Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » psihologie psihiatrie
Psihic - mecanisme de aparare

Psihic - mecanisme de aparare


PSIHIC - MECANISME DE APARARE

De la aparitia sa, termenul de aparare (Freud S, 1894) a desemnat o serie de explicatii psihologice pentru a arata modul in care conflictul psihic este factor etiologic determinant.

Termenul de psihonevroza a fost folosit de Freud S pentru a desemna o serie de boli in care conflictul psihic este determinant si a carei etiologie este deci psihogena. Doi ani mai tarziu, in 1896 intr-un articol intitulat "Noi remarci asupra psihonevrozelor de aparare', Freud S afirma ca apararea este punctul central al mecanismelor psihice al nevrozelor luate in discutie. Cele patru mecanisme de aparare precizate de Freud S in aceste articole erau:



1.    conversia afectului in isterie

2.    transpozitia sau deplasarea afectului in nevroza obsesionala

3.    respingerea concomitenta reprezentarii sau afectului sau

4.    proiectia in psihoze.

in 1936, Freud A, pornind de la contributiile tatalui sau, realizeaza o sinteza a datelor privind mecanismele de aparare descriind tintele si motivele apararii.

Ulterior, Klein M va descrie apararile precoce, iar o serie de psihana­listi vor relua in mod creator teoria mecanismelor de aparare, transformandu-le intr-un concept fundamental al practicii contemporane.

Dintre numeroasele definitii date mecanismelor de aparare, o retinem pe cea a lui Widloecher (1972) "mecanismele de aparare arata diferitele tipuri de operatii in care se poate specifica apararea, adica forme clinice ale acestor operatiuni defensive'', si pe cea din DSM-IV, in care mecanismele de aparare (styles of coping) sunt definite ca "procese psihologice automate, care protejeaza individul de anxietate sau de perceperea de pericole sau de factori de stres interni sau externi'. Autorii DSM-IV mai fac precizarea ca mecanismele de aparare constituie mediatori ai reactiei subiectului con­flictele emotionale si factori de stres externi sau interni'.

Recent, Ionescu S, Jacquet MM si Lhote C (1997) examinand finali­tatea mecanismelor de adaptare si modul de actiune adaptat in vederea atin­gerii respectivelor finalitati descriu urmatoarele posibilitati:

1.        Restaurarea homeostaziei psihice;

2.   Reducerea unui conflict intrapsihic;

3.     Diminuarea angoasei nascuta din conflictele interioare intre exigentele instinctuale si legile morale si sociale;

4.     Stapanirea, controlul si canalizarea pericolelor interne si externe sau protejarea individului de anxietate sau de perceperea pericolelor sau factorilor de stres interni sau externi.

Aceiasi autori incearca o definitie complexa a mecanismelor de aparare ca: "procese psihice inconstiente urmarind reducerea sau anularea efecte­lor dezagreabile ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatile interne si/sau externe si ale caror manifestari comportamente, idei sau afecte pot fi inconstiente sau constiente.

Interesul pentru mecanismele de aparare in lucrarea noastra este generat de posibila abordare integrativa a proceselor psihologice de adaptare.

O serie de mecanisme, ca mecanismul de eliberare si de coping permit sa fie luata in consideratie posibilitatea abordarii integrative a diverselor procese psihologice de adaptare.

Tabelul 6.


Care este continutul termenului de mecanism de aparare?

Mecanismele de aparare sunt modalitati dezvoltate pentru a proteja Eul, atat in situatii normale cat si in cele patolo­gice. Mecanisme de aparare sugereaza un mod de functio­nare asemanator cu cel al unei masini a sistemului psihic implicat. Caracterul inconstient si automat al mecanismu­lui de aparare justifica in mare masura aceasta formulare.

impotriva cui se apara Eul?

Apararea este o strategie de lupta contra afectului, in sensul ca, daca acesta nu are o actiune neplacuta, mecanis­mele de aparare nu apar. Eul se apara impotriva pulsiunilor inconstiente si impotriva afectelor legate de aceste pulsiuni care sunt supuse la tot felul de constrangeri pentru a fi stapanite si metamorfozate.

