fiecare variabila de intrare. O metoda posibila de reducere a numarului de variabile consta in codificarea acestora. De exemplu 16 variabile independente ce nu se pot modifica simultan pot fi codificate cu patru variabile binare.

In mod similar numarul functiilor implementate cu o memorie fixa poate fi redus daca se foloseste un decodificator extern care sa decodifice functiile cerute din iesirile memoriei.


6. Structuri logice programabile


Structurile logice programabile sunt circuite logice combinationale capabile sa implementeze functii logice exprimate in forma normala disjunctiva. Structurile programabile contin doua matrici: o matrice de porti SI care decodifica adresa si o matrice de porti SAU care genereaza functiile logice (un SAU logic intre adresele pentru care functia ia valoarea logica 1).

Schema logica de principiu a unei structuri logice programabile cu 16 intrari si 8 iesiri avand o matrice cu 48 de porti SI cu cate 32 de intrari si o matrice cu 8 porti SAU cu cate 48 de intrari este prezentata in fig.4.33.

Structurile logice programabile se clasifica in:

a)     structuri PLA atunci cand sunt programate la fabricatie prin procedee de mascare;

b)     structuri FPLA in cazul in care pot fi programate de catre utilizator.

Structurile logice programabile rezolva problema codificarii variabilelor de intrare, care a fost ridicata in cazul implementarii functiilor logice cu memorii fixe, facilitand astfel implementarea unor functii logice de un numar foarte mare de variabile. Astfel, spre deosebire de memorii unde se decodifica toate adresele posibile, in cazul structurilor programabile sunt decodificate numai adresele utilizate (produsele logice pentru care functia ia valoarea logica 1). Adresele utilizate sunt specificate in formularul de programare. Pentru exemplificare, in tabelul 4.5 si in fig.4.34 sunt date formularul de programare si schema logica simplificata a unei structuri logice cu 4 intrari si 4 iesiri care realizeaza conversia din cod zecimal codificat binar in cod Gray.









NR. ADRESA

INTRARI

IESIRI

a

b

c

d

1

0

0

0

0

0

0

0

0

2

0

0

0

1

0

0

0

1

3

0

0

1

0

0

0

1

1

4

0

0

1

1

0

0

1

0

5

0

1

0

0

0

1

1

0

6

0

1

0

1

0

1

1

1

7

0

1

1

0

0

1

0

1

8

0

1

1

1

0

1

0

0

9

1

0

0

0

1

1

0

0

10

1

0

0

1

1

1

0

1

Tabelul 4.5

 




Structura are in componenta sa o matrice cu 9 porti SI a cate 8 intrari si 4 porti SAU cu cate 9 intrari. Cele patru functii si se obtin ca sume de produse logice.

La implementarea functiilor logice cu structuri programabile se pot folosi toate metodele de minimizare cunoscute. In practica insa minimizarea nu este necesara decat atunci cand, in forma canonica, numarul de produse logice standard este mai mare decat numarul adreselor disponibile in structura programabila. Minimizarea are sens numai in cazul in care se reuseste implementarea functiilor logice cerute cu o structura programabila de dimensiuni mai mici, avand in vedere ca aceste structuri se produc in variante care difera prin numarul de intrari, numarul de iesiri si numarul de adrese (cuvinte). Cum, pentru o aplicatie data, numarul de intrari si de iesiri este dat, rezulta ca reducerea ce se poate obtine vizeaza numarul adreselor.

Pentru exemplul dat, cel al unui convertor din cod zecimal codificat binar in cod Gray se obtine urmatorul formular de programare si structura din fig. 4.35.



