Creeaza.com - informatii profesionale despre
Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice


Acasa » referate » psihologie psihiatrie
SCALA BINET-SIMON

SCALA BINET-SIMON




UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

PSIHOLOGIE




SCALA BINET-SIMON

Psihodiagnostic

Cap. 1 – NOTIUNEA DE INTELIGENTA

1.1. INTRODUCERE

Inteligenta apare ca o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv - motivationale si volitionale. Pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor celorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta flexibila si supla.

Inteligenta poate fi masurata cu ajutorul a numeroase teste si scale. Aceasta capacitate o regasim in exprimata in diferite forme in viata noastra. Inteligenta cuprinde o multime de varietati ale proceselor mentale, printre care: memoria, invatatul, perceptia, luarea deciziilor, gandirea si constientizarea.

Exista nenumarate definitii ale inteligentei pe care le intalnim in viata de zi cu zi, omul cautand sa inteleaga ce este cu adevarat aceasta capacitate. Intrebarea fundamentala insa ramane: “este inteligenta capacitatea generala de achizitie a cunostintelor, de ratiune si rezolvare de probleme sau ea implica diferite tipuri de abilitati?” Inteligenta este o capacitate a creierului, o caracteristica a caracterului sau un set complet de cunostinte si talente?

Cea mai simpla definitie afirma ca inteligenta este ceea ce poate fi masurat cu ajutorul testelor de inteligenta. Insa, aceasta definitie nu este tocmai completa, ridicand diverse probleme. Prima problema se refera la presupunerea ca testele ar masura existenta inteligentei, care la randul ei ar trebuie sa fie masurata cu ajutorul testelor. A doua problema se refera la existenta numeroaselor teste de inteligenta, dar, care, de fapt nu masoara acelasi lucru. Ca dovada a celor afirmate, trebuie adaugat faptul ca inventatorii primului test de inteligenta nu au pornit cu o idee bine stabilita in ceea ce priveste ceea ce ei doreau sa masoare prin aplicarea testului respectiv. In final, aceasta definitie spune prea putin despre natura specifica a inteligentei.

Oamenii obisnuiti au opinii cu totul diferite in legatura cu ceea ce ar putea insemna conceptul de inteligenta. Astfel, ei pun aduc in prim plan sensul comun, capacitatea practica de a rezolva probleme, capacitatea de vorbire si interesul manifestat pentru studiu. In consecinta, cei mai multi oameni, cred ca abilitatile sociale sunt o componenta importanta a inteligentei.

Pe de alta parte, o mare parte a cercetatorilor din acest domeniu, afirma ca inteligenta este ceea ce este masurat cu ajutorul testelor de inteligenta. Altii, insa, afirma ca aceasta definitie nu este corecta, si ca inteligenta s-ar referi la acele abilitati care sunt considerate importante pentru fiecare cultura in parte. Conform acestei teorii, conceptul de inteligenta difera de la o cultura la alta. De exemplu, in America de Nord, abilitatile de exprimare si cele matematice sunt asociate cu inteligenta, pe cand anumite popoare din Pacificul de Sud considera inteligenta strans legata de capacitatile de memorare si navigare. Cercetatorii care afirma ca termenul de inteligenta difera de la o cultura la alta, considera ca ar trebui folosite teste de inteligenta diferite, in functie de cultura poporului. Altii, insa, vad inteligenta ca o capacitate cognitiva de baza, care nu are nimic de-a face cu cultura unui popor.

Filosoful german Leibniz se refera la inteligenta ca expresie a efortului evolutiv al constiintei. In psihologie, Piaget a descris magistral aceasta caracteristica in epistemologia sa genetica.
La inceputul secolului nostru, psihologul englez C.Sperman distingea, in seria aptitudinilor umane, un factor G (general) ce participa la efectuarea tuturor fenomenelor de activitate, si numerosi factori S (speciali), care corespund, operational, numai conditiilor concrete ale activitatii respective (stiintifice, artistice, sportive, etc). Factorul general este de ordin intelectual, intrucat intelegerea si rezolvarea problemelor este necesara in orice activitate. De aceea factorul G a fost confundat cu inteligenta.

In ultimii ani, anumiti cercetatori au afirmat ca testele standard de inteligenta ar masura doar o parte a capacitatilor umane ca aspecte ale inteligentei. Alti cercetatori, insa, cred ca asemenea teste au capacitatea de masurare corecta a inteligentei, si ca lipsa consensului in ceea ce priveste definitia inteligentei nu duc la invalidarea acestor masuratori. In conceptia acestora din urma, inteligenta s-ar asemana cu conceptele stiintifice, care se masurau corect inca inaine ca oamenii de stiinta sa inteleaga exact ce anume insemnau aceste masuratori. Forta de gravitate, temperatura sau radiatiile sunt toate exemple ale conceptelor ce au fost masurate inainte de a fi cu adevarat intelese.

Cap.2 - TESTELE DE MASURARE A INTELIGENTEI

2.1. PRIMELE TESTE

Primul test de inteligenta consista intr-un scurt examen cu intrebari, a carui scop era de a identifica elevii ce ar fi avut nevoie de o atentie speciala pentru a face fata cerintelor scolare. Datorita faptului ca testele de inteligenta erau folosite in legatura cu luarea unor decizii importante pentru viata oamenilor, ele au dat nastere la numeroase controverse. In zilele noastre, aceste teste sunt folosite foarte mult in sistemul educational, in cel al afacerilor, guvernamental, militar. Oricum, controversia dintre psihologi cu privire la ce anume masuram cu ajutor testelor, ramane deschisa.

Interesul cu privire la masurarea diferentelor individuale in ceea ce priveste capacitatile mentale a inceput in secolul al IX-lea. Sir Frances Galton, un om stiinta englez, a fost unul dintre primii cercetatori in acest domeniu. In cartea sa, “Hereditary Genius” (1869), el compara succesele obtinute de oameni proveniti din diferite familii engleze importante, de-a lungul mai multor generatii. In acea perioda nu existau nici un fel de teste pentru masurarea inteligentei, si astfel Galton i-a evaluat pe fiecare dintre subiectii sai in functie de faima, onoare, avere si alti asemenea indicatori. Concluzia cercetarii sale afirma ca inteligenta ar avea un factor ereditar. Astfel, Galton a pus bazele miscarii eugenice, care se fundamenteaza pe ideea ca unele capacitati umane ar rezulta din factori ereditari. Galton a fost unul dintre pionierii studiului diferentelor individuale. Cercetarile sale au deschis calea conceptului de statistica si au aratat faptul ca inteligenta poate fi masurata in mod cantitativ.

In anul 1890, psihologul american James McKeen Cattell, care colaborase cu Galton in Anglia, a realizat un set de 50 de teste care aveau ca si scop masurarea capacitatii mentale de baza.

2.2. TESTUL BINET-SIMONE

“ Se pare ca inteligenta e o capacitate fundamentala a omului, lipsa acesteia jucand un rol de importanta majora in viata practica. Acesta capacitate este de fapt “judecata”, in sens practic asa numita “initiativa”, posibilitatea de adaptare a fiecaruia la circumstantele vietii. O persoana poate deveni imbecila daca are un defect de judecata, dar cu o buna judecata nu poate deveni niciodata imbecil. In mod efectiv, restul capacitatilor intelectuale par a avea o importanta redusa in comparatie cu “capacitatea de judecata” . ( Binet&Simon, 1916)

Alfred Binet, psiholog francez de renume mondial, a fost primul care a dezvoltat un test de inteligenta care putea prezice cu acuratete viitoarele performantele scolare ale copiilor.

In anul 1878, Alfred Binet incepe sa studieze la Universitatea din Sorbonna. Datorita faptului ca nu era convins de invatatura conventionala primita in cadrul acestei universitari, el incepe sa studieze singur o serie de teste psihologice in cadrul bibliotecii nationale din Paris. Initial el a fost adeptul ideilor lui John Stuart, in ceea ce priveste psihologia asociatiilor, dar, mai apoi, a identificat limitele acestei teorii.

In anul 1883, Binet a inceput sa lucreze in laboratorul de neurologie a lui Jean Martin Charcot, din cadrul Spitalului Salpetriere din Paris. In aceasta perioada, Charcot experimenta hipnoza, iar Binet a fost puternic influentat de acest cercetator, el publicand patru articole pe aceasta tema. In final, insa, rezultatele obtinute de Charcot nu au demonstrat cele sustinute de acesta, iar Binet a fost nevoit sa recunoasca in mod oficial ca a fost inselat in ceea ce priveste asteptarile sale.

Cercetarile lui Binet se vor indrepta apoi spre studiul dezvoltarii copilului, acesta alegere fiind motivata de nasterea celor doua fiice ale sale: Madeleine si Alice. In anii ce urmeaza, Binet a publicat peste 200 de articole si numeroase carti cu privire la psihologia experimentala, a dezvoltarii, psihologia educativa si sociala. Bergin si Cizek au sugerat ca aceste cercetari au avut o influenta puternica asupra lui Jean Piaget.

Cercetarile realizate de Binet asupra fiicelor lui, l-au ajutat sa-si dezvolte conceptul asupra dezvoltarii inteligentei la copil.

In anul 1891, Binet a inceput sa lucreze in cadrul laboratorului de psihologie experimentala a Universitatii din Sorbona, fiind numit director al acestui laborator in 1894. In aceasta perioada, Theodor Simon, si-a inceput cercetarile pentru lucrarea de licenta sub supravizarea lui Binet. Astfel a inceput lunga colaborare dintre cei doi.

In anul 1904, guvernul francez a numit o comisie formata din cercetatori in domeniul psihologiei copilului ( La Societe Libre versa l’Etude Psychologique de l’Enfant), pentru a realiza anumite cercetari in ceea ce priveste educatia copiilor retardati. Acestei comisii i s-a cerut sa gaseasca anumite modalitati care sa ajute la identificarea elevilor ce ar avea nevoie de o pregatire scolara diferita. Cu aceasta ocazie, Binet, care era un membru activ al acestei comisii, a gasit momentul oportun pentru dezvoltarea scalei mentale, care mai tarziu va fi cunoscuta sub numele de “ Scala Binet-Simon”. Masurarea eficientei intelectuale, initiata de Binet si Simon a constituit baza testarii moderne.

Scala alcatuita de Binet si Simon la inceputul secolului XX a fost revizuita si modificata de Terman, apoi de Probst (1948), iar una din  cele folosite inca in prezent este varianta Standford-Binet. Aceasta contine sarcini-tip pentru fiecare nivel de varsta.

Scala Binet - Simon A. Binet si Dr. Simon in 1905; 1908 si 1911 – perfectionari si revizii. In 1905 scala cuprindea 30 de probleme asezate in ordinea crescanda a dificultatii, cuprinse prin testarea a 50 copii normali de la 3 la 11 ani si cativa cu deficiente mintale. Nu avea separatii de varsta. Testul de 6 executii de ordine simple se considera ca evidentiaza limita superioara a idiotiei adultilor; testul 15 consta in cerinta de repetitie de propozitii si cuvinte si pune in evidenta limita obisnuita a imbecililor; testul 23 delimita zona intelectului de limita; testul 9 – limita superioara a inteligentei de 5 ani.

– forma organizata pe varste:7 itemi pentru 6 ani,8 pentru 7 ani,5 pentru 10 ani 1911 – s-au adaugat cateva teste si scala s-a extins pana la varsta adulta. Gruparea pe varste a devenit mai ferma. Patru teste ale nivelului 10-11 ani au trecut la 12 ani, cele de la 12 ani la 15 ani, iar cele trei teste ale nivelului de 13 ani plus alte doua noi au constituit nivelul adult. A. Binet a elaborat notiunea de varsta mintala.

Revizii: Stanford Binet – 1916 > scala etalonata s-a extins la 90 itemi pe o arie larga de la 3 la 19 ani, plus un nivel adult mediu si unul adult superior.

Aceasta scala continea, la inceput, de fapt, o serie de sarcini adaptate copiilor in functie de varsta. Acest proces de operare-selectionare era bazat pe studiile realizate de cei doi de-a lungul anilor in ceea ce priveste dezvoltarea copiilor in conditii normale de viata. Cei doi au inceput prin a-si verifica teoriile, aplicand testul asupra unui esantion format din cincizeci de copii, dintre care cate zece copii pentru fiecare categorie de varsta. Copiii selectionati pentru acest studiu erau caracterizati de profesorii lor ca avand o dezvoltare medie pentru varsta lor. Scopul “Scalei Binet-Simon”, scala care ulterior a fost modificata de doua ori, era de a confrunta capacitatile mentale ale copiilor implicati in studiu cu capacitatile copiilor considerati normali.

“Scala Binet-Simon” era formata din treizeci de sarcini a caror dificultate crestea treptat. Cea mai usoara sarcina putea fi realizata de toti copiii, chiar si de cei care sufereau de retard mintal sever. De exemplu, unele dintre cele mai usoare sarcini erau de a-l face pe copil sa urmareasca cu ochii un chibrit aprins sau sa agite mainile. Dintre cele de dificultate medie, amintim cele prin care i se cerea copilului sa-si indice anumite parti ale corpului, sa repete o serie de 3 numere, sa repete propozitii simple sau sa defineasca notiuni ca: mama, furculita, casa. Sarcinile de dificultate crescuta cereau copiilor sa redea in tablou din memorie sau sa construiasca o propozitie in care sa se regaseasca trei cuvinte date. Cele mai dificile sarcini cereau repetarea a sapte numere luate la intamplare sau gasirea de rime pentru un cuvant dat.

In ceea ce priveste interpretarea testului, aceasta se facea in functie de indicele de pe scala, care indica varsta mentala a copilului. De exemplu, un copil cu varsta cronologica de 6 ani, care a reusit sa indeplineasca toate sarcinile corespunzatoare varstei de 6 ani, dar nimic mai mult, are o varsta mentala egala cu varsta sa cronologica.

Aplicarea testului:

Examenul trebuie sa se desfasoare intr-o camera linistita, cu temperatura potrivita.Este foarte important ca subiectul (copilul) sa fie insotit de o persoana cunoscuta (un parinte, o ruda, un profesor). Insotitorului i se va cere sa pastreze linistea si sa nu intervina in nici un fel pe tot parcursul desfasurarii testului.

Probele testului:

1. ' Le Regard'

In cadrul acestei probe, examinatorul urmareste sa descopere daca exista coordonare intre miscarile capului si a ochilor. Daca acesta coordonare exista, e demonstreaza faptul ca subiectul nu detine doar capacitatea de a vedea ci are si capacitatea de a urmari cu privirea un obiect in miscare.

Acesta proba se poate realiza cu ajutorul unui chibrit aprins care se misca incet in fata subiectului in asa fel incat sa produca o miscare a capului si a ochilor pentru a urmari flacara. Nu este important ca subiectul sa urmareasca in mod constant flacara, importanta este aparitia coordonarii miscarilor capului si a ochilor, chiar si pentru un timp foarte scurt. 

2. Miscarea de 'a apuca' provocata de un stimul tactil

In aceasta proba, scopul este de a descoperi daca exista coordonare intre simtul tactil al mainii si miscarea de apucare si ducere la gura.

Un mic obiect, de exemplu o bucata de lemn , este pus in contact cu mana copilului, urmarindu-se daca acesta reuseste sa apuce obiectul, sa-l tina in mana fara a-l lasa sa cada si sa-l duca la gura.

3. Miscarea de 'a apuca' provocata de un stimul vizual

Aici, scopul este de a urmari existenta coordonarii intre vederea unui obiect si apucarea acestuia, cand obiectul nu se afla in contact cu mana subiectului.

Obiectul (de exemplu un cub mic de lemn alb) trebuie sa se afle in campul vizual al copilului si spre interiorul extensiunii mainii sale, astfel incat sa provoace o miscare intentionata a mainii pentru a-l prinde. Subiectul va trebui sa vada obiectul, sa execute o miscare a mainii pentru a-l ajunge, a-l prinde si a-l duce la gura.

4. Recunoasterea unui aliment

Acesta proba consta in a-l face pe copil sa diferentieze intre un aliment comestibil si un obiect oarecare.

O bucata de ciocolata si un cub mic de lemn alb, de dimensiuni asemanatoare sunt prezentate copilului in mod succesiv. Scopul acestei probe este de a determina daca subiectul, la vederea celor doua obiecte, va face diferenta intre acestea inainte de a le duce la gura. Se vor urmari urmatoarele aspecte: copilul va duce la gura doar bucata de ciocolata pentru a o manca; copilul refuza sa apuce cubul de lemn sau va apuca cubul de lemn si il va tine in mana fara a-l duce la gura.

5. Obtinerea unui aliment in ciuda unei dificultati



Prin acesta proba se urmareste stimularea vointei si coordonarea miscarilor.

Se folosi o caramela pe care copilul trebuie sa o recunoasca ca atare. In timp ce subiectul priveste caramela, experimentatorul o va inveli intr-o bucata de hartie. In acest moment se vor urmari cu atentie miscarile copilului: isi aminteste ca hartia contine carameaua?; o refuza ca pe un obiect inutil sau incearca sa le separe?; duce carameaua invelita in hartie la gura?; mananca si hartia sau incearca sa descopere bomboana?; cauta ajutor la o persoana prezenta pentru a-i indeparta hartia?

6. Executarea unor comenzi si imitarea unor gesturi simple

Acesta proba cuprinde cordonarea motorie precum si intelegerea importantei de a efectua anumite gesturi. In acesta proba, subiectul va trebui sa initieze raporturi sociale cu examinatorul, fiind necesar, deci, ca el sa intelega ceea ce examinatorul ii cere. Acesta este inceputul 'inter-psihologiei'.

