NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND MASINILE DE CONSTRUCTII

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND MASINILE DE CONSTRUCTII

1. CLASIFICAREA MASINILOR DE CONSTRUCTII

Criteriile dupa care se poate face clasificarea masinilor de constructii sunt destul de numeroase.

Astfel se pot face clasificari in functie de:

particularitatile procesului tehnologic indeplinit

constructia echipamentului de lucru

constructia echipamentului de forta

sistemul de comanda

particularitatile schemei cinematice a transmisiilor

particularitatile mecanismului de deplasare

puterea instalata

In general masinile si utilajele de constructii se clasifica pe categorii de masini, pe baza particularitatilor procesului tehnologic indeplinit, deoarece acest criteriu determina schema cinematica a masinii si constructia organelor componente si se subclasifica dupa constructia echipamentului de forta, etc.

Clasificarea generala a masinilor si utilajelor de constructii dupa particularitatile procesului tehnologic indeplinit este urmatoarea:

masini utilizate pentru incarcare-descarcare

masini de ridicat si masini de ridicat-transportat

masini si utilaje utilizate pentru lucrari de terasamente

masini si utilaje utilizate la lucrarile de fundatii

masini si instalatii utilizate la lucrari de zidarie si tencuiala

masini si instalatii pentru prelucrarea, sortarea si spalarea agregatelor

masini pentru pregatirea, turnarea si indesarea betonului si mortarului

masini utilizate la lucrari de vopsitorii, zugraveli si finisaje

masini utilizate la lucrari de drumuri

masini utilizate la lucrari de batere a pilotilor.

2. METODE GENERALE DE CALCUL SI DE DETERMINARE A SARCINILOR DE CALCUL

Calculul organologic al masinilor de constructii se face fie considerand sarcinile maxime, fie sarcinile normale, care corespund regimului normal de lucru. Pentru determinarea sarcinilor de calcul se stabileste schema constructiva si se analizeaza influenta fiecareia dintre fortele care actioneaza asupra organului sau subansablului considerat.

Masinile caracterizate prin oscilatii bruste si frecvente ale sarcinilor, cu aparitia de lovituri si socuri (miuri, concasoare) se dimensioneaza numai la sarcinile limita. Masinile cu aceeasi sarcina, insa cu dispozitive pentru amortizarea socurilor (excavatoarele, macaralele, masinile de sapat-transportat), se calculeaza la sarcinile limita si se verifica la sarcina normala.

3. DINAMICA MECANISMELOR SI MASINILOR.

ELEMENTE DE CALCUL

Dupa cum se stie, motorul de antrenare al unei masini se alege in functie de puterea pe care trebuie sa o dezvolte in cazul functionarii normale a masinii sau mecanismului considerat si se verifica daca la pornire dezvolta cuplul motor necesar pentru a ajunge la viteza de regim in timpul de accelerare, fie el t_a, considerat dat.

La fiecare miscare de lucru a unui mecanism se disting: o perioada de accelerare, o perioada de regim (permanent) si o perioada de franare. In perioada premergatoare miscarii de regim motorul de antrenare produce, si respectiv masina consuma, un lucru mecanic suplimentar egal cu lucrul mecanic necesar pentru echilibrarea fortelor de inertie ale tuturor maselor care din starea de repaus trebuie aduse la viteza de regim; in perioada de franare, energia cinetica a maselor in miscare este consumata de frana; in perioada corespunzatoare miscarii de regim, fortele motoare sunt egale cu fortele rezistente. In cazul mecanismelor antrenate de motoare electrice individuale timpul de accelerare depinde de cuplul motor in exces al motorului si de tipul dispozitivului de pornire. In cazul masinilor echipate cu un singur motor, puterea acestuia se alege in functie de puterea neceara tuturor mecanismelor care lucreaza simultan. In acest caz, timpul de accelerare al fiecarui mecanism este determinat numai de regimul de lucru al comenzilor (cuplarii si franarii). Durata si continuitatea accelerarii depinde numai de sensibilitatea si gradul de cuplare al ambreajelor cu frictiune. Diferenta dintre turatia arborelui motor si a arborelui condus se compenseaza prin alunecarea discului de frictiune al ambreajului.

Calculul dinamic al mecanismelor si masinilor consta in :

a) determinarea sarcinilor suplimentare care actioneaza in perioada de pornire asupra elementelor mecanismului sau organelor masinii considerate;

b) determinarea puterii necesare a motoarelor de antrenare si a momentului de franare pe care trebuie sa-l dezvolte echipamentul de franare in timpul de franare, fie el t_f ;

c) cunoasterea legilor dupa care se face pornirea si franarea mecanismului sau a masinii considerate:

d) determinarea timpului necesar de accelerare t_a si de franare t_f pentru motoarele si franele date.

Sa mai observam ca, daca la masinile cu deplasare pe orizontala, drumul de franare nu depinde de sensul miscarii, la mecanismele de ridicare, deplasarea sarcinii producandu-se pe verticala, drumul de franare depinde de faptul daca franarea se face la ridicarea sau coborarea sarcinii, in ultimul caz drumul de franare fiind, evident, mai mare.