NR. ADRESA

INTRARI

IESIRI

a

b

c

d

1

1

*

*

*

1

1

0

0

2

*

1

*

*

0

1

0

0

3

*

1

0

*

0

1

1

0

4

*

0

1

*

0

0

1

0

5

*

*

1

0

0

0

0

1

6

*

*

0

1

0

0

0

1

Tabelul 4.6

 

 



S-a obtinut o structura cu 6 adrese. Mai trebuie mentionat si faptul ca daca pentru implementare s-ar fi folosit o memorie fixa, ar fi fost utilizate 16 adrese corespunzatoare celor 16 combinatii posibil de realizat cu cele patru variabile de intrare.









7. Aplicatii ale circuitelor logice combinationale. Sumatorul


Sumatorul se defineste ca fiind circuitul logic combinational care asigura, direct sau indirect, efectuarea insumarii a doua numere binare tinand cont de un eventual transport initial. In fig. 4.39 este prezentat modul de reprezentare a unui sumator pe "n" biti care tine cont de un eventual transport initial si genereaza, daca este cazul, un transport final .




Circuitul logic combinational care asigura, direct sau indirect, insumarea a doua numere binare cu cate un bit fara a lua in considerare transportul de la bitul cu ponderea imediat inferioara este denumit semisumator. Tabelul de adevar al unui semisumator la intrarea caruia se aplica doua numere binare de cate un bit, si respectiv , este prezentat in tab.4.7.





Din tabel rezulta urmatoarele expresii pentru variabilele de iesire suma () si transport catre bitul de rang imediat superior

(4.1)

expresii ce sunt implementate de schema logica din fig.4.40a. Reprezentarea simbolica a acestei scheme este redata in fig.4.40b.

In principiu, sumatorul complet pentru un bit oarecare de rangul n se poate realiza utilizand doua semisumatoare conform schemei din fig.4.41, unde cu s-a notat transportul de la bitul de rang imediat inferior, iar cu transportul catre bitul de rang imediat superior. Primul semisumator efectueaza o suma partiala si un transport partial in timp ce al doilea, tinand cont de transportul , genereaza suma si transportul . De remarcat ca si nu pot fi simultan egale cu 1.

In practica insa nu se foloseste aceasta solutie, ci se pleaca de la tabelul de adevar al unui sumator, expresiile variabilelor de iesire minimizandu-se cu una din metodele cunoscute (tabelul 4.8).


0

0

0

0

0

0

0

1

1

0

0

1

0

1

0

0

1

1

0

1

1

0

0

1

0

1

0

1

0

1

1

1

0

0

1

1

1

1

1

1

Tabelul 4.8

 









Schemele combinationale care implementeaza acest sumator sunt date in fig.4.43.In figura 4.44 este data schema unui sumator multibit obtinut prin interconectarea mai multor sumatoare.Propagarea transportului este de tip serie.




Politica de confidentialitate


logo mic.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Comentarii literare

ALEXANDRU LAPUSNEANUL COMENTARIUL NUVELEI
Amintiri din copilarie de Ion Creanga comentariu
Baltagul - Mihail Sadoveanu - comentariu
BASMUL POPULAR PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR - comentariu

Personaje din literatura

Baltagul – caracterizarea personajelor
Caracterizare Alexandru Lapusneanul
Caracterizarea lui Gavilescu
Caracterizarea personajelor negative din basmul

Tehnica si mecanica

Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice.
Actionare macara
Reprezentarea si cotarea filetelor

Economie

Criza financiara forteaza grupurile din industria siderurgica sa-si reduca productia si sa amane investitii
Metode de evaluare bazate pe venituri (metode de evaluare financiare)
Indicatori Macroeconomici

Geografie

Turismul pe terra
Vulcanii Și mediul
Padurile pe terra si industrializarea lemnului

TRIUNGHIUL - Test 1
Modele parametrice si modele neparametrice
Tetraedre echifaciale
Functii diferentiabile
Filtrele numerice IIR 1D si 2D
Algoritm pentru aflarea coeficientilor unui polinom atunci cand se cunosc radacinile polinomului
Planul - reprezentarea planului, determinarea urmelor, dreptele particulare ale planului
REPARTITIA NORMALA MULTIDIMENSIONALA

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu