Agresivitatea

AGRESIVITATEA

Ce se intelege prin comportament agresiv? Comportament de a face rau intentionat unei alte fiinte vii. Ex.

Explicatiile comportamentului agresiv se incadreaza in trei categorii:

Explicatii biologice

Explicatii biosociale

Explicatii din perspectiva psihologiei sociale

Explicatii biologice - se impart in trei categorii:

a)        teorii psihanalitice ale agresivitatii. Freud postula existenta a doi factori instinctivi, contrarii - eros (instinctul vietii) si thanatos (instinctul mortii). Instinctul de autoconservare este opus celui de autodistrugere. La oameni, agresivitatea este legata de cea de-a doua forta - autodistrugerea iar acest instinct este directionat spre exterior, impotriva celorlalti, pentru a le provoca rau. Aspectul important este acela ca agresivitatea oamenilor reprezinta un imbold instinctiv si natural care isi gaseste exprimarea fie prosocial prin activitate, fie antisocial prin a provoca rau altora.

b)        Teorii etologice ale agresivitatii - provenite din studiul comportamentului natural al animalelor. Etologii au sugerat existenta unei acumulari de energie care isi gaseste exprimarea in modele fixe de actiune (Crook, 1973). Eliberarea acestei energii depinde de un declansator (trigger) dupa cum a fost denumit de Hess (1962). Ex. comportamentul amenintator al altui animal. Potrivit lui Lorenz (1966) aceste comportamente au functia de conservare a speciei precum si a individului. Mai exista si un alt scop referitor la selectia sexuala. La diferitele specii de animale agresivitatea permite selectia partenerului si astfel nasterea unor pui mai puternici. Cei care pierd lupta in aceste contexte semnaleaza calmarea, astfel ca moartea sau ranile grave apar rar in asemenea conflicte. La oameni gesturile de calmare nu sunt dezvoltate astfel ca agresivitatea duce la moarte.

c)        Sociobiologia - toate explicatiile biologice se centreaza pe caracterul instinctiv, innascut al agresivitatii. Aceasta constituie o parte fundamentala a tuturor animalelor, inclusiv a omului.

Wilson (1975) a definit sociobiologia ca fiind studiul bazelor biologice ale comportamentului social. El a extins teoriile darwiniene ale evolutiei. Agresivitatea (ca si orice alt comportament care contribuie la supravietuire) trebuie sa fie adaptativa. Aceasta inseamna ca un individ al unei specii care manifesta un astfel de comportament se va reproduce si astfel isi va transmite genele. Un asemenea comportament fundamentat genetic va continua daca el serveste la cresterea succesului de reproducere al individului (Cunningham, 1981). Agresivitatea duce la achizitionarea si conservarea mai multor resurse sau ajuta la protejarea si apararea rudelor. Nu vorbim despre conservarea speciilor ci despre succesul indivizilor sau grupurilor din cadrul acelor specii. Trebuie amintit si ca agresivitatea implica un cost potential, leziuni severe sau moartea care pot impiedica realizarea scopurilor astfel ca rezultatele trebuie sa egaleze costurile. Dezvoltarea agresivitatii trebuie sa fie selectiva.

Toate explicatiile biologice se centreaza pe caracterul instinctiv si innascut al agresivitatii. Aceasta constituie o parte fundamentala a tuturor animalelor, inclusiv a omului.

2.Explicatii biosociale - acestea includ la randu-le cateva teorii:

a)     ipoteza frustrare- agresivitate. Dollard et al. (1939) sustin ca agresivitatea este intotdeauna provocata de un anumit eveniment sau de o situatie frustranta. Pe de alta parte, frustrarea nu duce inevitabil la agresivitate. Frustrarea este definita ca fiind orice lucru care interfereaza cu realizarea unui scop. Desi sunt dovezi ca agresivitate isi are uneori originea in frustrare, relatia nu este atat de puternica precum a sugerat Dollard. Proportia de frustrare este de asemenea importanta. Frustrarea usoara nu pare sa duca la un comportament agresiv. Ex. lui Harris (1974) cu oamenii care stau la coada sa cumpere un bilet. Cand cineva se vara in fata trezeste reactii agresive puternice celui de-al doilea din fata cozii, pe cand cel de-al 12-lea pare indiferent. Berkowitz (1965) a aratat ca frustrarea creeaza starea de pregatire pentru actiunea agresiva. Frustrarea creeaza furie care poate fi sau nu transformata in agresivitate

b)     teoria excitatie -transfer (Zillman, 1979, 1988) - modelul incearca sa faca legatura agresivitate si elementele de mediu. Modelul lui Zillman indica existenta a trei factori care determina daca agresivitatea se exprima sau nu prin actiune:

Comportamentul agresiv invatat

Activarea sau excitatia dintr-o alta sursa

Interpretarea starii de activare

3.Explicatia din perspectiva psihologiei sociale

Invatarea agresivitatii . Dupa opinia lui Bandura (1973, 1977) comportamentul agresiv este in mare parte invatat. Atat comportamentul antisocial cat si cel prosocial pot fi invatate desi exista cu siguranta o componenta biologica. Experientele prin care acesta poate fi invatat pot fi directe sau indirecte. Socializarea privind comportamentul agresiv se poate realiza simplu prin procese de conditionare sau cu ajutorul invatarii prin observatie.