Proba consta un mai multe teste la care va fi supus copilul. Imediat ce acesta intra in camera de testare, examinatorul il va saluta si ii va intinde mana pentru a vedea daca subiectul intelege gestul de salut si daca, la randul sau intinde mana catre examinator. Odata intrat in camera, subiectului i se va cere sa se aseze, urmarindu-se astfel daca intelege sensul invitatiei si daca stie sa foloseasca scaunul. In urmatorul moment, examinatorul va arunca un obiect pe dusumea, invitandu-l pe copil prin gesturi si cuvinte a ridica obiectul si a-l inmana examinatorului. In cursul probei, examinatorul va aplauda, isi va impreuna mainile, le va ridica in aer, isi va misca degetele, isi va ridica piciorul, etc. Copilului i se va cere sa se joace impreuna cu examinatorul. Se urmareste capacitatea de imitare a gesturilor de catre subiect.

7. Recunoasterea unor obiecte

Scopul acestei probe este de a descoperi daca subiectul poate realiza asociatii intre lucruri si numele acestora. Se urmareste capacitatea de intelegere si de vorbire. Aceasta proba reprezinta, de fapt, o continuare a celei precedente, in sensul ca pune in prim plan comunicarea dintre indivizi: primul pas este realizat prin imitare, al doilea prin limbaj.

Proba este formata din doua parti: in prima parte, examinatorul va denumi o parte a corpului si ii va cere copilului sa o indice la el insusi ( unde este capul tau?; unde este gura ta?, etc).

In cazul in care copilul raspunde in mod pozitiv la acesta proba, se poate trece la cea de-a doua parte a testului. Astfel, subiectului i se va cere sa indice obiecte ca : o cana, cheile, un creion. Ceea ce se va urmari in cadrul acestei probe este capacitatea copilului de a identifica si distinge obiectele denumite.

8. Recunoasterea unor imagini

Proba este asemanatoare celei precedente, cu exceptia faptului ca obiectele sunt inlocuite cu imagini.

Se poate folosi o carte cu ilustratii in care sa se regaseasca o casa si o familie. Se vor prezenta copilului imaginile, cerandu-i sa indice in mod succesiv urmatoarele obiecte: fereastra, mama, sora mai mare, sora mai mica, pisica, matura, cosul, etc.In cazul in care copilul va indica gresit imaginile, nu va fi corectat de catre examinator, dar greselile vor fi notate.

9. Denumirea unor obiecte

In aceasta proba, examinatorul va indica un obiect sau o imagine, iar copilul va trebui sa il/ o denumeasca.

Se poate folosi o carte ilustrata pe care examinatorul o va aseza in fata ochilor subiectului. Se vor indica anumite obiecte si se vor pune intrebari cu privire la ceea ce ele reprezinta.Aceasta proba ne permite sa cunoastem capacitatea copilului de a pronunta cuvinte precum si vocabularul detinut de acesta. Foarte multi copii, in ciuda faptului ca sunt declarati normali, folosesc un vocabular inventat sau deformat de ei insisi, vocabular care poate fi inteles doar de ei si parintii lor.

Probele 7,8 si 9 nu dau nastere unor grade diferite la nivelul scalei, , adica nu sunt probe care corespund unor nivele diferite de inteligenta. Studiile efectuate afirma faptul ca, in general, subiectii evaluati cu retard, trec de proba 7, 8, chiar si 9.. Aceste probe, insa, ocupa un loc important pe scala de masurare a inteligentei, ca urmare a faptului ca ele reprezinta linia de demarcatie intre imbecilitate si idiotie.

10. Compararea a doua linii de lungime diferita

In aceasta proba subiectului i se cere sa realizeze o comparatie intre doua linii de lungimi diferite. El trebuie sa fie capabil sa compare, adica sa reuneasca un concept cu o imagine, si sa caute diferentele.

Subiectului i se vor prezenta in mod succesiv trei foi de hartie pe care sunt desenate doua linii de marimi diferite. Fiecare foaie de hartie are o dimensiune de 15/20cm; liniile sint desenate pe toata lungimea foii, la acelasi nivel, separate de o distanta de 5 mm. Liniile au o dimensiune de 3, respectiv 4 cm in lungime si 1,5 mm in latime. Pe prima pagina, cea mai lunga linie se afla in partea dreapta, iar pe celelalte se afla dispusa in stanga paginii. Fiecare foaie este prezentata copilului, intrebandu-l: ' Care este linia cea mai lunga?' Raspunsurile subiectului vor fi notate. Proba se va repeta de doua ori pentru a elimina raspunsurile hazardate. Scopul acestei probe este de a descoperi daca subiectul este capabil sa realizeze comparatii corecte intre doua linii. Trebuie subliniat faptul ca majoritatea copiilor retardati nu sunt capabili de a realiza asemenea comparatii, dar ei se comporta ca si cum ar putea-o face. Ei dau impresia ca inteleg ceea ce li se cere, si de fiecare data vor indica cu degetul una dintre linii, spunand: 'Aceasta este'. Este important sa identificam acesti subiecti, ale caror erori nu se regasesc la nivel verbal, ei, de fapt, nereusind sa realizeze comparatii. Deseori, acesti subiecti desemneaza linia aflata pe aceeasi parte a foii ca fiind cea mai lunga (de exemplu o aleg mereu pe cea aflata in dreapta paginii).

11. Repetarea a trei numere

Acesta este o proba de memorie si de atentie voluntara.