De ce se apara Eul, care sunt motivele pentru care Eul se apara?

Dupa Freud A, trei motive pot fi retinute: frica de Supra-Eu, frica de real, (aceste doua cauze vor conduce intotdeauna la sentimente de vinovatie in cazul in care pulsiunea s-ar satisface, chiar daca intr-o prima faza aceasta satisfacere ar fi insotita de placere), teama ca intensitatea pulsiunii sa nu devina excesiva.

Ce inseamna o aparare reusita?

Reusita unei aparari trebuie sa fie considerata din punct de vedere al Eului si nu din termenii unei lumi exterioare de adaptare la aceasta lume. Criteriile de reusita sunt legate de urmatoarele scopuri: impiedicarea pulsiunii interzise de a intra in campul  constiintei, ingradirea angoasei de insotire, evitarea oricarei forme de neplacere; in cazul refularii reusita este efectiva daca orice aparitie constienta dispare.

Care sunt pericolele unei aparari reusite?

0 aparare reusita are totdeauna si ceva periculos atunci cand restrange excesiv domeniul constientei sau com­petentei Eului atunci cand ea falsifica realitatea. in acest caz, chiar daca este "reusita' ea poate avea consecinte nefaste pentru sanatate sau pentru dezvoltarea ulterioara.

Tabelul 6 (continuare).


Ce inseamna o aparare adaptativa?

Apararile adaptative faciliteaza in acelasi mod homeo-stazia psihica precum si adaptarea subiectului la mediul sau. Pentru ca o aparare sa fie adaptativa, ea nu trebuie sa ani­hileze complet afectul, sa fie orientata pe termen lung, sa aiba o specificitate cat mai crescuta, sa nu blocheze ci sa canalize­ze afectele, sa transforme utilizatorul acestor tipuri de aparare intr-o persoana agreabila si atractiva.

Exista aparari normale si aparari patologice?

Apararile se manifesta si in situatii normale. Vom considera ca, atata timp cat functionarea mintala nu este afectata in supletea si armonia sa in adaptarea la real, apararile sunt eficace. Daca acestea sunt prea rigide, prost adaptate realita­tilor interne si externe sau doar de un singur tip, indiferent de situatie atunci este vorba de aparari patologice sau inadecvate pentru ca ele sunt decalate in raport cu nivelul de dezvoltare al individului sau improprii situatiei in care se gaseste subiec­tul. Aceste aparari au tendinta sa deformeze perceperea reali­tatii si sa perturbe alte functii ale Eului.

Cum pot fi definite mecanismele de aparare?

Ansamblul operatiilor a caror finalitate este de a reduce conflictul intrapsihic facand inaccesibile experientei constiente unele din elementele conflictului (Widlocher). Apararea este un mecanism psihologic inconstient folosit de individ pentru a-si diminua angoasa nascuta din conflictele interioare intre exigentele instinctuale si legile morale si sociale. Notiunea de mecanism de aparare inglobeaza toate mijloace­le utilizate de Eu pentru a stapani, controla si canaliza peri­colele interne si externe. Mecanismele de aparare constituie strategii prin care persoanele reduc sau evita starile negative cum ar fi conflictele, frustrarea, anxietatea si stresul (Holmes). Mecanismele de aparare sunt procese psihice inconstiente, vizand reducerea sau anularea efectelor dezagreabile ale peri­colelor reale sau imaginare care remodeleaza realitatile interne si/sau externe si ale caror manifestari comportamente, idei sau efecte pot fi inconstiente sau constiente.

Tabelul 7.



CELE 10 MECANISME DE APARARE CLASICE

1.

REFULAREA

2.

REGRESIA

3.

FORMATIUNEA REACTIONALA

4.

IZOLAREA

5.

ANULAREA RETROACTIVA

6.

TRANSFORMAREA IN CONTRARIU

7.

SUBLIMAREA

8.

INTROIECTIA

9.

PROIECTIA

10

. REINTOARCEREA CATRE SINE



Politica de confidentialitate


creeaza.com logo mic.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.