--Experienta directa - Comportamentul este format si intarit prin recompense si pedepse. Ex. copilul care ia jucaria surorii mai mici prin violenta. Daca nu va fi pedepsit, acest tip de comportament este intarit. Gama intaritorilor posibili pentru comportamentul agresiv poate fi foarte ampla. Ea poate include atat statutul social cat si aprobarea sociala. Ex. copilul are o reprezentare despre a fi barbat care include si agresivitatea. Banii constituie un intaritor pentru adulti iar dulciurile pentru copii. In cazuri de extrema provocare, privirea victimei care sufera poate fi un intaritor (acesta este motivul indicat de catre ucigasii in serie).

Invatarea prin observatie sau modelare - Bandura si colab. au realizat experimente de acest fel. Ex. de citit experimentul cu papusa Bodo. Rezulta ca exista dovezi ca prezenta unui model agresiv duce la eliminarea inhibitiilor care impiedica oamenii sa se comporte agresiv.

Factorii care influenteaza agresivitatea. sunt urmatorii:

--factorii personali incluzand diferentele interindividuale

-factorii de mediu cum ar fi calitatea slaba a aerului

--variabile situationale cum ar fi prezenta armelor sau provocarea de un anumit tip.

Diferentele interindividuale - ideea unei personalitati agresive a preocupat cercetatorii si opinia publica. Sunt dovezi ca exista un pattern comportamental care a fost descris ca personalitate de tip A (Matthews, 1982). S-a descoperit si ca aceia care manifesta un astfel de comportament sunt mai predispusi bolilor cardiace. Ei sun hiperactivi si foarte competitivi in actiunile cu ceilalti oameni. Sunt, de asemenea, agresivi fata de cei care sunt perceputi ca adversari intr-o sarcina importanta. In cadrul unei organizatii, Baron (1989) a descoperit ca acestia sunt in conflict cu subordonatii dar niciodata cu superiorii. In aceasta situatie ei apar a avea ceva in comun cu personalitatea autoritara descrisa de Adorno et al. (1950). Exista si indicii ca astfel de personalitati sunt ereditare (experiente facute pe gemenii monozigoti).

Genul si socializarea. Maccoby si Jacklin ( 1974) au opinat ca femeile sunt mai putin agresive decat barbatii. Alte cercetarii au pus sub semnul intrebarii aceasta concluzie, barbatii par sa fie mai agresivi dar diferentele sunt mici. Cand problema se refera la agresivitatea fizica, barbatii sunt mai agresivi decat femeile dar cand avem in vedere agresivitatea verbala sau psihologica, diferentele de gen nu sunt deloc precise. Exista totusi diferente privind felul in care barbatii si femeile percep comportamentul agresiv. Femeile sunt anxioase si se simt mai vinovate cand trebuie sa se comporte agresiv, mai ingrijorate de ranile pe care le-ar putea provoca victimei si mai nelinistite de un potential pericol asupra lor. Copiii mai agresivi sunt mai predispusi decat copiii non-agresivi sa atribuie o intentie ostila actiunilor celorlalti (eroare de atribuire ostila).

Factorii de mediu:

a)     Zgomotul - Donnerstein si Wilson (1976) au adus dovezi in favoarea unei mai mari tendinte spre agresivitate in conditiile unui zgomot puternic.

b)     Calitatea aerului - Rotton si Frey (1976) au comparat rapoarte privind tulburarile in familie cu proportia de ozon din atmosfera - zilele cu temperaturi inalte si in care nu batea vantul au precedat episoade violente.

c)     Caldura - efectul "lungii veri fierbinti" - relatie lineara descoperita de Baron (1977). Tendintele agresive sunt mediate de gradul de disconfort pe care il resimt oamenii. Ex. Troleibuzele vara in Bucuresti. Anderson (1989) - "Efectele temperaturii sunt directe, ele opereaza la nivel individual. Efectele temperaturii sunt importante, ele influenteaza majoritatea comportamentelor antisociale imaginabile".