Examinatorul il va privi pe subiect in ochi, pentru a fi sigur ca i-a captat atentia, dupa care va pronunta trei numere, cerandu-i copilului sa le repete. Numerele vor fi astfel alese incat sa nu urmeze ordinea succesiva (de exemplu: 1,8,5). Pronuntarea cifrelor va trebui sa fie facuta pastrand acelasi ton al vocii si fara a ccentua vreuna dintre ele. De obicei, copilul nu reuseste repetarea lor de la prima incercare, el neintelegand ceea ce i se cere. In acest caz, se va trece la repetarea probei, examinatorul alegand alte trei cifre. Exista multi subiecti care pot repeta nici o cifra; in general acestia nu inteleg deloc ceea ce li se cere. Altii repeta doar o singura cifra, prima sau ultima; altii repeta mai mult de trei cifre.O atentie speciala trebuie indreptata catre cei care repeta un numar mult mai mare de cifre decat cele date, sau cei care repeta numerele in ordinea lor succesiva. Un subiect care atunci cand i se va cere sa repete 1,8,5 va repeta 1,2,3,4,5 poate fi evaluat ca debil mintal. De asemenea va trebui sa urmarim rectiile subiectului in momentul repetitiei cifrelor. Daca pare satisfacut de raspunsul sau, in ciuda erorilor comise, putem avem de-a face cu absenta judecatii, ceea ce ar duce la o grava conditie a subiectului. In ceea ce priveste acesta proba, trebuie realizata o distinctie clara intre erorile datorate neatentiei si cele rezultate din lipsa judecatii. In cazul in care la prima incercare subiectul nu reuseste sa redea toate trei cifrele, se va repeta proba. Daca subiectul va repeta cifrele corect la a doua incercare, se considera ca a trecut testul ( la prima incercare el nefind atent la cererile examinatorului).

12. Compararea a doua greutati

Este o proba de atentie, comparare, precum si o proba fizica.

In fata subiectului se vor aseza una langa cealalta, doua cutii patrate, de aceleasi dimensiuni si culoare, dar de greutate diferita ( una de 3 gr iar cealalta de 12 gr). Subiectului i se va cere sa gaseasca cutia care este mai grea. Daca reuseste sa treaca aceasta proba, i se va da sa compare alte doua cutii de 6 si 15 gr si apoi alte doua de 3 si 15 gr. In cazul in care subiectul ezita sau da raspunsuri hazardate, proba se va repeta.

13. Sugestia

Sugestia nu se refera la testarea inteligentei, deoarece multe persoane avand o inteligenta superioara cad sub influenta sugestiei din cauza timiditatii sau teamei de a nu gresi. Sugestia poate produce efecte asupra capacitatii de judecata, a simtului critic sau ne poate face sa comitem acte nepotrivite sau gresite. Cu ajutorul acestei probe vom putea testa puterea de a judeca a subiectului si capacitatea sa de rezistenta.

Proba se poate efectua in felul urmator: pe masa avem mai multe obiecte: o cana, un pix, o cheie. Examinatorul ii va cere copilului sa indice cate un obiect existent, iar la un moment dat ii va spune sa indice un obiect care nu se gaseste pe masa ( de exemplu: 'Arata-mi nasturele'). Unii dintre subiecti se supun rapid, indicand din nou unul dintre obiectele aflate pe masa ca cel cerut de examinator.Sugestibilitatea lor este completa. Altii, rezista un timp, nu raspund, dar cauta la nesfarsit obiectul cerut. Unii cercetatori considera acest comportament ca o expresie suficienta a rezistentei si nu mai continua proba. Exista alti subiecti care pot raspunde: 'Nu stiu' sau ' Nu este nici un nasture'. 

Tot in cadrul acestei probe, copilului i se pot prezenta o serie de imagini, experimentatorul cerandu-i sa indice fereastra, usa, etc, iar in final ii va spune: ' Unde este patapum?' sau ' Unde este nichelov?', folosind astfel cuvinte fara nici un sens. Scopul acestor intrebari este acelasi ca si a celor precedente. Si aici putem intalni trei tipuri de subiecti: copii care vor indica docili spre un obiect oarecare, altii care vor cerca la infinit fara a gasi nimic din ceea ce i s-a cerut si a treia categorie care vor spune ' Nu exista asa ceva!'

14. Definirea unor obiecte cunoscute

Vocabularul, cunostintele generale, capacitatea de a-si exprima ideile in cuvinte, toate acestea sunt puse in lumina cu ajutorul acestei probe.

Copilului i se vor adresa intrebari de genul: 'sti ce este un cal?; sti ce este o casa?; sti ce este mama?' Daca raspusul copilului este afirmativ, atunci i se va cere sa explice termenul. Poate fi ajutat si cu exemple de genul: ' un caine latra', urmarindu-se daca subiectul intelege si aproba definitia.

In general, copiii mici ( 2 sau 3 ani) raspund la aceste intrebari cu mult entuziasm, dand raspunsuri de genul: ' furculita este pentru a manca'. Altii, insa, nu raspund sau dau raspunsuri absurde, de neinteles sau , efectiv, repeta cuvantul: ' o casa e o casa'.

15. Repetarea unei fraze compuse din 15 cuvinte

Acesta este o proba de memorie, de atentie voluntare, si un test al capacitatii de vorbire.

La inceputul acestei probe, examinatorul trebuie sa se asigure ca subiectul in asculta cu atentie, dupa care, il anunta ca va trebui sa repete ceea ce ii va spune.Examinatorul va pronunta rar si clar urmatoarea fraza:' Ma trezesc de dimineata, iau pranzul la amiaza, merg sa ma culc cand vine seara.' Copilul va trebui sa repete intreaga fraza. Deseori, la inceput, copilului ii este greu sa indeplineasca cele cerute deoarece nu a inteles pe deplin ceea ce i se cere. In acest caz, se va pronunta o noua fraza si i se va cere sa o repete. Multi subiecti vor incurca fraza, facand afirmatii absurde: 'merg sa ma culc la amiaza' sau vor inlocui unele cuvinte, ca de exemplu: ' iau pranzul' cu ' mananc'.

Proba consta in repetarea a 5 fraze a caror dificultate creste progresiv.

16. Compararea unor obiecte cunoscute din memorie

Acesta este un exercitiu al ideilor, al notiunilor de diferenta si al spiritului de observatie.

