Dreapta statica de sarcina

Dreapta statica de sarcina

Punctul static de functionare (p.s.f.) caracterizeaza starea electrica a circuitului in repaus, in lipsa semnalului de intrare. Pozitia lui in planul caracteristicilor de iesire se adopta in functie de scopul urmarit. El trebuie sa apartina dreptei statice de sarcina.

a. Circuit experimental b. Dreapta statica de sarcina si p.s.f.

Fig. 1.6.1. Dreapta statica de sarcina

Determinarea dreptei statice de sarcina pentru un circuit cu TEC-J in conexiune cu sursa comuna se face aplicand teorema a doua a lui Kirchhoff in circuitul de iesire pe drena (fig.1.6.1.a):

E_D= U_DS + R_DI_D

de unde   .

Daca se scrie aceasta relatie punand in evidenta valoarea functiei I_D dependenta de variabila U_DS sub forma : 

se obtine ecuatia unei drepte : , in care y corespunde lui I_D iar x, lui U_DS.

Aceasta dreapta se poate reprezenta in planul carcteristicilor de iesire si se numeste dreapta statica de sarcina sau dreapta statica de functionare a TEC-J.

Cel mai simplu se poate reprezenta dreapta prin "taieturi" adica prin intersectiile ei cu axele de coordonote:

- pentru U_DS=0 se obtine I_D= E_D/R_D

- pentru I_D=0 se obtine U_DS= E_D

Unind cele doua puncte se obtine dreapta statica de sarcina, dupa cum arata in figura 1.6.1. b.

Punctul static de functionare pentru un tranzistor dintr-un circuit dat se determina in functie de elementele circuitului (R_D, U_GS, E_D ).

In cazul in care se urmareste proiectarea unui circuit care sa lucreze intr-un p.s.f. dat, se dimensioneaza corespunzator rezistentele alaturate tranzistorului.