Influenta situatiei. Provocarea si agresivitatea. Agresivitatea poate rezulta dintr-un anumit tip de provocare. Daca cineva ne ataca fizic sau verbal, replicam. Intre acestea exista o relatie mai stransa decat intre aceea dintre frustrare si agresiune. Perceptia intentiei de atac are un anumit efect asupra actiunii de ripostare. Daca credem ca cineva incearca in mod intentionat sa ne atace, atunci ripostam.

Instigarea din partea unei a treia persoane. Borden (1975) sustine ca si martorii pot influenta evenimentele. Prezenta unui observator de sex masculin poate fi cauza unui comportament agresiv mai accentuat decat daca observatorul ar fi de sex feminin. Normele societatii sugereaza implicit ca femeile nu aproba violenta in masura in care o fac barbatii.

Dezinhibitia. Inhibitiile fata de agresivitate constituie o parte a procesului de socializare. In majoritatea societatilor oamenii sunt invatati ca agresivitatea si violenta trebuie evitate. Rusinea si vinovatia sunt atribuite comportarii agresive.

--depersonalizarea - conduce la cresterea agresivitatii - depersonalizarea atat a victimei cat si a agresorului. Todorov - sentimentul de anonimitate dat de uniforme, mastile de la Ku Klux Klan, ciorapii trasi pe fata de jefuitorii de banci.

--dezumanizarea victimelor - in razboi - victimele sunt considerate "obiective care trebuie rase de pe fata pamantului" sau "distrugeri colaterale" (cazul Hiroshimei).

Alcoolul si drogurile - Experientele facute demonstreaza ca in cantitati mici alcoolul reduce nivelul de agresivitate dar in cantitati mai mari duce la cresterea agresivitatii. Marijuana conduce la descresterea agresivitatii chiar administrata in doze mari.

Furie si agresivitate. Berkowitz (1983) a formulat un model al relatiei dintre manie (furie) si agresivitate pe care l-a denumit modelul cognitiv neasociationist.

In acest model stimulii agresivi sunt de o mare varietate de tipuri (de la zgomote la insulte). Daca inaintea unor imprejurari similare sentimentele de manie au fost asociate cu comportamentul agresiv, aceasta poate avea efect de incarcare (rol facilitator) a gandurilor despre agresivitate.

Violenta TV - relatia dintre influenta sociala a violentei si comportamentului agresiv prezentate de TV s-a dovedit foarte dificila de studiat in conditii de laborator iar situatia practica se dovedeste imposibila sub raportul cuantificarii (desi sunt numeroase marturii ale unor agresori care declara ca au aplicat cele invatate cu prilejul vizionarii unor emisiuni TV).

Geen si Donnerstein au revizuit mai multe studii de gen si au ajuns la urmatoarele concluzii (uneori contradictorii):

Violenta TV la care au fost supusi participantii la experimente este deseori de gravitate medie si de scurta durata;

Violentele la care sunt expusi telespectatorii sunt mai extinse in timp si mult mai reduse ca gravitate. Cercetarile din SUA au estimat ca in filmele de animatie pentru copii, la fiecare doua minute este prezentat un act violent. Pana la 16 ani, un copil va fi martor la peste 13 000 crime prezentate la TV.

Violentele la care sunt expusi oamenii au ca efect dezinhibitia.

Violenta si agresivitatea sunt deseori prezentate ca nefiind nocive victimelor (suferintele si leziunile acestora sunt subestimate);

In multe cazuri, agresorul este prezentat ca personaj pozitiv si simpatic; rareori se spune despre el ca a fost pedepsit pentru violentele comise. 

Studiile de laborator pe aceasta tema au demonstrat:

Numai atunci cand filmul justifica violenta pe care o etaleaza, poate sa duca la aparitia comportamentului agresiv;

Expunerea la violenta TV conduce la agresivitate numai atunci cand initial exista un nivel de agresivitate;

Relatia dintre violenta TV si agresivitate este valida numai in masura in care telespectatorul se identifica cu agresorul din film;

Cand agresorul este portretizat ca avand trasaturi de liberator , agresivitatea are o probabilitate mai mare de aparitie;

Agresivitatea are o probabilitate mai mare de aparitie daca sunt indicii care amintesc telespectatorilor episoade violente.

Explicatiile oferite de psihologia cognitiva se raporteaza la relatii cu procesele de gandire si mnezice mai degraba decat la invatarea asociativa. In general, oamenii care vizioneaza o cantitate mai mare de violenta devin mai putin preocupati de consecintele nocive ale actiunilor lor.

Pornografie si agresivitate

Pornografia a fost considerata ca un tip particular de material erotic in care elementele sexuale si agresive se combina pentru a portretiza forta si coercitia utilizate pentru a realiza actul sexual. Freud (1938) a relevat existenta unei legaturi stranse intre agresivitate si sexualitate.