Examinatorul il va intreba pe copil care este diferenta dintre doua obiecte, ca de exemplu:

' intre hartie si carton', 'intre o musca si un fluture', 'intre o bucata de lemn si una de sticla'. Dupa ce examinatorul s-a asigurat ca subiectul cunoaste obiectele mentionate, ii va cere sa gaseasca diferentele dintre ele. Se pot primi diferite tipuri de raspunsuri. Pot exista copii care sa nu fi inteles ceea ce li s-a cerut sa faca. Acestora li se va explica din nou, in termeni usor de inteles ceea ce se asteapta de la ei. Altii pot da raspunsuri ca: 'o musca este mai mare decat un fluture' sau ' fluturele zboara si musca zboara'. A treia categoria poate fi reprezentata de subiecti care dau raspunsuri corecte.

17. Exercitii de memorie

Acesta este un test de atentie si memorie vizuala.

Subiectului i se spune ca i se vor prezenta o serie de fotografii, pe care el va avea posibilitatea sa le priveasca timp de 30 secunde, dupa care va trebui sa redea numele obiectelor pe care le-a vazut, din memorie. Se vor folosi 13 fotografii, fiecare avand dimensiunea de 6cm/6 cm, reprezentand urmatoarele obiecte:un ceas, o cheie, o unghie, un autobus, un pat, o cireasa, un trandafir, botul unui animal, un nas, un cap de copil, niste oua, un peisaj, un butoi. Aceste fotografii sunt asezate pe un carton si aratate in mod simultan subiectului. Timpul de expunere a fotografiilor este masurat de examinator cu ajutorul cronometrului. Dupa trecerea celor 30 de secunde, examinatorul va scrie dupa dictare numele fotografiilor pe care subiectul le va denumi.

18. Desenarea unor figuri din memorie

Acesta este un exercitiu de atentie, memorie vizuala si analiza.

Subiectului i se spune ca i se vor arata doua desene, pe care el le va putea privi pentru cateva secunde, dupa care va trebui sa le deseneze din memorie. Cele doua desene i se vor arata subiectului pentru 10 secunde.Se va urmari apoi daca subiectul incepe sa deseneze fara a mai pierde timpul.

19. Repetarea imediata a unor numere

Este un test al memoriei si atentiei imediate.

Testul este asemanator cu cel al repetarii celor trei numere, doar in acest caz se urmaresc mai ales greselile de judecata.

20. Gasirea de asemanari pentru mai multe obiecte redate din memorie

Este o proba de memorie, de recunoastere constienta a asemanarilor si a spiritului de observatie.

Exercitiul este asemanator cu proba numarul 16, cu exceptia faptului ca, in acest caz, subiectului i se va cere sa denumeasca asemanarile dintre obiecte si nu deosebirile. Este de sublineat faptul ca, in cazul copiilor, acestia se confrunta cu mai multe dificultati in a gasi asemanarile dintre obiecte, decat diferentele.

Intrebarile care se vor adresa in cadrul acestei probe sunt:

' Prin ce se aseamana o floare de mac cu sangele?'

' Prin ce se aseamana o musca, o furnica si un fluture?'

' Prin ce se aseamana un ziar, o fotografie si un tabel?'

Examinatorul trebuie sa se asigure ca subiectul cunoaste toate obiectele pe care va trebui sa le compare.

21.Compararea unor lungimi

Aceasta proba testeaza spiritul de observatie si capacitatea de a efectua comparatii.

Examinatorul va prezenta subiectului o serie de perechi de linii.Una dintre liniile fiecarei perechi are o lungime de 30 mm, iar celelalte variaza intre 31 si 35 mm. Aceste linii sunt desenate pe foi albe de hartie cu dimensiunile de 15/30 cm; pe fiecare foaie exista doar o pereche e linii. Aceste linii sunt pozitionate in aceeasi directie la o distanta de 5 mm una de cealalta. Cea mai lunga dintre linii este desenata pe prima foaie in dreapta, apoi, pe urmatoarele, ocupa partea stanga a foiii. Liniile sunt in numar de 15 perechi. Examinatorul le va prezenta in ordine, incepand cu perechile unde diferenta este cea mai mare.Subiectului i se va cere sa indice care dintre linii este cea mai lunga intr-o pereche.

22. Cinci greutati diferite vor trebui sa fie asezate in ordine  

Aceasta proba necesita atentie concentrata, aprecierea greutatii precum si capacitatea de memorie si judecata.

Cinci cutii mici de aceeasi culoare si volum sunt asezate pe masa. Ele cantaresc: 3, 6, 9, 12 si 15 grame.Sunt aratate subiectului caruia i se spune: ' Priveste aceste cutiute;ele au greutati diferite;tu trebuie sa le aranjezi in ordinea corecta dupa greutate, incepand de la cea mai grea si terminand cu cea mai usoara'. Acesta explicatie este destul de greu de inteles de catre copil, si de aceea este necesar ca sarcina de indeplinit sa i se explice cat mai clar .

Dupa ce examinatorul s-a asigurat ca subiectul a inteles ceea ce trebuie sa faca, ii va urmari cu atentie comportamentul. Unii copii nu fac nimic, nu pun nimic in ordine; altii aranjeaza cutiile foarte bine dar nu reusesc sa compare greutatile; a treia categorie de subiecti va incerca un timp iar apoi merg la intamplare. Citirea greutatilor scrise pe fiecare cutie ne indica greselile facute.

In aceasta proba se disting trei categorii de subiecti. Prima categorie aseaza cutiile la intamplare, fara a realiza comparatia greutatilor, adesea efectuand numeroase greseli (de exemplu, patru grade). A doua categorie sunt subiectii care compara si fac greseli mai putine (doua grade). A treia categorie va realiza sarcina in mod corect. Cotarea acestei probe se face estimand greselile realizate in aceasta proba lunad in considerare mutarile care vor trebui sa se realizeze pentru a restabili ordinea corecta. De exemplu: 12,9,6,3,15. Deci, 15 nu este asezat in locul corect si acestei greseli i se atribuie 4 grade deoarece vor fi necesare patru miscari pentru a restabili ordinea corecta. Toate celelalte trebuie modificate cu un grad. Suma modificarilor ne arata totalul greselilor care va fi astfel de 8 grade.

