Conceptul de invatare

CONCEPTUL DE INVATARE

Aproape fiecare aspect al vietii noastre zilnice implica invatarea si rezolvarea de probleme. Chiar daca suntem la locul de munca, studiem, practicam diferite sporturi, vizionam un film sau ascultam muzica, invatam si aplicam cunostintele noastre generale, in mod continuu. Procesul achizitionarii de comportamente, informatii si strategii precum si utilizarea sau transferul acestora in diferite contexte de viata incepe din primele luni de viata si continua pe tot parcursul traseului existential. Invatarea are loc in familie, la scoala, in curtea scolii, cu prietenii din afara scolii, la locul de munca si in timpul liber.

Inainte de a merge mai departe, sa definim doi termeni cheie pe care ii veti intalni de-a lungul cartii: invatarea si rezolvarea problemelor. Invatarea se refera la capatarea de cunostinte prin interactiunea cu, si observarea lumii fizice si a fiintelor care o populeaza. De exemplu, invatam despre cauza si efect, aptitudini sociale si interpersonale, legi si reguli, informatii despre stiinta, tehnologie si afaceri. Rezolvarea problemelor se refera la aplicarea cunostintelor pentru a obtine rezultatul dorit. De exemplu, ne folosim aptitudinea de a rezolva probleme (de a gasi solutii) pentru a obtine o portie de inghetata in plus dupa masa de duminica; pentru a repara o jucarie stricata; pentru a ne face prieteni; pentru a trece de examenele de la scoala; sa producem un venit care sa ne satisfaca nevoile. Deci, in linii generale, invatarea se refera la folosirea acestei abilitati.

^{1. Definitia invatarii}

Aproape fiecare aspect al vietii noastre zilnice implica invatarea si rezolvarea de probleme. Chiar daca suntem la locul de munca, studiem, practicam diferite sporturi, vizionam un film sau ascultam muzica, invatam si aplicam cunostintele noastre generale, in mod continuu. Procesul achizitionarii de comportamente, informatii si strategii precum si utilizarea sau transferul acestora in diferite contexte de viata incepe din primele luni de viata si continua pe tot parcursul traseului existential. Invatarea are loc in familie, la scoala, in curtea scolii, cu prietenii din afara scolii, la locul de munca si in timpul liber.

In mod normal, majoritatea cercetarilor care se ocupa cu invatarea si rezolvarea de probleme s-au concentrat asupra perioadei educatiei obligatorii. Un numar redus de cercetatori au examinat procesul invatarii la locurile de munca, in pauza sau in timpul activitatilor din timpul liber. Unii scriitori au propus un argument curios, cum ca, copiii pot invata mai multe in afara scolii decat in sala de clasa. Acest lucru nu este surprinzator, de vreme ce copiii petrec de trei ori mai mult timp in afara scolii decat la scoala (J. S. Brown, et. al. 1989; Hawkins et. al. 1987; Whitaker 1995). In acest capitol, incepem totusi studiul invatarii la un mod general, pentru a sublinea aspectele comune ale acestora, ca in capitolele urmatoare sa ne indreptam atentia spre scoala si clasa.

Inainte de a merge mai departe, sa definim doi termeni cheie pe care ii veti intalni de-a lungul cartii: invatarea si rezolvarea problemelor. Invatarea se refera la capatarea de cunostinte prin interactiunea cu, si observarea lumii fizice si a fiintelor care o populeaza. De exemplu, invatam despre cauza si efect, aptitudini sociale si interpersonale, legi si reguli, informatii despre stiinta, tehnologie si afaceri. Rezolvarea problemelor se refera la aplicarea cunostintelor pentru a obtine rezultatul dorit. De exemplu, ne folosim aptitudinea de a rezolva probleme (de a gasi solutii) pentru a obtine o portie de inghetata in plus dupa masa de duminica; pentru a repara o jucarie stricata; pentru a ne face prieteni; pentru a trece de examenele de la scoala; sa producem un venit care sa ne satisfaca nevoile. Deci, in linii generale, invatarea se refera la folosirea acestei abilitati.

^{2. Modificarile comportamentale}

Ideea referitoare la schimbarile pe le implica invatarea ia timp. Pentru a masura invatarea comparam modul in care organismul reactioneaza la un moment dat cu alte momente in care apar reactii similare. Ceea ce conteaza in procesul invatarii este schimbarea comportamentala si nu schimbarile fizice. La fel si elasticitatea care apare ca rezultat al schimbarilor fiziologice in marirea muschilor sau in eficienta circulatiei si a procesului de respiratie.

Comportamentul se refera la actiuni musculare si glandulare si la combinatiile acestora. Unul din comportamentele pe baza carora putem determina daca au avut loc schimbari permanente ale comportamentului este cel verbal, mai precis scris-cititul. Schimb de la "la-la" la "ta-ta", de la un eseu despre "Cum ma simt astazi" la unul despre "Meditatie transcedentala" si de la a scrie "sscoala" la "scoala" ne conduce la a spune ca invatarea s- produs. Comportamentul deschis de a vorbi scrie si misca si placea ne permite sa studiem comportamentul fiziologic legat de interesul nostru de a gandi, simtii, de a ne aminti, de a ne rezolva problemele, de a crea, etc. Comportamentul  deschis al organismului este intotdeauna un inceput. Unii psihologi considera comportamentul fiind un indiciu pentru a deduce ce se petrece in mintea unei persoane, acestia sunt numiti psihologi cognitivi sau de cunoastere. Dar psihologii trebuie sa observe comportamentul corect pentru a determina daca schimbarea a aparut. Tipic, in invatarea in scoala schimbarea in comportament se refera la abilitatea de a-si aminti si a intelege anumite lucruri.

3. Invatarea si experienta

Ultima componenta a invatarii este cea de rezultat al experientei. Termenul de experienta limiteaza invatarea. Asadar daca o persoana ridica o greutate de 50 kg in cele din urma o va face din ce in ce mai lent si in final va fi incapabil sa o ridice. Schimbarea in comportamentul persoanei se va produce datorita oboselii care este un proces fiziologic. Cand o persoana intra intr-o camera intunecoasa vede treptat din ce in ce mai clar. Aceasta schimbare in capacitatea comportamentala a persoanei rezultata din dilatarea pupilei si din schimbarile fotochimice din retina, nu reprezinta invatare.

4. Invatarea si maturarea

Un alt proces care produce schimbari este maturarea. Schimbarile comportamentale sunt atribuite maturarii, daca se refera la modificari, care apar in procesul normal de crestere si dezvoltare fiziologica a organismului. Mersul si vorbitul se dezvolta la fiintele umane, mai mult datorita maturarii decat invatarii. Un anumit nivel de maturare este necesar pentru invatarea vorbirii desi experienta de a vorbi cu adulti este necesara pentru a acumula pregatirea pentru maturizare. Dupa tipurile de schimbari (acele rezultate din procesele fiziologice, mecanice si de maturizare) au fost excluse din categoria celor care reflecta invatarea.

Teoriile relativ la invatare se bazeaza pe analiza mecanismelor generale care stau la baza acestui proces. Astfel:

(a)     Behavioristii accentueaza importanta relatiei stimul - raspuns in invatare si reduc la minimum rolul procesarilor cognitive.

(b)            Cognitivistii acorda un rol major procesarilor informationale care au loc intre stimul si raspuns, punand astfel un accent mare pe ceea ce se intampla in "cutia neagra".

(c)     Teoria sociala a invatarii accentueaza rolul pe care il are in procesul de invatare experienta sociala a unei persoane.

Tema de reflectie nr. 1

Prin ce se deosebeste invatarea de maturare