Kutchinsky (1973) intr-un studiu efectuat in Danemarca a masurat frecventa infractiunilor sexuale inainte si dupa ridicarea restrictiilor asupra vanzarii de materiale pornografice. Faptul a dat nastere unei teorii care sustine ca pornografia sexuala actioneaza ca o supapa de siguranta. Atunci cand materialele sexuale se obtin mai usor, potentialii agresori isi obtin placerea din astfel de materiale si nu trebuie sa recurga la violenta. Bachy (1976) a observat insa ca odata ce materialele pornografice pot fi procurate imediat, incidenta violurilor mai degraba a crescut decat a scazut.

Alte experimente facute de Donnerstein (1982) au concluzionat ca barbatii care sunt expusi la pornografie vor deveni mai agresivi cu femeile (pornografia a fost aici diferentiata de erotism); erotismul are un efect redus asupra maniei si agresivitatii.

Controlul agresivitatii. Pentru teoreticienii care considera ca agresivitatea reprezinta un impuls innascut, eliminarea ei este imposibila. Scopul este atunci dirijarea spre modalitatii acceptabile (ex. evenimente sportive).

Etologii (Lorenz) nu cred ca ar fi posibila eliminarea in totalitate a comportamentului agresiv. Daca putem insa identifica cauzele care declanseaza comportamentul agresiv, atunci ar fi posibil sa-l controlam.

Daca nu este intarit comportamentul agresiv, acesta ar putea dispare (teoria lui Brown si Eliot, 1965).

Se pune problema pedepsei agresivitatii. Baron (1977) a indicat faptul ca pedepsirea sau amenintarea cu pedeapsa unui comportament agresiv, este eficienta doar in urmatoarele conditii:

Trebuie sa fie predictibila - profesorul sau parintele trebuie sa fie consecventi;

Trebuie sa urmeze imediat agresivitatii comise (pedeapsa este astfel asociata cu comportamentul);

Trebuie legitimata de existenta normelor sociale;

Cei care administreaza pedeapsa trebuie perceputi ca modele non-agresive.

Amenintarea cu pedeapsa este chiar mai putin sigura in reducerea agresivitatii. Baron sugereaza ca aceasta este eficienta doar atunci cand:

Persoana amenintatoare nu este atunci furioasa;

Pedeapsa cu care se ameninta e destul de severa;

Agresorul percepe ca e foarte probabil ca amenintarea sa fie aplicata;

Agresorul nu are prea multe de obtinut din agresivitate.

Din cele enumerate rezulta ca nici amenintarea cu pedeapsa, nici pedeapsa nu sunt mijloace foarte eficiente de reducere sau eliminare a agresivitatii.

Tema de discutie -1. Ce pedepse mai eficiente pot fi aplicate copiilor -alungarea de-acasa

- 2. pedeapsa capitala poate sau nu fi o posibilitate de reducere a faptelor antisociale.

Ex. Phillips utilizand documente de arhiva cu referire la executiile capitale de la Londra intre anii 1858-1921 a concluzionat ca in timpul saptamanilor imediat urmatoare popularizatei executii a unui criminal, incidenta omuciderilor a scazut pana la aproximativ 35% dar dupa aproape sase saptamani a revenit la valoarea initiala. In timp ce pedeapsa capitala poate fi pe termen scurt un factor de stopare a criminalitatii, pe termen lung sunt putine dovezi care sa confirme acest lucru.

Teoreticienii invatarii sociale sunt mai optimisti. Ei considera ca raspunsul provine din inlocuirea modelelor violente si agresive cu altele non-agresive. Baron (1971) a aratat ca influenta unui model non-agresiv poate neutraliza efectul modelelor agresive.

Ex. educatia suedeza, ed. budista

Raspunsuri incompatibile alti psihologi au incercat sa canalizeze descarcarea agresivitatii prin desenarea caricaturilor sau dezvoltarea empatiei.

--Alta posibilitate - descurajararea razbunarii prin asigurarea unor conditii de calmare.

--Reducerea frustrarii - factor de reducere a agresivitatii (tema - cum ies detinutii din inchisori).

--Catharsis-ul se refera la eliberarea energiei agresive (acumulate) prin alte forme de comportament. Ex. fantezia -literatura, desenul.

Berkowitz (1989) subliniaza necesitatea urmatoarelor masuri:

reducerea stimulilor agresivi (asigurarea unei alimentatii si locuinte adecvate);

intarirea normelor sociale fata de agresivitate (recompensarea raspunsurilor non-agresive si nerecompensarea celor agresive);

reducerea accesibilitatii la nivel mnezic la actiunile agresive prin reducerea expunerii de ansamblu la modele agresive.