Este necesar a se face o distinctie clara intre subiectii care comit greseli usoare datorita neatentiei si cei care datorita numeroaselor greseli ( 6 sau 8 ) se dovedesc a fi actionat la intamplare.

23. Sustragerea unei cutii

Imediat ce subiectul a aranjat in mod corect cutiile, in functie de greutate, examinatorul ii va spune ca una dintre cutii ii va fi luata, in timp ce el va tine ochii inchisi si astfel i se va cere sa identifice care cutie a fost sustrasa , cantarindu-le in mana. Aceasta este o sarcina foarte delicata si dificila pentru un copil.

24. Exercitiul cu rime

Acest exercitiu necesita un vocabular bine dezvoltat, spontaneitate si activitate intelectuala.

Proba incepe prin intrebarea adresata subiectului in ceea ce priveste cunostintele sale despre ceea ce inseamna o 'rima'. I se poate explica sensul cuvantului prin diferite exemple.Apoi i se dau diferite cuvinte carora subiectul va trebui sa le gaseasca rime.In aceasta proba, subiectul nu va trebui doar sa gaseasca rime pentru anumite cuvinte ( imaginatie) ci si sa inteleaga explicatia data de examinator ( capacitate de judecata).



25. Fraze carora le lipsesc cuvinte

Proba consta in urmatoarele: dintr-un text dat lipseste un cuvant, iar subiectului i se va cere sa-l inlocuiasca. De obicei, cuvintele care lipsesc se vor gasi la sfarsitul propozitiei.Examinatorul va citi propozitiile cu intonatia necesara, iar cand va ajunge la locul de unde lipseste cuvantul se va opri asteptand ca subiectul sa gaseasca cuvantul potrivit.

26. Sinteza a trei cuvinte intr-o propozitie

Acest exercitiu este un test al spontaneitatii, al creativitatii si aptitudinii de a construi propozitii.

Se vor propune subiectului trei cuvinte, ca de exemplu: ' Paris, fluviu, comoara'. I se va cere sa intocmeasca o propozitie in care sa foloseasca toate trei cuvintele date.Examinatorul va explica cu claritate copilului sarcina de indeplinit si, de asemenea, daca este necesar, ii va explica ce inseamna o propozitie.

Multi subiecti gasesc aceasta proba foarte dificila, renuntand sa raspunda. Altii reusesc sa intocmeasca o propozitie cu unul dintre cuvinte, dar nu reusesc sa foloseasca toate trei cuvintele in aceiasi propozitie.

27. Raspunsul la o intrebare abstracta

Aceasta este una dintre cele mai importante probe ale testului, in ceea ce priveste diagnosticarea debilitatii mintale. Este o proba rapida si destul de precisa. Consta in a-l pune pe subiect intr-o situatie care prezinta o dificultate de natura abstracta. Subiectii care nu au capacitatea de a inteleage abstractul, nu vor reusi sa treaca de aceasta proba.

Proba consta in citirea de catre examinator a inceputului unei propozitii, dupa care, in momentul in care ajunge la punctul culminant se va opri si va intreba:' Ce ar trebui cineva sa faca?'. Propozitiile sunt astfel construite, incat forma de dificultate a intelegerii pe care ele le prezinta, rezuta mai degraba din ideea exprimata, decat din cuvintele folosite.Copilul care nu intelege aceasta sarcina, este caracterizat de lipsa capacitatii sale de a sesiza o idee abstracta si mai putin de nestiinta sau ignoranta. Proba este formata din 25 de intrebari. Prima este foarte usoara si are scopul de a-l relaxa pe subiect.

Acesta proba este greu de cotat datorita faptului ca raspunsurile pot fi foarte variate. Uneori, subiectul nu sesizeaza intregul inteles al propozitiei si astfel poate da raspunsuri prea simple si care nu raspund in intregine la intrebarea adresata.de obicei, insa, va trebui sa ne declaram satisfacuti daca subiectul reuseste sa dovedeasca ca a inteles sensul intrebarii..

28. Inversarea axelor ceasului

Este un test al atentiei, capacitatii de a rationa si a imaginatiei.

Pentru inceput, examinatorul il va intreba pe subiect daca stie sa spuna cat este ceasul. O atentie deosebita trebuie acordata copiilor care sufera de imbecilitate, si care afirma ca stiu cat e ceasul, insa dau raspunsuri total gresite cand li se cere sa execute sarcina. Este important a nota aceasta greseala de judecata. Daca se dovedeste ca subiectul cunoaste ceasul cu adevarat, examinatorul ii va reaminti ca axul scurt al ceasului indica orele, iar cel lung minutele. In acest caz, examinatorul ii va spune sa isi imagineze ca axele ceasului sunt inversate si ii va cere sa indice cat va fi ora in acest caz.

29. Taierea hartiei

Acest exercitiu necesita atentie voluntara, ratiune, imaginatie.

Examinatorul va prezenta subiectului doua foi de hartie egale.Va impatura una dintre foi in patru parti egale si va taia cu foarfeca un triunghi in mijloc.I se va prezenta acest triunghi subiectului, precum si gaura rezultata in mijlocul foii de hartei, dupa care i se va cere sa deseneze pe a doua foaie ceea ce a vazut. Unii subiecti privesc pentru un timp gaura rezultata in prima foaie, altii incep sa deseneze pur si simplu, folosindu-si imaginatia. Cei mai putin inteligenti deseneaza un unghi dispus la intamplare pe foaia de hartie.

30. Definirea unor termeni abstracti

Aceasta proba se aseamana cu cea in care subiectului i se cerea sa raspunda la niste intrebari abstracte. Diferenta consta, insa, in faptul ca in acest caz este nevoie de cunostinte intemeiate de vocabular.

Examinatorul il va intreba pe subiect:' Care este diferenta intre stima si afectivitate?' ' Care este diferenta intre oboseala si tristete?' de cele mai multe ori, subiectii nu raspund sau dau raspunsuri absurde si fara sens.

Cu proba numarul 30 se incheie acest test.

In cazul in care avem de-a face cu un copil posibil retardat nu este neaparat nevoie sa urmam ordinea exacta a probelor. Deseori, practicienii reusesc sa scurteze testul, gasind proba care evalueaza situatia cel mai bine.

Solutiile gasite de subiectii evaluati cu ajutorul acestei scale se pot divide in trei categorii:

1. Lipsa de solutii: in acest caz putem avea de-a face cu un subiect care sufera de mutism sau cu un copil care refuza orice tentaiva de raspuns. Absenta rezultatului se va nota cu minus (-)

2. Solutii partiale: subiectul a rezolvat doar o parte din sarcina care i-a fost incredintata.Acest lucru va fi notat cu ajutorul fractiilor: 1/2. Cand proba ne permite sa obtinem diferite grade de raspuns, putem nota cu: 1/4; 3/4, etc.

3. Solutia completa: proba va fi notata cu plus (+)

4. Solutii absurde: vor fi notate cu semnul exclamarii (!)

5. Ignoranta: subiectul nu cunoaste sensul cuvantului sau nu a vazut niciodata obiectul despre care i se vorbeste. Proba se va nota cu: I

6. Refuzul de a colabora cu examinatorul din partea subiectului care poate fi timid, nervos sau indispus. Proba se noteaza cu : R

7. Timiditate excesiva. Se noteaza cu : T

8. Incapacitate de concentrare a atentiei. se noteaza cu : D.

Concluzii

Binet are marele merit de a fi sesizat diferenta intre varsta mentala si varsta cronologica, in cursul examinarii subiectilor; cunoasterea acestei neconcordante fiind deosebit de utila pedagogilor, psihologilor, familiilor, pacientilor. Varsta cronologica este cea reala (obiectiva) inscrisa in acte si dovezi administrative, iar varsta mentala este data de nivelul mediu intelectual pentru varsta cronologica respectiva.

Testul lui Binet este considerat primul test de intelgenta, desi conceptul de varsta mentala a fost revizuit de doua ori inainte de a deveni fundatia testului IQ. In 1914, la trei ani dupa moartea lui Binet, psihologul german Wilhelm Stern a afirmat ca impartind varsta mentala a unui copil la varsta sa cronologica, putem obtine coeficientul de inteligenta al acestuia. Conceptul a fost din nou revizuit de Lewis Terman de la Universitatea Stanford, care a extins testul si a inmultit formula lui Stern cu 100. Testul a fost mai tarziu denumit Stanford-Binet.

Bibliografie

1. Bontila C. Culegere de teste psihologice de nivel si aptitudini. Bucuresti, 1971.

2. Oprea N. Psihologia generala si medicala. Elemente de psiholodiagnostic P.2.

3. Popescu-Neveanu P. – Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978

4. Rosca M. Metode de psihodiagnostic. Buc. 1972

5. Schiopu U. Introducere in psihodiagnostic. Buc. 1972

ANEXA 1

Exemple de itemi din Testul Binet-Simon (1911)

In 1905 ,psihologii francezi, Alfred Binet si Théodore Simon au dezvoltat unul dintre primele teste de masurare a inteligentei copiilor. Itemii acestui test au fost grupati in functie de varsta copiilor carora li se aplica respectivul test. 

3 ani

Indicarea nasului, ochilor si gurii.

Repetarea a doua numere.

Descrierea obiectelor dintr-un desen.

Denumirea numelui familiei sale.

Repetarea unei propozitii formate din sase cuvinte.

4 ani

Recunoasterea propriul sex.

Denumirea unor obiecte ca: cutit,cheie,creion

Repetarea a trei numere.



Compararea lungimii a doua linii.

5 ani

Compararea a doua greutati.

Copierea unui patrat.

Redarea unei propozitii formate din zece cuvinte.

Numararea a patru creioane.

6 ani

Distingerea diminetii de dupa-amiaza.

Definirea unor obiecte in functie de folosinta lor.

Copierea unei forme geometrice.

Numararea a 13 creioane.

Compararea unor figuri din punct de vedere estetic.

7 ani

Identificarea mainii dreapte si a urechii stangi.

Descrierea un tablou.

Urmarea unor indicatii precise.

Denumirea a patru colori.

8 ani

Compararea a doua obiecte din memorie.

Numararea de la 20 la 0.

Identificarea unor omisiuni intr-un tablou.

Denumirea zilelor saptamanii.

Repetarea a cinci numere.

9 ani

Definirea obiectelor intr-un sens mai larg decat cel legat de folosinta.

Recunoasterea banilor.

Denumirea lunilor anului.

Intelegerea unor intrebari usoare.

10 ani

Aranjarea a 10 obiecte in ordinea greutatii.

Desenarea un tablou din memorie.

Criticarea unor afirmatii gresite.

Intelegerea unor intrebari dificile.

Folosesirea a 3 cuvinte date in doua propozitii.

12 ani

Folosirea a 3 cuvinte date intr-o propozitie

Redarea a mai mult de 60 cuvinte in trei minute.

Definirea unor termeni abstracti.

Intelegerea sensului unei propozitii in care cuv.nu sunt asezate in ordine.

15 ani

Repetarea a 7 numere.

Gasirea a trei rime.

Repetarea unei propozitii formate din 26 silabe.

Interpretarea unui tablou.

Rezolvarea unei probleme cu mai multe operatii.








Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




ORIENTAREA PERSONALITATII UMANE
TELENCEFALUL
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE ATENTIEI
PERCEPTIA SPATIULUI, TIMPULUI SI MISCARII
SUBTALAMUSUL
Test pentru inteligenta emotionala Varianta pentru copii
14 solutii optime anti-stres
Stilurile de invatare ale elevilor deficienti de auz





Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu